Un pic despre globalizare si antreprenori

Cel mai bine intelegi globalizarea cand vezi cate-o reclama tampita.

Cam cum am vazut eu in Palma de Majorca/Mallorca recent.

Ieseam eu din hotel de la piscina, ca era ora aia a zilei cand trebuia sa fiu tarat la o plimbare pe faleza catre un restaurant random si apoi alte chestii la fel de random, da’ fara haleala. C-asa-i in concediu. Stateam eu linistit si asteptam sa trec strada si fix in fata mea, la trecere, opreste un camion. Scria pe el mare si frumos: C&A (ceva firma de care n-am auzit in veci, da’ nu conteaza). O poza cu o gagica in costum de baie din doua piese. 4.5 euro. Si-un site. Am uitat site-ul, da’ nu conteaza, pula mea.

Opriti-va un pic si ganditi-va. Costum de baie. Cat de des cumparati unul? Eu, sincer, am o chestie de-aia dubioasa, ceva intre boxeri si slip, o combinatie tare tampita. De nu mai stiu cata vreme. Chiar nu mai stiu. Ca nu-i nimic in neregula cu mizeria aia, asa ca n-am avut nevoie sa cumpar altul. Il am de ceva ani. Si cat timp intru-n el si nu se rupe, nici nu-mi iau altul.

Parca-parca ai intelege sa ai nevoie sa fie ieftina o chestie de-asta daca ti-ar trebui alta in fiecare luna. Da’ nu-ti trebuie. Ce dracu’ ba, chiar si o chestie de-asta pe care-o tii 5 ani trebuie s-o iei ieftin? Ar fi vreun capat de lume daca ai da 50 de euro pe asa ceva? Eu zic ca nu. Ca, pula mea, ai da o data la cativa ani. Big fucking deal. Dar nu. Vrem ieftin. Vrem mult si ieftin. Si prost, dar asta-i alta discutie.

Asta-i globalizarea la lucru. Undeva, pe parcurs, am hotarat noi – asa, la nivel de “lume civilizata”, cica – ca e mai important sa dam 4.5 euro pe-un costum de baie decat sa avem fabrici in tara (si, implicit, joburi). Ca-i mai bine sa fie facute ieftin si prost in alta parte. Uitati-va la toate hainele voastre normale (nu cine stie ce costum dubios pe care-l purtati de doua ori pe an, ci la alea pe care le purtati zilnic). As putea paria ca 99% din ele sunt facute-n Asia. Tricou. Camasa. Hanorac. Pantaloni. Pula mea, cre’ ca si incaltarile. Undeva, am hotarat noi ca-i OK sa nu mai aiba job 1000 de oameni pentru ca o data la 5 ani o sa ne luam un costum de baie si, pula mea, sa fie ieftin. Mai bine-i tinem pe-aia in spinare pe ajutoare sociale zece ani, la o adica, decat sa dam 50 de euro in loc de 4.5

Nu inteleg de ce glorifica lumea in prostie treaba asta cu globalizarea. Sau cu free tradeul. Nu inteleg de ce aplauda lumea acordurile de schimb dintre saraci si bogati. Vai, NAFTA. Vai, UE. E doar un export mascat de joburi dinspre bogati inspre saraci. Asa, si cand o sa terminam de exportat joburile, CHIAR DACA prin absurd tot 4.5 euro va costa costumul ala de baie, cu ce anume il vom cumpara?

Ma rog, poate parea un pic ironic sa spun asta tocmai eu, care beneficiez nitel de mizeria asta cu globalizarea (doar nitel, ca nu fac parte dintre idiotii care lucreaza din Romania pe salarii de Romania pentru vreo corporatie care vinde in US/UK; chiar atat de imbecil nu sunt). Vorba aia, mie-mi convine. Deocamdata. Da’ mi se pare de-a dreptul haios sa vad cate unul care se lauda ca, stiu si eu, vinde diverse jeguri chinezesti pe Amazon. Bonus points pentru aia care fac o smecherie sa nici nu plateasca vama (ca se poate, nimic de zis).

Extraordinar, ce-ai facut tu, Dorele. Extraordinar. Faci bani, cica. Mai bine decat un salariu. Da’ nu cu mult mai bine. Si daca vreodata o sa gasesti vreo batuta-n cap sa-ti accepte genele, unde-o sa lucreze fi-tu? La McDonalds, presupun? Vezi ba, vita, ca acolo au pus aia automate de hamburgeri. Glumesc. Se stie, fi-tu o sa fie CFO la NASA gen. Fara numar.

Manca-i-ati pula lu’ bunicu’, bai, antreprenorilor. Nu de alta, da’ chit ca-i putrezita, e ieftina. Deh, a fost fabricata in Romania.

Lectura optionala.