Liftul loveste din nou; rasism
Ieri, la lucru, ora 3 si ceva. Ies la tigara.
Ma duc pana la cafenea, imi iau o cafea, vorbesc cu sotia pe whatsapp, alea-alea. Se face 4, hai sa revin in birou, ce dracu’.
Intru in cladire. Ma duc la lift. Acolo eram eu, un domn dubios de vreo 30 de ani cu un buchet de trandafiri rosii si o doamna si mai dubioasa si mai intunecata ca un doberman noaptea. Domnul era unul cu parul scurt, roscat, carliontat, ochi albastri – albastru d-ala sters – si un nas care-i dadea prioritate la rezervarile de lux – daca nu la Auschwitz, macar la Dachau. Doamna, pe de alta parte, era o negresa cam cat biroul meu de lata, cu ochii-n telefon. Intram in lift. Si-ncepe liftul sa se opreasca stilat. Etajul 1. Nu urca nimeni. Domnul incepe sa se plimbe nervos de colo-colo in cusca aia de 3×2. Asa, pacing back and forth in crize. Foarte nervos, foarte agitat. Liftul se opreste la etajul 2. Nu urca nimeni. Domnul se lipeste de un perete si-ncepe sa dea cu palmele in el furios, sa bata din picioare, sa futa buchetul de peretii liftului. Imi zburau petale de trandafiri in muie.
(thank you)
Liftul ajunge la etajul 10. Ma uit la domn, nu zic nimic. Doamna ridica ochii din telefon si-l intreaba pe un ton plin de repros daca-i totul in regula. Domnul se intoarce spre ea si urla FUCK. FUUUCCKKKK. Ma uit la el amuzat. Se-ntoarce spre mine. FUCK!!! Si iese din lift furios. Usile incep sa se inchida. Domnul urla FUCK, FUCK, FUCK, IT’S THE TENTH, FUCK si da sa se repeada inapoi in lift. Usile i se inchid in nas. Se aude o bubuitura odioasa in lift (sut? pumn?) si domnul ramane blocat afara. Doamna, nervoasa, se uita fix in ochii mei si-mi zice ca se va duce direct la HR. Daca eu am auzit ce i-a zis ala. Pula mea, cred c-a auzit si maica-mea tocmai din Bucuresti. Ma uit calm si senin la ea “No, I didn’t, what exactly did you hear?”. Ies din lift.
Da, pula mea, cine stie, poate m-o fi injurat ala. Si poate o fi fost si jidan. Dar era alb. Un alb care, din ce mi-am dat eu seama, nu urma sa futa. Oh well…
Proasta o sa te acuze si pe tine. Ea nu se grabea nicaieri, in nici un caz la lucru. Nu merge sa mai zici “fuck” la lucru, creezi traume psihologice cu abuz verbal.
de duce la hr ca sa ce? ))))))))
Și la mine sunt frustrante lifturile, da’ totuși n-am văzut pe nimeni făcând asemenea crize de isterie din cauză că nu s-a dus liftul glonț unde are el nevoie. Așa de labili psihic sunt omuleții p-acolo?
Nu stiu cine proiecteaza softul la lifturile astea inteligente, la birou aveam asa :
Il chem la 2. Apas pe 3 (securitate mare, usa de la scari blocata cu acces pe cartela, om de paza, dar poti sa dai atacul prin lift si treci si de paza). Liftul coboara la parter, ia un potop de lume, se opreste la 1/2/3.
In New York sunt multe lifturile care opresc automat la fiecare etaj sambata, ca sa nu munceasca jidanul sa apese un buton. Daca am de ales intre negru si jidan, prefer negrul. Negrul nu poate sa imi ia mai mult decat am la mine in momentul respectiv, si in majoritatea cazurilor, paguba e rezolvata de politie. Jidanul, prin contrast…
Programatoro d-aua gen fosti zidari care se recalifica in Java developers maybe?
Vorba aia…au bazele programarii… liftul opreste.
Programatori d-astia*
:))))Am ras. Vezi ca ai scris ca ti-ai luat o cafenea. ?
La banii lui …
@ Anca
Păi poate a luat doar afacerea, n-a cumparat și spațiul. O castiga el bine, da’ nici chiar așa 🙂
Cei care programeaza lifturile trebuie arsi pe rug.
Mai ales cand chemi liftul, astepti si vezi ca trece pe la etajul tau fara sa opreasca. Iar apoi acelasi lift urca la tine ca sa te ia.
As mai arde pe rug si idiotii care asteapta liftul 2 minute ca sa urce la 1 si urca primii in lift, in fundul lui.
Ba eu nu inteleg nimic. Ce plm de specimene ai acolo, ca si eu am speciali, dar ai tai parca sunt prea cu diagnostic.
Programatorii de lifturi cred ca sunt reciclati de la gunoieri pesedisti alcoolici.
Sunt la 5. Un lift e la 4,altul e la 1. Ala de la 4 coboara, ala de la 1 urca.
Sunt la parter si tb sa ajung la 5. Un lift e la 2,altul e la 6. Evident ca cel de la 2 se duce la – 1 si apoi urca la 3,in timp ce eu astept pe cel de la 6.
Da.Sper sa moara oribil aia care programeaza lifturi.
@Anca: Parchez unde vreau eu!!!
Corectat.
Meanwhile, eu lucrez cu oameni care iti zic ce gandesc in timp ce se prefac sarcastic-ironici fata de aia veniti de pe alte coclauri – aprox. 70% din companie lol. Misto cand ii spune bossu ala mare unui manager din EU “Brexit means Brexit!” si apoi da un “ha ha” de complezenta.
Au incercat sa-mi faca si mie asta, si le-am zis “sanatate, daca asta vrei, hai sa te vad cine-ti face proiectul”. Probabil ca ar gasi pe cineva, dar nu acum, asa ca e cam obligat sa ma pastreze.
Acum, in sfarsit, avem si noi HR ca oamenii normal (dupa vreo 3 ani lol), presimt ca ma duc cu discriminarea dupa ei, ca as cam avea baze pentru asta.
@0040
Ma indoiesc ca e vina programatorilor. Imi imaginez discutia de la firma de lifturi:
“Auziti, programatorilor, avem nevoie de un soft cu o mie de specificatii scrise un sfert in chineza, fiecare al patrulea cuvant e in araba, celalalt sfert e scris in franceza si se schimba in fiecare miercuri, restul documentatiei e scrisa in rime si ultimul sfert se subintelege. Ah, si deadlineul e in 2 saptamani, asta daca nu se trezeste X cu ea sculata ca deadlineul devine 3 zile, poate un an sau 10. Spor la programat!”
No offense, dar in urma ultimelor experiente corporatiste, mi-e greu sa dau vina pe programatori.
N-ai simtul umorului. In locu’ tau le-as da doar chestii d-astea.
Eu ma mai loveam de niste d-astia din cand in cand – la fostul job, c-aici sunt indieni, lol. Eu ii faceam cu nervii de isi muscau mainile. Fara nici un fel de misto. Gen cel mai Brexiter dintre ei eram eu. Si ma intrebau aia usor mirati “dar…de ce?”. Si-ncepeam sa le explic “pai, eu sunt pentru Brexit; ce pula mea, daca-s joburi bune prin Europa – vreun contract, ceva – de ce cacat sa concurez eu cu o starpitura de britanic, nene? Ia lasa, sa-l iau eu; ca stiti, eu am si pasaport european, imi pastrez drepturile alea, le pierd doar astia de mana de-a doua nascuti p-aici, ce dracu’; si e foarte bine si-aici; imaginati-va, vor pleca unii europeni buni si va fi nevoie de oameni buni pe piata muncii; evident ca voi fi ales eu, nu vreun amarat de britanic, ca ala nu stie nici 10% din ce stiu eu, ce sa mai vorbim de limbi straine (*insert gest scarbit*) sau posibilitatea de a calatori la alt sediu, in alta tara; si ma amuza foarte tare ideea ca o sa fie foamete aici, abia astept sa-i vad cum isi frang mainile; poate daca vad vreun caz de care mi se face mila, ii inchiriez shedu’ meu la suprapret, ca e britanic, ce dracu’; cum care shed, ala de la casa; ah, tu n-ai casa? eu am, e aia cu mercedesu’ alb nou in drive; bine, eu si merit; ce dracu’, am facut scoala in Romania, nu in Islamabad, Londra; sa ma deporteze? nu cred, pai, sunt rezident, si la ce taxe platesc, poti fi sigur ca iau si cetatenia; cum adica ce taxe? pai, eu am salariul dublu-triplu fata de tine, boss, ce dracu’, crezi c-am venit aici la charity?”
In mod ciudat, cei mai multi descopereau ca nu erau chiar atat de Brexiteri dupa conversatiile astea. Cel mai trist e ca nu glumeam si nici nu era psihologie inversa. Cel mai nasol pentru ei era ca pe urma se loveau de probleme tehnice prin birou. Si ghici la cine aveau nevoie sa vina cu “ajuta-ma, daca ai timp, te rog?”. Poate-mi faceam timp. Poate nu 🙂
Aveam un brexiter de-asta in denial la lucru – Adam. Sa-ti spuna Patrick in ce hal l-am facut cu nervii p-ala. Sau pe alt pulete, Andrew mortii lui cum il chema si p-ala (ala nu era in negare). Bine, aia erau si ghinionisti. Au sfarsit concediati. Go figure.
Cel mai frumos ii acream pe Remainers. Erau aia cu “dar oamenii vor suferi”. “Perfect, asta si vreau sa vad”. “Dar NHS-ul va avea de suferit” “#muielasaraci, eu am asigurare privata hehe”. Cu un domn din senior management am avut o discutie in care i-am zis fix faza cu take over, ca-i mersul natural al lucrurilor. Ca orice imperiu in cele din urma se destrama. Decadenta si incompetenta devin omniprezente. Apoi e preluat de aia care n-au decazut. Cu exemple din istorie – asa, la modu’ ala, imperiul roman, imperiul britanic, treburi de-astea. Avea omu’ niste ochi de broscoi constipat de cred ca-i curgea scuipatu’ din carii direct. Cum e sa-ti spuna un imigrant treburi de-astea la tine-n tara trollololol. Eram mai popular ca raia acolo.
Ce dracu’, fata, aia oricum te cred tiganca; arata-le ca esti.
Hmmm…pai depinde ce programatori au. Uite eu acum 5 ani lucram in alt domeniu (ceva safety cu SIL4) si tot asa eram la sedinte cu reprezentatii companiilor 1st tier din acel domeniu (de prin Fr, De, It ) si le ziceam cum trebuie sa functioneze produsul, cu specificatiile de la consortiul special infiintat de UE pentru ce faceam atunci, care ala reglementa functiile ce trebuiesc indeplinite. Specificatiile traduse si disponibile in principalele limbi de circulatie internationala (dar care trebuiau sa fie adaptate pentru sistemul folosit de fiecare tara in parte). Nu erau in chineza/araba ca sunt facute in UE, de UE. Aia dadeau din cap si peste cateva saptmani o luam iar de la capat cu explicatiile. Cand au vrut sa ma bage si in licitatii, mi-am bagat ceva in ei si mi-am cautat altceva de munca. ATUNCI cand lucram eu trebuia sa fie gata sistemul ala, sa ia aia acceptanta. Acum o luna m-am intalnit cu un fost coleg il intrebam ce mai e pe acolo… ce sa fie? Nici acum n-au reusit aia sa faca cum trebuie sa ia acceptanta.
De aia zic ca ori s-au zgarcit companiile alea la programatori ori aia erau java-zidari ceva de genul.
Acum sincer sa fiu, din punctul meu de vedere un programator cu adevarat bun ar trebui sa o duca EXTREM DE BINE de unul singur, nicidecum sa faca 10%-90% cu angajatorul. Si unul cu adevarat bun poate tine in spate zeci de java-zidari. Dar nah, e doar impresia mea…
Adica nah, cand despre una din reprezentatele romanesti ale alora (nu-i dau numele ca nu merita reclama,google it dupa comentariu) vezi comentarii gen:
Ultima fraza e golden. Iar presiunea aia se pare ca n-a facut mare lucru :p
Best advice ever.
Ca na, astia nascuti local is in echipa de Social Media lol, sau recrutare. Dar ca sa plateasca pe cineva care sa le faca un proiect de implementare e cam greu sa gaseasca de azi pe maine, si sa aiba si pasaportul care trebuie.
Le-am zis ca da, Brexit means Brexit, succes la implementare, boss.
Meanwhile, I can go somewhere else fara sa ma chinui prea mult, inca suna telefonul cu oferte de joburi (doar ca vreau sa stau cuminte un an, si dupa aia sa ma duc la altii).
Ah, si referitor la “ma cred astia tiganca”, am auzit de la primul interviu pana la ultimul om cunoscut ieri numai faze “nici n-as fi zis ca esti romanca”. Lol. Asa ca stiu cum ne cred, m-am impacat cu soarta.
Faza e ca am mai toata familia aici, veniti de acu 20 ani. Si astora le-a fost tare greu sa treaca peste mitul “vai, dar astia nu stiu cine suntem noi?! noi suntem romani!”. Plm. Cu cat te obisnuiesti mai repede cu ideea ca in gand te scuipa astia cat pot, cu atat ai mai putine sanse sa fii dezamagit. Vorba aia, astia deja cred ce e mai rau despre tine – ce mai conteaza cand, cateodata, se adevereste? :))
Nu inteleg ce spera sa futa domnul cu trandafiri la locul tau de munca (avea badge sau cum se numeste?)Si tanti din lift ce face, merge la HR si il descrie pe nervosul din lift, ii fac un portret robot si afla pana la urma in ce departament lucreaza (daca lucreaza acolo) pentru ca a indraznit sa injure in prezenta ei? Fuck, ce panseluta.
Sunt de o săptămână in US. E plin de indieni și chinezi. Chiar mă întrebam – albii unde sunt?!
Off-topic 350 euro pe zi pentru Praga cum e?știe cineva daca pot plăti taxe în România?
Am ras de m-a durut burta. De tot comentariul tau incheiat cu fraza de mai sus!
Apropo de HR. Ca femeie ma ingrozeste trendul asta sa dam. Suntem buni manageri daca facem o actiune sa donam boxeri la oamenii fara adapost. Cum naiba sunt nascuti aici si nu au chiloti, cu tot sistemul de suport care exista. Sau dam pe linkedin ca 3 fete au dat in judecata yale pt ca vor sa fie intro fraternity. Nu sorority. Fraternity, pt ca sltfel barbatii din aceste grupuri vor fi expusi ca actiuni care ii invata sa discrimineze femeia.
Eu momentan nu pot lucra, pt ca sunt expusa la intrebari gen voluntariat, donatii, sa imi ajut colegii sa ma prinda din urma, dar ce parere ai de ala care ingenunchiaza la imn? Dar nu ne aduci si noua ceva de mancat, sa ne arati ca esti dea noastra?
Parca sunt in mediu de highschool bully, dar la o varsta.
Ce urata a devenit lumea. Nu imi ziceti ce ati face voi, ca nu se aplica.
Eu eram pe lista neagra la ultimul job de vreo 10 ani de zile, printre altele pentru ca le-am dat cu flit rau de tot la HR si la aia din echipele de diversity, volunteering si alte balarii adiacente.
Nu zic ce as face eu, zic doar ca am facut si a iesit destul de nasol, dar macar m-am simtit bine facand-o. I-am scris inclusiv sefei de la HR sa nu ma mai spameze si cand a continuat am pus auto-reply cu “acest mesaj a fost sters automat fara a fi citit pentru ca expeditorul este marcat ca spammer”. Oau, cu ce scandal s-a lasat in meetingurile conducerii; cand am aflat, not a single fuck was given that day.
Pe scurt, am avut un meeting cu un VP care mi-a spus că urmează să raportez unui indian. Well, thanks but no.
Ideea mea, proiectul meu, eu decid cu cine lucrez.
Păi știi că trebuie, că el este program manager, can bla,bla.
Lady – my idea is my way or no way.
Pana la urmă se face cu albi din US si RO.
Mai am un pic si gata… Trec contractor, prima data Praga 1 an. După, vom vedea.
In gated communities, să nu se amestece cu toți imigranții…
Depinde în care parte de US te învârți, nu de alta, dar țara aia este foarte mare…
Am fost o săptămână în Salt Lake City (și zona înconjurătoare), intr-o zi un coleg a tresărit surprins: “uite un negru!!!”… 🙂
Tura asta am fost in Seattle – Bellevue – Redmond.
Înainte am fost in Texas. Probabil urmează New York și Boston.