Lectia de integrare; umanism britanic

A venit o pizda p-aici, c-a chemat-o nevasta-mea sa ceara un quote pentru curatenie. Sa trimita pe cineva o data la doua saptamani sa faca pe-aici curat cu chestii, treburi, smecherii. Ca are nevasta-mea niste usoare fixuri cu curatenia. De care, la fel ca-n gluma cu KGB-ul, nu ma pot plange.

Ma rog, lasam treaba aia la o parte si revenim la pizda care-a venit. Apare aia la ora stabilita, intra si incepe sa vorbeasca. Si vorbeste si vorbeste de-mi venea sa-i urlu sec un “taci, fa!!!”. Despre vreme, despre cum ea e aici de 25 de ani (in oras, adica, cu afacerea; ca-i englezoaica, in fine) si da-i si da-i si da-i si vorbeste in continuu.

In fine, trec vreo patru luni – sau atat mi s-a parut mie c-a vorbit fara intrerupere – si intr-un tarziu trece la subiect. Ca daca ati mai apelat la servicii de curatenie. Da, au mai venit de la firma cutare in trecut.

“Oh, right, yeah, they’re an agency; we’re not an agency, we’re a company (i-auzi, pula mea), we don’t use self-employed people on zero hours contracts, all of our girls are employed by us”

Daca nu sunteti de-aici, nu intelegeti treaba asta, poate. E OK, c-o explic eu. E un fel de “aia de la care ati mai adus nu angajeaza oameni, au subcontractori, cum ar veni, fetele alea sunt platite la ora, nu au certitudinea ca maine au job, ca li se aloca un client, ore de munca, ale noastre sunt angajate full-time, au drepturile pe care le are un angajat”.

Asta-i un alt fel de-a spune “la noi o sa fie mai scump”, unul britanic. C-asa-i aici. Aici nu zici “cois, la noi costa mai mult”. La noi zici “noi tratam oamenii corect, suntem practic niste umanisti”. Se subintelege faptul c-o sa fie mai scump, nu trebuie sa-ti spuna direct, ca ultimului meltean, ce dracu’; stii si tu ca umanismul nu-i ieftin, nu? Ma rog, un britanic stie.

Treaba in sine nu ma deranjeaza. Gen discuti de-o diferenta de probabil 50 de lire pe luna, cui pula mea ii pasa – ii dau eu acum pe loc numai sa nu mai aud pisaturile alea de roboti de aspirat care mi se incurca in picioare tot timpul. Da’ stiti ce-am observat eu? Toate pizdele astea umaniste tind cumva sa angajeze in mare est-europence care arata asa, ca si cum ar castiga salariul minim si nici un penny peste. Sunt angajate, da – e doar o coincidenta faptul ca fiind angajate pot fi date afara ca nu-si fac treaba bine daca nu se descurca la timp cu 10 clienti – ca pula mea, nu ti se da unul singur, nu esti subcontractor, ce dracu’, umanismul costa, la fel cum socialismul nu se construieste fara sacrificii (umane). Dar sunt angajate. Nu ca la concurenta. Si profitul companiei e mai mare, normal. Vezi? E bine s-o arzi umanist.

Pe scurt, probabil o sa trimita astia ceva est-europeanca lesinata de foame, spre bucuria sotiei. Ca, zice ea, englezoaicele nu fac curat ca lumea. Si-asa e, nu contest. Ca m-a chemat sa-mi arate diferenta. Uite, vezi, asta din Ungaria mi-a curatat si … cum pula mea se numesc stinghiile alea troglodite puse aiurea pe unde se termina peretele. Ca a sters si alea de praf. Ca englezoaica nu-i facea asta, de exemplu. Just.

D-asta e atat de greu sa te integrezi p-afara, in special in UK. Pai dureaza ani pana inveti sa traduci din engleza in engleza. Adica, ai studiat tu la scoala engleza, fara dubiu, ca toata lumea. Te-nvata aia sa spui corect please mister very hungry, te-nvata I builder fix house faiv pandz, te-nvata diverse, da’ nu-ntelegi. Nu-ntelegi ca ei zic ceva, da’ inseamna cu totul si cu totul altceva.

Te obisnuiesti, asa, incepe creierul sa-ti faca automat traducerea dupa vreo 2-3 ani, nici nu te mai gandesti la asta. Da’ nu-i usor, in special cand nu ai crescut intr-o societate care sa geama de umanism. Ma rog, eu zic “te obisnuiesti”, da’ unii nu se prind nici dupa 10-15 ani aici. Nu se integreaza. Si-atunci ajung angajati full-time. Cu drepturi si pula mea.