Ce-i drept, scriu cam rar
…in ultima vreme.
Pula mea, cand ti-e lumea mai draga, trebuie ceva cu junioru’. Din care cauza mi-am cam futut destul de bine si programul de somn. Ca omu’ nu poate dormi decat cu usa deschisa si-l aud foindu-se si behaind ceva in somn. O placere. Mai mare dragu’ and shit. Si se-ntelege ca ziua e activ si relativ agitat si trebuie sa stai cu ochii cu el. Sta mai mult Ondilol, da’ pula mea, nu-l poti lasa nesupravegheat 10 minute, ca sa-mi bag pula de nu-i vin cele mai tampite idei in cap. Ce-ar fi sa bage ceva la microunde. O furculita, de exemplu. Ce-ar fi sa dea drumul la gaz. Fara foc. Doar gaz, asa. Ce-ar fi sa verse diverse lichide pe langa diverse electronice. Ce-ar fi sa.
In fine, borac, ce pula mea sa zic. Stau si-astept sa inceapa dracului gradinita pe bune. Chit ca ne vor cheli aia de bani, pula mea, ce sa zic, face. Ca altfel ai spectacol cam 16/24 si participi – vrei, nu vrei. Asa ca duca-se dracului de bani. Initial ma gandeam ca “plm, e ca si cum as plati meditatii la engleza pentru el”. Da’ acum, engleza, ne-engleza, sa ni-l mai ia naibii de pe cap, asta-i tot ce-am de zis. Nu de alta, da’ are zile in care-i super OK si cuminte si dragut si herpaderp, da’ are zile in care-ti vine sa-i futi numai pumni in mecla. Si-i cere, nu gluma.
Vorbind de chestia asta, am un sfat – necerut, se-ntelege, ca toate sfaturile sinistre. Ba, daca ati ajuns pe la varsta “aia” si stati in dubii daca sa faceti copii, indiferent de sex si varsta, sfatul meu e sa-i faceti doar daca sunteti bogati ca lumea. Nu-i vorba c-ar costa mult sa cresti un borac. Nu. Costa cacaturi – hai o ciocolata, hai nu stiu ce scutece intr-o perioada, hai nu stiu ce servetele umede. Cacaturi ieftine (vorbind de scutece si cacaturi, doamne-ajuta, i-am cumparat doua tampenii pentru toaleta si acum merge constant la toaleta. SINGUR! IN SFARSIT! Imi vine sa le ridic statuie alora care s-au gandit la tampeniile alea doua care l-au convins sa mearga la toaleta ca un om aproape normal). Da’ cand zic de bogati, zic la modul “sa va permiteti o casa in care sa poata urla ca nebunul intr-o camera si sa aveti casa atat de mare incat sa nu-l auziti de unde sunteti voi; si evident, sa va permiteti si o bona-doua full-time”. Pentru ca altfel, cu crescutu’ asa, “normal”, doamne-fereste. Serios. Nu vorbim de “urla ca vrea ceva sau a patit ceva”. Nu. Vorbim de “urla pentru ca asa vrea pula lui”. De exemplu “tati, fa liniste, ca mama doarme, te rog, las-o sa doarma si nu mai zbiera”. “NU! RAWWRRRHGHGHGH! NU! NU!”. Si ce pula mea o sa faci? Realist vorbind. Ca stiu, unui om normal ii futi doi pumni in figura si trage pe dreapta si gata, e liniste. Da’ unui borac nu poti. Poate doar daca vrei puscarie si inmormantare, nu neaparat in ordinea asta…Da, ii mai poti fute cateva la cur. Surpriza: urla si mai si.
Altfel, lucrez la ceva proiect – lucrez o pula, tot vreau sa lucrez si tot ma simt prea obosit pentru a o face. Imi pica ochii-n gura sau gen si atata chef n-am de…absolut nimic, de nu pot descrie.
Asa ca stau si mai vegetez pe la PC. Mai Diablo 3, mai Path of Exile, chestii de-astea. Ca pur si simplu cand se baga la somn junioru’, am deja creierul topit. Nu-s bun deloc la chestia asta cu parentingu’ (ce surpriza, stiu). Practic, singura chestie care ma tine cat de cat treaz si cat de cat intreg la minte e Ondilol. Ca fara, pula mea, dracu’ stie cum stateau lucrurile.
Stiu cum merge. Cititi chestia asta si va ganditi “ce psihopat, herpaderp, e copilul lui, cum sa nu-l iubeasca”. Da’ il iubesc. Si chiar daca-l iubesc, tot imi dau seama ca cere numai pumni in gura in unele zile. Pula mea, o iubesc si pe nevasta-mea. Da’ si ei mi-ar veni sa-i fut pumni in gura daca i s-ar parea o idee grozava sa arunce casa-n aer. Sau sa inceapa sa urle isterica la doua ore de cand m-am bagat in pat. Sau. Vorba aia, nimic personal, dar…
Va zic o treaba, asa, de la obraz – chit ca m-am plictisit s-o zic. Toti tristii aia care-i trag cu “copilul e o minune, sta cuminte, doarme 23 de ore pe zi si-n ora ramasa face curat in casa” mint. Mint de rup. M-am uitat si pe internet (tot citesc chestii despre cresterea boracilor cand am timp si nu simt ca explodez). Plin pe-acolo de mame perfecte cu copii perfecti. Doar ca-s perfect depresive si medicatie perfecta, ca altfel iese adevarul la suprafata. Si nu, nu vorbesc doar de-alea care au belit-o si fizic (cu pizda rupta, cu vezica fututa de se pisa pe ele-n mers etc). Nu, coaie. Vorbesc si de-alea care-au scapat relativ intregi (fizic, ca psihic nu se pune problema). E chiar amuzant sa vezi cum intreaba una “ce sa fac, desi iau medicamentele, simt ca depresia devine si mai crunta, ce pot face sa nu vada cei din jur?”. Grozava idee. Da’ de ce sa nu vada? Ca sa-i poti minti in continuare ca e minunat sa ai copii, derp? Ia sugi tu pula si astept cu interes sa citesc despre sinuciderea ta sau gen.
In rest, stau pe cur si astept sa vad ce se intampla. Compania la care prestez cu drag si spor da semne ca o ia la vale. Ghinionul ei, ce sa zic. Poate si-al meu, da’ vom vedea, ca nu-s chiar primul pe lista neagra, la o adica. As risca sa spun ca-s printre ultimii. Cat despre treaba cu rezidenta permanenta, au trecut deja 3 luni si nici gand sa primesc vreun raspuns. Staaaau si acolo si astept ca un domn. Lasati-ma sa ma pregatesc de cupa campionilor europeni sau cum era aia…
Ma rog, sa n-o lungesc aiurea. Da, scriu cam rar in ultima vreme. Pagina asta e ultima mea problema.
Ma enerveaza si pe mine ipocrizia asta legata de copii si familie si etc. Toate “mamicile” pe care le-am cunoscut sau sunt prin jur o dau in sus si jos cu “miracolul nasterii”, “implinirea suprema”, “copilul ne-a salvat casnicia” si alte mizerii. Si te uiti la cele mai multe si-s niste distruse in prag de nebunie din aia cu acte in regula, rupte-n gura de somn si griji si cu 50 de kile in plus, dar n-ar recunoaste in veci cat de greu e de fapt si ce rahaturi supraomenesti tre sa faca sa tina ritmul. Nu mai zic ca uneori poate nici nu iese cum iti doresti, pana mea. Poate faci tot ce trebuie si cum trebuie si te sacrifici ani la randul sa creasca un adult functional si fericit, sa fii mandru ca macar n-a fost o idee proasta sa te futi fara protectie. Da’ nu ai niciodata garantia ca functioneaza.
Ce sa mai zic de aia care cresc handicapati si autisti si cu boli mintale and shit. Pe aia niciodata n-o sa-i auzi ca regreta si-s dezamagiti de ce le-a rezervat viata. Tot timpul copilul e o binecuvantare, ceva ce ti-a schimbat viata in bine, cel mai bun lucru pe care l-ai realizat. Fuck that. Sa tot fie vreo 10% cazurile cand astea-s pe bune. Restu cred ca is resemnati doar.
E 3 noaptea, ascult marea manecii pana isi face nurofenu’ efectul si dupa postul asta ma gandesc din nou ce norocoasa sunt ca sotul, care trage cu porcul in dormitor, nu vrea plozi.
@adele: dumele alea sunt la fel de valabile ca ale unui senior manager de la noi. E 3/4 chel si l-am auzit zicand intr-o zi ca faptul ca a chelit a fost best thing ever, ca motive.
Da…sigur….
Tu cum ai valorifica lipsa instinctului de conservare ?
O sa fie mai bine. Gradinita e o binecuvantare, scumpa, dar se merita – invata chestii noi, invata autoritatea si parintii au timp de ei. Dupa 3 ani e mai bine simtitor, iar de la 4,5-5 e chiar placut, devine tot mai usor. Pentru urlete, plansete sau fite aiurea aveam metoda sa o iau in brate, si o imbratisam pana ii trecea ei faza si mie nervii. Chiar funtioneaza, pt ambele parti implicate in conflict. Cateodata eram atat de disperata ca plangeam si eu cu ea, atata ma exaspera lipsa de somn si permanenta nevoie de ceva a copilului.
Cat despre parintii perfecti si impliniti de copii, sa-mi suga pula!
Heh https://www.youtube.com/watch?v=qkT3tS22TwE
Ba, nu stiu. Pentru mine cel mai naspa lucru mi se pare sa astept. Sa plece copiii la gradinita, la scoala, in vacanta la bunici, sa primesc o marire de salariu – lol , sa mi se aprobe o chestie, sa plec eu in vacanta, sa iau salariul, sa orice.
Nu ca ma deprima, da’ ajung sa-mi pierd/ umplu timpul facand tot felul de cacaturi inutile care fie ma consuma pe mine, fie banii, fie.
Asa ca nu fac asta.
Am o strategie in sensul asta, care nu merge mereu, da’ na, macar am si lucrez la ea. Am invatat-o de la un fost coleg mai depresiv, de felul lui, lol.
Cand am un plan, milestone, orice, care necesita sa astepti pana se intampla, il initiez si uit de el.
Gen – mi s-a promis o promovare, marire de salariu, etc? Nu mai e cazul, dar cand a fost, am zis “super”, am parasit sedinta, dupa care am evaluat situatia curenta. Eu tot banii aia ii castig, tot aia lucrez. Ce faceam inainte de asta? Imi cautam un job mai bun? Aha, pai keep up the good work. A venit promovarea inainte sa plec? Plm, sa fie primit. N-a venit la timp sau in termenii mei? N-am pierdut nimic, atunci.
Ma suna cineva sa vorbim de un contract? Imi spune ca e sigur ca pula in pizda, ca sa astept si sa nu mai vorbesc cu nimeni? A-ha. Asteptarea nu e punctul meu forte. Eu imi vad de lucruri pe toate pana in momentul cand lucrurile se confirma intr-un sens si nu mai pot face asta.
Inainte sa iau contractul asta de exemplu, s-au evaporat doua contracte sigure si unul pe care l-am futut eu din interviu, plm , eram in vacanta, nu gandeam prea clar :). Initial voiam sa stau acasa, sa nu plec nicaieri pana nu gasesc contract si il semnez. Dupa vreo 3 zile ( inca lucram ultimele zile din contractul celalalt) mi-am dat seama ca nu merge asa ca cine stie cat timp pierd. Asa ca am plecat in vacanta si-am continuat toate lucrurile in paralel. Tuturor le-am zis ca da, merg la ei, sa aduca hartiile sa le semnam, vazand ca dureaza mai mult de 5 minute, am trecut peste ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cand am luat contractul asta eram prin Bulgaria, “asteptand” sa ma confirme altcineva pentru Spania.
E obositor sa stau sa-mi calculez pasii din viata considerand toate chestiile pe care le astept sa se intample. Nu-s bun la asta si nu am rabdare. Prefer sa ma ajustez, cu costuri, bineinteles, pe urma.
Nu am aplicat pentru rezidenta permanenta, nu stiu care e sentimentul, dar, de exemplu, n-as putea sa astept si sa intarzii alte chestii, ca trebuie sa imi raspunda aia in 3-6 luni. Da-i in mortii lor. Cand vor, raspund ei, daca uit si nu-s in tara la momentul ala sau ceva, oh well, aia e, ma costa un zbor .
Ce misto e cand ti-l respinge de la gradinita ca nu se acomodeaza. Ca mai toate gradinitele particulare baga harfe gen ‘copilul este privit ca un individ unic cu preferințe, idei, decizii, abilități, iar educatorul se mulează pe nevoile copilului și, ținând cont de ele, intervine și ghidează’ si dupa 2 saptamani ti-l da pachet acasa ca nu vine cu bucurie in mijlocul copiilor, ca nu ii imbratiseaza, ca nu vorbeste despre iubire, ca nu e empatic. Si nu, nu e caz patologic, I had him tested.
Evident, taxa de inscriere plus cea lunara care e vreo 1500 lei program de la 8 la 13 nu sunt returnabile.
@Magda:
Pai ce ar fi sa nu îl dai la o grădiniță particulară și să-l duci la o grădiniță normala? Nu neapărat Ferentari Youth, da’ ceva pentru copii normali?
prietenul meu a primit un raspuns la cererea de rezidenta f aproape de termenul de 6 luni de zile de cand a aplicat. Si atunci a primit un raspuns negativ ca nu a trimis toata maculatura din ultimii 5 ani de zile… Avea posibilitatea sa conteste respingerea (dar daca nu ii iesea nu mai putea aplica) sau sa aplice din nou, ceea ce a si facut dupa 1 luna cand a trimis din nou extrase de cont din ultimii 5 ani (o nimica toata, doar cateva kg de hartii) si iar a asteptat >3 luni pentru un raspuns. Macar a primit mizeria aia de hartie.
1500 de lei…yeah….incearca 55 de lire pe zi… 🙂
Stiu costurile din UK. Eh, hai ca la anul intra la scoala si scapati oarecum.
Aia 1500 lei sunt cam multi pentru Bucuresti pentru maxim 4-5 ore pe zi.
@ctr: stiu, ar fi amuzant daca nu ar fi retardat.
Da, coaie, da’ unele chestii din viata ruleaza secvential, pe un singur thread, asa, nu prea merg in paralel.
De exemplu, oarecum la subiect, ca sa poti aplica la rezidenta, tre’ sa treaca aia 5 ani. Ca sa poti cere cetatenie, tre’ sa fii intai rezident. Nu prea merge cu “gata, am aplicat la rezidenta, acum aplic la cetatenie pana vine rezidenta”. Si pana nu stii ce iese, nu prea poti face alte planuri. Ma rog, in teorie, poti. In practica, te trezesti ca se duc toate pe pula.
E cam dificil sa fac altele cand eu nu stiu inca in ce tara voi fi peste doi ani…
daca ai trimis toate mizeriile trebuie doar sa astepti 6 luni de zile :)). Au oamenii talentul sa trimita rasunsul cat mai aproape de termenul limita. El nu avea nici un document oficial cu una din ultimele 2 adrese la care a locuit pentru ca se mutase omul de acolo de mai bine de 4 ani de zile
@Razvan: la gradinita normala e cam Jihad asa. Avem un pusti din vecini care merge la gradinita de stat si imi povesteste maica-sa ce se intampla si nu stam in Ferentari.
Stii, daca am strans din dinti sa nu-l pocnesc eu, parca nu l-as duce sa-l pocneasca altul.
Stiu ce spui si nu am eu pretentia sa-ti dau sfaturi cum sa iti traiesti viata.
Pot sa iti spun doar cum vad eu lucrurile in perspectiva pe care o propui tu.
Ok, nu stii unde o sa fii peste 2 ani. Acum esti acolo. Daca iti dau aia rezidenta vrei sa ramai sau sa pleci? Daca vrei sa ramai te porti ca si cum ramai si faci ce orice planuri ai sa faci cand ramai. Plm, iti iei masina, schimbi jobul, iti pui rosii in gradina, iti deschizi o cafenea, habar n-am. Raspund aia peste 3 luni si-ti dau la muie? Plm, ghinion. Pack, Sell and go. Da, e cu costuri, dar mai mare cost e sa fii tinut in sah.
Iti dau rezidenta, oh well, o pui la ciorap si vezi ce faci mai departe cu ea si la ce iti foloseste. Daca aia fac pe interesantii si nu iti raspund nici peste 6 luni, pentru ca, plm, brexit, tu-ti amani viata ta cu 6 luni pentru niste unii?
Pe de alta parte daca vrei sa pleci oricum, da’ stai doar ca sa iti dea astia rezidenta sa ai un pasaport mai valoros, cred ca e irelevant. Poti sa pleci deja, o data ce ai aplicat pasaportul ala ti se acorda pe datele istorice, alea din dosar, doar nu o sa mai vina aia sa iti ceara refresh.
Eventual mai treci din cand in cand pe acolo.
Dar mi se pare stupid sa amani viata pentru chestii. Adica, eu aman multe lucruri, dar sunt doar doua motive pentru asta peste care nu stiu sa trec ca nu am gasit o solutie: fie n-am bani, fie n-am timp.
Ca sa iti dau un exemplu. Cand am luat apartamentul, l-am renovat. Pur si simplu nu am avut bani sa fac tot ce trebuia facut, sau ce voiam sa fac.
Puteam sa stau in cocina aia pana faceam rost de bani, sa mai fac un imprumut, care m-ar fi indatorat si mai tare. Sau sa fi renovat secvential, doar chestiile, care sa nu mai fie deranjate cand fac bani si renovez asa ceva,
Si sa schimb mai intai usile, ca si alea afecteaza zugraveala.
Si sa montez mai intai aparatele de aer conditionat.
Asa-i logic, la modul, renovez instalatia electrica intai, ca e in perete, si tot ce mai e, si zugravesc pe urma cand am facut totul.
Sigur. Ca nu. Eu aveam nevoie de casa zugravita atunci si mai putin de instaltie electrica si altele.
Asa ca am facut aia. Cand s-a futut instalatia. am spart si am zugravit din nou. Cand am montat aerele conditionate am spart si am zugravit din nou.
Cand am schimbat usile, spar si zugravit din nou.
Si cam asa e toata viata mea. Nu dau doi pani pe costurile cu zugraveala (metaforic vorbind), eu fac ce am nevoie acum, in functie de posibilitati.
Daca nu fac nimic ma costa mai mult.
@Orbu: daca dispari din tara dupa rezidenta, nu prea poti aplica pentru cetatenie dupa. Ca rezident, trebuie sa fi fost aici in anul ala care trece inainte de a aplica pentru cetatenie.
Asa ca nu, nu pot sa zic “hehe, gata, am rezidenta, e timpu’ sa-l sun pe baiatu’ ala cu contractu’ din Amsterdam”. Nu de alta, da’ suntem un pic pe cronometru cu brexitu’ ala, daca ma-ntelegi. Si parca n-as avea chef sa fiu tratat pe urma ca romulanu’ standard, ca parca nu ne-am frecat coatele pe aceleasi tastaturi si n-am platit aceleasi taxe sau gen.
Asa ca da, diverse chestii sunt in asteptare. Si nu de 6 luni, ci de ceva ani.
Nu comentez pe tema costurilor, da’ ce pot spune ca a trecut partea mai lunga – aia cu “5 ani”.
Fie-mea a avut raaar probleme cu somnu’. Atat de raaar, incat mi s-a recomandat – de alte mamicutse – sa consult un medic, pentru ca nu e normal sa doarma asa. Prize si altele n-au interesat-o veci.
Noi suntem cu alte… chestiutze.
Iti doresc ca intrarea in comunitate sa nu insemne ce inseamna in Romania – 2 saptamani gradinita, 1-2-3 saptamani acasa, pentru ca bolnav, si asta constant, pana pe la 5-6 ani. Si nici ce scria Absint de scolile din UK – paduchi si raie.
Eu am auzit-vazut, recent. Nu-s pregatita sa aud-vad.
Azi mi-a luat 25 de minute sa rezolv o chestie de 3 minute. Pentru ca junioru’ era p-aici si zbiera de-ale lui, coispe cuvinte fara sens pe secunda si hihi, haha si hihi la concentrarea lu’ tati, ca se duce-n pula, haha, hihi….
Asa ca, pula mea, ce sa zic? Alea doua saptamani suna bine..
Cu astea mai poti avea 30 de minute de liniste: https://www.amazon.co.uk/Playmags-100-Piece-Set-Accessories/dp/B00EUBD14C/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1504783246&sr=8-1&keywords=playmags
La noi recordul a fost de o ora si jumatate. It was like heaven!
Nu-i treaba mea, dar cred ca gresesti.
Daca vrei sa lucrezi in Amsterdam / pe bani mai buni/ contractor, cred ca fix aia trebuie sa faci.
Trebuie sa fii in UK in anul de dinainte de cetatenie, da’ nu neaparat tot anul si nu neaparat sa muncesti . Daca ai casa acolo, platesti taxe acolo ( angajat la LTD-ul tau) si mai calci din cand in cand sa-i mai saluti, eu cred ca-i suficient pentru ei. Cunosc pe cineva care si-a luat cetatenia aia si a lucrat zece ani contractor . Si nu a avut numai proiecte in UK. Mai degraba in alte tari.
Romulanul standard nu are casa acolo, nu plateste taxe cat platesti tu, asa ca din perspectiva asta nu ai cum sa fii tratat ca el.
Ma, fie-mea avea 2 ani, eu aveam laptopu’ deschis, cu proiectu’ afisat pe ecran, m-a taiat pisarea si, pana am stat la baie, mi-a inchis laptopu’. M-a busit plansu’ instantaneu. Nu stii de cate ori am zis “taci/vorbeste mai incet/da TV mai incet, ca citesc a 5-a oara aceeasi propozitie”.
Pe de alta parte, iti aduc aminte ca, demult, mi-ai zis ca, daca am probleme cu fie-mea, s-o trimit la tine, c-o rezolvi instantaneu. Nu ti-am raspuns atunci, da’ sa stii ca am ras, inchipuindu-mi-te cu niste agrafe/funde roz in par. Sunt 100% sigura ca te-ar fi convins sa le porti.
Trimite junioru’ incoace, fie-mii ii plac astia micii, ii comanda ca pe soldati.
PS. Have fun: https://www.youtube.com/watch?v=CASCSFEQ8KQ. Fetita de la 0:33 e peste nivelu’ fie-mii de la 2 ani si 10 luni.
@Orbu:
Pricepi?
@Magda:
Aici n-ar functiona. Pentru ca ar fi o ora si jumatate de HAHA, HIHI, UITE TATI, UITE MAMI, MAGNETUL, UITE!!111
@Deria:
Te inseli. Doar pentru ca nu-i sparg dintii lui…nu-nseamna ca i-as ierta si pe-ai altora 🙂
Deci frunza verde, iarba musai e maro!
Pricep. Daca ar fi dupa ei nu pleci nici in vacanta, coaie.
Nu mi-a trecut prin cap sa-l intreb pe tipul ala cum a facut exact, dar cu proxima ocazie am sa fac asta. Ca din ce stiu eu a petrecut mai mult timp in afara UK lucrand decat inauntru.
Nu stiu cand a facut aia, coaie. Ca poate a facut-o inainte sa schimbe astia regulile. Si dracu’ stie si de cat timp era si ce invartea etc.
Acum, insa, regulile sunt destul de clare. Da, poti fi plecat in anul de dinainte. 90 de zile lol. Nici macar de-un contract de 3 luni…
Pai, nu conteaza. Acum, de exemplu, de un minut, discuta cu maica-sa si o/se contrazice singur. Ca e dimineata sau amiaza. Daca este. Daca-i zice maica-sa ca-i dimineata, el zice nu, e amiaza. Zice maica-sa da, este amiaza, asa e, zice el NU, E DIMINEATA.
Pula mea, magneti…
2014 sau 2013. Avea pasaport de rezident de mai de demult, nu stiu exact de cand. A locuit acolo de prin 2004-2005. In 2015 a plecat :). Cre’ ca mai vrea si alte cetatenii.
E consultant in migrari de date, taximetrist, cum ar zice Dragnea, contractor prin firmulita lui de 1 angajat. Nu era cine-stie-ce lord privilegiat.
@Manowar: well, is doar vorbe!
Cel putin nu a bagat pisica in buda ca sa vada daca se imbolnaveste de la microbi, ca sa demonstreze ca ramane sanatoasa, ca tot veni vorba de contradictii. A fost minunat cand a zbughit-o matza uda prin casa.
Nu ma insel. 🙂
@Orbu: alte vremuri, alte reguli, boss.
@Magda: e fraier daca nu se caca pe ea, sa se convinga…
@Deria: cum zici tu, boss. Da’ eu detest copiii – gen ii urasc de cand eram eu copil. Inca de-atunci mi se pareau imbecili. Asa, ca fapt divers, la gradinita, i-am spart botul unei pizde. Ma placea si i s-a parut o idee buna sa-mi darame castelul de nisip ca sa-mi atraga atentia. Well, ce sa zic, mi-a atras-o. Dintii i-au fost pe urma atrasi de dentist, no problem.
Anyway, daca mai scrii mult ca bunicii sunt de acord sa se ocupe de el full-time cat timp sunteti voi in concediu de 2 sau (3?)x pe an, invidia mea o sa ajunga sky high. Never happened to me, bro.
Nici sa ma fut in camera alaturata nu mai pot, ca nu-i place sa inchid usa de tot, trebuie sa o las putin crapata, si aude. Ce sa mai zic de vreun sarut pasional cu ea de fatza, ca ma intreaba daca aia e sex ce fac. La scoala a scris PULA pe tabla, s-a gandit ca daca altii scriu pe ziduri, poate scrie si ea, ca e normal.
Eu ii obosesc serios ziua si cand vine vorba de somn sunt toti lemn. Poate merge si la tine, daca mai ramai cu ceva energie. Solutii exista, zic eu.
La a mea culcatul la 24 – 1 dimineata e ceva normal. N-are nevoie de somn de amiaza pentru asa ceva. Acu’ reincepe scoala, sper sa revina la culcatul la 23.
Pe mine ma enerveaza aia care imi zic “hai, ma, toate trec”. Da’ pula mea, ca nimeni nu zice ce lasa in urma trecand.
Pai, toate trec. Inclusiv viata, cum am mai zis.
Heh, daca te uiti la ea si inca iti mai arde sa te futi si sa mai risti una, e clar ca nu-si da interesul…
Eu sunt unul dintr-aia care, in 34 de ani, nu i-au placut niciodata copiii. Nu-mi plac cand sunt mici, se caca pe ei, urla si iti fac ei programul, nu imi plac cand sunt la scoala si trebuie sa-i ajuti la teme, nu imi plac cand sunt mai mari si trebuie sa ai grija sa nu se golaneasca, nu imi plac nici cand trec de 18 ani, dar tot trebuie sa le mai dai bani de buzunar. Daca ar fi sa aleg intre puscarie si copii, cred ca as alege puscaria, ca in 5 ani sunt liber.
Am noroc ca nici actuala prietena nu-si doreste.
Mi-a insinuat odata maica-mea ca ar cam vrea nepoti (stie ca nici actuala nu vrea), dar i-am taiat-o ca are, ca i-a facut unchi-miu. Cand auzise ca vreau la varsta asta sa-mi iau garsoniera, a sarit in sus. Sa fie sanatoasa, daca n-am facut inainte de 30 de ani, cand nu-mi ajungeau banii nici sa traiesc cu chirie in Salajan, nu ma apuc acum, cand am cat de cat fonduri sa-mi permit sa traiesc. Visez sa vad lumea din Alaska pana in Australia, mai degraba decat sa dau banii aia pe cresterea unui copil. Aia e.
M-a mai “convins” un fost coleg de scoala cand mi-a zis ca o gradinita de stat costa 500 de lei pe luna, iar una privata, 1500. Plus restul, haine, mancare, etc. In cazul asta, chiar nu mi-as permite. Ce dracu’ mai pui deoparte?
In schimb ii respect pe cei ce isi doresc copii, e alegerea lor, nu ma deranjeaza. Ma rog, ma deranjeaza cand le urla boracii langa mine, dar, CSF, NCSF. Si ma bucura faptul ca studentii ca au gratuit pe CFR, vad si ei tara si poate nu raman niste idioti.
Ce sunt tampeniile alea de invatat juniorul de mers la toaleta de care vorbesti? Se aplica si pentru junioare? Daca n-o fi vre-un secret, ca se apropie si la mine vremea sa o invete a mare pe a mica cum e cu treaba mare.
Nu risc. 🙂 Cand a fost cu ochi, a fost pentru ca ne-am dorit amandoi, nu accident acceptat. Mai am putin pana la menopauza, as vrea sa ma fut in liniste si pace, thank you very much.
Mda, si eu as vrea sa castig ceva loterie…
Te bucuri aiurea. Au gratuit doar pe ruta intre scoala si casa.
http://adevarul.ro/educatie/universitar/la-loc-comanda-conditii-calatoriile-gratuite-trenul-studentilor-1_58a684805ab6550cb88b6a0d/index.html
Eu-s mai mic decat tine si mi-am luat 2 camere. Si achitat si creditul la banca .Dar…acum daca ma gandesc mai bine… daca investeam 50k+ euro in ORICE ALTCEVA, stateam mult mai bine acum. 🙁 Acum am niste pereti…si buzunarele goale.
Iar cu copiii… cand o sa mai ai putin si o sa dai coltul , nu ai vrea sa lasi cuiva din sangele tau ce ai muncit? Macar copiii tai sa faca misto de aia care parintii lor au ars-o ca barosanii…
Tot două camere, terminat de achitat acum doi ani. Slavă Domnului, că încep să crească ratele amenințător și ne paște o nouă criză din câte citesc. Cine-și ia acum credit pentru locuință s-a ars rău de tot în vreo 16 luni.
Eu estimez in 2025-2030 o criza ca in in 1930. 1-2 ani o sa tot rastoarne datoria externa. Mai un program “prima casa pentru prosti”, mai niste executari… Se mai scalda. Plus… trebuie sa inceapa criza intr-o tara mare jucator economic global. Asa e mereu. Romania plm… Toata Romania e cat un singur oras din China ( ca populatie, probabil si ca PIB :))) ). Cand ceilalti o sa dea de dracu, ai nostri vor zice… neah… nu o sa ajunga la noi…as always. Si va ajunge…mai cu intarziere, dar mult mai grav. O sa ia ceva timp sa vada si restul…bai romanaches, voi faceti concurenta la Grecia? Vreti si voi la faliment? :))) E mult pana nu vor mai fi comenzi pentru export… Pica Germania, picam si noi automat. Romania e cea mai sensibila la economia Germaniei pentru ca in DE exportam cel mai mult. Si ce exportam? Masini. Apoi la mare distanta vin Italia, Franta, Turcia, UK, Ungaria, Rusia… UK si Franta parca o dau pe electrice din 2020-2030 nu? 🙂 Germaniei evident nu-i convine ca…si ea tot masini baga la greu. Dar… pana vedem masini electrice made in Ro…
Zi mai bine Doamne fereste de-un cutremur cum fu asta de azi dimineata din Mexic, daca tot esti credincios. :)))) Eu nu prea mai sunt… Am fost indoctrinat cand eram mic, dar m-am rugat de atatea ori pentru ceva si n-am primit incat mi-a trecut. Dar daca tu esti si exista Dumnezeu pune vorba buna si pentru Bucuresti, gen, sa nu culce orasul la pamant, ca Bucuresti nu cred ca rezista la 8 grade :p
Maraiala aia constanta, minute in sir, aia de iti scrijeleste pe creier si te inteapa la urechi, aia nici prea incet, dar suficient de tare incat sa ma scoata din minti… Aia imi termina nervii cel mai rapid. Si se intampla de regula la masa, cand are nervi si nu vrea nici sa manance desi ii e foame, nici sa bea apa desi ii e sete, nici sa stea in scaunul lui. Vrea… numai el stie ce si nu stie sa spuna si am cele mai animalice si violente porniri. Muuuulta rabdare…
Acum da. Dar cand incepe paranghelia, s-ar putea sa te cam bucuri ca tu n-ai de platit chirie lunar.
Cand am achitat rahatul ala de credit (acum vreo 2 ani juma’) mi s-a cam schimbat viata (la modul pozitiv), chit ca eu nici macar nu locuiesc in tara aia, necum in orasul ala. E linistea aia interioara data de faptul ca pula mea, cum o fi, cum n-o fi, in caz de nasoale am locuinta sorted. La modul ala – poate se-mpute chestia. In cel mai rau caz, vorba aia, ma trezesc facut pachet si deportat urgent si pun pe undeva conservele pe raft. E OK. Cu ceva bani in cont si pula chirie, pot astepta sa treaca bulangeala si sa-si revina lucrurile.
La fel si cu creditul asta – programul “a doua casa – din UK”. Daca se dovedeste c-am calculat eu gresit si o belesc aiurea, fain, ia luati ba cheile si hai succes, ca-n patru ore sunt in alta tara, cu alt job, razand.
Sigur, e naspa cand te gandesti “plm, mai bine aveam acum 50k in buzunar”. Da’ daca te uiti mai atent…
Cred ca toti astia care ne-am cumparat locuinte ne-am luat doza de mistouri de la chiriasi. Ca herpaderp, ca fraiere, ca ai luat teapa, ca. Si cred ca tre’ sa fie foarte interesante mistourile alea cand se duc ei lunar si platesc chiria proprietarului si eventual il intreaba daca au voie sa mute o bucata de mobila mai incolo or some shit. Da’ heeei, not my problem.
Fix așa și eu. Chit că aveam rata mică (73-75 euro/lună) și nu se punea problema să n-o pot plăti lejer lunar (hell – că plăteam câte 3 rate pe lună la răstimpuri și mi se tot recalcula), parcă mi-a căzut o piatră de pe inimă când am achitat totul acum 2 ani. Credit pe 20 plătit în 8. Ce-i drept, eu am și avut bulan, că m-a costat coșmelia cu două camere doar 22.500E sau așa ceva. But still, gândul ăla că nu mai depinzi de bancă, că acum e _al tău_, că nu mai ești dator; e liniștitor.
În mod absolut ironic zilele astea îmi deschid cabinetul împreună cu o fostă colegă (finally) și-am găsit sediu mișto, oarecum central, 35mp, 150 Euro. Pretty cheap if you ask me, având în vedere zona și faptul că nu doar că are sală de așteptare și dar e mobilat, mobila e relativ nouă și foștii chiriași ne-o vând pe toată cu 200 de lei.
Dar împărțit la două persoane și iar ajung să dau lunar 75 de euro, lol…
0040: stirea e din februarie.
Nu au cum sa aplice masura asta, e discriminatorie pentru cei ce studiaza in acelasi oras.
Ideea e ca, vesticii, dupa ce termina liceul, isi iau un bilet Interrail si colinda Europa cu un rucsac in spate, vad cum e, invata, aplica, etc. La noi, cu banii de interrail isi iau masina si lipesc flacari pe ea. Eu mi-am permis un bilet Interrail de-abia la 28 de ani, nu la 19 cum ar fi fost normal.
Referitor la garsoniera, chiria era 850, rata va fi 620, sub 20% din salariul actual, mai ieftin de-atat nu cred ca stai nicaieri in Bucuresti.
Cat despre lasat mostenire, asta sa-mi fie ultima problema. Nu ma vad crescand un copil 25 de ani doar ca sa-i las cuiva ceva. Pot sa fac o donatie daca vreau, sunt sigur ca ar fi mai mare decat daca as creste un copil.
Oricum, e plina Romania de copii facuti de gura rudelor “ca asa e firesc”, pentru alocatii, etc, crescuti in sila si dezgust, cu “uite cate sacrificii fac ca sa te cresc”, de parca ar trebui sa-i fie copilul recunoscator parintelui ca a facut cel din urma sex neprotejat.
Nu vreau sa fiu si eu unul dintre ei.
@Laur: nu e “ori, ori”. Le poti face pe toate, pana la urma.
Poti sa-ti iei o cosmelie, sa-ti iei o femeie, sa faci un copil (sau mai multi), sa “colinzi Europa” (si nu neaparat cu trenul). Crede-ma pe cuvant, ca eu le-am facut pe toate…si nu stiu de ce, da’ cred ca nu am terminat de “colindat” Europa.
Saracii, da, trebuie sa aleaga. Ori fac un copil, ori isi iau casa (sau masina sau whatever). Ori isi iau masina, ori merg sa mai vada si alte tari. Ori aia, ori cealalta. Da’ pentru oamenii normali nu se pune asa problema, ci la modul “sa vad cum le organizez, ca trebuie sa fac si aia si ailalta…”.
Asa ce va plangeti de ce fac astia mici… Sunt copii, e normal sa fie asa… Calm, rabdare, explicat pe intelesul lor si tot inainte. Rezultatele apar in timp. Pana una alta, sunt teribil de amuzanti si e foarte placut si interesant sa urmaresti felul in care se dezvolta.
@Ivanilici: ma plang pentru ca in multe zile chestiile amuzante nu depasesc 10% din total. Ma plang pentru ca se pisa cu jet explicatiile mele super simple si logice si greu il deturnez de la intentia initiala. Si mai ramane si cu frustrari ca nu si-a indeplinit obiectivul, frustrari pe care si le revarsa mai tarziu prin urlete cate o ora asa, sa fie ca la opera.
Ma plang pentru ca de cativa ani mi se topesc creierii si nu am cum sa iau o pauza sa pot dormi 8 ore neintrerupt si sa ma refac si sa ma calmez. Nu e nimeni ca backup ca si tac-su e rupt vai mama lui si din parti rude apropiate.
Am incercat cu bone, dar pensionarele erau varza si astea tinere stau 2-3 luni maxim ca totusi au perspective mai bune in viata decat sa stea cu un plod mic.
‘Decat’ atat ma plang.
@Ivanilici:
E la fel de normal sa te si plangi. Ca altfel ajungi ca alea de care scria Manowar, depresive dar, altfel, senine si implinite and shit.
@Magda: fiica-mea are 7 ani si cateva luni. Parintii mei si ai sotiei nu locuiesc in acelasi oras cu noi. Am ales sa avem un copil si sa il crestem singuri, fara a ne baza pe ajutorul cuiva. Imediat dupa nastere, ajutorul a fost asa: trei saptamani mama sotiei, doua a mea. Si atat. Cand a crescut, am dus-o si la gradinita, dar nu voia sa stea decat pana pe la pranz pentru ca nu voia sa doarma dupa amiaza, asa ca o aduceam acasa. Nu spun ca nu au fost si perioade dificile, dar e vorba de cresterea unui copil, nu e o vita pe care sa o am in grajd si careia sa-i dau sa manance fan si sa bea apa. M-a enervat vreodata ce facea copila? Sigur. Numai eu stiu de cate ori mi-am muscat limba pentru a nu-i spune vreun cuvant nepotrivit. I-am spus de multe ori ca am nevoie de timp sa ma linistesc si am vorbit (aproape) mereu cu ea cand am fost calm. Cu nervi nu rezolvi nimic, ba din contra.
Nu spun ca e usor sa cresti un copil, dar, pe bune, nu e nici o corvoada.
Cand il creste mai mult sotia, probabil ca pentru sot nu e 🙂
Eu as spune ca, o lunga perioada de timp, este o corvoada …si e nasol ca multa lume refuza sa admita treburile astea.
@Manowar & Ondilol: Cre’ ca voi nu cititi chestiile de parenting corecte. Alea bune nu’s despre cum sa cresti un Einsteinpicassotaicaterez perfect, ci despre cum sa-i supravietuiesti,
http://crappypictures.com/the-uppers-downers-of-parenting-or-coffee-wine/
@Ivanilici: ai fi spus acelasi lucru in urma cu 4 ani, cand fiica ta avea 3?
Pe parcurs ce copilul creste si capata alt echilibru emotional, alte aptitudini, devine din ce in ce mai independent, lucrurile incep sa se indrepte, aveti din ce in ce mai multe activitati comune, locurile in care mergeti devin mai adult friendly vs baby friendly etc.
E bine ca voi ati reusit sa va gasiti echilibrul.
Din ce citesc aici ma gandesc cumva ca daca nu-i aveam pe ai mei, si pe mama sotiei angajata bona L-V, cam beleam pula. Cu amandoua mainile.Si probabil doar cu mainile , lol.
Adica, ce ziceti voi mai observ si eu, da’ nu mi se pare tragic. Uneori enervant, dar mai degraba e amuzant.
Da’ cred ca incerc sa inteleg de ce copiii se cresc in familie si familia are nevoie de bunici.
Adica, daca am fi mai tineri ( toti, noi doi si cei 4 bunici de copii) mai ca ar mai merge unu’, serios. Al’fel cresc 6 persoane unul-doi-trei copii, nu?
Ceea ce ma duce cu gandul la o chestie. In trecut, priveam asta egosit – cine face copii, sa si-i creasca, in mortii lui. Ce-i aia bunici, eu nu vreau sa vad nepoti, le dau foc, daca ii prind prin curte! Macar la batranete… Plm, si eram usor grinch pe tema.
Acum, dupa niste ani, cred ca primul lucru pe care am sa l-il spun copiilor mei e ca daca vor sa faca copii, sa-i faca cat mai devreme si sa ma caute sa-i ajut cu asta. Ma rog, mai mult sotia, dar intelegeti voi ideea.
Copiii nu-s doar pentru doi, sau eu asa cred. Sunt pentru o familie.
Probabil ca acum 8 ani as fi facut copii si fara sa am ajutor de la altcineva, de fapt nici nu ne bazam pe asta.
Sa am din nou varsta aia si experienta de acum? Cred mai intai mi-as intreba parintii gen: bai, vreti nepoti? Daca nu, nu. Noroc ca au vrut fara sa ii intreb :).
Iar cand zic ajutor, nu-i neaparat vorba de bani si chestii materiale.
La 7 ani nu cred ca-i mare futere. Mai ales daca se intampla sa fie si fata. Alea-s ceva mai cuminti – gen nu au neaparat planuri sa sparga tot ce le iese-n cale, de la farfurii la geamurile vecinilor. DE OBICEI nici nu cauta sa se bata cu toti ceilalti copii.
In schimb, la vreo 2,5-4 ani, cu baiat, doamne fereste…
@Orbu: eu, sincer, o sa-i recomand sa nu. Iar daca totusi face, pula mea, sa se descurce. Sincer. Nu ca n-as aprecia ce ajutor am primit cand am primit, dar fuck that. Never again.
Fals!
Eu in primii 8 ani de munca, mi se intampla de multe ori sa ajung acasa, dupa vreo 2 ore sa zic ca “hai ca dorm juma’ de ora”, sa inchid ochii si sa ma trezesc la 11 noaptea. Cam asta era nivelul de oboseala la care eram.
Sa fi avut copii in conditiile astea mi se pare sinucidere curata.
@Manowar: da, nu zic ca se poate, dar, cel putin in Romania nu prea vad cum poti sa le faci pe toate in acelasi timp. Stim cu totii ce salarii se ofera pe piata. Oricat ai fi de chibzuit cu banii, cam greu sa te imparti si cu una si cu alta.
Eu credeam ca nu am fost chiar asa o povara cand am fost copil. Adica, stiam cam ce si cate le-am facut, dar credeam ca-au fost ok cu asta .
Da’ na, discutam mai mult cu tata si la o varsta a cam dat-o la pace la modul “eh, ai mai facut tu rele, da’ si eu te-am pocnit, e cam chit!”. Nu stiam ca-i e probabil rusine sa-mi spuna adevarul, sau poate a lasat-o asa ca nu mai conteaza.
Da’ am ramas surprins cand mama mi-a cunoscut sotia si i-a spus ca “A fost un tiran cand era copil.” Tiran, coaie. Mie nu mi-a spus asta vreodata. Iar mama s-a purtat cu mine mult-mult mai intelegator decat tata, probabil m-a si iubit mai mult in copilarie.
Gandindu-ma inca o data, nici nu cred ca a exagerat, nici nu m-am suparat cu ceva, sau ma rog, m-am suparat eu, dar pe mine si nefolositor la 25 de ani.
De fapt mi s-a parut chiar respectabil ca a avut curajul sa spuna adevarul. ca nu-i ca si cum nu m-ar iubi, sau m-au dezmostenit. Ne intelegem foarte bine acum, dar asta nu-mi schimba copilaria in vreun fel.
Atunci nu avam copii, dar mi-am cam dat seama ce ar putea sa ma astepte. Am avut noroc, pot spune.
Probabil ca suprizele-s pentru aia care au fost oarecum ascultatori in copilarie si au parte de copii schizofrenici ca mine.
Daca nu ma însel, statul comunist dădea mamei 6 luni concediu postnatal. Atât. Prin urmare, boracul era expediat ulterior la bunici. De multe ori, la tara. Practic, creștea cu bunicii, cu unele excepții. De asemenea, fara sa ne cacăm pe noi, programul de lucru al părinților era fix. Daca vreți, chiar mai lejer, fara futerea de azi, cu deadline-uri, ascensiune profesionala plătită cu ore suplimentare si weekenduri la greu. Doar așa, o comparație superficiala. Din cate-mi dau seama eu, instituția bunicilor – părinți surogat a cam dispărut azi, fiind înlocuita azi de afterschool-uri și grădinițe/ creșe ee stat sau private, ceea ce, probabil, cam năucesc copilul, care schimba multe medii in perioade scurte de timp. Nu-i ușor, nu-i ușor deloc si cred sincer ca decizia de a face copii e curajoasa. Si ar trebui sa fie perfect rațională, dar nu cred ca poate exista 100% raționalitate in așa ceva. Pentru ca raționalitatea înseamnă “la timpul potrivit” . or, nowdays, ala nu e nicicând. Pur si simplu, sunt nereu alte lucruri de făcut in afara de a schimba scutece, a nesomnii și-a te umple de nervi. Aaa, da, sigur, mai sunt si nesimtitii care vad copilul o sarcina exclusiva a mamei, iar ei își continua nestingheriți viață de pana la naștere. Ei își si aleg soțiile dintr-un anume fel, încât sa le meargă struna si după. Stiu multi d-astea. Ei stau la șprițuri, vin la 22.00 acasa, se duc mereu la fotbal sau la futut, iar aia înnebunește toată ziua cu urlătorul. Mi se pare o viață de super cacat pentru ea, dar si prostie pura sa nu știi ce-i poate capul carnatului cu care stai de ceva timp. Puține au curaj sa puna piciorul in prag sau sa divorțeze, pentru ca le e frica ca le-ar fi inca si mai greu fara martalog deloc. Ceea e si adevărat. Si mai sunt aia care au 3 copii iar comportamanetul martalogului e exact cel descris mai sus. Acolo chiar nu înțeleg cum rezista amarata aia. Stiu doua cupluri așa. Ei sunt foarte senini, non stop sunt cu șprițul si cu viață boema iar aia de-acasă…chiar nu stiu cum le duce
@Akhenaton: bunicii erau la pensie, cu prea multi bani, timp liber si nimic de facut, nicaieri de mers (nu-i ca si cand plecau in calatorie in juru’ lumii in comunism). Deci pentru aia era chiar fun.
Pe langa asta, erau cresele si gradinitele. (Cam) gratuite. Nu mai stiu, mi se pare ca plateau vreo 50 de lei pe luna (la un salariu de (parca) 2500?). Adica, asa, un 2% din salariu, la misto.
Era cu “no problem”. Te mai ajuta ma-ta, te mai ajuta ma-sa, era OK.
Astia cer 55 de lire pe zi la gradinita pe-aici, daca am inteles eu bine. E o reducere ceva pe undeva cu nu stiu cate ore gratuite (dar nu prea multe, ca nu avem veniturile atat de mici incat sa ne incadram). Da’ la vreo 20-22 de zile lucratoare pe luna, ai…like what, 1100-1200 de lire pe luna de dat. Pentru cine plm inseamna aia 2% din salariu, ca sa zic asa? Ca eu sigur-sigur nu iau 50k+ net pe luna…
O fi bun capitalismul (pe hartie) la niste chestii. Da’ la alte chestii, parca-parca te face sa te gandesti ca ghilotina nu-i neaparat un lucru rau…
@Manowar: copilul nu e doar al sotiei. Este si al meu. Asa ca mi se pare numai normal sa fiu foarte implicat in cresterea si educarea lui.
Asta cu “e fata, e normal sa fie mai cuminte” e doar o poveste. Intre mine si sora-mea, cand eram mici, cele mai mari dracii ea le facea, nu eu.
Nu spun ca e mai usor la 7 ani decat la 3, pentru ca nu este. E diferit. Sigur, intelege mai mult, dar te si poate freca la icre mai mult. E mai independent, deci poate face tampenii mult mai mari decat atunci cand e mic. Si tot asa.
Dar cred in continuare ca este o mare bucurie sa ai un copil si nu vad de ce-ar trebui sa spun ca este altfel, admitand ceva ce nu socotesc ca e adevarat.
Ba, zic si eu, de banii astia nu poti sa angajezi pe cineva 4-5-6 ore pe zi sa stea doar cu copilul tau? Poate mai ieftin.
Adica de banii astia poti sa iti angajezi parintii ca sa zic asa sa ii muti din Romania. Dar poate ca ei nu pot sa iti invete copilul engleza, poate ca conteaza ( sigur conteaza) si sa se integreze intr-o comunitate. Da’ plm – E MULT!
Asta e mai scump decat facultatea la Oxford, daca nu ma insel. Da-o in pula mea, e bataie de joc.
Cineva care ar sta cu el nu l-ar invata engleza la fel de rapid ca 12 boraci englezi. Nu l-ar invata sa se joace cu altii si sa nu mai fie bully-ul mileniului. Si acel cineva “ar sta”. Prefer sa alerge de tampit pe campia alora. Nu stiu de copiii altora, da’ momentan, al meu e un carnat. Crede ca totul e al lui, totul i se cuvine, orice ii e permis. Si nu pentru ca nu i-am zice ca nu-i voie sau nu i-am explica ca herpaderp, nu e bine, nu e frumos. Dar pula mea, e obisnuit sa urle si sa primeasca atentie sau ceva. Ceea ce nu-i OK. Asa ca prefer sa-nvete ca e foarte posibil sa auda un “ia mai du-te-n pizda ma-tii, iti iau jucaria asta si i-o dau altui copil, ca tu esti marlan” (si cred ca aia vor face la gradinita cu el). Si sigur – o sa urle si-o sa bata din picior si alte alea. Problema lui si a alora care vor fi in jurul lui, ca mie mi se rupe pula de faptul ca urla la o mila de mine. Momentan, ii facem de mancare si-i punem haleala-n fata si stam sa ne rugam de el sa manance (si asta-i progres, sa vezi cum era cand vroia sa-i dai tu sa manance si se prefacea ca rumega o bucata juma’ de ora). Si chiar si acum sta si-o freaca la rece o ora “la masa”. Lejer. Ia lasa, tati, invata tu ce-i aia “ora de pauza de masa”, daca o fi si aia. Cand iti iau aia mancarea din fata si te trimit inapoi la joaca, poate-nveti sa halesti intr-un timp rezonabil. Poate. Sau cere omleta. Si-i fac, ca-i place. Fain. Si pe urma incepe sa se joace cu furculita in farfurie. “Nu cu sunca!”. Ia lasa, boss, ca te hranesc aia la gradinita acolo. Si zi-le si lor “fara aia”. Sa vad si eu ce se intampla, ca 1) nu vor intelege ce spui 2) nu stau sa-ti faca trei feluri de mancare de 10 ori pe zi, sa alegi tu ca un bossultan.
Pe scurt, pe-acolo o invete limba si, dupa niste camioane pe muie (pe care le merita cu varf si indesat in momentul asta), o sa invete sa se comporte si ca o fiinta umana, nu ca un bully egoist si troglodit. Asa ca mie-mi convine. Nu ca i-as dori raul, da’ e cazul sa-nvete ca nu e buricul pamantului. Si pe-aici, acasa, cu noi, nu prea a invatat asta, in ciuda eforturilor noastre. Asa ca lasa, daca n-a invatat cu vorba buna, poate-nvata cu vorba britanica. Vedem noi.
Altfel, nu va costa atat gradinita. E ceva reducere, dar nu mai stiu cat…si nu merge 5/7, ci 4/7 (o zi e plin la aia, nu e loc).
In plus, UNDE ar sta acel cineva cu boracul? Tot aici? Daca da, de ce as plati? Sa am tot zgomot si nervi? Coaie, eu nu pot sa ies sa fumez o tigara si sa-mi beau cafeaua fara sa-nceapa ca “vine si bebe”. No fucking shit. Si da-i si explica-i pentru a mia oara sa nu mai stea langa tine cand fumezi, ca fumul de tigara, herpaderp. Si el da din cap si vine si se preface ca are de lucru pe langa mine. “De lucru” insemnand sa scobeasca noroiul din curte si iarba si sa rupa flori si sa jegareasca toata curtea de zici ca-i ultima puscarie infecta. Si, se-ntelege, dupa ce jegareste totul si tot ce vreau e sa-mi beau cafeaua in liniste, vine si repeta de 1000 de ori “acum tati prinde pe bebe”. Sa il alerg prin curte si el sa behaie si sa latre pe-acolo fericit. Si da-i si alearga prin curte prin jurul mesei. Ma rog, MIMEAZA ca alearga, ca vrea sa-l alerg, nu sa-l prind. Ca daca-l prind, iarasi urla. Si n-ai in pula mea 10 minute de liniste. Poate doar cand doarme, da’ nici atunci nu garantez. Gen acum 30 de minute s-a dus la baie, ca l-am invatat sa faca treaba asta. Doar ca, de data asta, in loc sa stea cuminte pe toaleta, s-a gandit el sa ia tubul de pasta de dinti si sa-l stoarca pe TOT pe colacul de la buda, pe mecla, in chiuveta si nitel pe cabina de dus. N-ajunge la pereti (peste faianta), ca sunt sigur ca rezolva si acolo. Si apoi “tata curat”. Adica da, fa tata curat. Si apoi pune-l la loc pe baie. Ti se pare amuzant? Multora li se pare. Vai, ce draguuuut. Mie nu mi se pare dragut. Mi se pare bulangeala. Si-nteleg – atata poate, atata intelege, e copil, e herpaderp. Fain, grozave truisme, da’ cu ce pula mea schimba faptul ca-n timpul programului, cand eu tre’ sa rezolv baze de date si nfs-uri si puli in pizda, iau o pauza – si IAR o sa ma intrebe vita aia de manager ce-i cu pauzele astea dese si lungi – ca sa curat dupa el? Si distractia asta e-n fiecare zi, toata ziua. Cand nu jegareste ceva, se jegareste pe el. Da’ prefera peretii. Da, tati, fute-i, ca de-aia a bagat tati douaj’ de mii in renovare, sa ai tu pe ce sa pui mainile alea jegoase de noroi. Normal. Cand nu jegareste nimic, incearca din rasputeri sa strice, sa sparga, sa demoleze, sa. Stai cu ochii pe el ca pe butelie – pe butelia desfacuta de langa focul de tabara, gen.
Desfac un pachet de chipsuri sau o ciocolata? “Te rog la bebe”. Vreau sa ma joc heroes sau diablo sau ceva? “ce face tata, prinde pe nenea?” (runs) “da”. ACUM BEBE PRINDE PE NENEA. Si se baga el si se chinuie sa puna mana pe mouse sa faca, sa dreaga – dar nu poate, ca-i prea mare mouseul pentru mana lui. Da’ asta nu-l opreste din a incerca. Si e 9-10 seara deja si trebuie bagat la culcare si in teorie, ai avea si tu o ora-doua pentru tine. Pe pula. Esti prea rupt si cu creierul prea topit pentru a mai avea chef de orice. Inainte, dupa program, mai trageam cate un film/serial si ne mai uitam (eu si sotia). Acum? De o luna incoace, cred c-am facut asta o singura data. Si atunci dupa 10. Cu sunetul lasat in casti si subtitrare, sa nu deranjam, sa nu herpaderp. Asa ca da, gradinita. Mai bine zis MARS la gradinita. Imi pare rau ca nu-l pot tine aia pe-acolo pana pe la 9 seara gen (si-n weekends pana la 3 am)
Sigur, la schimb nu prea o sa vorbeasca multa romana. Ce sa zic, mi se umple pula de lacrimi. Cand s-o face mai mare, il invat treaba cu recunostinta simplu: il duc intr-o vizita-n Romania. Uite, tati, aici trebuia sa te nasti si sa traiesti tu. Si daca nu esti cuminte in pizda ma-tii, aici te trimit, pa.
Poate 6 saptamani.
Suna ca the terrible twos 😀
Dupa asta urmeaza the horrible threes :))
Eu am inceput sa ma inteleg cu ei dupa 5 ani. A fost un punct zero in care brusc au inceput sa fie interesati si de altceva decat sa imi puna mie creierul pe bigudiuri si sa deseneze toti peretii (ALBI). Am stat mult timp cu o gramada de cacaturi urcate pe dulapuri, cacaturi dupa care urlau, pentru ca stiau ca-s acolo, dar n-aveau voie pentru ca le faceau franjuri. Eu cred c-am fost la un film acu 3 ani, cand i-a luat maica-mea cateva zile. SI acum tin minte ce fata avea cand m-am dus sa-i preiau. Nici n-am zis ca nu-mi fute doua palme c-am avut ideea geniala sa-i las cu ea. Pana pe la 5 ani totul trebuie sa fie zgomotos, tare, rupt, spart, franjurat, distrus, scris, lins, muscat etc. Dupa aia isi dau seama ca nu mai e fun si incep cu altele. De cateva luni de cand asta mic a facut 5 ani e totul despre sistemul solar. De douajdemilioane de ori. I-am luat un glob pamantesc sa se zgaiasca, si bineinteles ca acum si le doreste si pe celelalte. Lol, si da-i si explica-i de ce alealalte nu sunt cartografiate. Aia mare incepe scoala, doamne ajuta ce sa zic, daca nu ma scap eu in invatatoare, stiu pe cineva care sta prost cu rabdarea. Oricum deja ne-au anuntat ca ne costa o poala de bani sa renovam noi (da, noi, nu statul lol) sala de clasa. Care sala de clasa o sa se schimba la anu’ lol. Asa ca, daca-i ai si-i faci, merge din bine in mai bine, zic eu. Pana pleaca de acasa o sa am parul alb, si nu din cauza ca nu-s cartografiate Marte, Venus scl.
Pula mea, eu sunt curios daca a fost vreodata renovata o astfel de sala. De cand stiu eu sistemul ala din Romania, erau taxati parintii anual, da’ salile nu erau renovate in veci. Mai puneau si secretarele bani la ciorap de-o masina…
La fel si-n liceu. Te uitai la secretare, ai fi zis ca-s vai mama lor (normal ca-n primele 2 saptamani pusesem mana pe toate datele liceului, ce dracu’, le stiam salariile). Da’ cine schimba masina anual – si nu cu SH-uri? Eh?
Mai nasol e ca si-n spitale e la fel. Vii cu alea de-acasa. Medicamente, asternuturi, schimburi, haleala, alea. Ei iti pun la dispozitie gandacii si sobolanii, I guess.
Din fericire nu-i peste tot la fel. La scoala la copil am vazut proiector HD conectat WiFi, boxe in clasa, tamplarie de plastic, niste chestii p-acolo.
O gramada de probleme cu fonduri si modul in care se cumpara mizeriile alea, cred ca am mai spus, dar plm, e ceva.
In jur aud povesti horror.
Amuzant, stiu cateva lucruri despre o scoala privata, care are vreo 5 clase de copii, au dotari, logistica, da’ e un pic complicat sa inceapa, ca au doar doi invatatori :). Daca bulangii aia din UK incaseaza 55 de lire pe zi de copil, cre’ ca si platesc salarii mai mari, futu-i in gura :).
iii
Se castiga foarte bine din harneala asta cu childcare pe-aici, ma. De fapt, cred ca peste tot, nu doar aici. Din ce aud, nici in US nu-i ieftina treaba.
Cat despre Romania, zicea Magda ceva de 15M pe luna, plus-minus. (da’ aia nu-i full time). Fa si tu calculul, iese de-o afacere destul de buna.
Ca sa-ti fac un calcul scurt:
Nu “avem” (nu, tati, nu aveTI, e o diferenta) calculator (ca sa caute materialele auxiliare), videoproiector, clasa nu e varuita, tabla e veche, e nevoie de imprimanta(ca sa scoata auxiliarele cautate pe net gen); (de ce nu au retea interna la care sa se conecteze calculatoarele la o imprimanta pentru toata scoala?…nu se stie), apoi vin: caietele de lucru, rechizite, bani de cele necesare(scoala nu pune la dispozitie nici macar hartie igienica sau saci menajeri) plus bani de o tabla pentru spatele clasei nu stiu de care, pe care sa se lipeasca cu magneti activitati specifice fiecarui anotimp. Sau ceva de genul.
Scurt, dintr-o sedinta de o ora. AM plecat de acolo cu stomacul in pioneze. Cred ca daca faceam homeschooling cu diversi invatatori, ieseam mai ieftin pe an(glumesc, evident nu (mai) sunt nici profesori in romania)…
La faza cu “se ocupa bunicii”, mai adaugam si altceva.
In comunism de multe ori stateai in acelasi oras cu parintii, dupa ce terminai facultatea, avea cine sa le dea de mancare la pranz, terminai programul la 4, la 4 si un sfert erai acasa, etc.
In Bucuresti, iti iei o casa la o ora de servici (pentru ca bani si pentru ca trafic), ajungi la 9, pleci la 6 seara, ajungi la 7 seara acasa, cine dracu’ se poate ocupa de copii calumea, daca parintii stau in provincie, iar tu n-ai avut chef sa mai stai acolo pe 16 milioane?
A propos de asta: tot aud expresia “se aglomereaza traficul pentru ca incep scolile”. Prin urmare, trebuie dus copilul la scoala cu masina (cum dracu’ am putut sa mergem noi pe jos la scoala in anii 90 cand era mult mai periculos pe strazi, nu stiu). Ce nu am aflat niciodata e cum ajunge copilul de la scoala acasa, daca parintii stau in Berceni, copilul e la scoala tot prin Berceni, dar el termina scoala la pranz.
Pai, in Romania, se merge pe ideea “sa futem educatia si sanatatea; ii crestem idioti, ca sa ne voteze si aia slabi mor la timp, raman doar vitele bune de jug”
Nu era mai periculos pe strazi atunci. Era mult mai sigur. Si ca trafic si ca…potentiali agresori.
La vremea aia, infractor sau nu, iti era teama de politie (inca). Din ’96 incolo, a aparut ideea (bazata pe realitate, desigur) ca “organele” sunt acolo ca sa-ti bati organele de ei. Nu mi-a fost niciodata teama de ei. Iar cand am dat-o-n bara cu ei, eh, pula mea, sigur, mi-au luat banii – da’ am plecat liber.
Nu ti-e teama ca, ba, pula mea, daca fac acum X, ajung la canal si acolo mor. Nah. Iei acolo un 3 ani cu suspendare si hai pa. Daca-i iei si pe-aia. Il judeca cineva pe poponarul ala cu sutana de-acolo sau l-au dat afara de la lucru si aia e, gata, aia-i pedeapsa? 🙂
Cand m-au luat pe mine, nu m-am intrebat cat imi dau. M-am intrebat cat le dau eu. Guess what? Chiar asa a fost. Justitia e de vanzare, boss…ceea ce lasa strazile mai putin sigure decat pari tu sa crezi.
La liceul nostru s-au adunat aproximativ 50 de mii de euro in clasa a 12-a impreuna de la cele 3 clase, pentru “evenimentele de sfarsit de an scolar”.
1. Rochie de absolvire “material italia” nu mai stiu cate milioane bucata, UN JEG SINISTRU FACUT intr-un cartier marginas in ceva bloc dezafectat din Cluj, credeam, cand am mers sa le probam, ca ma aflu in ceva film horror est european cu buget redus si ca oricand sar de undeva niste albanezi sa ne drogheze si sa ne trimita in Germania la produs, un jeg de nedescris si “studioul” aflandu-se in ceva apartament sinistru mizer, in care n-am incaput 13 pizde, asa ca trebuia sa stam pe hol, pana probau unele. Material Ytalia probabil din vreo taraba numita asa de pe langa Piata Mihai Viteazul.
2. Flori pentru toata lumea
3. Ceva poze bashite si un album
4. Banchet. Inchiriat un local, mancare si bautura.
Evident ca de-a lungul anilor, a trebuit noi sa renovam clasa, noi sa hartie xerox, noi sa orice.
Asta in conditiile in care liceul era heavily funded de catre o biserica anume, ce se intampla in licee de stat de cacat, dumnezeu cu mila.
Ma rog, nu ma plang, buzile erau mereu extraordinar de curate, o placere sa fumezi in ele. Caldura, lumina, spatiu, loc de relaxare, curatenie cat cuprinde. Se putea mai rau din cate am auzit, mult mai rau.
Pe de alta parte era si mai util. Sa nu-mi spui mie de valoarea profesorului cand ofera ceva gen 2 minute de “undivided attention” de copil pe ora, dar nu-s sigur nici de aia.
Ma tot freaca pe creier chestia asta.
Pai siu ca iese, ca imi trecuse prin cap sa deschid si eu o d-asta. Nu in Bucuresti ca costa mult chestiile pe aici si nu neaparat sa ma imbogatesc, dar, plm, daca vrei un lucru calumea tre’ sa-l faci tu, se pare.
Da’ e aceeasi problema. Cine preda?
Am citit acum tot textul inapoi si-mi dau seama ca ai chiar un copil inteligent. Da’ care va cam ia de prosti, gen :). Si eu as fi facut asa ( chiar am facut, pana la trei ani mi s-a dat mancare cu lingurita, inclusiv apa, ca eu nu voiam sa pun mana pe nimic, sa nu ma murdaresc. Si bateam si din picior sa se faca “ACUM!”).
Pe de alta parte eu nu am avut sensibilitati d-astea la copii. Evident, le-am dat si eu si sotia sa manance cat timp nu puteau sa faca asta, ca nu-i lasam sa moara de foame. Dar cand incepeau sa o frece aiurea: Hai, jos, vira. Sau le lasam lingurita si mancarea si plecam. Fa ce vrei, ma intorc mai tarziu si curat dupa tine. Nu stau eu acolo sa faca ei spectacol.
Nu exista copil sa moara de foame. Mananca el cat are nevoie. Daca sare o masa, e ok. Mananca mai mult la urmatoarea, nu e norma fixa de hrana.
Pe la 2 ani deja mancau singuri nu le mai dadea nimeni cu lingurita. Ma rog, le mai dadea, mama. Treaba ei. Cand sunt cu mine treaba e simpla: Mancati? Nu? Bine, urati-mi pofta buna, va rog, si dati-i drumul la joaca, ca vreau liniste cand mananc, cereti voi cand va e foame.
Ca dau pe jos, ca se mai joaca cu mancarea, ca se mai plimba cu ea prin toata casa – pana ma infurii, pula mea, sunt copii.Nu ma uit la d-astea. Curata robotul dupa ei. Da’ nu-s eu sclavul lor. Cand sar calul ii pun sa faca si curat si nu-i las sa plece pana nu curata. Curata o pula, ideea e sa munceasca sa vada ca e greu. Da, de la 2 ani. Cu lacrimi, cu suferinta cu jigniri ( copiii pe mine, de cele mai multe ori) , dar nu ma intereseaza, nu-mi pasa, nu pun la suflet d-astea. Facem cum am zis si la revedere.
Fac scandal, urla , nu coopereaza, vor sa puna piciorul in prag? Foarte bine, mars in camera lor si ii incui acolo sa raga pana se satura. Cand tac, merg si ii intreb daca pot sa ii ajut cu ceva. Ba, cand se prostesc ca vor chestii si nu le dau, ii invat eu cum se face: “Nu asa, tati! Te pui pe burta si bati cu pumnii si cu picioarele in podea si urli. Hai sa iti arat cum.” Si dupa aia plec si-i las in dezamagirea lor.
Eu nu halesc figuri d-astea prin casa.
Imi aduc aminte cand eram copil si nu stiu ce n-au facut ai mei ( din ce le-am zis eu) si le-am zis ca iau cutitul si-mi tai venele. Mama, mai ca plangea. Tata m-a luat frumos de mana si mi-a zis sa merg sa imi tai venele afara ca nu spala nimeni covoarele dupa mine.
Cred ca o data cu aparitia lu’ frate-meu am inteles niste lucruri si au inteles si ai mei ca trebuie sa se poarte cu mine cam cum merit, nu ca cu bibelou’, ca nu-s asa fragil.
Si sa stii ca nu vad c-ar fi nefericiti din cauza asta. Au o copilarie destul de fericita , dezinvolta, nu sufera de timiditate, de oprimare, de nimic. Ba, sunt destul de liberi, dar nu ne batem joc.
Copiii invata destul de repede limitele si se adapteaza.
Pai, pula mea, la fel i-as face si eu. Chiar i-am facut o data, de s-a suparat doamna pe mine.
Gen statea si freca pula cu haleala-n farfurie si se juca si se prefacea ca mananca, da’ fara sa manance. Da, tati? Stai asa. Si-a intins tata lopata cu 5 degete si i-a confiscat brusc juma’ de snitel din farfurie. Sa vezi urlete si crize. Si nimic – cu toate ragetele, tati i-a halit jumatatea de snitel linistit. Si s-a suparat sotia pe mine destul de rau atunci, boracu’ urla de mama focului, herpaderp.
Dar ce sa vezi? Pe urma a inceput sa manance. Ba, din cand in cand – chiar si cand nu-s acasa – baga repede in gura ce-i dai de haleala si-i zice lu’ maica-sa “ca altfel vine tata si ia”. Sunt omul negru, bad cop si restul. Ghinion. Nu-i ca si cand imi place rolul ala, ca nu-mi place. Da’ acum haleste. Tot incet, tot la harneala, da’ haleste. Ah, nu vroia sa haleasca ce-i dadeai inainte. Doar ce vroia el. Si l-am luat in brate si i-am bagat cu de-a sila in botnita. Maraituri, ragete, batut din picioare. Dar a halit. A facut a doua oara. La fel – a si borat nitel pe jos de suparare. Si acum haleste. Baga singur in gura. Nu mai comenteaza ca “nuu!! nu!! nu!!! IAURT! CIOCOLATA! PULA-N CUR!”.
De-aia am si zis “mars la gradinita”. Ia lasa coaie, daca ti se pare ca EU sunt ala rau, stai sa vezi cum e cu strainii si cam cate flegme dau ei pe harfele tale. De ce sa fiu eu omul rau cand poti sa stai mai toata ziua cu mai multi oameni rai? Lasa ca-i bine asa. Asa ca mars si sufera p-acolo pana cand inveti sa fii om. Ghinion si nesansa. Explica-le strainilor – alora care nici nu-ti vorbesc limba – ca tu nu vrei aia, ca vrei ailalta, ca vrei sa stai la masa doua ore, ca tie sa ti se dea ciocolata, ca vrei chipsurile altora, ca totul este al tau si ca pe urma, peste toate astea, mai faci si figuri. Vorba aia, let me know how it goes, mmmkay? E prea mic sa-i pot explica de la obraz o chestie gen “auzi ba, muie, tu intelegi ca 97% din tara asta nu face cati bani fac eu si ca parintii nu-si permit sa cumpere o casa si stau cu chirie milioane de oameni si nici nu viseaza boracii lor sa aiba dormitorul lor, camera lor, patul lor, ca toata casa lor e cat livingu’ pe care mi-l jegaresti tu dupa ce l-am renovat, asa ca intelege in pizda ma-tii cand iti spun ca n-ai voie sa pui mana pe biroul meu, ca de-aici vine haleala aia de care-ti bati tu joc?”. Aia vine mai incolo…
Nu ma supar ca mi se duc banii pe pula cu chestia asta. Chiar nu. Chiar e cazul sa-nteleaga ca acasa are lux si-n alte parti nu si sa-nvete sa aprecieze niste treburi si sa respecte niste limite. Iar cu noi n-o sa faca asta. Pentru ca ghici ce – la fel am zis si eu. Ia mars in pula mea la tine-n camera si latra acolo si rage acolo furios, see if I care. Dar nu-l lasa maica-sa. Eu, pe cuvantul meu, oricat l-as iubi, l-as lasa sa urle pana ar lesina. Cate zile/saptamani ar fi nevoie pana s-ar prinde ca asa nu merge. Da’ nu-s doar eu …si plm, femeile sunt mai sensibile la ragetele boracilor.
Daca vrei parerea mea, copiii ar trebui crescuti doar de catre tati vreo juma’ de luna – undeva intr-o tara de-aia ramasa-n evul mediu (Romania, ceva prin Africa, alea). Asa, sa nu o vada pe ma-sa nicaieri nici cu telescopul. Nu ca mi-as dori asta, doamne fereste, da’ dupa alea doua saptamani (si vreo doua sute de perechi de palme peste muie), garantez ca ar sta lucrurile altfel. Nu halesti? Zbang doua bucati peste muie, mancarea la gunoi. Nu mergi la somn? Zbang doua peste muie. Te-ai trezit noaptea urland ca ti-e frica? Zbang douazeci de perechi de palme, sa-ti dau eu motive sa urli. Te-ai cacat pe tine? Te ia tati si te baga cu botul in pantalonii plini de cacat, ca pe caine. Si zbang peste muie, desigur, sa nu uitam, ca nu facem exceptii. Ai murdarit peretele? E OK – nu primesti nimic de mancare pana nu-i curat peretele. Nu ca “te chinui” – nu, coaie, imaculat. Altfel, nu mananci. Si evident, iarasi palmele peste muie. Chestii de-astea. Doua saptamani pe luna. Si-n fiecare zi repetat ca daca vrea s-o vada pe ma-sa, tre’ sa invete sa se comporte ca un om, ca ma-sa nu vrea sa-l vada cat timp se comporta “asa”. Si zbang, iarasi cateva peste muie – sa nu-ti iesi din mana. La doi ani ar umbla numai la costum, ar manca si s-ar caca la ordin si-ar zice “saru’ mana” si la bec. Da’ pula mea, toate jigodiile astea au mame – mame care cred ca trebuie blandete, trebuie explicat, trebuie legat, trebuie pula mea. Ce leganat, coaie, pumni in muie. Sa vezi pe urma leganat.
@Manowar: ca trafic, da, iti dau dreptate, dar ca pieton, daca traversezi doar pe verde si eventual in grup, e ok.
Cat despre agresiuni, eu nu prea mai vad baietii de cartier de pe vremuri, nu mai vad sa coboare 50 de golani cu bate dintr-un autobuz in centrul Galatiului sa se duca sa se bata cu cineva, de fugeau aia de la politia locala de ei, n-am mai auzit sa ia bataie vreunul in statia de autobuz pentru ca i-a sunat telefonul pe “Scooter-Maria” (imnul nustiucarei echipe de fotbal), nu mai vad faze gen “da ba si mie o tigara”, nu mai vad bate rupte pe jos in centru, impresia mea e ca aia de frecau treptele pe vremuri au cam plecat in Spania-Italia. Pe timpul lui Ceasca, Galatiul cica era al doilea oras din Europa la infractionalitate, dupa Marsilia, erau cartiere in care nu prea calcai nici ziua la cati tarzani erau pe metru patrat. Acu e liniste, au cam inflorit balariile prin orasul ala, nu mi se mai pare asa nesigur ca pe vremuri, cand era cam periculos sa mergi noaptea prin cartiere daca nu erai de-al locului.
Si nici in Bucuresti nu mi se pare asa rau, am stat 3 ani si jumatate in Salajan la Dumbrava noua, am venit de multe ori noaptea acasa si, in afara de ceva covoare de coji de seminte produse de marlanimea locala, n-am prea avut probleme.
asta nu o inteleg. La al nostru a fost simplu: mancarea in fata, daca manca ok daca nu la joaca sau la ce o fi vrand el sa faca (da, cand manca avea mancarea aia din cap pana in pampers dar un dus rapid rezolva) la fel si acum (are 5 ani) si inca nu a murit de foame ca nu vrea sa manance.
Referitor la gradinita noi am platit 7ron/zi program de la 8-16 (de fapt este de la 7-17), mic dejun, amiaza, somn si ceva “gustarici” dupa amiaza (un fruct de obicei). Conditii ok, zic eu. Da, are bunici care puteau avea grija de el dar am preferat asa.
@Laur: termina coaie cu sigurantele tale, ca nu stii despre ce vorbesti.
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/tanara-impuscata-in-ochi-in-cartierul-militari-a-fost-supusa-azi-unei-operatii-reparatorii-195157
Astea se intampla de prin 96 incoace. Inainte, mai subtire. Da-o-n pula mea, pana si eu umblam cu arma la purtator in Romania pana a insistat o fosta sa mut arma de-acasa, ca “ii e frica”.
Nu-i vezi tu pe puleti, de acord. Si da, s-au mai si rarit – in sensul c-au plecat in alte parti unde-i ceva mai profitabil sa fii infractor (aici, de exemplu). Da’ au ramas suficienti si-acolo. Nu-mi mai zice de strazile sigure, ca le-am vazut de suficiente ori si, plm, am si dormit pe ele.
Nu-i vorba ca moare de foame. Ca daca ar fi dupa mine, l-as dresa ca pe caine. Cu ceasul in fata – cand suna alarma, ii iau mancarea din fata, c-a mancat sau nu.
Da’ pe urma ghici cine se trezeste la 2 AM si incepe sa raga ca-i e foame? Nu am chef sa fim treziti in fiecare noapte, ca herpaderp. Si da, l-as lasa sa raga, dar ce sa vezi, nu-i numai cum vreau eu…
In Romania sunt destule treceri de pietoni fara verde. Si destule treceri de pietoni unde verdele pietonilor coincide cu verdele masinilor. Fie-mea era s-o mierleasca de vreo 3 ori, cu mine de mana, traversand regulamentar.
@Laur, ieri am aflat ca unu’ l-a asteptat pe altu’ in fata Serviciilor Sociale si l-a taiat cu sabia. Asa, de dimineata. Ala altu’ traia cu femeia fututa anterior de ala unu’. Venise sa declare copilu’, gen.
Somnul este cheia. Ai grija sa dormi destul noaptea, chit ca-ti vine greu sa te pui in pat la o ora decenta, ca vrei sa ai si tu putin timp liber de borac si numai atunci poti sa-l obtii. Dar, fara somn, totul devine mult mai rau. Dormi si asteapta sa creasca :)))
Am fost la sedinta acum doua zile. Luni incepe scoala. Nu vrei sa stii cum arata scoala. Dulapuri puse pe mijloc (gen ca atunci cand zugravesti, dar fara ustensile de zugravit pe jos si fara muncitori prin zona – era vreo 17,30), o mizerie si un praf pe jos de nedescris, scaunele si niste dulapuri suspendate date jos si dosite intr-o sala “de recreere”, praf peste tot, praf, mult mult praf. Au niste bureti de aia prinsi deasupra lambriului (sau cum cacat se cheama bucata aia de lemn jegos care vine pana la jumatatea peretelui) in care, pare-mi-se, prindeau flyere cu activitati, informatii sau altele in gen. Plini ochi de praf, cu urme de la pioneze, imbacsiti de jeg. Nu stiu cat costa o bucata de burete de ala, sau ce o fi, dar las-o dracu’, da-l naibii jos, lua-l-ar gaia. Sa nu ne intelegem gresit, pana in secretariat era luna, vitrina cu trofee care e la intrarea in scoala, stralucea de curatenie, iar doamna secretara nici daca statea cu mana intinsa nu era mai evidenta. Pe principiul informatia costa bo$$.
In clasa ziceai ca tocmai s-au intalnit trumpisor cu king kong jon un. Cred c-a strans gagica asta inainte sa venim, altfel nu-mi explic cum se poate ca sub banci sa fie calti, dar bancile sa fie curate.
E util cand nu lucrezi de acasa. Altfel, intr-un apartament de 3 camere, la parter, auzi tot ce misca. Bone n-am avut niciodata, si nici nu cred ca am sa am, la cat sunt eu de sociopata. De altfel, nici nu merge la after-school (ce nume i-au gasit) pentru ca buzunarul meu nu mai suporta 800 de lei pe luna in plus dupa raidul pe care l-a dat invatatoarea in el.
Despre “undivided attention” …hai sa fim seriosi. Nu stiu unde sunteti voi(fetele tale la scoala adica) dar eu nu am vazut dascali sa fie capabili de undivided attention de cand eram eu plod. SI-am prins-o si pe sora-mea la scoala si mergeam la sedinte in locul maica-mii, ca e diferenta mare intre noi. Cred ca cel mai sfant e lucrul cu copchilu’, chiar daca te iau toti dracii si ti se epuizeaza stocul de rabdare pentru urmatoarea generatie. Ca un exercitiu de imaginatie: invatatoarea fiica-mii are 25-26 de ani. DOUAJCINCI! Nu are copii, e maritata de curand si s-a balbait vreo 20 de minute pana ne-a zis ca de fapt scoala nu asigura nici macar hartie igienica. Fucking hartie igienica boss. Nu a spus-o asa, but you get the drill. Ce dascali? Ce undivided?
Asta-s io. Radem, glumim, dar te bag urgent in ma-ta, vorba aia. Dupa aia sa vedem cine dracu’ iti mai face tie 3 feluri de mancare sau cine se mai trezeste la 6,30. E fun sa fii privilegiat, cum urla fii-miu azi in masina ca lui i-e sete ACUM si vrea apa ACUM in timp ce eram la coada la semafor, la doua cartiere de casa. Da’, cum i-am zis si lui “e amuzant pana nu mai e, dupa aia cineva sigur plange”
Ba, nu stiu ce sa zic. La minenu a prea functionat. Adica la chestiile astea de baza pe care le discutam aci, a mers, evident. Dar cam atat. Eu n-as putea sa o fac in felul asta, desi am uneori viziunea asta . Mi-am promis ca o sa incerc sa fiu mai inteligent de-atat si decat copiii mei si-am sa incerc sa-i constrang oricum altfel.
Adica, in Romania, probabil ca as putea sa fac asta, inca. Mi-a mai scapat cate una, ca cu tot autocontrolul, am un temperament agresiv. Si nu e ok. Nu pot dormi noaptea pe urma. Si de oriunde m-as uita nu pot sa ma vad decat pe mine vinovat.
Eu am fost crescut, cum spui tu (zbang), de pe la 3 ani si jumatate incolo. Cre’ ca se saturase tata de mine, iar faptul ca se supara mama pe el, sau ca-l implora sa nu ma bata asa rau nu conta prea tare.
Dar nu prea sunt omul pe care sa-l bati si sa se supuna si a inteles asta mult mai tarziu. Nu mergea sa-mi futi doua palme si gata, Nu cu doua palme d-abia ma enervam , chiar si la 3 ani. Mama se oprea dupa o palma si o amenintam ca o bat. Ma ameninta ca ma spune lu’ tata si ma potoleam.
Dar o data ce ma lovea tata, doua palme nu functionau, nici nu se mai obosea cu atata. Il infruntam pana cand eram prea ametit sa mai vorbesc. Si ramanea ca mine. Terminam scandalul batut mar, da’ ramanea ca mine. Chiar daca ii spuneam ca nu mai fac, ca sa ma lase sa mai respir, ramanea ca mine. Cum imi reveneam, mergeam si faceam fix ce-am spus ca nu mai fac. Si daca ma prindea, sau afla, o luam de la capat.
Adica, presupun ca putea cumva sa ma mutileze si sa intreaca vreo limita a rezistentei mele si probabil ca ar fi facut-o daca nu era tata, ca si el tot un temperament agresiv are.
Dar, pula mea, tot ce imi aduc aminte, si nu-mi face bine sa imi aduc aminte asta, e ca ma batea la cur cu nuiaua de faceam vanatai, iar in timp ce ma batea ii spuneam ca “Nu ma doare, c-am mancat fasole tare.” Si ma uitam in ochii lui dorindu-mi sa-l omor in somn. Si plangeam pe urma. Aveam 5-6 ani.
Si dresat eram, oarecum, adica-i evident ca destul de repede nu mai faceam prea multe cacaturi astea gratuite, figuri de diva, fara niciun folos, doar ca sa-i enervez si sa ma umfle cu bataia. Devine gest reflex.
Dar daca voiam sa fac o chestie, oricat de stupida, o faceam si gata, Imi spunea sa stau acasa si voiam sa plec undeva. Ii spuneam ca stau, plecam si suportam consecintele. Si de fiecare data era la fel. Tata ma intreba de ce nu fac ce mi-a zis, ce i-am promis ca fac, si m-ar fi iertat, daca recunosteam, daca-mi parea rau, daca-i promiteam ca nu mai fac, sau ii dadeam un motiv plauzibil si daca nu il infruntam.
Dar eu nu am fost copilul ala. Eu il priveam in ochi cu ura si nu spuneam nimic, intindeam mana sa ma loveasca cu cureaua sau cu nuiaua. Sau ii spuneam ca fac ce vreau si nu are ce-mi face oricat m-ar bate. Si presupun ca nu ma credea pe cuvant.
Era un moment de tensiune pe care frate-meu a stiut mereu sa il dezamorseze si nu cred ca a luat 3 palme adunate in toata copilaria lui ( de la tata, ca eu l-am umflat cu bataia, dupa modelul invatat) , dar eu am escalat tensiunile. Mereu. Nu ma pot impaca cu ideea ca cineva mi se impune fizic. Nu conteaza cat de mare e.
Si nici tata nu se putea impaca cu idea ca pot sa-l sfidez, la varsta aia. Voia sa ma controleze, sa-i stiu de frica, cum ar veni.
Probabil ca a ajutat cu ceva modul asta de educatie, decat nimic, Da’ eu cred ca-i bine ca s-a oprit. Pentru ca de mai bine de 20 de ani ne intelegem foarte bine si ar fi fost pacat sa nu avem anii astia impreuna. Pentru ca pana la urma l-as fi ucis, sau m-ar fi ucis el. Eram pe undeva pe acolo.
Si nu ma intelege gresit. Nu e, nici acum , nu era nici atunci un om aberant de exigent. Chiar pot spune, ca parinte a fost destul de tolerant cu privire la ce am voie sa fac si ce nu, fata de restul parintilor copiilor pe care ii cunosteam eu. Iar cand greseam era suficient sa recunosc si ma ierta. Dar era pe modelul asta. Nu suporta nesupunerea si incerca sa ma dreseze ca pe animal. Si nu-s modelul bun pentru asta. Iar eu, cand greseam cam recunosteam ca am gresit, da’ de cele mai multe ori nu greseam si nu era nimic de recunoscut. Si asta nu prea mergea bine.
Copiii mei nu-mi stiu de frica. Ma sfideaza. Daca-i supar scot limba la mine, se stramba, incearca sa ma santajeze, imi spun ca-s suparati pe mine si ca ma urasc, ca-s cel mai rau tata. Si e ok. Tratez problema asta. Dar tot avem o relatie civilizata si tot nu-mi fac viata un chin. Nu-i las sa faca ce vor, ii conditionez , uneori sunt prea dur, da’ ma revansez cand pot, dar nu ii las sa creada ca i-as bate daca nu ma asculta. O-ho, exista lucruri mult mai nemiloase ( din perspectiva lor). Ma mai trezesc cu copilul cel mare ca vine si-mi spune: Mai bine ma bati, da-mi o palma, decat sa ma pedepsesti, sau ceva.
Lol. Si cam aici vreau sa tin lucrurile. La “nu am sa iti dau satisfactia asta”.
Creaza un viciu, Presupun ca doar pe un om prost il poti tine in frau cu frica. Cred ca copiii mei sunt mai inteligenti ca mine si-ar gasi o cale sa ma omoare in somn daca i-as tortura. Sper c-ar face-o.
-am futut blockquote-ul
Cineva trebuia s-o faca =))
… pai asa-i programezi mesele ca ultima sa fie inainte de culcare
Aici e problema! La noi nu a existat ca eu sa zic nu si sotia da (sau invers).
Voi doi faceti concurs?
Sorry, eu nu am cu ce fute blockquote-ul 😀
Eu i-am pus-o in cap de doua ori. Prima data am fost asa de denaturata, incat mai intai am imortalizat momentul si apoi am spalat copilul.
Oricum, scorul era ceva de genu’ 50 la 2.
@Manowar: asta cu bataia nici macar nu trebuie comentata, atat de tampita e ideea. Poate ca n-ar fi rau sa ai o discutie serioasa cu doamna si sa incercati sa aveti un sistem comun de reguli, nu tu sa stabilesti ceva si dumneai sa spuna altceva pentru ca veti zapaci copilul. Care copil, guess what?, nu e deloc prost, ci se va adapta foarte rapid la situatia asta si va profita la maxim. Orice relatie sanatoasa are nevoie de limite. La fel si cei mici: au nevoie de ele. Dar, odata stabilite, trebuie sa te tii serios de ele, nu sa le aplici din cand in cand. Cat despre “ii explic logic and stuff si nu pricepe”: pai, unele nu are cum sa le priceapa. Nu la o varsta atat de frageda. Sunt atatea studii care va pot arata etapele dezvoltarii unui copil, cititi cateva dintre ele macar. Va vor ajuta cel putin sa va ajustati nivelul asteptarilor.
@Maxutz: stai linistit, nu esti singurul care duce o viata “normala”.
Nu cred. Eu cred ca se prefac, ignora, nu vor, Nici nu ma intereseaza ce studii sunt. Pun pariu ca i-au pacalit si pe aia cu studiile.
Eu le explic copiilor chestii logic, ca unui om mare, de la …orice varsta. Nu-s eu facut sa vorbec cu do-do-lu-lu si alte proesteli. Ma astept sa nu inteleaga chiar tot ce spun, ma asteptam mai ales cand erau mici. Si nu dadeam doua paie pe chestia asta. Gen, aia e , sunt mici, nu pricep, eu le repet acolo, le explic in altfel, o scoatem noi la capat candva. Nu trecea mult timp sa foloseasca ce le-am spus cumva impotriva mea. Nici macar nu vorbeau bine, bai. Asa ca din ce vad eu, inteleg foarte bine, da’ numa’ ce vor, la restul isi pun ochelarii de cal si joaca cartea de copil. Behehehe, behehehe.
Orbule, sper ca glumesti cand spui ca nu crezi…
Nu glumeste.
Si are dreptate. Juniorul intelege urgent tot ce vrea si ce-l intereseaza. La fel cu cuvintele – invata urgent ce vrea el.
A, la ce nu are voie? Aia nu mai intelege, nu e atent, se face ca se uita in alta parte (ca si cum nu auzi daca nu te uiti intr-o directie anume) etc.
Ah, daca latri la el si faci pe suparatul? Gata, aude si intelege. Urgent.
Păi, vorbiti atunci la departamentele de psihologie și neurostiinte de la toate universitățile și spuneti-le să termine cu toate prostiile astea legate de dezvoltarea copiilor…
Crezi ca dau doua flegme pe departmentul de supt pula?
Am vreo douazeci de exemple doar din seara asta cu boracul.
Exista stiinta si exista “cercetatorii britanici…”. Serios, las-o balta.
Ivan, eu sper ca tu înțelegi că discutam de chestii simple. Nu le țin copiilor cursuri de mecanică cuantică de la vârsta de 3 ani, nu de alta, dar pe aia nu am terminat-o nici eu de înțeles.
Legat de departamentele de orice, n-am treabă cu ei, fac și ei un ban, un studiu.
Era o discuție la articolul anterior. Eu nu -cred- în știință. Accept studiile dacă trec testul realității. Altfel sunt doar niște studii, care pot fi greșite.
Pot accepta că copiii înțeleg mai greu niște lucruri când se potrivește. Adică când ii spun o chestie și pare că nu a se lipește. Dar dacă peste două zile îmi dau seama că de fapt a înțeles și mă trollează, sigur, aș putea crede că e copilul greu de cap și s-a trezit atunci, dar e mai probabil că își alege el când vrea să nu înțeleagă.
Bunicul meu era surd de ambele urechi de pe la vreo 40 de ani. Pariez că există niște studii care spun că surzii te înțeleg mai greu când încerci să vorbești cu ei.
El citea pe buze ca toți surzii. Dar, în funcție de context, își alegea el dacă înțelegea ce-ai zis, sau nu.
Mi-am dat seama că îi trola pe toți cu dibăcie.
Când se sătura lumea de repetat și el de prefăcut, îl înjurau. Normal. Imediat se supăra și le răspundea. Cumva, înțelegea toate înjurăturile. Și alte situații asemenea.
Cam așa sunt și copiii, își dau seama repede că-i tratezi ca pe handicapați și se poartă ca atare.
Repet, îmi dau seama că nu înțeleg chestii foarte-foarte complexe, dar cred că mulți îi subestimează și îi tratează ca și cum ar fi mai proști decât niște câini. Și nu-s, chiar nu-s. Dacă nu îi lași tu să fie.
Mda, Harvard, Stanford si alte universitati de top au “departamente de supt pula”. Iar psihologia nu-i stiinta… Aha… Iar oameni de genul Seligman, Ekman, Zimbardo, Mischel, Kahneman, Bandura, Tavris (si pot continua mult si bine cu enumerarea) sunt niste neaveniti care trancane aiurea…
Orbule, nu e vorba de subestimarea lor, ci doar de tratarea lor tinand cont de capacitatile pe care le au la anumite varste.
Cred ca voi comparati 2-3 ani cu 5-6-whatever mai multi ani.
Nu exista termen de comparatie. Si nu, copiii nu inteleg chestii elementare la o anumita varsta, mai ales cand is prea preocupati ca sa vada daca intr-adevar tac-tu zbiara sa nu bagi dejtele in priza pe bune, sau doar se joaca. Sau cand inca nu si-au dat seama ca chestiile alea cu ‘alte’ degete ii duc in anumite locuri.
Asta nu se aplica atunci cand deja inteleg fraze complete si te trolleaza de la distanta, cum face fii-mea cand “are nevoie” de ceva(total inutil) si eu ii livrez dupa x saptamani: “in sfarsit”. Sunt etape diferite. Nu are rost sa le aplicam stratificat.
Plus, Orbu are fete…
Nu fac asta, sau dacă o fac e de moment, în caz că sunt prea departe să fac altceva.
După care iau copilul de mânuță și îl duc frumos la calculator și îi arăt:
-Uite, tati, cum arată oamenii care mor curentati, sau călcați de mașină că trec strada ampulea, sau…
Ia, sigur vrei să faci d-astea?
Copiii mei la 3 ani au voie la priză. Nu să bage mâinile, să înfigă aparate de prin casă. Regulile sunt simple: o mână pe ștecher, îl ții de plastic. Când scoți smecherul, o mână pe ștecher și una în aer, sau pe zid. Nu pui mana pe priza, nu pui doua mâini. Dacă ramai cu priza pe ștecher, o lași așa și ne chemi să rezolvam problema. Nu am avut probleme.
Mie nu mi-a explicat nimeni cum funcționează chestiile astea și ce se întâmplă, știam doar că nu am voie să mă joc la priză, pentru că pantof. Și găsea tata cuie înfipte. Ma găsea cu multe cuie legate cu scotch intre ele de la smecherul bradului de Crăciun până la priză, pentru că muta bradul să nu ajung să îl bage în priza. Până la 7 ani m-am curentat de vreo 2 ori cu degetul mare intre cracii smecherul. Ba la băgat, ba la scos. Bine, și ce prize avea tata…
Copiii înțeleg destul de mult, dacă sunt capabili să învețe o limbă fără sa știe vreuna și fără să poată fizic vorbi. Timp să ai să stai de ei, să le explici chestiile lipsă.
*Și da, copiii mei de la 2-3 ani știu ca oamenii mor și-s duși pe pulă, nu se duc la cer, la îngerași, la dracu’ să-i ia. Gen, asta e viața, acu e, acu nu ești “Take care”. Apreciază.
No shit?
Ia zi-mi boss, ce zic aia despre fi-miu si despre cum se preface ca nu intelege ca trebuie sa-si ceara scuze ca a facut o magarie. Si face orice altceva, se preface confuz, ratacit etc. Ii atragi atentia, se face ca nu aude, se uita in alta parte etc. Dupa care-i zici “ok, daca nu-ti ceri scuze, nu (mai) primesti X”.
In trei secunde “tati, imi pare rau”.
Sau cum se preface ca se duce la baie si incearca sa inchida usa – ca si cum nu mi-as da seama ca-n secunda doi e-n bucatarie, cautand ceva de furat (ciocolata, la care are ratie). Si ma duc si-l intreb “ce faci aici?”. “Nimic, bebe face pipi” – si pleaca asa, casual, la baie.
Am vreo coispe chestii de-astea pe zi. Zilnic. Nu e zi in care sa nu dovedeasca in toate felurile ca NU e fraier, ci doar ii ia pe altii de fraieri.
Da’ tu explica-mi in continuare despre Stanhard si Harford sau Stan si Bran sau Libertatea si restu’ surselor tale stiintifice si cum copiii nu inteleg, nu pricep etc.
Coaie, din partea mea, poti sa o mentionezi si pe Maria Tereza sau, de ce nu, Aria Giovanni, ca ma lasa rece. Realitatea e ca nici dracu’ nu o sa scoata adevarul de la un copil de 3 ani. In primul rand pentru ca aia nici nu au conceptul asta de “adevar” si in al doilea rand, chiar daca l-as avea, i-ar durea fix in cardan de asta. Pentru ca, pula mea, ce-o sa faci? Pe langa chestia asta, si daca ar avea chef sa-ti spuna adevarul, nu au vocabularul (cei mai multi; fetele isi dau drumu’ la bot mai rapid, simtitor mai rapid).
Tu-mi vinzi mie aici castraveti cu studii, psihopoopoo and shit. Eu iti zic care-i realitatea. Si realitatea e ca atata timp cat nu exista consecinte pe care ei sa le perceapa drept “serioase” (gen nu-ti mai dau ciocolata), ii doare-n pula si fac fix ce vor ei si mimeaza ca niste jigodii fix ce le este de folos. Ca n-au auzit. Ca n-au inteles. Ca nu stiau. Ca au uitat. Ca nu cunosc cuvantul.
Alt exemplu? Tati, orange juice! Nu mai avem. Tati cumpara azi! Ok.peste doua zile. “Mergem sa cumparam x?”. Si, daca se joaca, se face ca nu intelege intrebarea. Ha? Ce e cumparam? La Supermarket, bebe. Ha? Ce e supermarket? Da’ ia da vezi daca-i zic “nu mai e ciocolata”. In secunda doi “tati mergem cumparam supermarket!”. Cum, futu-ti rasa ma-tii, acum stii ce inseamna “cumparam” si “supermarket”?
Altul? Nu putea sa manance singur. Ca pula mea, “bebe e mic, nu poate”. “Daca mananci si termini rapid, putem merge in parc pe urma sa te joci cu copiii”. In secunda doi, poate instantaneu – ce mancare, coaie, e-n stare sa se duca sa si gateasca vreo 3 feluri, esti nebun?
Lasa-ma-n pula mea, ca daca ti-l trimit pe fi-miu pe cap doua saptamani, te duci si dai foc tuturor departamentelor din lume…iar asta acum. Ca daca ar fi fost sa-l ai pe cap acum un an, unul din voi doi purta costum de lemn or some shit.
Ah, si ce-am zis mai sus…? Pot paria linistit ca peste 50% din aia de-aici care au copii au povesti similare. Despre cum “odorul” nu-ntelege cand nu-i convine sau n-are chef sau are altceva mai bun de facut. Fi-miu, sanki, nu-ntelegea ca trebuie sa mearga la baie/olita. Nu-ntelegea ca trebuie sa manance si sa doarma singur. Nu-ntelegea ca trebuie sa-si puna incaltarile singur. Si toata lumea imi repeta “ai rabdare, aveti rabdare”. Eram eu omul negru si omul rau care nu-ntelegea, cat timp toata lumea ii sufla-n cur boracului. Pana m-am hotarat eu ca n-am nici timp, nici rabdare. Si-ntr-o saptamana manca singur, isi punea singur incaltarile si mergea singur la buda – de la stadiul la care putea avea olita la un metru de el, ca el se caca linistit pe el si era chiar cool cu asta. Si m-au injurat maica-mea, ba chiar si nevasta-mea – ca eram eu omul rau si nu stiu sa ma port cu copiii and shit. Si, cum am zis, intr-o saptamana, era dresat. Ce pula mea zic studiile despre asta?
Zi-mi despre ce studii vrei tu – criminali in serie, violenta, homosexualitate, cum dai la buci in functie de ce muzica-ti place, cat de prost conduc oamenii cu ochi albastri etc, o sa te cred pe cuvant, nici macar n-o sa verific. Cand vine vorba de copii, scuteste-ma, ca ma pis pe toate studiile. Inteleg bulangiii. Inteleg. Doar ca ii doare-n pula si, daca nu e cum vor ei, se fac ca nu-nteleg. De altfel, asa face si tata, care-i pe jumatate surd (pula mea, genul de destept care la saij’ de ani s-a trezit sa se joace cu rachete de revelion si boom in ureche pentru ca destept). Daca n-are chef, n-aude. Daca-i zic in soapta “boss, mergem la o bere?” in secunda doi e gata imbracat and shit. Daca urlu la el “ba, da’ stinge-n pula mea televizorul, ca stii ca nu suport chestia asta, vin in pula mea cateva zile pe an sa te vad si nu te intereseaza oricum ce-i la TV!!!”, pot repeta de 10 ori urland, plangand, strigand. “Nu ma aude, ca aparatul, bateria, urechea cealalta, batea vantul etc”.
Da, ma, vad ca stiu, da’ vad ca nu stii tu. Nu stii cum e cand fix dupa ce si-a terminat ciocolata il apuca spasmele. Ah, ii zici ca nu-i mai dai ciocolata? Il doare-n pula.
Asta cu ce pricepe plodul si ce alege sa faca e pe niveluri diferite.
De exemplu invata literele la 2 ani. Teoretic are suportul implementat pentru a putea citi, dar nu citeste. Atat are el capacitatea intelectuala la varsta aia, pur si simplu o litera sau un catel reprezinta pentru el doar o imagine care are o denumire. Nu i se aprinde beculetul ca daca pronunta literele alea una dupa alta dintr-o data incepe sa aiba sens.
Insa cei mai multi dintre noi vorbim despre situatii cand treaba e clara ca stie, a inteles, poate, dar nu vrea. Exemplu propriu: fac programare la Pasapoarte pentru kinder ca sa nu stam la cozi. Gasesc slot liber peste 2 luni, ora potrivita cand stiu ca atunci e dormit si mancat, sa nu avem probleme d-astea. Fac training cu o saptamana inainte, gen stai cat numar pana la 5 sa iti fac poza. Copchilu’ sta, ies toate pozele minunat, bune de folosit in reclama la prezervative (glumesc, chiar arata dragut).
Vine ziua cu pricina, dormit, mancat, cacat, vesel ca un cintezoi, mergem la Pasapoarte. Intram acolo, se rupe filmul. Da’ urat de tot. Nu stiu ce patise, o fi simtit vibe-ul negativ de la nenea de la pasapoarte ca de dimineata numai plozi pozase.
Stai aici langa perete cat numaram pana la 5. Mumu!
Ce puii mei sa faci? Sa il tii cu forta, nu merge ca se zbate ca un sarpe si nu iese poza.
Sa ii dai una la cur? Ciuciu, iar nu iese poza ca urla.
Sa lasi balta si sa pleci? Hmm, parca sa mai astepti pentru programare inca 2 luni cand e posibil sa pleci din tara peste o saptamana? Nope.
Stia ce il asteapta, stia ce inseamna sa faci poze, facuse dinainte, pricepuse, putea sa stea, l-a durut la bascheti.
In fine, il iau eu in brate, vorbim despre soare si pasarele, ma contorsionez eu sa nu apar in cadru de-am avut febra musculara 2 zile si a avut plodul oarecum poza de pasaport.
Iesim de acolo, cintezoi reloaded, creierul parintilor facut terci – checked.
Ori despre treaba asta nu cred ca aia de la Harvard, Oxford and co. pot spune ca i-a depasit plodului capacitatea intelectuala.
Da, ia sa vezi daca imediat dupa chestia aia il luai frumos acasa si, ca acum un secol, il zvantai cu bataia. Eventual ii si explicai “ti-am zis? ti-am zis. ai ascultat? n-ai ascultat. zbang. de-asta iti umflu curu’ si mecla de pumni, boule”. Da’ nu asa, doua palme sau gen. Vorbim de gen juma’ de ora pe ceas.
Hai sa vezi daca mai facea vreodata.
Tentant, foarte tentant, dar mai mult cu copiii altora.
Una dintre regulile de pe usa grupelor de gradinita este “nu face in locul meu lucruri pe care le pot face singur, ca pe urma s-ar putea sa ma obisnuiesc cu asta si sa te folosesc in beneficiul meu”. A pozat al meu lista azi, daca apuc s-o descarc, v-o arat.
Azi la gradi urla un puradel de vo’ 3 ani de acoperea discursu’ educatoarelor si zumzaitu’ parintilor. Ce mama, ce mamaia, ce tataia, el avea show in program.
Ia spunei ca nu mai capata/are voie (insert aici ce vrei tu) asa o saptamana 2 , sa vezi daca il mai doare-n pula. Iar cand cere ii explici “stii tu mah ficior cand te-a durut in puta de mine? de aia nu capeti ce vrei”. La al nostru a functionat (si inca functioneaza). Cred ca stii, de fapt, toate astea dar mami nu e cam de acord. 🙂
@Manowar: e foarte usor sa fii sfidator si sa spui ca “studiile alea sunt fix nimic”, dar, daca ai citi cam ce spun si ai aplica ideile de pe acolo, ai vedea ca nu-s de aruncat. Sigur, atunci cand, asa cum iti spune si Maxutz, parintii (ca are doi, nu doar unul) nu au o viziune comuna, copilul e bulversat si speculeaza. Limitele sunt, asa cum spuneam si mai sus, absolut normale in orice relatie sanatoasa.
Cand spuneam ca cei mici trebuie tratati corespunzator varstei, ma refeream la dezvoltarea lor neuropshica.
@Deria
Pai ce treaba are gradinita, nu ziceai ca e la scoala?
Nu am ce sa aplic.
Tu ai zis ca nu pricep copiii.
Orbu ti-a zis ca pricep.
Tu ai zis ca speri ca glumeste, ca nu pricep.
Eu ti-am spus ca pricep.
Despre asta discutam, nu despre alta chestie.
Daca altcineva afirma sus si tare ca “nu, nu pricep”, fie el cercetator britanic sau orice altceva, mie poate sa mi-o ia in falci. Scurt pe doi. Eu stiu si vad ca al meu pricepe. Dar vad si ca-l doare-n pula de priceput si pricepe doar ce/cand are el chef…sau cand e un pic santajat. Atat.
Nope, nu e bine sa il santajezi, ca il inveti sa raspunda la stimulul asta.
In alta ordine de idei, eu tocmai ce am inceput serviciul azi, iar doamna care trebuia sa vina sa stea cu el de duminica m-a anuntat (duminica, adica ieri) ca ea nu mai vine. Mi-nu-nat! Culmea e ca pe de o parte nu imi pare rau, ca nu eram impacata cu ideea sa-l las acasa cu cineva complet strain, vorba aia, sunt zile in care si mie mi-e greu cu el, si e al meu. Dar parca si sa-l tarai dupa mine, la doi ani, sa faca naveta zilnic la orele alea mi-e mila.
Condusesem un “gradinar” (nu, nu pe ultimul drum, ci ca sa-i dam curaj. Si ca sa compar cu ma-sa lista de rechizite, sa facem calcule si sa ne luam de cap).
Lol.
Sa-i bati nu e bine.
Sa-i santajezi nu e bine.
Eu propun sa-i crestem pana la 20 de ani lasandu-i sa se cace pe ei si rugandu-ne de ei sa mearga la buda, sa alte alea.
Asa, ca sa fie bine.
Da care-i treaba cu bataia? Adică, nu schingiuri cu parul sau pumnii. Bătaia decenta…ca mie mi se pare buna, ca efecte, atât pentru donor, cat si pentru acceptor
Plm, new world, coaie. E “abuz” and shit daca-i carpesti o pereche de palme.
Pot spune ca niste palme valoreaza mai mult decat tot ce-nseamna studiu si cercetatori, dar asta-i lumea noua si civilizata. Csf, ncsf.
Indiferent de sexu’ copilului?
N-are importanta.
CSF, NCSF
Eu zic ca i OK să-i bati, cum spuneam, fara demente, pentru ca bătaia doare, fizic mai putin, un pic mai mult psihic, si apare teama de consecință. Când nu exista teama de consecință, se mai naște un monstrulet, cu potențial masiv mai încolo de monstru. Sigur, probabil ca, in curând, o sa intri la pușcărie si in Romania pe ntru 2 palme sau ca te toarnă boracul la școală ca l- ai atins la pută când l-ai spălat. Tot ce pot sa speț e ca neomarxismul asta din Europa sa se ferm ne odată, ca PC-ul si multiculti si lupta dementa împotriva oricărei forme de intoleranță e chiar marxism. De tip mai nou, dar marxism
@Manowar:
Acum un secol lucrau in mină de la 3 ani, trimite-l si acum: https://i.imgur.com/g3lb5f0.jpg 🙂
Vremurile se schimba BO$$ !