Blue – part I

Unul din cele mai citite posturi de-aici este asta cu nlp-ul . Bine, corect spus ar fi “asta in care imi bat eu joc de nlp”. Si despre asta e si postul asta, cu o mica diferenta: nu e scris la misto.

Ziceam acum cateva zile ca n-am prea stat de postat/comentat pe-aici, c-am fost la un curs. Ne-au trimis idiotii mei la un curs idiot. Obligatoriu pentru toata compania. Ca vrei, ca nu vrei, ca-ti trebuie, ca nu-ti trebuie, mars acolo. Chestia asta a fost un mod de-a plati FOARTE MULTI BANI unei companii de rahat de nlpisti. Doua zile irosite din viata mea. Doua zile in care am fost “invatati”, in mare, sa incepem o conversatie cu ceva greeting, gen “buna ziua” si s-o terminam cu “multumesc”. Sunt sigur c-ati murit deja de invidie ca voi nu ati fost trimisi la cursurile astea care va invata ce v-au invatat parintii cand aveati 3 anisori. Cel mai probabil postul asta va fi citit doar de catre fantomele voastre. Dar nu asta m-a deranjat pe mine cel mai rau, ci altceva.

Cumva, rahatul asta de curs s-a transformat in NLP, fute-m-as in viata cui a inventat mizeria asta. Stiti ce ma calca pe mine pe bataturi cel mai rau la NLP? Nu? Eh, va spun eu: rahaturile pozitive.

Daca-i ceva ce nu suport nici de frica, ei bine, e gandirea asa-zis “pozitiva”. Cum sunt disecati oamenii si impartiti in alb si-n negru. In chestii bune si-n chestii “rele”. Si, daca ajungeti la asa ceva ( la un curs de-asta cretin, vreun workshop, vreo mizerie asemanatoare ), veti vedea exact despre ce vorbesc. Pana ajungeti la astfel de cursuri, hai sa va spun eu cum stau lucrurile, sa nu muriti prosti.

Ei bine, NLP-istii vin si produc o chestie asemanatoare cu asta de mai jos (pe care-am facut-o in paint, pentru ca eu sunt in the red; daca eram in the black (explic mai tarziu), o faceam in photoshop si arata super profi!)

Da, exact. Astia vin si prezinta niste stari/caracteristici ale unor persoane si le categorisesc in functie de “bun” (negru) sau “rau” (rosu). Si in functie de ce te caracterizeaza intr-un anumit moment, ei spun ca esti “in the red” sau “in the black”. Evident, este “bine” sa fii in the black, sa fii fericit, sa pula mea (pai, ce fel de NLP ar fi fost ala care nu era plin de truisme si platitudini, for fuck’s sake?)

Asta este ceea ce ei numesc un continuum al comportamentului emotional. Acum esti aici, acum esti acolo. Esti in the red? Incearca sa te muti in the black. Si bineinteles ca ti se prezinta 1000 de exemple (ca doar trebuie sa umple orele alea cu ceva, nu?). De genu’ “sa vedeti, dragi imbecili care ne platiti hahahah, am fost la un hotel si eram in the black, ca eram fericita, incantata etc, dar m-am trezit ca mi-au spus ca exista acolo uscator de par si cand am ajuns, soc si groaza, NU ERA USCATOR DE PAR; asa ca m-am mutat eu de pe negru un pic SPRE rosu, dar eram tot pe negru; pana cand a venit maidaneza de serviciu si m-a acuzat ca EU am furat uscatorul; si in momentul ala am trecut IN THE RED). Tot felul de rahaturi de astea pe care le stie toata lumea si le-a patit toata lumea, sa ramana prostul cu gura cascata: wow, ce inteligent, nu m-as fi gandit, DECI ASTA ERA!

Eh, si ce-ti prezinta ei acolo este pericolul de-a fi prea multa vreme “in the red”. Despre cum emotiile astea ajung sa te trimita intr-un cerc din care nu mai poti iesi, pentru ca ajung sa dea dependenta. Iar chestiile astea, evident, vor fi ilustrate de mine tot in paint, pentru ca-s tot “in the red” (Si cat timp voi fi oarecum obligat sa ma prezint la astfel de cursuri, estimez ca nu am sanse sa ajung in the black):

Daca va uitati cu atentie la tabelul asta cu care m-am chinuit pe-aici, puteti trage concluziile. Dar daca n-aveti chef, va spun eu. Desi, beneficiile dau bine in peisaj (in teorie), in practica, dau dependenta si dureaza foarte putin.

Cunoasteti cu totii cate o persoana de-asta. E imposibil sa nu. Aia care tot timpul au probleme. Cei care tot timpul au patit ceva, tot timpul li s-a facut o nedreptate, tot timpul ii cauta cineva sa le ofere suport moral si ajutor (familia, prietenii, pula mea) si sa le sufle-n cur, ca bietii de ei, ce-au patit. Cum ar fi o anumita categorie de femei la peste 30 de ani. Cum ar fi cele care “nu au noroc”. Si toata lumea le plange de mila. Vai, saracuta, iar a fost fututa si parasita. Cand ea de fapt e ceea ce eu as numi un vampir emotional, nu-i in stare sa-ti faca o cafea dupa ce-o futi (nu mai zic sa-ti dea ceva de mancare), arata de parca-i o paiata de la circ si se fute la fel de pasional ca o scorbura. Eventual vrea sa te duca la ma-sa sa te prezinte dupa prima intalnire.

Eh, si persoanele astea sufera de rahaturi de genul asta tot timpul. Toooooot timpul li s-a intamplat ceva. Tooooot timpul au ghinion. Tot timpul sunt nedreptatite. De ce? Pai, simplu. Pentru ca repeta la nesfarsit niste greseli si nu vor sa se schimbe, chiar daca-si dau seama care-i problema lor (bine, cele mai multe nu vad asta oricum, da’ sarim peste). Ca e comod. O suni pe ma-ta sau o suni pe Dorela sa-i spui ce-ai patit si sa plangi in telefon si gata. Ma-ta si Dorela sar in taxi si vin sa-ti faca un ceiut cald, sa vedeti un film, sa-ti spuna ce minunata esti si cum nu meriti sa patesti asa ceva, cum barbatii sunt porci si sefii jigodii. Si e atat de placut sa primesti atata atentie si sa-ti vina totul la nas, pentru ca esti O VICTIMA a circumstantelor asupra carora nu aveai control. Bawwww. Ati inceput deja sa plangeti? Prea devreme, pentru ca nu v-am zis ce va spun mai departe nelepistii: ca, dupa ce-ai intrat in starea de “victima”, e foarte dificil sa mai iesi de-acolo. Devii dependent(a) de mizeriile respectiva, de ceiutul cald, de cuvintele de incurajare, de pula mea. Si atunci se intampla inevitabilul: mai devreme sau mai tarziu, persoanele respective nu mai sunt disponibile (ori circumstantial, ori pentru ca s-au saturat sa faca in continuu ceai si sa dea banii pe taxi). Asa ca, evident, ajungi in starea in care te simti mega-ultra-terra neajutorat(a) si dai vina si pe ei. Devii fara speranta si, cel mai probabil, pici si-ntr-o depresie de toata frumusetea din care nu mai iesi.

Asa ca, atunci cand treci pe rosu, trebuie sa te zbati cat poti sa treci inapoi pe nigger. Pentru ca blabla, pozitiv e bine, negativ e rau! Si ca trebuie sa vrei sa fii pe negru tot timpul, atat cat se poate.

Cel putin asta-i teoria lor. Si asta ma calca pe mine pe nervi ingrozitor.

In primul rand, pentru ca nu mi se pare corect sa imparti lucrurile astea in “bun” si “rau” atat de urat si sa spui ca la un moment dat, ne aflam undeva, ori pe rosu, ori pe negru. Pai, si cu noi, cei bipolari, cum ramane, boss? Ma rog, jokes aside, ce ma infurie pe mine e faptul ca ti se spune sa iesi din “rosu”. Sa treci “pe negru” cat mai rapid. In primul rand pentru ca-s rasist. In al doilea rand, pentru ca pe negru ESTI UN SCLAV PROST, FARA SPERANTA. Si hai sa vedem de ce.

Ar trebui sa dau cu banul daca sa folosesc in continuare o anumita categorie de femei ca exemplu sau sa marsez pe “poporul roman”. Da’ cum am discutat deja de femei si mi-e greata de feministele care-ar veni all-red sa urle, vom discuta de poporul roman.

Ce se intampla cand viata ta nu-i atat de roz tot timpul? (si nu e pentru toata lumea in fiecare zi asa, fuck that) Sa zicem ca te duci la lucru si-i zi de salariu. Si lucrezi pe vreo 30 de milioane, sa zicem, care era un salariu decent in Romania acum vreo 8 ani, ca mie-mi ajungea de minune (ce-i drept, si domnisoara cu care eram mai scotea vreo 26 sau plm, nu mai stiu, asa ca, ma rog, eram ok).

Bun, ai luat 30 de milioane. Si ajungi acasa cu ele si-ncepi sa calculezi.

– intretinere: 3 milioane (dar pot fi 5)
– tigari: 4,2 milioane
– curent si internet (vreo 2 milioane – habar nu am cat mai e, ultima data era 1.4 mil/luna internetul)
– haleala: vreo 15 milioane pe luna pentru aia de-acasa, vreo 10 pentru aia din oras
– chirie – vreo 10-20 de milioane (nu prea mai stiu chiriile)
– haine: vreo 5-15 milioane in functie de luna, uneori 30-40, dar mai rar.
– benzina: nu mai stiu cat era, dar parca tot in milioane se masura
– distractii: ?

Holy shit. Pai, nu ajung cele 30 de milioane. Si, brusc, esti in the red. Iar la chestia asta, nelepistii vin si-ti spun ca trebuie sa te concentrezi pe chestiile pozitive. OK, luna asta nu-ti iei haine. Dar uite, e ceva pozitiv: ti-ai ales haine misto acum ceva vreme, te mai tin, asa ca nu te afecteaza. OK, poate n-o sa iesi prea mult in oras luna asta, dar e OK, pentru ca uite, a iesit un film pe torrents si poti sa-ti inviti prietenii la niste cola cu alune, sa va uitati la el. Si tot asa. Fii pozitiv! Hau! Miau! Si gata, vei fi fericit. Pe negru. Unde doresti sa fii! Rezultatul final?

Esti fericit. Maine te duci zambitor la munca. Si te imprietenesti cu colegii. Si poate mergeti la un gratar corporatist, ca un om fericit si multumit de sine isi face mai usor prieteni.

Cum ar fi pe red?

– futu-va-n gura de hoti de la (r)enel, care sa va iau mortii-n pula de jegosi, da-v-as foc
– baga-mi-as pula-n administratorul asta, cat fura, incredibil asa ceva!!1
– futu-ti guvernu’ ma-tii-n aorta, ba, ce pula mea e cu accizele astea la tigari la benzina, ba, nene??!???
– sa-mi bag pula-n landlordu’ ma-tii cu chiria ma-tii cu tot, cum, ba, nene, 15 milioane pe chirie? da’ ce sunt eu, crassus? pe jegul asta? in orasul asta cu maidanezi si tigani?!?!? de fac 3 ore pana la lucru?!?!?? si cum o sa strang vreodata bani de avans sa-mi iau casa MEA daca dau atat pe chirie si abia mai traiesc de pe azi pe maine??? Si ce pula mea o sa fut cand stau cu chirie?!??!
– si s-o fut in gat pe curva asta pe care-o regulez din cand in cand, ca nu castiga si ea macar cat mine, am trai bine! dar jegoasa pulii nu stie nici sa-si plateasca in pula mea consumatia in oras!

Rezultatul final?

Esti nefericit. Te duci si te plangi la diversi. Poate la o bere cu vreun prieten, si va bagati amandoi pula-n guvern si-n chirii si-n banci. Dar nimeni nu vrea un plangacios, un nervos, un crizat in juru’ lui, asa ca, mai devreme sau mai tarziu, sfarsesti izolat si depresiv. Si de-aia, in pula mea, nu vrei sa fii in the red. Ca sfarsesti singur si depresiv si oricum sunt probleme pe care nu le poti rezolva, situatii in afara controlului tau (ca nu hotarasti tu cu cat taxeaza guvernul benzina; corect)

Asta-i NLP-ul. Asta-i teoria lor, pe scurt.

Acum, hai sa va spun eu cum functioneaza in realitate lucrurile. Si va las pe voi sa judecati daca-i corect sau nu.

Vin acasa. Si vad ca banii nu-mi ajung (ma rog, la mine n-a fost cazul o lunga perioada de timp). Din diverse motive. Si ma infurii. Iar dupa ce trec “pe rosu” si ajung la partea cu futu-va rasa-n botnita. Si am doua variante:

1. Cum am zis, trec pe negru. Lasa, nu-i atat de rau. Hai ca exista lucruri bune. Nevasta-mea e laptareasa somera a cartierului, grasa si mustacioasa si are cu vreo 10 ani mai mult ca mine, dar uite ce ciorba bunaaaaaaaaaaaa face. Hai ca-i bine.

2. Stau pe rosu pana trec pe albastru. Wait, care albastru, ca nu apare in tabel? Hai sa va spun eu care albastru. Ala la care zici: AICI. PANA ATAT. BAGA-MI-AS PULA-N MA-TA, NU MAI SUPORT. DE MAINE SCHIMB TOATE CACATURILE ASTEA.

Ah, da. Multa lume spune asta. De maine…nu stiu ce. Iar maine o iau de la capat. Si stiti de ce? Pentru ca o ard grupa mare pe negru, ca niste retardati. Ca nu-i nimic pozitiv in a fi pe negru. E cea mai rea chestie pe care o poti face. E ingrozitor, pur si simplu. Asa ajungi sa te multumesti cu putin. Asa ajungi sa ai laptareasa somera, grasa, mustacioasa si curva a cartierului. Asa ajungi sa-ti iei o femeie cu vreo 10 ani mai mare, de mai mult te-nvelesti noaptea cu ea, nu cu plapuma. Asa ajungi sa ai un job mediocru, platit mizerabil. Asa ajungi sa mergi 3 ore pana la lucru zilnic. DAR E OK, CA TE CONCENTREZI PE CHESTIILE POZITIVE SI TRECI IN THE BLACK. IATA, AM UN KINDLE, CITESC IN ALEA 3 ORE, DECI, DE FAPT, E TIMP LIBER BINE PETRECUT!!!

Dar stiti ce mai exista, ce nu mentioneaza nelepistii pulii, chit ca-i foarte important? Albastrul de care vorbeam.

Vorbesc de albastrul ala in care, din senin, devii foarte-foarte tacut si nu te mai vezi lumea, nu mai iesi in oras, nu te mai duci nicaieri. Esti vazut cel mult plimbandu-te seara pe jos 3 ore cu o gagica. Strangi bani si va luati cel mult o cafea de la vreun fast-food ordinar. Si stati cu cafeaua aia in fata 3 ore si discutati de tampenii irelevante. Si nu-ti mai iei haine, refuzi toate invitatiile la distractie, la evenimente culturale, la X. Trec luni de zile asa.

Vorbesc de albastrul ala in care intr-o zi, pur si simplu te trezesti de dimineata, ii zici nevestei: auzi, fa, sugi pula. Da-te-n mortii tai de stramba proasta, mie-mi sugi pula, pa. Si sigur, urla de nebuna, ca hau, ca o sa dau divort, ca o sa platesti pensie alimentara, ca haubau. Si tu ranjesti si-i spui ca are dreptate si-i urezi s-o cheltuiasca pe toata pe medicamente. Si dupa ce-i futi un sut in pizda, iti iei una cu 10 ani mai tanara. Nu ca ea. Ca tine.

Vorbesc de albastrul ala in care intr-o zi, te duci la directorul pulii mele si-i spui ca ai venit sa-ti dai demisia. Si, dupa ce-l privesti cum spumega si-ti spune ce tradator nerecunoscator esti, ce mercenar care n-are loialitate si alearga doar dupa bani, ii spui senin: cacat, ai dreptate. Chiar pentru bani am venit aici. De-asta si ca sa-ti fut secretara. Sa recunoastem, e buna de pula blonda aia – si unde pui ca am reusit sa te fac sa ma pupi in pula. Semnezi azi?

Vorbesc de albastrul ala in care, in aceeasi zi, iti suni landlordu’ si-i zici sa-ti suga pula cu cosmelia lui troglodita, ca de luna urmatoare pleci. Si, daca-l intereseaza, ai crescut in casa pisici care s-au pisat pe toti peretii. Asta cand nu cresteai iarba. Si ca ar face bine sa inceapa cu vizionarile dupa ce pleci, ca altfel le vei spune vizitatorilor ca-s triple facturile pentru apartament si-i minunat cand nu se injunghie tiganii, dar e ok, ca anul trecut s-a intamplat doar de patru ori, intre violuri. Ah, violurile? Au fost doar 8, dar erau femei ca lumea, nu ca doamna dumneavoastra, domnule, stati linistit.

Vorbesc de albastrul ala in care te duci acasa, iti faci o omleta si te culci in prima zi. Apoi, treci pe extrema albastrului. Te privesti in oglinda, nu-ti suni un prieten, ca nu vrei un ceai cald, nu vrei cuvinte de consolare. Te uiti in geamul ala infect si-ti spui: da, am fost o victima. Nu a fost vina mea. Au fost doar circumstantele. Eu am facut totul exact cum trebuia sa fac. Problema nu e la mine. Problema e la restul. Si cum pe ei nu pot sa-i schimb, voi schimba singura chestie pe care o pot controla: locul in care ma aflu. Si apoi te urci in avion. Si aterizezi in tara in care doresti sa ajungi, unde femeia ta castiga bani, nu chistoace. Unde tu castigi serios, nu la misto. Unde faci 10 minute pana la lucru. Unde nu te deranjeaza nici dracu’. Si unde poti reseta tot sistemul. Unde nu mai ai maidanezi. Si nu va spun eu tara, ca nu-i aceeasi pentru toata lumea.

Ei bine, stiti care-i secretul chestiei? Ca, daca va uitati la graficul ala mincinos de mai sus, toate rahaturile astea care te determina sa faci toate astea sunt pe rosu. Unde nu vrei sa fii, zic ei. Oh, ba da. Ba da, vrei sa fii. Si stiti de ce? Pentru ca albastrul e si mai in stanga. Mult mai in stanga.

Nu, rahatii pozitivi si fericiti nu ajung nicaieri. Asa a ajuns Romania cum este. Lumea este fericita. Este in the black. Mai un mic electoral, mai o galeata, mai ulei, mai faina, mai un vanghelion, mai o faraoneala…e bine, taica. Suntem fericiti, suntem pe negru. Maine o luam de la capat. Cu suptul pulii – dar ce frumos vom zambi si, MAI IMPORTANT, CAT O SA NE PLACA LUMEA PENTRU CA SUNTEM POZITIVI SI FERICITI CU NOI!. Bun, lumea o sa te placa (lumea, nu eu; eu iti fut mortii-n gat daca-mi zici “ce zi frumoasa!” cand afara ploua cu pietre), dar cat de fericit vei fi? Cat de fericita poate fi o persoana care-si petrece viata incercand sa fie pe placul altora? …well?

Detest nelepistii, detest prostii care sustin ca nlp e bun si, mai ales, detest oamenii care diseca omul si-ti spun ca esti bun sau esti rau, ca starea ta emotionala e buna sau rea. Nu, nene. Omul este un amalgam de emotii pozitive si negative, in general SIMULTANE. Nu poti fi “in the red”. Nu poti fi “in the black”. Poate doar daca esti drogat tot timpul, altfel nu prea cred.

Dar cel mai rau detest oamenii care-mi spun ca emotiile negative sunt nasoale si ca trebuie sa incerci sa privesti partea pozitiva. Unde ajungi asa? La un salariu de 14 milioane pe luna, cu cea mai stramba curva a cartierului? Cand anume s-a schimbat ceva cu o atitudine pozitiva? Pe Ceausescu l-a omorat atitudinea pozitiva a romanilor? Unde ati fi astazi, stimati tovarasi, daca toata lumea era pozitiva si privea partile pozitive ale comunismului?

Tovarasi, inteleg ca sunteti pozitivi si ca voi INTELEGETI ca eu sunt in the red, ca sunt furios, ca alte alea. Si chiar asa e. Pe mine ma conduc emotiile negative – si le permit sa ma conduca, asa cum ii permit masinii sa atinga 100 de mile la ora. Dar, tovarasi pozitivi, nu uitati un lucru: mainile mele sunt pe volan. Good luck.

Nu stiu de ce i-am zis part I. Intentia mea era sa scriu si partea a doua, la modul “si cand ajungi in albastru, ce faci, concret”. Dar e foarte improbabil sa mai scriu vreodata ceva pe tema asta. Sunt satul de psihologi pe bordura, asa cum sunt satul de femei care castiga bani de tigari si acum, da’ si-au petrecut o parte din viata spunandu-mi mie ce negativ sunt si cum asta nu o sa duca la nimic bun…