Alergii…

Parintii mei n-au fost frati. Asa ca eu nu-s alergic la nimic – not really; alergia la prostie nu cred ca e diagnosticata inca – nu legal, oricum. De alergia la munca sau la saracie nici nu are sens sa discutam. Pe-aici, insa, pe insula, daca parintii astora n-au fost frati, veri tot au fost. Ca, pula mea, insula. Cu bonus points pentru pakis si indieni, pentru ca la astia e ceva absolut normal sa te insori cu verisoara “de acasa” ca sa poata primi si ea viza, ce dracu’.

Asa se face ca am eu o colega, o jegoasa scarboasa. Si are toate calitatile. E paki. E enervanta. E jerpelita pana-n pizda. Siiiiiiiii, pe ziua de azi, am aflat ca-i si alergica.

Stateam langa o alta pizda, trecand prin ceva cod jegos, incercand sa ma lamuresc de niste chestii. Eu nu pricepeam, tipa nu pricepea… In spatele meu era jegoasa. Paki. Ii spun “jegoasa” pentru ca mi-a pierdut vreo 2 zile aiurea cu un proiect, proiecta-mi-as pula-n crucea profetului. Si din senin o aud “ooohhhhh”. Un “oooohhhh” de-ala scheunat de ziceai ca-i pe moarte si mai multe nu. Subtire si stins, asa. Ma uit cu coada ochiului. Langa ea era un indian. Si omu’ devora la modu’ cel mai feroce un sandwich de-ala pisat in ochi. Arata a paine cu sloboz rascopt. In fact, era “peanut butter”, o inventie dubioasa care arata si mai dubios. Iar asta – jegoasa – statea sa-si dea duhul si mai multe nu.

Au venit aia rapid s-o salveze, s-o intepe, s-o injecteze, s-o reguleze-n rect, treburi de-astea. Si aia, tot asa, cu vocea aia pitigaiata si stinsa le explica: daca mananca cineva pe langa ea peanut butter, nu stiu ce mortii ei pateste ea, vocea i se pizduieste, nu mai poate respira, ii ies ochii din orbite ca sfantului Cthulhu, din astea.

…ceea ce m-a facut sa ma intreb brusc “oare ce mancare d-asta cu peanut butter e buna, sa-mi cumpar si eu cand mai trec pe-aici, pe la pizdele astea?”. Simtul umorului e foarte dezvoltat la mine. Si, daca gasesc ceva potol mai de doamne-ajuta cu PB, ma gandesc sa ma duc sa rontai acolo. Da’ nu asa, ca indianu’ ala flamand. Nu, tata, ca un muncitor d-ala de pe santier. Sa ma duc la asta si s-o intreb cu gura plina “ce mai faci???” in timp ce-mi cad firimituri din botnita. Cand vad ca beleste ochii, sa-i duc sandwichu’/biscuitele/ceva-ul la nas si s-o intreb “auzi, mi se pare mie sau miroase a stricat???”. Sau sa rumeg un d-ala intreg si sa beau o cola, ceva. Dupa care sa ma duc la birou’ ei si sa-i ragai discret numai PB in muie. Sau sa merg dupa ea cu metroul, sa ma duc HEEEI, CE MA BUCUR CA TE VAD – si pac, o muscatura fioroasa din ceva de-ala, asa, in aglomeratie, fix in fata ei. S-o vad cum se stinge, cum i se bulbuca ochii si s-o intreb “de ce uiti asa la mine? si eu te plac”. Sau “hehe, ti-ai pierdut vocea, papushea? Moare pizdele dupe mine, toate se emotioneaza, fa, vrei sa mi-o iei in falcy?”. Si-apoi sa-mi ling de pe buze ditai smegma aia de arahide sau alune sau ce mortii lui e. Treburi de-astea de gentleman breetaneec.

Ceva idei? Biscuiti, ceva? Also, cam cat de naspa e la gust, sa stiu daca borasc pe ea sau nu…