Guess what else is out there

The truth is out there, zice filmul.

Se discuta mult pe teme legate de privacy zilele astea. Mai mult pe-aici, dar si in Romania – pe-acolo, mi se pare ca se discuta la modul ala retardat cu cartele prepaid. Si se aduc o tona de argumente pentru care dom’le, trebuie sa renuntam la privacy.

Benjamin Franklin zicea o chestie care suna cam asa: “They who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty nor Safety.” Doua secole mai tarziu, chestia asta e mai valabila ca niciodata.

Poate cunoasteti o parte din argumentele anti-privacy. Ca intotdeauna, se merge pe ideea de “securitate” in primul rand. Apoi pe targeting mai bun. Si-o sa incerc sa raportez chestia asta la nivelul romanilor, pentru ca as vrea sa fie inteles textul asta.

Domnule, cand unul cumpara o cartela prepaid si incepe sa faca smecherii de-alea ieftine cu “trimite un sms care te costa 5 euro, trimite 500 de euro pentru ca boracul tau a avut un accident” si alte rahaturi de-astea, ce sa zic, e neplacut pentru “victime”. Dar nu-i un dezastru. Si cam acolo se termina in Romania partea cu securitatea. Sa fim seriosi, exact de-aia eram ingrijorat eu: pentru ca, undeva, intr-un colt al satului, exista Gheorghe, care CHIAR ESTE atat de prost incat sa-si ia tepe de-astea ieftine. Si nu vreau sa-mi bat joc de veniturile voastre, dar, serios, o teapa de 500 de euro? Ala era sfarsitul lumii, asadar? Sau de 5 euro? Da, ce pot spune, sunt extrem de ingrijorat de asta! Sa nu care cumva sa-mi fure cineva 5 euro! Sa renunt la dreptul meu la intimitate pentru ca…totusi, 5 euro. Sau 500! Discutam de o suma, ce sa mai! Si, da, cum ziceam, este neplacut pentru victime.

Dar hai sa va spun o chestie: victimele alea sunt oamenii atat de incredibil de prosti incat oricum ar ramane fara banii aia. Oricum i-ar jefui altii, intr-un mod sau altul. Astia sunt oamenii care pica in plasa 419, astia sunt oamenii care plecau de la smenari cu teancul de ziare taiate, crezand c-au schimbat dolarii la un curs mult mai bun decat la banca sau la casa de schimb valutar. Astia sunt prostii lacomi. Si absolut toate smecheriile astea se bazeaza pe faptul ca victima e proasta de tuna. Serios, te suna unul si-ti spune ca fiul tau a fost intr-un accident grav si e nevoie sa trimiti acum 500 de euro, ca altfel vine apocalipsa? Si nu te gandesti macar o secunda sa-l suni pe fiul ala al tau? Nu raspunde? Bun, suna-i ceva prieteni. Si pentru ce-i nevoie de 500 de euro cand a fost intr-un accident, nu te intrebi? Toate smecheriile astea se bazeaza de sute (daca nu mii) de ani pe acelasi lucru: sa folosim lacomia si/sau prostia victimelor impotriva lor, pentru a le lua banii. Nu asa a aparut religia?

Si apoi vine chestia aia cu targetingul. Mai, Manowar, daca tu ne spui numele tau real – pe care, de altfel, nici tu nu ti-l mai amintesti – si ne dai adresa ta si numarul tau de telefon si numarul de la pantofi si ne spui pe unde mergi si ce faci in fiecare zi, noi vom putea sa-ti oferim reclame personalizate pentru tine. Nu vei mai vedea viagra online, cheap cialis etc. Vei vedea ultimele haine de la firma X, vei vedea cand sunt reduceri la firma Y, vei vedea cand scoate Activision un expansion pack nou pentru jocurile tale. Hai, Manowar, contribuie, fa-ti partea, ca-i pentru binele tau. Si nu radeti, ca vorbesc serios. Priviti aici, exemplu de retardat cu acte-n regula:

Apoi apare partea cu joburile. Oh, da, vesnicele joburi. Pentru ca, din cauza ca avem CEVA URMA VAGA de privacy, companiile care distribuie filme si muzica nu se pot proteja impotriva HOTILOR care trag filme de pe torrents, care iau muzica de pe dc++, care … Si discutam de joburi. Sa lovim publicul unde-l doare.

Dar stiti care-s joburile alea? Baiatul ala care vinde cd-uri cu muzica in magazin, baiatul care vine cu autobuzul la lucru. Pai, compania care distribuie muzica i-ar da un Bentley nou-nout daca nu as trage eu ultimele albume de pe youtube, asa-i? Ah, dar artistii! Ii abuzam pe artisti! Ce nu ni se spune despre artisti este ca, in mare, nu le pasa de vanzarile de discuri. De-acolo isi scot maruntisul. Banii si-i scot de la concerte, in cea mai mare parte. La prostiile astea cu faptul ca tu ai cumparat un cd de 5 dolari? Ei primesc ceva centi. Pampam. Si exact de-asta artistii nu se supara ca au muzica pe youtube si-o asculta lumea fara sa plateasca. Dimpotriva, se bucura: aude mai multa lume de ei. Asa se-aduna lumea la concertele lor, asa afla de ei. Pai, serios, voi credeti ca ar mai face vreun artist turul Europei sau pe-al Statelor Unite daca ar trai din vanzarile de cd-uri? Ar sta cuminti acasa pe canapea si s-ar uita la cum le intra dolarii in cont. Dar nu-i cazul. E fix cum spun.

Si-apoi e argumentul cu trolls. Domnule, sunt baietii aia de pe internet care se duc pe opencube.ro si-si baga si-si scot din mamele lor. Stim noi ca fac aia doar pentru ca se ascund in spatele unui monitor (si, ca sa fie argumentul complet, traiesc in pivnita mamei lor, cu care locuiesc si la 50 de ani si au ochelari si cosuri si-s toti virgini – ce sa mai, niste psihopati!). Ca, in viata de zi cu zi, n-ar avea tupeul de a ne spune asta-n fata, daca ar trebui sa raspunda pentru ceea ce spun.

OK, rewind. E vreun barbat de 20-30 de ani aici care nu s-a batut vreodata ca lumea? La modul ala, sa sara sangele si resturile de dinti. Si, asa, de la tot felul de prostii, nici macar pentru ceva cu adevarat serios. Ca te-a calcat unul pe picior, ca ti-a zgariat masina, ca s-a uitat un cocalar balos la iubita ta etc. Eu, va spun cat se poate de sincer, am dat si-am primit pumni de m-am plictisit de ei. De picioare si diverse arme nici nu mai discut. Cat incape.

Si toate argumentele astea sunt aduse pentru a va convinge sa renuntati la amaraciunea asta de privacy. Si-s oameni care-au facut-o si-o fac si-s mandri de ei. Ca, bai, eu imi asum raspunderea pentru ce spun. Dar, ce coincidenta, cam nici unul nu spune vreodata ceva semi-interesant macar. Ca, bai, mie nu mi-e teama, asta-i adresa mea, hai peste mine daca esti smecher etc! Dar, ce coincidenta, se-ntampla sa locuiasca in celalalt capat al tarii si – alta coincidenta, desigur – sunt in general oameni singuri. Poate de-aia o si fac, spera sa le vina cineva la usa cu o bere, sa mai discute de-un meci. Socializare ieftina, ma rog.

Cu chestiile astea si cu exemplele astea defilam. Si asa ni se arata de ce-i OK sa renuntam la intimitate. De ce trebuie sa inghitim pe nemestecate toate noile reguli si regulamente. Sa fim cuminti, sa spunem ce facem, unde suntem, cu cine, la ce ne gandim si, mai important, sa stie niste oameni chestiile astea. Pentru ca, pana la urma, adevarul e acolo.

Asa este. Dar hai sa va spun ce altceva mai este acolo.

Acolo mai sunt oamenii fara constrangeri de ordin moral. Ganditi-va serios, daca ati fi fata-n fata cu unul care v-a facut zile negre, poate i-ati da o palma. Poate un sut. Poate o bata. Poate chiar i-ati rupe o mana sau un picior. Dar cam aia e. Dar, realist vorbind, cei mai multi dintre voi nu ar fi capabili sa ia un cutit si sa-i taie gatul. E o chestie foarte-foarte dificila si, daca nu esti impins de la spate de diverse circumstante, e foarte-foarte greu sa faci pasul asta (sau altii)…prima data. Devine mai usor in timp – pana la punctul la care privesti asta ca pe un film, ca pe o actiune facuta de alta persoana. In timp, nici nu-ti mai bati capul sa te gandesti la asta trei minute dupa. Iar oamenii astia fara constrangeri morale sunt acolo.

Stiti deja ca acolo, undeva, sunt oameni care-si infig topoare in teasta pentru tot felul de prostii pe care nu ati da doi bani. Cum ar fi un domn din partea de nord-est a Romaniei care-si decapiteaza un pic mama sau bunica pentru ca nu i-au dat bani de baut. Ei bine, oamenii astia sunt acolo. Si intr-o buna zi, e foarte posibil sa calci pe nervi un astfel de om. Pare improbabil, ca tu nu te amesteci cu pleava, nu-i asa? Dar te-ai gandit vreodata ca te amesteci zilnic cu pleava asta? Ca tu conduci alaturi de ei in trafic si poate ii iei unuia fata sau poate ca n-ai semnalizat? Te-ai gandit ca i-ai luat unuia produsul pe raft, EXACT ala pe care-l dorea el? Te-ai gandit ca ai dat o semnatura care a concediat un om la un anumit moment? Ei bine, poate incepeti sa va lamuriti – chiar interactionati cu pleava. Ca vreti sau nu.

Si-apoi sunt oamenii ca mine. Oamenii care, intr-un mod sau altul au ajuns sa aiba acces la niste informatii. Nu-i corect. N-ar trebui sa fie posibil. Dar este foarte posibil si se intampla. Iar pentru oamenii ca mine, e nimica toata sa ia o baza de date cu idioti si sa o urce undeva pe internet, ca nu-i costa nimic. E chiar material de distractie. Nu fac pe smecherul aici, va arat doar ca vorbesc cat se poate de serios. Si nu stiti ce-nseamna sa aiba unul acces la datele tale, la modul ala serios. Toate lumea stie ca “hackeri”. Dar “hackerii” sunt cea mai mica problema. Adevarata problema sunt oamenii cu timp, rabdare si fara constrangeri de natura morala. Oamenii care nu se-ntreaba daca-i bine sau rau. Cam ca mine, asa.

E foarte-foarte usor sa afli o nimica toata despre o persoana. Data nasterii, sa spunem. Este banal. Cei mai multi dintre voi si-au facut-o publica deja. La fel si numele. Sunt doar cateva dintre chestiile la care nu va ganditi cand acumulati muntii de felicitari pe facebook, pe yahoo messenger, pe unde mai bantuiti. Ei bine, pornind de la ceva atat de banal ca adresa, poti construi un adevarat dosar despre o persoana in cateva ore. Nu ma intrebati cum, ca daca nu stiti deja, in mod cert nu o sa va invat eu. Ajungi sa ai un dosar de securist despre dobitocul respectiv, familia lui, copiii lui – eventual si tipele carora le-a cerut o intalnire si cat de rupti erau ciorapii lui/ei in ziua respectiva.

Este un sistem foarte-foarte vulnerabil la astfel de atacuri – social engineering. Furtul de identitate este in general asociat cu lucruri neimportante, cum ar fi ca ti-au disparut niste bani de pe card. Atata paguba, oricum ti-i da banca inapoi. Sigur, stau 3 luni pana ti-i dau, dar ti-i dau, ca nu au de ales. Dar aia-i cea mai mica problema. V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla daca peste noapte v-ati trezi declarat mort? Sau daca v-ati trezit cautat de politie pentru niste chestii pe care nu le-ati facut – si, totusi, desi nu le-ati facut, totul arata ca le-ati facut? Nu? Ei bine, astea nu-s chestii din filme. Chestiile astea SE INTAMPLA IN MOD CURENT.

Nu tin sa dati in paranoia. Nu mi-ar folosi la nimic. Tin sa intelegeti un lucru. Prin natura jobului, am acces la mult mai multe date decat ar trebui sa aiba o singura persoana. Asa ceva nici nu ar trebui sa fie posibil. Nu-s banca de date a Angliei, dar sunt dincolo de orice limita acceptabila, din punctul meu de vedere. Si trebuie sa pricepeti ca problema e mai urata decat pare. Pentru ca eu nici macar nu-s englez. Practic, daca eu am chef sa comit maine o ilegalitate de-aia crunta aici si sa ma urc in avion a doua zi, in ciuda omniprezentelor camere de luat vederi, e foarte-foarte probabil sa nu aiba vreodata idee cineva cine a facut-o. Practic, cand m-au angajat pe mine, cel mai probabil m-au angajat pentru ca n-au gasit altul mai ieftin. Oamenii astia ieftini sunt cei care au acces la datele voastre deja. Si ultimul lucru pe care vreti sa-l faceti e sa le oferiti si mai multe date despre voi. Credeti-ma ca nu vreti.

Eu, de exemplu, nu am urma de constrangere morala. Pe mine m-ar amuza sa-i zbor un sut in cocoasa unei babe, sa zboare-n strada fix cand trece un tir in viteza. Daca nu o fac, nu e pentru ca morala ma impiedica, nu e pentru ca nu ar frumos/bine, e pentru ca nu merita riscul si efortul. In pivnita personala, nu as ezita sa-i zbor capul cuiva. Si nu pentru ca-s psihopat sau ceva, ci pentru ca-s aproape incapabil de vreo urma de empatie. Nu e ca sunt suparat, nu e ca mi-au luat parintii jucariile cand eram mic, nu m-au batut tiganii/ungurii/aurolacii (dimpotriva). E pur si simplu pentru ca mi-e aproape imposibil sa-mi pese de oameni cu care n-am de-a face. Daca un strain moare-n strada, eu chiar sunt genul care mananca popcorn langa el si-l priveste indiferent. Si nu glumesc, am facut-o pe-asta (doar ca n-aveam popcorn, ci o cafea si-o tigara).

Sa va spun o poveste. Prin 99 sau 2000, nu mai stiu, ma jucam Diablo II pe battle.net. Chiar am uitat. Si aveam un necromancer pe hardcore. (scurt moment de delir pentru cei care nu-nteleg, daca inceputul paragrafului va depaseste, sariti peste tot paragraful, ca e posibil sa nu-ntelegeti nimic). Si a venit un baiat intr-un joc de-asta si mi-a omorat necromancerul. Asa, fara un motiv anume. Ca pe el l-a distrat treaba asta. Iar baiatu’ ala era din America, ca pe-atunci jucam pe useast. Sincer sa fiu, tampitul ala a apasat un buton si mi-a omorat niste pixeli. Si s-a distrat cu asta. Chestia e ca mie nu prea imi pasa, dar s-a intamplat sa fiu un pic atasat de necromancerul ala (care, sincer sa fiu, era jalnic), pentru ca era primul meu caracter care ajunse pe hell. Pana atunci, imi tot crapasera de la lag, prostie, pc si altele o tona de caractere pe la 20-30-40. Asta era 66. Inca putin si ajungea 67 si-ar fi putut echipa o amuleta de +2 necro. Visul meu. Si din senin, ma trezesc cu necromancerul mort. Asa, pentru ca un lache de kid avea chef sa fie smecher.

N-aveam foarte multe chestii ramase, dar imi ramasese un soj. Si am zbierat in canalul de trade de mi-a venit rau: ii dau tot ce mai am – soj, twitch, toate chestiile misto, celui care-i capabil sa-mi spuna cine-i baiatul asta care mi-a facut bucata. Si, intr-un final, a aparut unul destul de lacom care mi-a spus. A fost cam tricky sa verific ca el era. Dar el era. I-am aflat si parola contului de battle.net, ce dracu’. Am aflat tot ce se putea afla. Si era frumos la vremea respectiva, cand ISP-urile iti dadeau un IP static. Era frumos sa-i iei unuia parola de la mail, sa verifici toate site-urile/forumurile pe care e inregistrat si sa vezi ca de cand lumea, se logheaza de pe acelasi IP. Si, pentru ca windows si pentru ca oob3.c, fara alte discutii, am ajuns si pe calculatorul lui. Si poate credeti ca i-am formatat hardul, cum am facut cu altii. Dar nu. Nuuu. Am pus nu netbus, ci jegul ala, seven something, nu mai stiu cum se numea. Si-apoi m-am apucat de dat comenzi online, cu carduri furate, de pe calculatorul lui. Una dupa alta. Nu mult, da’ sarisem de 15,000 overall. Toate comandate la adresa lui. Si abia dupa i-am formatat calculatorul. Am mai verificat cand si cand, dupa, daca omul ala mai e activ online. Cata vreme am verificat eu – inclusiv dupa LOD – omul ala nu a mai aparut pe nicaieri. Nu la diablo – unde-l aveam in friends list. Nu pe forumuri. Nicaieri.

Ce s-o fi intamplat cu el? Nu stiu si nici nu-mi pasa, dar am o banuiala. Si nu-i singurul caz in care am facut ce-am putut (in limitele faptului ca-s lenes, evident) pentru a-i face unuia viata un pic mai amara, pornind de la un rahat. Si, daca nu mi s-ar fi infundat intr-un final cu adevarat glorios, as mai face si-acum chestii de-astea. Si nu va bucurati. Oricat de tare mi s-ar fi infundat mie, pana la urma, iata-ma aici si iata ca, din cand in cand, asa cum au avut cativa ocazia pe diverse forumuri sa vada, inca ma mai amuz cu astfel de chestii la plictiseala crunta. Ah, daca mi s-ar intampla mie? Pai, au incercat destui. N-au dat decat de-un maldar de rahat, o adunatura de nume false, poze random cu straini si tot asa. Mult succes. Nu ca n-ar fi posibil, ca este, doar ca, pentru a-l parafraza pe Geoana, nici noi nu mai stim cum ne numeam la nastere si, pe deasupra, mie nici nu mi-ar pasa. In cazul meu particular, lumea umbla la propriu dupa potcoave de cai morti. E chiar pacat ca nu pot explica cat de morti sunt caii.

Revenind la oile noastre, sistemul asta in care traim a hotarat ca un om ca mine trebuie sa aiba acces la datele voastre. La tranzactiile voastre bancare. La cardurile voastre. La abonamentele voastre online. La certificatele voastre de nastere, casatorie si deces. La numarul de asigurari sociale si la multe altele. De data asta, legal. Pentru ca-s ieftin. Si ce mai conteaza restul, nu-i asa? Daca-i ieftin, trebuie sa fie bun.

Domnilor (cu doamnele nu are sens sa discutam subiectul asta din motive evidente, dar sa nu fim misogini), ganditi-va bine cand vreti sa renuntati la securitatea voastra – cata mai este – pentru ca v-ati saturat de pustii aia care va injura pe forumuri. Ganditi-va foarte, foarte bine. Pentru ca, da, undeva, acolo, exista forum trolls care va fac viata amara, va-njura de mame pe site-urile ziarelor si tot asa si, da, poate ati scapa de ei (desi mai exista si proxy-uri, calculatoare sparte etc). Dar, domnilor, ganditi-va foarte, foarte bine. Pentru ca, da, veti scapa de ei. Dar pe-acolo, undeva, prin intuneric, prin spatele unui monitor, prin vreo pivnita, nu trolajul unui amarat e chestia care trebuie sa va sperie. Nu tepele de transferat credit de pe o cartela pe alta trebuie sa va sperie. Nu farsele cu apeluri la 3 dimineata trebuie sa va ingrijoreze.

Undeva, pe-acolo, mult in spatele acestor chestii, mai exista si altceva. Iar cand dati din cap a ovina fericita, ca da, in sfarsit, se termina cu intimitatea asta si vom avea si noi siguranta unui mediu mai bun in care lumea nu mai injura online si nu mai fura 5 euro, ganditi-va foarte-foarte bine ca, undeva, unul ca mine zambeste. Iar eu sunt unul dintre cei care, cel putin in aparenta, lucreaza de partea legala a sistemului. Dar, domnilor, undeva in urma mea, altora le-a fost prea lene sa se mute.