Sclavia moderna

E foarte interesant sistemul de sclavie – sau, cum e numit pe la TV, “sistemul financiar”. De altfel, eu unul sunt convins ca asta va duce la prabusirea sistemului actual. Ca-i capitalism sau socialism sau vreo struto-camila…nici nu mai conteaza. Ce conteaza e modul in care e gandit.

Sa zicem ca eu, Dorel Muncitorul, ma duc la banca sa cer un imprumut. Ca vreau sa cumpar o casa, sa zicem. Si, fiind Dorel Muncitorul, nu am de unde sa am 250,000 de lire in cont. Ca pur si simplu nu am.

Eh, si ma duc eu la banca, iar aia imi spun ca trebuie sa le aduc vreo 3 miliarde de hartoage. Sa demonstrez ca muncesc – adica, pe scurt, ca fac parte din sistemul de sclavi. Ca am un job stabil, ca e platit ca lumea, ca…toate celelalte. Iar eu le duc frumos hartiile si astept rezultatul. Fie vorba intre noi, astept de doua saptamani. Mai bine zis, nu *mai* astept nimic. Dar, vorba poetului, sa nu anticipam.

Si uite asa am ajuns eu la banca. Iar la banca am dat de ceea ce se numeste “mortgage advisor”. Pe intelesul vostru, un lache flausat platit cu 25,000 pe an.. Pentru ca, da, cand tu ai 25,000 pe an, ai 40 de ani si stai tot cu ma-ta, ca nu-ti permiti o casa, esti in postura de a-mi da mie sfaturi, nu-i asa? Si nu glumesc, l-am intrebat daca el are casa – nu are, sta cu parintii. Dar eh, avea un inel de aur pe deget. Weee!

Buuun. Si incepe distractia. Dar aveti depozit? Dar aveti..? Dar…? Da, da si iarasi da.

Si ok, vom evalua. Si-aici a aparut problema. Bai, domnii cu bancile, ascultati la baiatu’, ca va da sfaturi pe bune: nu lasati sclavul sa se gandeasca. Pentru ca, daca-l lasati, e posibil sa faca un calcul scurt si sa inceapa sa vada o problema. Cam asa s-a intamplat si cu mine.

Calcul scurt: chiria e 850 pe luna. Asta inseamna, asa, la prima strigare, 10,200 pe an. Lire, evident.

Calcul si mai scurt, pe site-ul bancii. Daca iei, sa zicem, 160,000 de lire imprumut, trebuie sa le dai inapoi in 10-30 de ani, dar dai minim 230,000. Adica, pe scurt, 70,000 profit pentru banca. De fapt, nici nu e corect spus “profit”, pentru ca banca nici nu are cele 160,000 de lire. Le creeaza din neant. Pam-pam, pe-o bucata de hartie, o stampila, o semnatura, poof, au tiparit din senin 230,000 de lire. Banii aia nu ajung la mine, ajung la un cumparator, dar nici la el, de fapt: la el ajung niste date ale unui cont, eventual in alta banca. Ca nu se duce nimeni sa scoata banii aia din banca. Ce ar putea face cu ei? Sa-i tina la saltea?

Buun. Deci, pe scurt, eu ma bag dator sa le dau lor 230,000 de lire (la 160,000 de lire imprumutate). Rezultatul? le fac cadou 70,000 de lire. Ce-nseamna asta? Chiria pe 7 ani. Yup. Cati bani economisesti in 7 ani, presupunand ca nu-ti mai creste salariul si economisesti aceeasi suma, constant? Cam 30,000 de lire. Ce ai dupa 7 ani de platit chirie? 210,000. Concluzia? Pai, iti iei casa cu banii jos!

Sigur, in timp, preturile caselor cresc. Peste 7 ani, nu mai costa 160,000. Da’ nici nu costa 300,000. Cel mai probabil, o sa coste pana-n 210,000.

Pe scurt, banii aia tot ii pierzi. Ori ca dai 70,000 proprietarului unde stai cu chirie, ori ca dai 70,000 bancii, tu tot ii pierzi. Pentru ca asta-i sistemul actual de sclavie. Si ho-ho, nu esti primit in randurile sclavilor doar daca vrei. Nuuu. Trebuie sa arati. Sa demonstrezi. Sa dovedesti cu acte-n regula ca nu esti un risc pentru stapanul de sclavi. Pentru ca vrem profit – si e legalizat de stat!!! – dar nu acceptam riscul. Super afacere. Nu vreti, ma, careva, sa ne deschidem o banca? Cu FRB inainte! Facem miliarde din pix si din biti, ce dracu’.

Da, exact. Undeva, statul a hotarat ca tu trebuie sa fii sclav 7-30 de ani pentru a avea un acoperis deasupra capului. Atat! Nimic mai mult! Iar daca merge ceva prost, eh, pai, iti luam acoperisul inapoi si te trecem si dator in sistem, asa incat si dupa ce ti-am luat acoperisul, te mai sclavagim un pic. Pentru ca nu-i destul sa iti luam tot ce ai. Nu, trebuie sa fii mai departe sclavi, ca noi sa mai putem tipari hartii colorate.

Pe bune, nu va face sa-i invidiati pe sclavii americani din 1800 toamna? Sau pe romanii (cei din Roma) care se vindeau un an-doi sclavi/gladiatori, iar daca supravietuiau, primeau mult mai mult de-un acoperis? Si cica e civilizatie. Cica drepturile omului. Cica secolul 21. Prostii…

Da, si cum am stat eu si-am facut calculul, mi-am dat seama, cum spuneam, ca, pana la urma, ce mi-e ca-i dau banii unui proprietar, ce mi-e ca-i dau bancii. Eu tot ii pierd. Scurt si sec.

Avantaje/dezavantaje?

Pai, simplu, ca ai doar doua variante.

Ramai chirias pana iti poti lua o casa cu banii jos.

Avantaje la care ma pot gandi eu.

Mobilitate. Daca maine imi ofera unul un job platit cu 20k mai mult, in celalalt capat al tarii (sau chiar in alta tara), ma urc in masina si aleluia. Am plecat fluierand. Sigur, in teorie, poti face asta si daca esti cu casa pe undeva. Da’ nu-i asa de simplu, in realitate.

Risc minim. Iti pierzi jobul/sursa de venit? Eh, nu-i o tragedie. Iti revii tu in ceva luni. Hai, un an-doi. Cu ce ai pus la ciorap, te descurci cumva pana trece perioada aia urata.

Lipsa nervilor. Nu stai sa alergi dupa banci, nu stai sa “ia-ma, nene” (si pe mine si fa-ma sclavul tau, hai, te rog, zboara-mi si cateva bice pe spinare!). Nu trebuie sa stai sa dovedesti nimanui nimic, nu ai de-a face cu tot felul de ratati de 25,000 pe an la 40 de ani. Iti vezi de-ale tale. Stiti cum e, ca-n maneaua aia “merg pe drum si banii vine”.

Costul Oportunitatilor. In 5 ani apare ceva, o posibila investitie, o chestie din care sa poti scoate milioane bagand 100,000. Frumos, mai mare dragul, daca ai chef, o faci (daca nu, nu, evident). Da’ ai posibilitatea aia.

Nu esti vulnerabil(a) in caz de recesiune. Scade pretul caselor? Putin iti pasa, e chiar bine. Scade si chiria, cel mai probabil, scad si restu’ chestiilor.

Dezavantaje care-mi trec prin cap:

Cresc preturile. Anul asta mi se pare c-au crescut cu 5 sau 10%, chiar nu-mi amintesc (vorbesc asa, la nivel national, ca-n unele zone au crescut cu peste 10%, in altele au scazut cu 20% sau mai mult). Cand ti-ai trans 210,000, s-ar putea sa fie casa aia 250,000. Dar nu-i o tragedie, la cum vad eu lucrurile. Da, ce sa-ti spun, te duci la banca si le ceri un imprumut de 40,000. Cu 210,000 in banca, nu stiu, zau, cine te refuza. Platesti mai mult, in final, pe casa, decat daca o luai la, nu stiu, sa zicem 230,000 (cu tot cu dobanda)

Ai un landlord idiot pe cap, in foarte multe cazuri. Ii arde lui sa vina in inspectie o data la coispe luni, de nu-ti poti creste linistit marijuana-n casa de grija lui. Sau alte tampenii de-astea. Sau se trezeste ca “incepand cu data de…elibereaza…pentru ca X”. Sau fara sa-ti dea un motiv macar. Si e fucking boring sa te tot muti de colo-colo. Iti strici aiurea cate 2-3 zile, eventual le strici si zilele prietenilor care te ajuta la mutare. Ca deh. Ai diverse conditii, de genul sa nu ai animale in casa. Sau copii. Si sa nu fumezi. Sa nu afisezi nu stiu ce drapel la geam (da, serios, eu am asa ceva in contract, sa nu pun drapel la geam; nu c-as fi avut de gand, da’ daca-i trecuta acolo, probabil a facut-o cineva inainte, heh).

Nu esti “la casa ta”. Si asta inseamna ce vreti voi, de la faptul ca nu poti infige un cui in perete sa pui un tablou, la “nu poti schimba frigiderul” si ce va mai trece voua prin cap.

Iti iei o casa “cu banca”

Avantajele sunt simple:

Esti “la casa ta”. Ai chef sa-nlocuiesti o usa sau sa darami un perete? Knock yourself out. Ai chef sa varuiesti in alta culoare, sa pui tapet, sa orice? Da-i inainte.

Ai ceva stabilitate. In casa ta, nu ai landlord, nu ai conditii dubioase. Ai chef sa fumezi in mijlocul sufrageriei, impreuna cu alti 10 fumatori, sa moara si tantarii? Da-i sa sara. Nu te opreste nimeni (deocamdata). Nu te trezesti ca trebuie sa pleci incepand de la … data X. Evident, cu exceptia cazului in care esti evacuat fortat ca nu ai mai platit, c-asa-i frumos.

E posibil sa castigi niste bani, in timp. Imi povestea Patrick de un tip care si-a luat acum ceva ani o casa in Cambridge, pe undeva, parca pe la 180,000 sau ceva. N-a platit un leu chior la rata, ca a inchiriat urgent cate-o camera studentilor. Facea si profit din asta, nu numai ca acoperea rata. Aparent, valoreaza acum vreo 500,000 sau 600,000, nu mai stiu. Sarind peste toti banii pe care (nu) i-a platit, daca are chef maine sa vanda casa, asa, sa nu mai fie “dator” in acte cuiva, o face si tot se-alege cu un profit sanatos de cateva sute de mii, chiar dupa ce returneaza banii bancii. Din profitul ala, isi poate cumpara alte doua case cu banii jos (nu la fel, nu in zona aia, dar totusi)

Dezavantajele sunt haioase, bineinteles, cum explicam mai sus.

Riscul. Daca-ti pierzi sursa de venit, la revedere casa. Si la revedere orice, ca apari in sistem ori ca fiind dator banii cu diferenta (pe care-o stabilesc tot ei din fix, c-asa-i frumos), ori te bagi in faliment, caz in care 6 ani de zile, sa fii tu sanatos cu banii, cu vreun cont in banca (si ma-ntreb ce joburi sunt alea care te angajeaza sa-ti dea banii in mana). Pe scurt, iti dai toata viata peste cap. Ramai si futut si cu banii luati, ba, si mai frumos, si dator!

Costul oportunitatii, din nou. Apare posibilitatea de a investi niste bani undeva, pentru a scoate un profit frumos? Foarte bine, sa apara, ca tu nu te poti atinge de ea, ca n-ai bani. Lasa ca au altii, cat timp tu fluieri a paguba.

Ajungi sa-ti cam calculezi fiecare miscare. Vrei o vacanta nu stiu pe unde, unde-i scump? Iti trece. Avem de platit rata, pisi. Lasa ca-i bine si la Navodari-Sat! Ce atata Burj, Hanu’ Piratilor ce-are?

Esti legat de glie, cum ar veni. Sigur, poti sa te duci tu in celalalt capat al tarii, da’ s-ar putea sa-ti fie cam peste mana. In realitate, cei mai multi oameni raman pe vecie unde au casa. Se duce naibii orasul/economia in zona? Stai si rabzi.

Esti vulnerabil(a) in caz de recesiune. A luat economia un sut in coama? Iei si tu cateva sute (de suturi). Din senin, salariul tau e mai mic (sau valoreaza mai putin), dar rata ramane la fel de mare – sau creste, pentru ca nu-i asa, libor si euribor.. Nu detaliez prea mult, ca sunteti romani, stiti cum erau case care se vindeau la 500,000 in Bucuresti si acum nu se dau la 200,000.

==

Bun, si-am incheiat partea asta cu avantaje si dezavantaje. Stiti ce nu-nteleg eu? Cum se asteapta baietii astia destepti sa te duci sa stai si-n coada pentru ei, sa le demonstrezi ca meriti sa…ce? Sa fii sclavul lor? Sa le dai voie sa mai tipareasca niste bani pe spinarea ta? Hai, serios, asa se face acum? Cum se asteapta ei sa se bage lumea la credite pe 30 de ani? Da’ cat ai de gand sa traiesti, boss? Stiti ce-nseamna sa iei un credit pe 30 de ani cand ai 30 de ani? Ca, practic, aproape iesi la pensie cu el.

Adica, sa ne-ntelegem: la 60 de ani, gata, nu mai ai rate. In sfarsit, iti poti trai viata! Toti cei 3 ani pe care-i mai ai, daca n-ai murit intre timp.

Acum doua saptamani am primit jegul asta de hartoaga. N-o s-o folosesc la absolut nimic. Nici macar la baie, e hartia neplacuta la atingere. Promitem ca…

Nu-i nevoie, bo$$. Daca tot locuiesti cu ea, promite-i lu’ ma-ta.

Minunat sistem. Chiar ca minunat. Si se va prabusi tot minunat, din interior. Nici macar nu conteaza ce zic eu sau ce zic altii, da’ daca are cineva impresia ca mizeria asta poate dura, e invitat sa se uite-n ultimii 50 de ani, sa vada “evolutia” puterii de cumparare.

Ganditi-va un pic, va rog. Te duci la facultate intr-o tara cu apa calda? Ah, pai, iesi dator de-acolo. Cu cat? Nu stiu, depinde, probabil in vreo 10 ani isi iau aia banii inapoi (10 ani de cand lucrezi) Da’ mult. Vrei un acoperis? Ah, pai, iesi dator. Pe zeci de ani si de-acolo. Serios, nu-i minunata sclavia moderna? Practic, la speranta de viata actuala, te nasti dator pe vreo 3 sferturi din viata. Asta, desigur, fara sa mai luam in calcul parintii. Ca daca-s batrani si nu prea castiga bani sau au vreo pensie in Romania, herpaderp, esti dator si pentru ei. Ca, nu-i asa, te-au crescut.

Asa ca, nu stiu de altii, da’ eu unul n-o sa-mi iau nici un credit de nicaieri. Duceti-va sa-l luati voi in locul meu. Eu am asteptat un mail cateva zile. N-a venit. A venit in schimba hartoaga asta troglodita prin posta. De ce posta si nu email? Because fuck trees, that’s why. Stiti care-i partea nasoala cand astepti prea mult? Incepi sa te gandesti si sa-ti pui intrebari. Cam cum am facut eu. Si-n functie de cat creier ai, e posibil sa ajungi la niste concluzii.

Pe-ale mele tocmai le-ati citit.

P.S Pe post de amuzament, de cand am asteptat eu mailul si pana mi-a venit, mi-a crescut si salariul. Da, iar. Credit? Sa fim seriosi…