Legenda Romaniei si moartea clinica

Am fost tentat sa-ncep articolul asta cu “Romania este in moarte clinica”. Dupa care mi-am amintit c-au fost cazuri in care pacienti aflati in “moarte clinica” si-au revenit miraculos. Daca nu folosesc expresia respectiva, este pentru ca nu-mi dau seama ce fel de miracol ar mai putea salva pacientul in cazul asta.

Nu, nu este vorba de faliment de data asta. De data asta este vorba de moarte.

Functionarul

Boala a inceput cu coruptia aia mica si aparent irelevanta. Initial au fost toate micile mizerii pe care le pateau toti amarastenii care erau fortati sa intre in legatura cu aparatul de stat. Sictirul functionarului prost platit a dus la cozi, amanari, termene. Dupa care functionarul a crezut ca s-a desteptat. Ia stai bai, si-a spus el. Eu sunt prost platit aici. Aici sunt cozi, iar prostii astia asteapta cu zilele sau saptamanile sa-mi fac eu o treaba de un minut! Eu n-o fac pentru ca-s prost platit si sunt sictirit. Vin aici si-mi sparg capul zilnic cu prostiile astea repetitive. Si pentru ce? Dar daca…?

Dar daca as rezolva eu chestia asta si-as impusca doi iepuri. Scap si de cozi, sa nu-mi mai fie scarba sa vin la lucru…si fac si bani, sa vin cu bucurie la lucru. Pur si simplu o sa iau spaga pentru a-mi face treaba! Nu vor mai fi cozi. Toata lumea va contribui la bunastarea mea. Eu o sa vin la lucru fericit. Astia vor pleca de-aici fericiti, ca nu mai stau cu saptamanile la cozi, cu programari si reprogramari. Si toata lumea castiga!

Sefuletul

Si a avut dreptate. Toata lumea a castigat. Doar ca atunci cand din senin nu mai sunt cozi si, tot din senin, incepi sa apari la lucru imbracat mai bine, hranit mai bine, cu o masina noua, sefuletul tau incepe sa-si puna intrebari. Si nu-i ia mult sa inteleaga ce s-a intamplat de merge totul bine. Iei spaga. Pai, nu era vorba ca toata lumea castiga? Asa ca sefuletul isi cere partea. Ca doar, nu-i asa, depinzi de el – si el tot sictirit vine la lucru.

Pai, tu ti-ai luat un bmw nou, dar el e sefuletul tau. Nu merita si el macar un mercedes? Totusi, e sef.

Si totul merge struna. Ba, intrucat lucrurile merg atat de bine, sefuletul tau isi mai aduce si el cateva rude. Ca doar sangele apa nu se face. Si toata lumea contribuie. E la fel, merge totul uns, doar ca acum s-au marit un pic spagile. Pentru ca deh, acum trebuie sa dam si la sefulet.

Seful de la centru

Se fac vizite de lucru, se ajunge la schimb de experienta. Iar sefuletii din alte judete incep si ei sa vada ca sefuletul din judetul X conduce un Mercedes. Si ei stau sa se roage de nea Vasile de la cooperativa sa-i duca in alte judete cu o Dacie rapanoasa prin tot felul de hartoape? Dar ce, ei nu au angajati?

Asa ca-ncep si ei sa urmeze modelul. Ca doar a mers la tine. Si treaba devine generalizata.

Nu trece multa vreme pana cand vine seful cel mare, de la centru. Iar seful cel mare vede ca, daca ieri mancati saratele in vizitele oficiale, acum serviti trei feluri, scaunele si birourile sunt noi, ba sefuletul are si fotoliu de piele. Ei, dar nu o sa strice el sistemul. O sa-l tina asa cum e. Dar un Jaguar tot trebuie sa-si ia si el, ca doar domnisoarele nu sunt asa impresionate de cartea lui de vizita. Trebuie mai mult. Si spagile cresc, pentru ca trebuie sa ia si seful de la centru o parte. Iar daca-n trecut tanarul functionar era iesit din facultate si venea plin de speranta ca va face lucrurile bine inainte de-a deveni o acritura, acum vine plin de speranta ca se va imbogati. Nici nu se mai angajeaza oameni care nu dau spaga. Pentru ca vor lua spaga. Si nu mai conteaza ce stiu. Iar daca fac o greseala – eh, asta-i, oameni suntem, va plati statul. Ca doar n-o sa dam noi, din spagile noastre stranse cu sudoarea fruntii!

Agonia

Spagile devin din ce in ce mai apasatoare, iar melteanul care mai ieri statea la coada pentru aprobare si autorizatie, azi nu mai sta. Pentru ca nu mai are de ce. Spaga de la ghiseul X adunata cu spaga de la ghiseul Y, adunata cu spaga pentru Sanepid, adunata cu spaga pentru autorizatia de la Institut, adunata cu spaga pentru aprobare si spaga pentru spatiu nu-i mai fac afacerea rentabila.

Asa ca melteanul isi baga picioarele si-ncepe sa lucreze la negru. Nu pentru mult timp, isi spune el. E doar temporar, pana ma pun pe picioare. Si-si repeta asta cu convingere. Pai, cine vrea sa doarma cu frica inspectiilor?

In timp, insa, apare o inspectie. Nu a fost anuntat, pentru ca nu a dat spaga cui trebuia, asa ca nu poate sa se fereasca. Se poate aranja, nu trebuie sa iasa cu scandal – si melteanul isi sterge usurat transpiratia. Dar trebuie sa cotizeze. Acum, asta e, puscaria e pentru hoti, nu pentru oameni care muncesc si se chinuie sa fie bine. Plateste, dar nu mai plateste niste taxe. Mai baga niste facturi fictive. Nu mai angajeaza pe nimeni cu carte de munca.

Extazul

Vine campania, iar seful de la centru cere bani pentru partid. Dar e simplu. Tot ce trebuie sa faca e sa ii puna pe melteni sa cotizeze. Au de unde, ca doar stim si noi cum lucreaza.

Iar melteanul cotizeaza. Nu-i de joaca – si apoi, dupa alegeri vin licitatiile. Isi vor aminti ei cine-a cotizat. Stiu si ei ca vin si alte alegeri. Dar banii aia trebuie sa vina de undeva, iar nevasta nu reduce din pretentii – ba chiar le-a crescut. Iar melteanul nu mai cumpara produsele de la vecinul de judet. Le cumpara din Ungaria. Sau Bulgaria. E mai ieftin acolo. Si tot nu ies destui de bani. Mai taie din bonusurile angajatilor la negru si da cativa afara. Trebuie. E rau, dar se bucura – vin licitatiile. Si jubileaza la gandul miliardelor care-i vor intra in cont. Eh, angajatii. Se descurca ei pana la licitatii. Oricum furau, mai da-i dracu’.

Primul atac

Angajatul pleaca. Isi cauta de lucru in alta parte, dar nu gaseste nicaieri. Peste tot e vremea cotizatiilor, licitatiile n-au inceput inca. Si intr-o zi, o matusa de-a unui var de-al portarului scolii in care a invatat fiul primarului ii spune ca uite, in Spania poate culege capsuni pe mai multi bani.

N-ar prea vrea sa plece-n Spania. Nevasta mai stie de la televizor, din seriale, da’ el habar n-are de spaniola. Dar trebuie. Copiii sunt mari, au nevoie de haine, au nevoie de bani. Si, in definitiv, doar n-o sa fie nevoie sa vorbeasca spaniola cu capsunile. Cel mult sa le manance. Nu-i prea place culesul de capsuni, dar nici la strung nu era chiar relaxare oricum. Ofteaza si se urca-n autocar. Asta-i viata.

Socul

Melteanul are primul soc cand vin licitatiile si nu-si recupereaza angajatul de unde l-a pus. Unde dracu’ e blestematul ala de strungar? Mai important, unde-s toti? Cica au plecat in Spania. Culeg capsuni. Te bufneste rasul. Pai, ai muncit o viata la strung sa culegi capsuni, bai? Ce fel de om mai e si ala? si restul unde-s? Tot la capsuni. Cu exceptia catorva care-au plecat la portocale. Da-i dracului, s-or gasi altii. Se gasesc, dar nu prea stiu meserie. Dar, eh, lasa, invata ei. si angajeaza cativa tineri.

Cateva luni mai incolo, tinerii nu mai sunt. Nu-i vorba, au invatat ei ceva strung, dar au furat niste unelte, niste saci de x si-au plecat in Italia. Unul cica e zugrav pe-acolo. Pfft, pufneste melteanul. Ce prost. S-a dus la munca de jos, cand aici invata o meserie frumoasa. Dar vin baietii de la judeteana si isi cer dreptul. Numai ca nu si-a facut banii, pentru ca boii aia i-au furat uneltele si-au plecat din tara tocmai cand trebuia sa predea proiectul. Incearca sa le explice baietilor de la judeteana, dar n-au timp si chef sa asculte. Ei au venit sa ia banii pentru sefulet, care-i da mai departe la centru, ce se tot cacaie atata melteanul asta idiot? Si-i ard o amenda. Ba poate chiar ii inchid un punct de lucru. Asa, sa-nteleaga ca nu-i de gluma.

Melteanul nu-ntelege. Pai, la cat v-am dat? Eeei, daca-i pe de-astea, ia stati, uai, baieti. Isi impacheteaza catrafusele si se duce-n Bulgaria. Se-ntelege greu cu baietii acolo, dar aia muncesc mai mult si fura mai putin. Taxele-s mai mici, iar actele se rezolva fluierand. Nu-i prea plac bulgaroaicele, nevasta maraie ca trebuie sa-si aduca soacra acolo, ca e prea departe. Dar nici in Romania nu mai e de viata.

Functionarul nu pricepe. Nu mai e coada, la fel ca si inainte. Dar nu mai vine lumea sa ceara autorizatii. De la o vreme, mai mult sta din salariu, iar sefuletul se uita cam ciudat la el. E drept, n-a dat cat a trebuit, dar de unde sa dea daca lumea nu mai vine sa ceara autorizatii? Doar n-o sa aduca de-acasa, la cata spaga a dat pentru postul asta?

Socul sefuletului

Vin alegerile, iar sefuletul e sunat de la centru. Si i se spune sec sa faca pe dracu’-n patru si sa termine cu prostiile astea cu somajul, ca nu mai lucreaza lumea la ei in judet, unde-s taxele de-acolo, le fura el? Sefuletul transpira si nu are o explicatie, dar jura ca va investiga. Si-ncepe prin a-l da afara pe functionar. Ticalosul asta nu mai contribuie. S-a smecherit, crede ca poate pastra totul pentru el. Asa fac mucosii astia din facultate, nu stiu mersul lucrurilor, au impresia ca-l pot fura pe el. Ei, dracia dracului!

Functionarul pleaca siderat. A fost dat afara. El, care si-a cumparat postul. Noroc c-a fost prevazator si-a pastrat bani. Are unchiul un post la somaj, acolo, ca-s din ce in ce mai multi someri. Nu-i de luat spaga, ca n-ai de la cine, dar pana isi reintra lucrurile in normal…

Lozincile

La televizor e transmisie speciala de la centru. A iesit presedintele si-a spus ca Romania nu-si mai permite sa cumpere Pampersi in stilul asta. Mai da-o dracului de treaba, fufele astea stau acasa pe banii poporului cate doi ani si-apoi mai toarna unul si stau inca doi ani. Pai, de unde bani? Din teritoriu nu mai vine nimic!

Se introduc noi taxe. Banii trebuie sa curga, trebuie sa vina de undeva. Se maresc taxele existente. Salariile functionarilor se reduc.

Putinii melteni ramasi care n-au gasit pe harta Bulgaria si nici nu vorbesc maghiara nu mai au chef sa faca nimic legal. Totul e la negru. Livrarile se fac in miez de noapte. Nu exista foi de parcurs. Strungul rugineste in curtea din spate. Nu mai exista vreun strungar acolo oricum. Piesele vandute sunt aduse din China si melteanul doar le revinde. E un pic riscant, dar este un baiat in politie care-i uns si-l suna daca se anunta probleme.

Manowar

Manowar se duce la lucru intr-o buna zi. Vesel, stie ca e ziua in care trebuie sa primeasca marire de salariu. E chemat in biroul sefului si i se spune ca nu o va mai primi. Nu-i ceva personal. Pur si simplu s-au marit taxele si firma asta nu produce aur din balegar. Manowar ridica din umeri si-si da demisia. Nu-i din rautate, dar a avut o intelegere cu omul. Daca incepe sa nu-si mai respecte cuvantul, nu poate urma ceva bun. Isi va gasi altceva.

Urmatorul interviu, la firma F merge minunat. Salariul e cu 45% mai mare. E doar o problema – e la negru. Nu-i bai. Si-asa nu stie prea bine unde-a pus cartea aia de munca. Dar lucrurile incep sa mearga prost. I se cere din ce in ce mai mult, desi sunt lucruri care nu depind de el. Si cum lucrurile nu merg, pentru ca undeva, un functionar pleaca la 3 – deh, i-au taiat 25% din salariu, nu-i normal sa taie si el 25% din ziua de lucru? – lui Manowar i se strecoara din cand in cand si tot felul de reminders ca nu are preaviz si poate pleca oricand. Sunt sute de oameni care-si cauta de lucru, uite-atata teancu’ de CV-uri! E adevarat, nu prea stiu ei meserie, pica site-urile la promotii, dar lucreaza mai ieftin si nu amana proiectele.

Manowar ridica din nou din umeri. Si dupa cateva experiente asemanatoare, in care limitele sunt uitate, incepe sa-si caute de lucru in alte tari. La ce bun atatia nervi aici. Intr-o buna zi, se uita-n jur. Putinii prieteni pe care-i avea oricum sunt din ce in ce mai ocupati. Deh, neveste, copii. Nu mai are motive sa ramana. Duca-se. Isi ia biletul de avion si pleaca.

F

La F e de bine. Slava cerului, a plecat si Manowar ala cu tot cu glumele lui de rahat. Si-asa mai mult il vedeai scriind ceva articole pe site-uri obscure decat muncind. Si-a venit un baiat nou – de zahar! Nu doar ca e la birou tot timpul, dar comanda si mancarea pentru pranz pentru ceilalti. Asta om, nu intunecatul ala care arata in fiecare zi de parca acum il scosesei din pat.

Dar, cumva, lucrurile tot nu merg. Blestemata aia de aprobare tot nu vine. Ba, mai mult, statul taie finantarea si mareste taxele. Clientul extern asteapta si asteapta, dar nu se intampla nimic. Tipul nou comanda mancarea, dar nu-ntelege despre ce vorbesc ticalosii aia de englezi. Ce-i tot trag ei cu baze de date si rahaturi, probabil au trimis mailul gresit, nu la el trebuia sa fie, ca nu a discutat nimic de nici un sql la angajare. I-a luat interviul un baiat de la alt departament – nu se stie unde era fostul angajat. O fi plecat mai rapid.

In cele din urma, clientul ofteaza si reziliaza contractul. Asta e. Oricum, India suna mai bine decat Romania, iar Patel a recomandat oricum niste rude de-acolo – baieti seriosi.

La F e soc si groaza. A plecat clientul. Doamne Isuse Cristoase, aia erau 80% din banii firmei. OPTZECI LA SUTA, PENTRU DUMNEZEU. Ce mama dracului a facut tipul ala nou? E chemat si intrebat de ce n-a rezolvat cu sql-ul, cum s-a discutat, c-a trimis clientul 10 mailuri. Pai, eu nu stiu nimic de SQL, se apara el. Nu credeam ca pentru mine e, mai erau doua adrese in CC, am crezut ca-i pentru ei. Pai, aia-s fosti angajati, nu mai lucreaza aici! Pai si eu de unde sa stiu? Seful turbeaza. L-ar da afara, dar ce mai rezolva acum?

Centrul

La centru e furie neagra. Au sunat tocmai de sus sa-ntrebe ce-i cu statisticile astea imputite, cum sa spui ca-i un angajat la un pensionar? Pai, unde mama dracului sunt angajatii? Lucreaza la negru, pastele si anafura, alta explicatie nu-i! Ca doar n-au intrat in pamant, fi-r-ar dracu’-al dracu’! Nimeni nu misca in front, seful cel mare se-nvarte pe coridoare ca un mistret injunghiat. Cauta vinovati. Nu se aude un sunet in tot sediul.

Ticalosii astia lucreaza la negru. Trebuie amendati, chestia asta trebuie descurajata, cum sa nu fie fonduri pentru partid, cum sa fie in pericol scaunul sefului? Unde-s blestematii astia? De undeva, se sopteste ca poate au plecat din tara, dar e greu de verificat. Trebuia sa fie gata o conectare cu bazele de date de-afara, dar a picat treaba cu Asesoft. Va fi o licitatie pentru UTI, dar abia in cativa ani, nu se poate verifica. N-au nici ei oameni, dar o vor subcontracta catre Siveco, ca au baietii aia niste ingineri din China care rezolva orice.

Cel mai probabil blestematii de angajati din firme lucreaza la negru. De-aia nu-s taxe, de-aia nu-s bani, de-aia nu-s spagi. Rahatii astia cred ca ne pot fura, tuna seful. Mariti taxele. Si-s marite taxele. Dar cumva, vin mai putini bani decat veneau inainte.

Firmele F, Z si R

E din ce in ce mai greu sa mai prinzi un contract. Esti multinationala, dar atatea firme au plecat sau s-au inchis, ca nu mai ai cu cine sa faci afaceri. Angajatii buni se gasesc din ce in ce mai greu. Ce poti face? Ii exploatezi pe-aia pe care-i ai. Nu ai bani de overtime, dar le pui in vedere ca ai teancul de CV-uri. Ca ar trebui sa fie fericiti ca au un job.

Se mai intampla si chestii nasoale. Nu-s atat de dese incat sa conteze. Ma rog, se mai intampla, de fapt, dar functionarii sunt fericiti. Mai iau o spaga minora si claseaza caz dupa caz. N-au ce face. Trebuie. F si Z au spus clar, daca solutia nu le e favorabila, pleaca din tara si scad taxele. E ordin de la centru, si-asa nu prea vin bani din taxe, e inacceptabil sa se piarda fie si un leu.

La F, Z si R e cam ciudat. Angajatii se uita-n jur, au murit curvele alea, compania e inca aici. Sefii incep sa le puna-n vedere ca proiectele nu trebuie sa intarzie. Iar daca trebuie sa stai pana la 10 sa le termini, sa faci bine sa stai, ca altfel gasim pe altul sa stea. Vezi bine, noi nici de lege nu ne speriem.

Angajatii incep sa ia pe ascuns meditatii de spaniola, germana, engleza si italiana. Da-o dracului de treaba, pentru banii astia nu merita sa murim. Ceva mai tarziu, pleaca si ei. Domnul angajat si-a gasit un job la filiala din Anglia. Nevasta nu prea se descurca, dar, din fericire, e un azil de batrani aproape de casa si au primit-o acolo sa aiba grija de ei. Acasa spune ca-i cherteicar. Suna…altcumva.

F si Z se-nchid. R raporteaza profit record. Fara concurenta viata e frumoasa.

Centrul

La centru e martea neagra.

Seful cel mare a fost zburat. S-a ajuns la un angajat la 1.3 pensionari. De sus a venit directiva, la dracu’ cu nenorocitul asta. Ca o coincidenta, i-au facut si-un flagrant. Da bine in statistici si la popor sa se vada vinovatii din cand in cand. Iar asta lua spaga. Probabil de-aia nici nu mergeau lucrurile.

A venit un sef nou. Are scoala, are idei, dar tot 1:1.3 vede si el. Angajatii sunt de negasit. Firmele se ascund peste tot.

De sus, presedintele iese si le spune femeilor sa-si bage mintile-n cap, sa lase lenea si sa faca dracului copii, ca n-are cine sa plateasca pensiile. E acelasi presedinte care spunea ca nu permitem sa mai cumparam pampersi in stilul asta. Acelasi presedinte care-a taiat treaba aia cu alocatii, cu procente din salariu. Doar si-a schimbat parerea.

Ma-sa lu’ Manowar

Anii trec. Manowar o viziteaza pe ma-sa. Si ma-sa, iesita la pensie, nu pricepe. Mai, mama, dar de ce nu veniti voi inapoi in Romania? Aveti unde locui, va mai ajutam si noi…

Iar Manowar tace. Ii e jena sa-i spuna lu’ ma-sa cat castiga. Nu vrea nici sa-i explice ca-i depasita de vremuri si evenimente. O scoate la o cafea in oras, sa se bucure si ea. Cere o cafea. 3 euro. Cam scump pentru Romania, dar la banii lui, nu-i bai.

Chelnerul ii aduce un “frappucino”. E 95% o frisca gretoasa – pare refolosita. Restul, cafea mai mult chioara. N-are nimic de-a face cu ce bea de obicei. Cere un latte, in timp ce vorbeste la telefon cu banca. Chelnerul i-l aduce fericit. Sclavul ala vorbeste-n engleza. E capsunar. Alt fraier care n-a stiut sa se descurce.

Vine amaratul de latte. E jumatate cafea, da. Cealalta jumatate nu-i lapte. E spuma de lapte. Ocupa la fel de mult spatiu in cana, dar se consuma mai putin lapte. Asa a schimbat seful reteta. Pe unde se poate. Nu-i mult, da’ se economiseste jumatate din costu’ cafelei. Mai ales ca nici prea multa cafea nu a pus, mai mult apa. N-ar fi vrut, da’ asta e, au marit astia taxele, cumva trebuie sa ne descurcam.

Chelnerul e fericit. Are jobul de doua luni, terasa e mai mult goala. si l-a tepuit pe fraierul asta. E smecher.

Manowar mormaie un “uite, de-asta nu revin, de-asta nu revenim si n-o sa mai revenim vreodata. de-asta si de toate astea”. Maica-sa nu pricepe.

Bancile

Prostii aia de angajati au plecat. Nu prea mai iau credite. Pretul caselor a scazut. Bancile au bani de luat, dar nu prea multi. Mai mult au executari de facut si p-alea nu prea le cumpara nimeni. Unde dracu’ or fi toti cumparatorii? De-afara, de la banca mama, se traseaza noi directive, se pun noi targeturi.

Pai, de unde? Cu ce? Daca astia nu vor sa ia credite? Boii dracului.

In tara-mama, la centru, seful face calcule. Aia nu prea renteaza. Trece si el un 25% pe hartie. Cam asa, un sfert din bani sunt retrasi din Romania. Pai mai bine-i bagam in Anglia si-n Germania. Acolo ia lumea credite. La boii aia de romani se devalorizeaza.

Capcana si moartea

La centru, cineva a urmarit ceva documentar. Cica daca tai taxele, vin investitii. Care-nseamna locuri de munca, care-nseamna bani la buget. Buna idee. Asa ca hai sa taiem ceva taxe. Dar ce? Hmmm. Hai sa taiem din CAS. Dar cum acoperim la loc? Cu ce platim pensiile? Ca au ajuns prioritare. Astia ne voteaza. Pe angajati nu ne mai putem baza. Astia nici nu ne voteaza, ii voteaza pe dusmani – si aia la consulat, nici macar nu vin aici.

Seful se-nvarte in cusca. Din teritoriu, i se cer bani. Licitatii. Spagi. Orice. Bani. vine campania, cu ce bani o facem? Micii, berea, manelele, sacosele, galetile – din ce bani le luam sefule? Trebuie aduse firme, dar cum? Daca tai taxele sa vina firme, nu mai sunt bani de pensii, pierdem voturi dincolo – pierdem multe, ca astia-s pomanagii, s-au invatat prost. Daca nu tai taxele, nu vin firme. Daca nu vin firme, nu-s bani in teritoriu. Daca nu-s bani in teritoriu, esti spanzurat de sefuleti.

De sus se urla sa se faca dracului copii. Pensionarii ridica din umeri. Pai, ma apuc eu la saij’ de ani sa mai fac copii? Sa faca tinerii. Ma rog, ceilalti tineri. Ca baietii mei au plecat in Spania, am doi nepoti – pe xavier si pe Pedro, romani, dar na, sa nu se chinuie tiganii aia spanioli sa le pronunte numele. Da’ sunt copiii celorlalti, sa faca aia copii. Tre’ sa fie ei.

Sporul e negativ, cum zice seful cel mare. Ceva-ceva trebuie facut, dar ce? Doar n-o sa ajunga seful sa faca el copii cu toate femeile, da-o dracului. Ce pazesc blestematii astia? Blestematii ridica din umeri. Si ei ar face copii, dar nu gasesc femeile. Femeile ridica si ele din umeri. Pai, cand sa faca dracului copii, la 5 am sunt la birou, la 10 pm sunt tot la birou, cui ii arde de asa ceva? Si cu ce bani? Or fi scazut apartamentele, da’ nici salariile nu mai sunt cum erau. Iar barbatii astia parca-s din ce in ce mai prosti si mai efeminati. Nu prea le arde nici lor de asa ceva.

Taxe tot nu sunt. Angajati nu sunt. Oare unde or fi? In schimb exista pensionari

Ce dracu’, cum or fi pe crestere Marea Britanie si Germania? Aia cum pot si noi nu? Colac peste pupaza, tocmai acum cand ne e greu, nenorocitii aia de bancheri scot banii din tara. Si cate n-am facut pentru ei! Ce oameni, bai, ce oameni…

Manowar

Manowar ridica telefonul. Oh, I see – glad to hear it’s working now. No problem, thank you for choosing X. Let me know if you encounter any more issues. Have a great weekend. Se-ntoarce spre Patrick si maraie ceva despre indienii astia trogloditi care nu-nteleg nimic. Cum dracu’ au ajuns astia sa aiba contracte cu tot felul de firme? In mod amuzant, indianul asta se chinuia sa ridice un site din Romania. Ca sa vezi ce mica-i lumea. E si asta o chestie. Indianul asta tine site-ul asta pentru romani la noi. Pai, numai nou ne da 30,000 pe luna. Probabil romanilor le cere 50,000. Pai, daca mi-ar fi dat mie 5000 pe luna cand eram in Romania, le pupam si mana si zbarnaia! Meh, n-a fost sa fie.

Nu-i bai. Il ia si pe Alex de-o aripa si pleaca la cafea. Sunt colegi in jur. Alex, Patrick si Manowar discuta in engleza. Obligati de imprejurari. Manowar calculeaza probabilitatea ca unul din copiii lor sa vorbeasca limba romana. Nu-i prea mare. Il umfla rasul.

….

As putea continua, dar cred c-ati prins ideea. Romania nu e in moarte clinica, pentru ca nu se intrevede miracolul. Intr-o zi, se va povesti legenda tarii de prosti care se credeau smecheri cand furau 0,5 lei la o cafea de 14 lei de la un tip care arunca cu moneda de o lira dupa maidanezi. Se va povesti, desigur, in alta limba, in alte parti.

Noapte buna, smecherilor.