Cea mai trista chestie pe care-am citit-o vreodata
Azi am citit cea mai trista si deprimanta chestie pe care-am vazut-o pe internet. Ever. De cand ma dau eu pe internet nu am vazut ceva mai scarbos, mai dezgustator, mai deprimant si mai retardat. Si, nu stiu cum sa va spun pentru a ma asigura ca intelegeti, dar eu eram abonat pe b0g si nici nu clipesc la tubgirl, lemonparty sau one guy one jar/horse. Cand vad un clip pe liveleak care arata cum o bomba americana sfarteca niste copilasi inocenti prin Siria zambesc asa, calduros, ca un bunic care-si leagana pe genunchi nepoteii in timp ce le spune o poveste. Zambesc asa, parinteste, in timp ce membrele boracului zboara in toate directiile, iar parintii lui urla ceva despre Allah, ca de obicei. Cand vad un reportaj despre cum niste copii au fost abuzati sexual prin Rotherham sau aiurea, ma gandesc ca parca-i frumos afara. Si cand un vasluian isi omoara bunica dupa viol cu o furca ruginita, ma intreb cand iese naibii sezonul nou din Game of Thrones. Pe scurt, nu-s chiar genul de om usor de impresionat.
Cand spun ca n-am vazut ceva mai scarbos, dezgustator, deprimant si retardat, e din cauza ca nu-i vorba de un tampit atroce care-a scris un rahat mizerabil. Nu. Merge mult mai departe de-atat. Ala ar fi un banal imbecil si-atat. Un nimeni. O flegma-n vant. Dar…
…dar voi v-ati intrebat totusi cum, cu toate avansurile tehnologice, cu toate aceste chestii minunate pe care nu le aveam acum 100 de ani, traim din ce in ce mai prost si suntem din ce in ce mai nefericiti? V-ati intrebat vreodata cum, desi tarile devin tot mai bogate, populatia devine tot mai saraca? V-ati intrebat vreodata cum, desi vin in fiecare zi noi si noi corporatii in mai toate tarile si sunt pline portalurile de anunturi de angajari, e din ce in ce mai greu sa gasesti un job? Nici nu mai zic de-un job decent. V-ati intrebat vreodata cum se face ca eu – un baiat care ia niste mii de lire bune – nu am reusit sa-mi gasesc un job in Romania in 2011 pana nu mi-a pus cineva o pila? Ca nu eram mai prost sau mai slab pregatit sau ceva. Eram chiar mai bun, ca nu uitasem tot ce stiam. V-ati intrebat vreodata cum, desi avem o gramada de rahaturi, avem din ce in ce mai putin, traim din ce in ce mai mult pe drum, sare-n aer rata divorturilor si nefericirea personala e la cote record pentru cei mai multi oameni?
Daca v-ati intrebat si n-ati gasit un raspuns, o sa va ofer eu unul. Si hai sa punem si-un screenshot, ca nu se stie cand dispare postul ala.
Postul, ca veni vorba, e scris de un cancer, un ebola, un sida al internetului. Jegul asta uman se numeste Austin Belcak, belcaka-m-as in sufletul lui mizerabil. Va invit sa-l cititi – cum preferati voi, pe linkedin sau in screenshot. In screenshot mi-am luat eu libertatea de a sublinia cateva pasaje. Iar omul ne invata cum sa obtinem un job – chiar si la o companie mare.
Voi sari peste bullshiturile majore pentru a sublinia cateva pasaje din text.
On average, an open role at a well known company gets ~250 resumes. 75% of these resumes came from some sort of online portal (like the company’s online application, or a career aggregator site like Indeed.com).
Once submitted, these applications are screened by Applicant Tracking software that scans them for keywords. At the end of the process, ~5 resumes make it into the hands of a recruiter. That’s 2% at best.
Dragut, nu-i asa? Si inca 250 suna bine. Am vazut eu joburi pe bestjobs.ro pe vremuri. “Alte 2249 de persoane au aplicat”. Dar e OK. Tu baga CV-uri dupa CV-uri, ca oricum vor ajunge in ceva Recycle Bin. Cel mult. Aparent, vreo 2% (in cel mai bun caz, zice Ebola) din CV-uri ajung la recrutori. Si asta-i chiar bine. La doamna la lucru, aia sortau CV-urile simplu: daca n-ai fost la facutatea X, esti trash. Out. Simplu. Nu conta ca ai facut alta la fel de buna. Conta ca nu-i aia. Out.
Additionally, The Wall Street Journal published an article stating that 80% of jobs aren’t advertised online.
Pe langa asta, 4 joburi din 5 nici nu-s deschise pentru oricine. Nuu, taica. Prieten de-al unui prieten de-al unui prieten. O recomandare. O ceva. Stiti si voi, nu? Hai, ca daca aveti peste 35 de ani, in mod sigur ati recomandat deja pe cineva sau v-a recomandat undeva cineva. Si nu a mai contat cine era mai bun sau daca era bun. Nu, fuck that. Noi intre noi, old boys’ club.
Si sa lasam Wallstreet Journal, in Romania 9 din 10 joburi sunt asa. Nici nu ajungi sa afli vreodata de ele. Schimba aia 6 angajati inainte sa afle cineva c-acolo era un job disponibil.
That means that 75% of people applying for jobs are all competing for 20% of the opportunities!
Aici e cheia. Asta-i citatul care explica societatea din ziua de azi PERFECT, dar PERFECT. Fix asa a fost si este si viata mea. Si nici macar nu glumesc. Nu esti “de-al lor”, nu intri. Nu faci. Nu dregi. Nu nimic. Nu conteaza ce poti, ce stii, ce-ai aratat. Nu esti cine trebuie. V-ati intrebat vreodata cum de peste tot iese jegul la suprafata? Mai un Basescu, mai un Trump, mai un Tariceanu, mai … ceva. Adica, poate numi cineva un skill de-al lui Tariceanu, de exemplu? Ca eu pariez ca nu – poate doar la misto, asa, ceva legat de vreo fosta profesie sau fosta sotie. Dar uite-l. E acolo, sus, unde tu nu poti s-ajungi. Nu conteaza ca-i o nulitate, nu conteaza ca-i smegma, nu conteaza ca-l face pe Dragnea sa para un print – fuck that, un adevarat arhanghel. Nu. Conteaza ca-i cine trebuie si stie pe cine trebuie.
Dar sa lasam politica la o parte si sa continuam.
When it comes to getting hired, referrals are the most effective way to secure an interview and land the offer. Here are some stats from a recent Jobvite survey:
40% of hires come from referrals, the next largest channel is via career sites at 21% (almost half as many)
Referrals get hired in an average of 3 weeks while other applicants take up to 7 weeks
Referrals get paid more on average than cold applicants
Cica 40% din angajati vin asa, pe recomandari. Eu as fi socat sa fie doar 40%. Poate vreo 75%, din experienta mea – si-n Romania si-n alte tari. Adica, am vazut om angajat la noi. Pe pozitie tehnica. Nu stia nimic, era LEMN. Bunica ta – a astuia care citesti – era mai buna ca el. Si nu glumesc. Om pe linux care intreba ce e aia ps. Repet: nu exagerez, nu glumesc. Apache sau mysql sau doamne-fereste altceva? Doamne-fereste indeed. Dar…il recomandase cineva, ca-i tanar si invata ce trebuie pentru job. Asta-n timp ce unui om normal care se duce la un interviu pe bune i se spune ca nu-i bun pentru job, ca ei cauta pe cineva care are pana-n 20 de ani, cu macar 25 de ani de experienta. In management, desigur.
Aia pe recomandari sunt angajati de peste doua ori mai rapid si, nu chiar irelevant, sunt si platiti mai bine decat aia angajati pe bune. La asta, eu as adauga si “cand e vorba de promovare, stim cu totii cine-o s-o primeasca, nu?”.
Finally, over 50% of six figure jobs are filled via referral.
Ah, da, desigur – si peste jumatate din joburile bine platite sunt luate asa, pe “recomandare”. Adica, sa nu fie nimeni surprins, ce dracu’. Cum am zis, skillurile lui Tariceanu. Dar ehei, ce pensie o sa aiba baiatu’ ala…
Now we’re going to reach out and set up a meeting. It’s best to do these in person but over the phone can work well if you’re dream job is in another state or country.
In order to get in touch with our influencer, we’re going to need their contact info. Here are 3 strategies you can use to find almost anyone’s corporate email address:
Mai departe, acest cancer al planetei ne invata ce-avem de facut. Sa stalkuim persoanele care-s deja acolo. Pentru ca, nu-i asa, ne trebuie si noua o pila. Dar stai asa, nu se termina acolo.
Head over to Voila Norbert and enter the first and last name of the person you are searching for, as well as their company’s website. For example, if we were trying to find Larry Page’s email, our form would look like this:
Once it spits out their email you can confirm it using MailTester.
Stalkuieste-le si la lucru si pe facebook si pe twitter. Dar serios, nu asa. Borderline illegal, in fact. De fapt, ce sugereaza el, pe scurt, e groaznic de apropiat de doxing (daca nu stiti ce-i aia, look it up).
Now that you have your potential influencer, it’s time to do some research so you can effectively reach out and build that relationship.
Start with the usual suspects — LinkedIn, Facebook, Twitter, Instagram, etc. and look for common points of interest. To be honest, most people are better at this online research thing than I am, so I’ll get back to the meat here.
One thing I will say is, don’t skimp. The more you get to know this person beforehand, the better your chances of landing a referral from them.
Ei bine, aici omul ne recomanda sa construim relatia aia cu persoana care deja lucreaza acolo. Si cum s-o construiesti altfel decat stalkuind persoana aia si cand se caca? Normal.
Some people have said to me, “Austin, isn’t this a little weird? I feel like I’m kind of stalking this person.” I totally get it. However, this information is critical for quickly building a strong relationship and getting that referral.
Vedeti voi, intr-un moment de luciditate (poate), SIDA internetului se intreaba daca nu-i un pic ciudat. Daca nu-i stalking. Raspunsul? In traducere libera “pula mea, coaie, scopul scuza mijloacele”. In definitiv, nu-i vreo diferenta intre ce fac eu cand ma enerveaza unul si ce face asta cand are nevoie de-un job. Da’ daca o fac eu, e urat, imoral, ilegal, nu stiu mai ce. Daca o face el – hey, he’s fucking networking, bitch!
My general rule of thumb is this: if it exists on LinkedIn, it’s fair game to bring up. If you found it somewhere else (Twitter, Facebook, etc.) use a different method. For example, if I see that my influencer is a skiing fanatic, I may bring up that I went on a ski trip a few weeks beforehand.
Asta-i partea legata de poza de la featured. Cum stalkuieste el si vede ca ala, “influencerul”, are o poza de la schi. Si ce face? Ii zice “ah, da, am fost si eu la schi acum cateva saptamani”.
Sa moara ma-sa de-am citit ceva mai patetic vreodata. Saracul care-ncearca sa-si frece coatele cu bogatii. Adolescentul sarac care vrea sa fie pe bune cu muncitorii alcoolici, ca poate-l iau si pe el la curve intr-o zi. Pe banii lor, desigur. Ca el n-are. Talentatul domn Ripley.
Subject: Quick Question
Hi Tim,
My name is Austin and I currently work at Cultivated Culture. I was browsing through LinkedIn and came across your information — I hope you don’t mind me reaching out of the blue here.
I saw that you have extensive experience in Google’s Technology B2B vertical and I’m very interested in learning more about that space. I would love to have the opportunity to run some questions by you, as well as tap into any advice you may have given your knowledge of the industry.
I know that your time is extremely valuable so please don’t feel to need torespond in depth. If you do have 5 minutes to chat, I would really appreciate it.
Best,
Austin
Delirul continua. Si continua grav.
Abordeaza persoana aia. Fute-i un mail, asa, de nicaieri. Ca tu lucrezi la mama dracu’ si ca ai inteles ca el e un expert in domeniul X si i-ai propune o intalnire, ca ai cateva intrebari pentru el.
Ce sugereaza omul asta, pe langa faptul ca-i doar minciuna si escrocherie de mana a coispea, e sa pupi in cur. Si e si mandru de asta.
De altfel, cancerul asta de om nu vede nimic in neregula cu a-i sugera unui somer sa invite ceva directoras undeva. Ca doar isi permitr somerul.
There are a few key points to the email above:
…
Include some flattery that positions the person as an “expert”
Pentru ca, nu-i asa, asa-i viata frumoasa. Sa lingi in cur din prima secunda. Niciodata sa nu ajunga limba altuia in rectul tintei inaintea limbii tale. Fii Gadea, nu Badea, ce dracu’!
You should not mention anything about the opening at their company. People innately enjoy helping others and if you follow the steps above, they will bring this up naturally.
Nu mentiona nimic despre pozitia aia disponibila la compania lor. Adica, nu spune ce vrei. Nu. Du-te la o intalnire cu baiatul ala. Si, ca o paranteza, ce animal patetic trebuie sa fie “expertul”, daca se duce sa se intalneasca cu orice idiot care i-a trimis un compliment evident fake pe email. Asa, cam cum as primi eu un mail cu “hei, Manowar, imi place ce scrii pe opencube, hai sa ne vedem undeva”. Sigur, potentialule trimitator de emailuri. Eu n-am o viata. N-am o femeie. N-am prieteni. N-am hobbies. Nu vreau sa beau, sa fut sau sa dorm. De cand asteptam sa ma bage si pe cineva in seama, sa beau o bere cu cineva, sa ma dau expert. Si nu, doamne-fereste, nu veni sa-mi spui ca te intereseaza sa-mi trimiti un articol pentru site-ul asta, desi asta vrei. Nu. Lauda-mi skillurile mele incredibile de a posta elucubratii pe-aici. Fii sigur ca o sa-ti cer eu sa publici aici ceva – pentru ca oamenii vor sa-i ajute pe altii, in mod natural! Ignora faptul ca toti trecem pe langa cersetori si copii saraci si nu le-am da un penny, a zis-o Ebola internetului pe linkedin, oamenilor le place sa ajute. E natural!
The “Million Dollar” Question
Regardless of the questions you choose, there is one that you must always be sure to ask:
“What is the biggest challenge your team is facing right now?”
Hei, Manoware. Care-i cea mai crunta problema a ta acum? Stiti de ce intreaba, nu? Daca nu stiti, aflati mai incolo.
Over the next week you are going to research the crap out of your influencer’s problem. Then you are going to come up with a solution and draft up a proposal for how you would solve it. Your proposal should include:
A summary of the problem (to illustrate that you understand their pain)
A step-by-step framework of how you would solve this problem
A brief outline of how your skill set positions you as an asset to implement that solution
Exact! E important sa stiti problema aluia – daca-i destul de tampit sa v-o spuna, evident – pentru ca hehe, veti munci voi gratuit pentru a-i rezolva problema. Dar nu oricum, tre’ sa-i trimiteti rezolvarea cu un grafic frumos. Nu asa, ca un meltean cu “problema ta se rezolva asa:”. Nu. Headings, tata. Font. Macros in Word. Ceva pie charts. Daca se poate, animatii. Si o pisicuta la sfarsit. Una rasa brazilian, daca se poate.
Exact! E timpul sa demonstrezi ce sclav ordinar esti, cat de cersetor esti si cum muncesti fara sa fii platit. E primul tau pas – si ultimul, de altfel – spre jobul visurilor tale! Du-te, da din coada. Du-i papuceii in dinti la patut! Dar repede!
Delirul, cum ziceam, continua. Continua mult si bine. Dureros, deprimant, scarbos, dezgustator si toate celelalte.
Asta-i societatea in care am ajuns sa traim. Nu conteaza daca ai un gram de talent. Nu conteaza daca esti muncitor. Nu conteaza daca esti bun la ce faci. Nu conteaza cat de repede poti invata. Nu conteaza ca te prezinti imbracat si tuns regulamentar. Nu conteaza experienta ta. Conteaza sa alergi dupa un potential stapan, sclavule. Conteaza sa ai “intrare”. Recomandare. Pile. Cunostinte. Relatii. Si cum altfel sa-ti faci relatii daca nu lingand in cur? Cum? Ca doar nu pe merit. Ce dracu’, ati auzit voi de vreun film numit Meritocracy? Eu doar de-ala numit Idiocracy. Si era foarte aproape de realitate.
Ziceam la inceput ca nu am vazut ceva mai scarbos, mai dezgustator, mai deprimant si mai retardat.
Nu ar trebui sa ma mai afecteze pe mine. Am ajuns la faza aia din viata in care ma cauta recrutorii pe mine, nu eu pe ei. Nu trebuie sa mai rezolv probleme gratuite, nu trebuie sa-mi construiesc o reputatie, un CV, ceva. Ar trebui sa nu-mi pese de mizerabilul asta cacacios. Dar imi pasa. Stiti de ce-mi pasa? Pentru ca asta-i lumea in care creste juniorul. Asta-i lumea de care se va lovi. Si evident in pula mea, voi incerca sa-l invat, voi incerca sa-l ajut, voi incerca sa. Dar pana la urma, va sta in fata unei nulitati absolute – ca gunoiul asta de om – iar gunoiul ala de om se va astepta ca un somer sa-l invite la ceva drinks si sa-i rezolve gratuit problemele, ca el apoi sa se gandeasca daca are chef sa-l recomande undeva. Daca nu cumva are altul o recomandare si mai si.
Stiti care-i cireasa de pe tort?
Austin Belcak
Partner Manager at Microsoft
What a fucking beta.
Yup. Pentru lingatorul asta de gaoaze, fix asa a mers. Ce tare-i el! Lucreaza la Microsoft! Partner Manager – whatever the fuck that means. Da, exact, e publicata pe linkedin chestia asta. Adica Microsoft e de acord cu asa ceva. Astea-s valorile Microsoft. Well, ce sa zic, in mod cert explica Windows 8, Vista, Millenium, 2000 si NT. LE EXPLICA FOARTE CLAR. Crystal fucking clear.
Asta-i lumea in care traim. Asta-i lumea pe care-o lasam copiiilor nostri, dragilor. Si undeva, la corporatie, e posibil ca leucemia asta de om sa primeasca o bataie pe spate. Bravo, ba. Ai ajutat tinerii cu textul ala! Sa bifam casuta asta. La review, mai primesti de-o ciunga!
Daca nu eram deja casatorit, as fi spus ca astept cu increderea ziua in care nu vei mai putea nici sa inviti o femeie undeva fara sa faci parte din grupul ei de prieteni. Ziua in care n-o sa poti nici sa futi fara recomandare.
[Mini-Insomnie]
Boss, lumea asa functioneza demult.
Pozitia ta e una fericita si probabil si a mea, pentru ca esti probabil un executant, adica un nene care face chestii. Cum sunt si eu. Si tot pe recomandari te cauta lumea. Te recomanda munca ta. Ca vezi, cand esti ala care munceste e mai usor sa te recomande talentul decat faptul ca pupi in cur bine.
Daca vrei un nivel mai sus nu mai merge, ca vezi tu sistemul are nevoie de aia care muncesc sa munceasca, altfel cine dracu’ ii tine pe huzur pe aia care se tot tin cardasie intre ei prin diverse pozitii? E ca politica. Si sa accezi mai sus e nevoie sa faci ce face basinosul ala din linkedin. Sau macar sa fii simpatic. Un lucru pe care n-am invatat inca cum sa-l fac.
Sau ai sa avansezi cu viteza melcului . Motiv pentru care am parasit deja mai multe companii ca stii cum e, cand termini toate nivelele pe orizontala si ti se spune ca pentru verticala, pula mea, pai plm sa fie.
Deci daca vrei ca fiu-tu sa fie vreun directoras, ceva, si nu-ti place ce-ti propune papagalu’ ala cu freza de spargator de gheata ar fi bine sa-ti infiintezi propria companie pe care sa i-o lasi mostenire. Nu e loc de meritocratie in societatea asta. Compania pe care ai cladi-o tu cu banii tai, cu munca ta, nu cred ca ai lasa-o mostenire mai degraba pe mana altuia, decat pe mana alui tau. Iar chestia asta are extensii si atunci cand compania nu e a ta, cand ai doar o pozitie, o halca, un scaun. Si atunci cand nu ai copii. Ca asa e lumea, boss. Le pasa de cei pe care ii cunosc, de apropiati, si mai putin de ceilalti.
Si ce sugereaza infectul ala e un hack, dar unul, asa, ordinar, low level, care tine la prosti, cam ca phishingul, ca sigur intelegi parafraza. Un hack la indemana oricui.
Si, da, probabil ca imi imaginez, la ora asta, la fel ca tine, o lume intreaga de tineri fomisti cu limbile facute pres si salivand la o bucata de paine. Care e o perspectiva trista. Dar nu e lumea de maine. E aia de acum, ca o vad in jurul meu.
Dar mai exista si hackuri mai bune, evident. N-am sa continui, merg sa dorm, ca nu e bine sa-nveti lumea sa faca “rau”.
Dar, da, am avut epifania asta mai demult si am senzatia ca-i invat pe copii aiurea sa faca lucrurile onorabil. The Dark Force e intotdeauna mai pret-a-porter.
presupun ca-s in spam ca comentariul a fost inghitit de-a binelea de o forta obscura.
Cam asa e prin firmele mari, la care e destula inertie. Am cam prasit prin cateva, chiar acum prasesc la una si in general cam asa sta treaba. Plus ca oamenii care chiar vin la interviuri (read: sunt adusi, ca nu mai aplica nici dracu) is cam praf. Unii vin doar de curiozitate si sa ceara o suma obscena, ca poate poate. Am prasit si prin firme mici, mergea recomandarea si acolo dar fara a fi testat nu pupai tu job. Si cand ma refer la firme mari, nu ma refer la firme cu multi oameni intr-un centru, ci ma refer la corporatii, unde intr-un centru pot fi si 20 de oameni. Chiar si acolo, in acel centru, treaba se misca mai mult pe pile, ca vorba aia: “nu-s banii mei”.
—
Seful vine si din teancul de CV-uri arunca jumatate.
– Nu vreau ghinionisti la mine-n firma.
Legat de prima parte, ca o buna parte din locurile de munca de azi sunt ocupate de oameni recomandati nu mi se pare o aberatie. Mi se pare ca e mai mult un raspuns al faptului ca e greu sa concediezi oameni si e greu sa iti faci o idee despre ce stie si ce poate cineva dintr-un interviu si un CV. Din cate vad in articol, exista moduri in care poti prefabrica raspunsuri la intebarile de interviu, lucru care face interviul irelevant si daca nu ma insel tu esti un avocat al interpretarii super pozitive in CV (nu mai stiu daca ziceai ca e ok sa si minti sau pur si simplu sa machiezi adevarul), ceea ce face CV-ul irelevant. Probabil sunt si training-uri cum sa te comporti in perioada de proba, ca sa fie treaba treaba. In tarile in care se merge pe presupunerea ca esti corect pana la proba contrarie, e mai usor decat la noi. Imi zicea cineva (inginer/manager) ca prin State e mai usor sa concediezi 10% din companie decat sa concediezi pe cate unul.
Legat de partea de documentare / stalking, nu cred ca e vorba de doxing cum zici tu decat daca te apuci sa publici informatiile. Daca sunt pentru tine, tinand cont ca profilele respective sunt publice, nu vad neaparat o problema. Daca te apuci sa tot comentezi la ce zice omul in toate mediile (facebook / twitter / linkedin), adica sa fii agasant, sunt de acord ca ar merge spre stalking. La partea cu ski-ul, nu cred ca iti zice sa minti, ci sa gasesti puncte comune, adica, daca ai fost la ski acum 3 saptamani sa zici asta.
Acum, daca Adevarul este ca ai nevoie de recomandare sa te angajezi undeva si tu vrei sa te angajezi acolo, care ar fi metoda pe care ai recomanda-o ? Din cate vad eu, tipul recomanda ceva de genul: cauta o persoana relevanta, initiaza o conversatie, rezolva-i o problema, roaga-l sa te ajute cu o recomandare pentru interviu.
Din alte discutii, nu esti nici adeptul scolii, ceea ce ti-ar maximiza sansele pe varianta clasica.
Mai mult offtopic, dar din articol:
Pai raspunsul e ca sunt idei false induse de din ce in ce mai multi scriitori care scot in evidenta partile negative punctulare fara sa vada partile pozitive globale. Si o fac din ce in ce mai bine, mai cu pasiune, avand luxul timpului liber si a nevoilor din ce in ce mai departate de nevoile de baza (also known as white people’s problems sau first world problems).
Am mai discutat o data de sticla de apa din Sahara, valoarea e data de context. Nu conteaza ce stii sa faci, daca nu exista cerere / moduri de monetizare (in cazul tau specific).
@Disturbed, iar incepi cu nu exista cerere?
Cum ai o recomandare, cum descoperi ca, de fapt, exista cerere, dar nu afli de ea.
Si sa mori tu, pica siteurile in Romania ca mustele. Bate vantul, pica 10 siteuri. Trece tramvaiul, mai pica 100. Dar zici tu ca nu exista cerere.
Nu.
Am avut joburi la care am aplicat trimitand gen cv-ul pe fax, in urna vreunui anunt in Romania Libera (daca ai apucat, lol). Joburi la care am fost chemat la un interviu si apoi am fost bagat intr-o sala sa scriu (cu pixul, pe hartie) cum se face x sau y.
Am avut si joburi “pe recomandari”, da, suficiente, dar pe vremea mea erai luat cu anunt, interviu etc.
Tu intelegi cat de absurd e sistemul in care ai nevoie de pile pentru a munci?
În pula mea mă, asta e ultima fiță. În loc de sclav acum se trece partner.
Fă așa frumos o tură prin contactele tale de pe lin-che-din și ai să vezi o grămadă de HR Business Partner. LULZ. Adică sloboz, nu care cumva să fie angajați la HR su cum se cheamă, nu, ei sunt parteneri.
Acum toți sunt partner. Adică cum ar veni gagiul ăla e drink buddy cu Bill Gates ce pula mea? Doar e Partner. La fel și ăia de-mi iau mie gunoiul de la poartă în fiecare Miercuri sunt tot parteneri la firma de salubritate. Sau mai catchy, tehnicieni de salubritate publică.
Bă, sincer… Îi prefer pe ăia de-s CEO la mine acasă și care au școala vieții lol, măcar de ăștia pot să râd. Eu până acum am schimbat zeci de joburi și niciunul nu a fost pe recopmandare, în schimb eu am recomandat o grămadă. Chiar aici la HR, mi-au confirmat că majoritatea angajărilor se fac pe recomandări. Referrals. E și normal, pe recomandări sunt bonusuri super grase. De exemplu, unde dau eu cu sapa, pentru o poziție destul de sus(tot executant) bonusul este de 7000 lei. Pentru o poziție imediat inferioară bonusul este de 5000.
Realizezi în pula mea că HRizdele fac o grămadă de combinații că doar nu-s de ici de colo câteva mii de lei.
Bai, nu stiu cum e in lumea “IT”-ului dar in Telecom (da, hipsterii ITului) daca se cauta x poti fi si PuleaSpataru, nu te ia nimeni daca nu stii x. Adica unde am mai depus (chiar si pe Linkedin) daca skillul meu se cauta, eram sunat in secunda doi. Chiar se insista, bai de ce nu raspunzi, mi-ai primit mailul, ai un raspuns, etc. Dar repet, probabil e ce a zis Orbu mai sus. executanti cu un anumit skill. Vazusem de mult chestia asta, eram in facultate si se cauta Y pentru Zapp (pe vremea aia). A stat deschis postul vreo 3 luni pana sa gaseasca un galatean (parca) care stia Y.
On the other hand, de la un anumit nivel nu te poti angaja fara mega referinte. Ma refer la aia gen Communication Manager, Improvement Manager, Floci Manager, Laba Manager, genul aia de labari sinistri care nu fac nimic si fac parte din cercul select al “managerilor” care il sustin pe managerul mare. Care iau $$ degeaba si propun niste mizerii care ies doar din capul unora care lenevesc. Da, acolo ai nevoie de ungere unde trebuie, balet dansant si poate poate intri in cercul lor.
Dar daca se inchide departamentul? Daca maine vine CEO si zice: ba, gata de maine departamentul vostru nu mai exista? Eu am skilluri tehnice, oi gasi undeva. Dar ei care au facut laba in cerc? Probabil isi gasesc undeva, dar vor transpira ceva pana reusesc.
Eu aproape toate joburile pe care le-am avut au fost pe baza de recomandare. Din 2005 ca pana atunci nu prea am muncit intr-un cadru legitim. Dar si mai inainte tot cu recomandari era, gen ” stiu eu un baiat care poate vorbi engleza la telefon cu ‘clientii’ si stie sa puna si un site si mai altele”. Nu am fost angajat vreodata cu “am si eu un baiat, mi-l bagi aici?”, ci la modul am si eu un candidat, il chemi la un interviu? Sau “stii pe cineva care sa faca X ?”. De-acolo a trebuit sa ma descurc, dar sunt absolut convins ca a contat faptul ca am fost adus de cineva care avea incredere ca-mi fac treaba. Sau ca primea un bonus pentru mine, mai nou, ca deh, mercantilisme si agentii de recrutare, asa se strica orice sistem bun.
Am aplicat si eu la joburi cu CVuri, am fost si la interviuri, mi-au fost si propuse pozitii, cumva le-am refuzat pe aproape toate, tocmai ca presupun din lipsa de incredere mi se propuneau bani de seminte. Am lucrat un singur job luat pe trimis CV -> interviu, ca tester de jocuri, subcalificat si pe un salariu de cacat, dar aveam nevoie de banii aia ca de aer si am plecat dupa 6 luni la un job “pe recomandare”, pentru ca daca voiam sa promovez acolo nu era suficient sa fiu capabil, ca erau altii “la rand”. Adica am promovat cat se putea, asa, peste rand, dar la un moment dat era mai greu.
Si sincer, prefer sa ma recomande cineva care stie ca-mi fac treaba, si sa iau un salariu cinstit, decat sa fiu privit la fiecare interviu cu neincredere, sa mi se ofere salariu de salahor, ca mai intai sa vedem ce poti , eventual vreo 2-3 ani asa, si-abia apoi iti mai dam noi 10% marire.
Gandeste-te din perspectiva cealalta:
Vrei sa angajezi pe unii sa iti faca incalzire in pardoseala. Parca ai vrea pe unii cu recomandare, nu ? De care sa stii ca-s ok.
Sau esti angajator si primesti 1000 de CV-uri pe un post. Probabil ca 800 sunt gunoaie oricum, dar nu sta nici dracu sa analizeze atata mormanul de “hartii” si recurge in mod evident si de inteles la filtre mai subiective decat numarul de la pantof, pana ajunge la un numar rezonabil pe care sa vrea sa le citeasca.
iar din aia nu are cum sa cheme, sa zicem 20 la interviu, ca nu (mai) sta, coaie, nimeni sa dea 20 de teste, care pot fi oricum pacalite, sa zicem, iar dupa aia tot te poti trezi ca angajezi pe unu de care nu-ti convine, ca e riscul meseriei.
Problema e ca pe masura ce nivelul jobului creste, la fel si banii si interesele si recomandarile alea nu prea mai reflecta ce stii tu sa faci.
La ultimul job luam 2000 de EUR bonus de la companie daca aduceam pe cineva si statea minim 4 luni. Eu am luat pentru un prieten care a stat 6 , lol.
Am colegi care au luat bani pe banda rulanta, ca-i durea in pula ca recomanda pe unii pe care nici nu-i cunosc si habar n-au daca aia stiu vreo iota. Ca oricum era un interviu tehnic. Dar asa au venit unii care erau pulbere in companie, pentru ca bani, inclusiv ala care m-a recomandat pe mine. Era asa de bun, ca dupa ce m-a angajat m-a luat seful in birou sa-mi dea “lucrare” cand a auzit ca am fost coleg cu el. Ma si intreba ca de ce l-am recomandat si a trebuit sa-i aduc aminte ca relatia e inversa.
Puteam sa fiu acum un fel de manger, daca voiam , tot ce trebuia sa fac era sa platesc spaga o suma accesibila unui manager mai mare care facea angajarile, DA, LA PRIVAT, si sunt sigur ca puteam face fata jobului aluia, nu era o prolema de competenta, da’ am o problema sa fiu angajat de unul caruia i-am dat spaga si sa fiu in buzunarul lui si cardasie cu el la sifonat banii unei companii. Ar fi fost probabil o idee foarte buna, as fi cunoscut ati manageri , as fi fost acum reomandat de altii si as fi castigat probabil ceva in plus. Da’ asa e cand principiile iti fut avantul in cariera. Dai la lopata.
Pe dracu’ ghem.
Eram eu sanki sef de ceva echipa la unii care cica ar fi cei mai pizdosi din telecom. Sau ma rog, cica ar fi fost LA VREMEA AIA.
Echipa mea era formata din:
– un baiat care fusese jurnalist. Isi pierduse jobul si venise la noi. Nu stia nimic. Nici macar ce-i ala un netmask. Da’ daca aplicase, primise jobul, normal.
– un baiat care facea animatii 3d in Maya. Din nou, nu prea stia nimic (a invatat pe parcurs). Daca aplicase, primise jobul.
– un baiat care stia ceva (noroc Dane). Ala nu stiu primise jobul.
– eu, tartoru’ pizdii. Aplicasem la job, cica daca stiai linux era bine. Doar ca nu se folosea Linux la absolut nimic. Da’ daca aplicasem, primisem jobul, evident!
Si pe urma venea alerta pizdii – c-a picat ceva circuit SDH. C-a picat ceva sesiune bgp. Ca s-a futut un rahat pe radio. Ca a intrat un baiat cu excavatoru’ in vreo 48 de perechi de fibra. Ca. Si normal, aia se intorceau spre mine la modul “si acum ce facem?”. Sau suna un client ca trebuia modificat un acl. Si din nou se intorceau spre mine “now what”.
O pula telecom.
Am avut coleg acolo care-a pus in cap un pop intreg. I s-a parut lui ca nu merge ceva bine si – ca toata lumea – nu stia nimic despre telecom. Asa ca s-a uitat la el pe laptop. Era placa pusa-n 100 Mbps half duplex. S-a uitat pe portu’ din pop. Era pus in gigabit full duplex. Aaaahhhhhhaaaaa, de-aia nu merge. Si-a fortat-o el in 100 half – ca la el pe laptop. Si pac – s-a dus tot pop-ul pe pula in secunda doi.
Am avut un coleg care trebuia sa puna un wic in ceva pop. Evident ca la vremea aia nu stia mai nimic. Mi se pare ca a fost trimis sa bage jegul ala in router si fibra-n el. Si a bagat jegul ala-n router si pe urma, daca am inteles eu bine, a infipt (cu multa forta) cablul utp in wic. Nu se stie cum, ca nu cred c-a fost simplu.
Te rog eu, nu-mi spune de ce-i in telecom, ca stiu bine ce-i in telecom si-am facut cam de toate in domeniul ala, de la sudat fibre sus pe cpl pana la routing si plm. Pe vremea cand inca imi aduceam aminte cum se face un route map. Ca acum ar trebui sa google.
N-ai tu zile de munca cate telefoane am primit eu de la Mateescu si “serghei” sau distrusa aia pe care-au angajat-o. Cum scoteau ei cablurile din router ca sa se planga ca a picat iar. Ca asa se gandeau ei ca se incalca sla-ul si obtin reduceri. Asa stiau ei ca se face. Trei tampiti – si nici unul nu stia ce-nseamna link state. Evulva vulvelor, fucking niggers.
Gen scuteste-ma cu telecomu’ ca borasc. Am lucrat in domeniul ala si-am vazut cu ochii mei cum se faceau angajarile. Era suficient sa aplici.
Stai ca nu inteleg: ai depus CV undeva sau ai fost recomandat?
La mine in departament cauta managerul de 1000 de ani om cu skillurile x si y. Da cu arcanul si pe linkedin si pe recomandari si nu gasim x si y. Nu si nu. Si nu angazeaza z sau fete zambitoare ca nu ar ajuta cu nimic – ba din contra, workload pentru noi.
Mi se pare ca sunt exemple extreme – si ale mele si ale tale.
Cu trimis cv-ul, ma.
Nu-i deloc extrem exemplul. La mine, de bine, de rau, eram doi care ne descurcam pe tura aia.
Daca mergeai la altii, erau gen doi in toata cosmelia, pe toate turele. Ce, n-ai sunat niciodata la rds sa te puna aia sa resetezi modemul cand de fapt li s-a dus pe pula legatura lor?
De fapt, ti-ai dat singur raspunsul. Pula mea, cautau, nu gaseau, asa ca luau ce prindeau. “Lasa ca ii inveti tu”.
Ei, nu!
Si vorba aia, noroc ca aveam “pile” si acolo, la tehnic. Imi sunam un coleg sa ma ajute mai repede. Ca stiam ca ala stie sigur despre ce e vorba daca imi dau seama eu din fata unui calculator legat la sarma lor.
Atunci de ce te plangi, you’re good – ai intrat pe picioarele tale. Restul – apelul bocancilor.
Plm, colega de viata (femeie, mult mai pasionata de IT ca mine) ii invata pe aia de la helpdesk ce sa faca sau ce sa caute. “Nu ai tool de resetare? Nu ai tool de cautare abonati?Vezi ca luna trecuta aveati un tool de trasa pe linie”. Genul ala de conversatii are cu aia cand sunt probleme cu netul acasa. Da, stiu, eu le luam mortii la bairam in secunda doi.
Pai, nu despre mine e vorba…
Am zis si-n articol, mie nu mi-ar mai pasa, ca nu mai sunt la nivelul la care sa stau si sa trimit cv-uri si sa sper sa ma sune cineva. Daca m-a umplut de sictir gunoiul ala de om e din cauza ca-mi dau seama in ce lume o sa creasca junioru’.
Cred ca te gandesti prea mult si prea departe si nu iei in calcul multi factori. Zic si eu, aceleasi ganduri le am mai mereu dar pe de alta parte am exemple cu oameni care “se descurca”. Nu are rost sa insir pe aici exemplele, ideea e ca daca te duce capul si nu esti trantor te descurci (nu se pun chestiile ilegale sau la granita). Fiecare generatie se schimba si nu poti prevede ce va urma, plus ca nu toti trebuie sa se angajeze si sa se bata cu morile de vant. Poate o sa ii placa sa fie porcar sau zugrav – slbz, tot e mai bine decat sa aiba filetul pe invers.
Eu momental ma tem de roboti – in toate companiile e ordin de la management sa se automatizeze cat mai multe chestii si sa se caute posturi ce pot fi anulate (Vdf, Oro, Telekom, Rds, Digi – toti, parca s-au vorbit). Orice sa se automatizeze, nu conteaza randamentul. Oficial – sa luam mai multe operatiuni. Neoficial, pe termen lung… Se stie.
Da’ faza aia ca se cer sa ai experienta pe jdemii de chestii de programare, te angajeaza si cand intri in proiect nu scrii nicio linie de cod, ci doar dai clickuri in produsul clientului ca sa se configureze in spate niste xml-uri?
Pai, n-auzi ca la fel a fost la mine? Stii linux? Da. Perfect, esti angajat. Uite aici cisco, juniper, splicing, sertizari, baga.
Pai..
Pai n-ai zis ca stii linux?
…
…si uite aici jurnalistul si graficianul asta, sa te ajute.
La ce?
Da.
eram belit daca era nevoie de asa ceva 🙂
Pe de alta parte, in Romania este lipsa de programatori. sau vin astia cu un an experienta si cer 2000E ca atat stiu ei ca e piata. Ah..vrei sa si stie? Cursor (interbare de sql) e chestia de la mouse care se vede pe ecran.
Pai si de 2000 de euro ce vrei, boss? Sa stie sa faca procesare secventiala prin tabele? PLSQL? Select pe indecsi, ca sa spui si saru’mana, delete, insert , update si asta e tot ce incape in banii astia. Daca nu, du-te si ia-ti oamenii inapoi de prin tari straine, de unde fac asta pe 2000 sau mai mult si vezi vin?
Awesome! Si, ce ai facut? Eu am ramas gravida :D.
Dupa ce le-am dat vestea cea ‘buna’ pentru ei, m-au luat la tinut interviuri pentru gasit inlocuitor, evident in job description fiind aceleasi cerinte inutile in realitate.
Tin minte ca venise un tip ff bine pregatit si pana in 25 de ani parca. Le-am spus managerilor ca nu e potrivit, mi-a fost prea mila de omul ala.
Orbule: sa nu exageram. in primul rand nu poti sa compari banii de aici cu “da, dar in germania” care oricum, si prin germania (exemplul cel mai rapid) incepi de la 2000, dar iti trebuie limba.
cand ceri 2000 in Ro, trebuie sa stii ceva, macar de la middle in sus.
Pai, ce sa fac. Am ramas si eu gravid. Glumesc, era de la saorma.
Pula mea, am invatat de-alea, ce sa fac. Ca doar nu era vreo mare chestie.
Pai, omu’ ti-a zis. Du-te si propune-le sa vina inapoi in Romania pe 2000. Anunta-ne cum merge, ca-s curios si eu.
Iar limba cel mai probabil o vorbesti. Daca nu germana, macar engleza. Si tot e ceva.
Dar nu, la ce zici tu, ciocu’ mic si joc de glezne.
Imi imaginez (imi imaginez, nu stiu sigur), ca discuti de ceva gen
db = MySQLdb.connect(“host”,”user”,”pass”,”baza” )
cursor = db.cursor()
Ca daca da, hahaha, sugi pula cu aia 2000 de euro, boss. Ca ala care stie asa ceva ia 3000 la prima strigare. Asa, fara sa se agite. Lire, nu euro (ca inca-i lira mai sus). Si sigur, “dar UK nu e Romania”. La care raspunsul este “exact” – completat cu un link la ceva vids in care hranesc eu lebedele. Si se termina discutia brusc.
cursoru in sql e baza sqlului. Adica putin peste Select * din tabela.
E amuzant sa imi ziceti de oameni care nu stiu ca se duc in germania/uk sa isi gaseasca de munca. de fapt, cam asta s-a intamplat. Aia de stiau (mai putin io ca sunt prost, da plm) ori au plecat ori lucreaza pe bani multi, asa ca astia varza incep si ei sa ceara mult. Astia prosti nu prea vad cum ar putea sa plece in tari cu apa calda. Presupun ca si acolo la angajare dai ceva interviu
Problema e destul de mare, pentru ca asta inseamna ca domeniul o sa devina din ce in ce mai scump si mai prost.
Boss, stiu eu sql. Ma rog, doar mysql si postgresql (sa nu se inteleaga oracle, de-aia precizez, ca acolo nu ma simt prea bine).
Imi zici si mie unde aplic sa primesc aia 2000? Asa, de fun, ca oricum nu m-as muta, iti dai seama.
Boss, exact asa zic si eu, sa nu exageram. Ca sub banii aia am impresia ca nici meseriasi priceputi, de care zice lumea ca ar fi de calificare mai slaba, gen electrician, sudor , instalator.
Da’, hai de aia mai gasesti ca-s multi peste 45 de ani care-s blocati in tara asta, ca-s meseriile vechi, mostenire din comunism. In rest, da gasesti mai ieftini, da asa cum zici tu, cursorul e indicatorul de la mouse.
Nu de alta da am lucrat cu un fost coleg care tot cam la nivelul ala era si ultima data cand am verificat cam asa avea salariul. Bine, ca eu avam cu 100 de EUR in plus si stiu si cursoare si pe dracu ghem din mai multe arii e altceva. Pe aci astia e banii. Dar asta nu inseamna si ca-s multi oameni potriviti pentru ei.
sincer pe zona strict sql si administrare nici nu stiu care sunt preturile de romania. Eu vorbesc de .net ca zona asta o cunosc, mai mult sau mai putin.
*UK e fix sub SUA la preturi pentru programatori. Nu-s inca foarte sigur de ce nu am incercat sa ma mut, dar presupun ca are de a face si cu lenea+faptul ca nu stiu si nici nu imi place sa scriu scrisori de intentie. Ah…si sistemul medical ceva mai dubios, desi se rezolva si aia.
Ai impresia. Sunt meseriasi priceputi care fac banii astia, dar trebuie sa fie foarte priceputi. Sau, cazul sudorilor, sa lucreze cu tehnologii dubioase.
Am impresia ca uiti care sunt salariile din Romania 🙂
Lasa ca eu stiu si de cursor, si de indecsi, si sa repar proceduri de > 15.000 LOC. Si asta ca .net dev. Bine, bag si angular 1&2 si kendo in 50% din timp si nu prea gasesc dalea de macar 2.000 euro.
Si nu am inteles niciodata mentalitatea asta cu salariu de Germania/UK. E it, e irelevant unde muncesc. Asta e propaganda ieftina ca sa isi motiveze salariile de sclav din .ro.
Tu cred ca nu observi ca nu mai sunt oameni in Romania, nu priceputi, indiferent de salariile de aci. Ai stat prea mult plecat, ho, sa ai nevoie de masina in service, de vreo renovare, de vreo plm cat stai pe-aci.
Io stiu care sunt salariile in Romania ca, uite, mi s-a terminat contractul si m-a cautat un fost coleg elvetian, care acum s-a mutat de la ai mei la concurenta si cred ca vrea sa facem un al treilea release la o chestie pentru care am lucrat amandoi pe primele doua. Amandoi e un fel de a spune, ca el a fost project manager. Dar, na, amandoi, ca uite , tot el ma cauta pe mine cu oferta, nu eu pe el.
Si a zis ca are el o oferta buna de la firma noua, ma asteptam si eu ca din Elvetia sau macar Germania, ca apoi sa ma sune alt fost coleg, care si el s-a mutat si e manager la subsidiara aia din Romania, ca daca nu ma angajez la ei. Aha. Momentan nici nu-ntreb cat mi-ar da, stii ce zic? Ca stiu care-s salariile in Romania, si care e treaba pe aici. Daca se poate contract, bine, daca numai caut.
*daca nu, mai
Numai acum 2 săptămâni ce m-a pus un maimuțoi să mă asigur că routerul meu funcționează (pula mea, am rămas fără net exact când mă pregăteam să las un comentariu care includea ceva legat de pulă, sex oral și niște rude și asta mă cam durea) și la întrebarea mea cu “really, ăsta e support de 2017???” mi-a spus că da, am dreptate, mă uitam oricum degeaba pentru că ei au o problemă-n zonă.
Sper să nu aibă un salariu mai mare ca al meu, băga-mi-aș routerul în prima maimuță pe care o chema ca pe maică-sa.
Despre restul… cele mai bune joburi ale mele, și aici mă refer la stabilitate financiară și profesională, au sosit pentru că cineva mi-a dat o mână de ajutor și m-a recomandat. Și pula mea, na, sunt mulțumit că a fost așa.
asa…minte-te 🙂 Cine a auzit de faza asta cu salarii diferite in functie de tara in care lucrezi si tipul de contract pe care il ai. Conteaza doar ce stii 😀
poi, e fix ce zicea mai sus Laiviu. Daca ai contacte le afli. Ai mei aici mai cauta mereu (deh, outsourcing).
ba stiu ma. Culmea: cred ca ce a ramas aici e zona de mijloc. Cica e gaura pe piata si de angajati d-astia lowclass. ceea ce e evident: aici le dai 700de lei, in vest fac niste mii de euro.
Animaloole, conteaza tara in care esti daca firma la care lucrezi vinde in tara aia, la preturile tarii aleia.
Daca tu ai contract – ceva outsourcing – cu o firma din Us/uk care plateste bani de-aia, nu prea mai poti veni sa-mi spui “noi dam 500e/luna, boss, ca lucrezi in Romania”.
Zic si eu (dar nici atunci, ca Ghita nu vindea sisteme pe 1000e, stii?)
Desigur, poti incerca. Sa vedem rezultatul.
eu cand mi-am schimbat job-ul am aplicat in pula mea si pe bestjobs si pe ejobs si pe hipo, ba chiar trimiteam mailuri direct la unele firme care aveau adresa de mail ptr joburi.
de contactat ma contactau cam 10%, am fost la inteviuri de m-am saturat. la unele ma rejectau dupa primul interviu (pula mea, ceream cam mult, dar stiam clar ca ulterior nu mai pupi mariri in romanica), iar la altele dupa al 3-lea interviu cand alegeau pe altul care poate stia mai multe si cerea mai putin.
la job-ul actual am aplicat in vreo 3 runde ptr 3 pozitii diferite: la prima runda am mers pana la al 3-lea interviu (1 HR +2 tehnice), la a doua runda mi-a dat flit imediat dupa primul interviu ca nu ma potriveam pe ce aveau nevoie, iar la a treia runda am trecut de toate cele 4 interviuri si m-au acceptat, ca urma sa le inceapa un proiect mare in cateva saptamani si aveau nevoie de un om pe specializarea mea.
partea funny e ca la ultima runda de interviuri am cerut un salariu mult mai mare, ca deja eram in negocieri avansate cu altii de la o banca. ca interval salarial le-am dat un interval foarte strans, practic diferenta intre minim si maxim era 200 euro, adica coaie eu atat vreau. deja ma cam saturasem de interviurile la ei, eram in stadiu avansat cu interviurile la banca si nu prea aveam ce pierde. asa ca au acceptat.
pana sa imi faca astia oferta finala, primisem deja oferta de la banca, trebuia doar sa merg sa semnez contractul. diferenta de salariu era mica, asa ca mi-am bagat pula in ea de banca si am acceptat aici. in cele din urma s-a dovedit ca a fost o alegere buna, ca ulterior am aflat ca in banca aia s-au imputit lucrurile de tot.
si dupa ce am inceput proiectul, la vreo luna si ceva ma contacteaza sefu ca mai au nevoie de inca un om, poate stiu pe cineva, ca iti mai dam si un bonus de refferal de cateva sute de euro.
“da, coaie, cum sa nu stiu !!!”
mai ales ca aia cateva sute de euro mergeau asa bine. plus ca urma sa lucrez si cu cineva pe care il cunosteam.
am discutat cu cativa colegi inclusiv cam ce nivel de salariu ar vrea, i-am trimit sefului CV-ul ptr vreo 2 colegi cu intervalul salarial dorit, i-a chemat la interviu si pe unul dintre ei l-a ales.
ptr cel care l-a ales intervalul dintre primul interviu si semnarea contractului a fost de doar 3 SAPTAMANI !!!
facand socoteala, la mine de la prima runda de interviuri pana cand m-am angajat au trecut vreo 9 luni.
si bineinteles dupa ce ala a trecut de perioada de proba mi-au dat si bonus-ul de cateva sute de euro, din care mi-au oprit CAS si CASS, ca impozit nu platesc.
Ba nu conteaza. Pentru ca ala din UK iti da tie niste bani tocmai ca lucrezi din Romania unde e mai ieftin.
Ah, daca eu am contract direct cu firma din UK, logic ca treaba se schimba. Pot sa imi permit sa le cer putin sub nivelul pietei din UK, dar sa fiu la nivel de sus in Ro.
*in cazul programatorilor diferenta e asa si asa, dar la muncile de jos (cabluri, piese auto, bla bla) diferenta e gigantica.
speedy: pai, cam asa e si aici la mine. Eu am plecat la un moment de la ei, dar mi-au facut oferta cu nemtia. Si, desi am cam futut interviul cu neamtu, in mai putin de o luna despachetam in nemtia.
Deh, fotbal, iesiri la bere cu parte din manageri…
Da, boss. Da’ rumanii s-au prins si ii cauta pe aia din UK , Germania, pe acasa. Asa ca ala din UK da niste bani sa lucreze Pulea Spataru’ din Romania, adica niste forta de munca ipotetica, care ar trebui sa fie disponibila aci in Romania, la banii la care cred ei, dar ce sa vezi, nu prea mai e.
Da ma. Dar exista riscul ca munca sa devina prea scumpa si prea proasta ca sa mai merite. Cam cum a fost cu india: da, eftin dar macar prost
Pai, pula mea, munca de-acolo, da, devine prea scumpa si prea proasta.
Da’ n-ai ce face pe tema asta. Adica, daca unul munceste rapid si bine, de ce ar munci acolo in loc sa munceasca direct la sursa? (Anglia, Germania, US etc)
Ce, ca vai, are prieteni/familie acolo? Sigur. Ca se vorbeste limba lui acolo? Sigur. Cam 1% din ei dau doua flegme pe argumentele astea. Aia raman.
Rezultatul e…cum e.
oricum, e trist ce ai dat aici. Eu am citit azi ceva si mai trist: aia de o ard pe ajutoare sociale si vor sa mance la cantina, trebuie sa munceasca pentru asta…In ce lume traim?
Incerc sa inteleg legatura, dar nu prea o gasesc.
E ceva de genul “trebuie sa mananci la cantina, ca acolo inviti influencerul care sa-ti puna o pila sa iei jobu’ la Microsoft”?
Ma rog, nu comentez prea mult pe tema asistatilor sociali din Romania. Aia oricum primesc flegme si suturi din toate directiile – si pentru mai nimic. Macar pe-aici zici ca-ti platesc astia chiria, mergi cu autobuzul/metroul gratuit (cat sa ajungi la un interviu sau la supermarket) si mai primesti ceva bani de haleala, eventual de ingrijire a boracului etc. In Romania, din cate stiu, primesti niste muie. Si aia pe termen limitat – parca vreo 6 luni sau ceva, dupa care te sterg aia din tabel si gata.
ma gandeam fix la “cel mai trist lucru citit azi”.
sida asta…am vazut destul de multi ca el.
Sunt curios de o chestie: Tu-ti mai inveti copilul limbi d-astea semi-inutile gen romaneste, ungureste? Sau all-english?
Doar romana si doar temporar. Gen, din momentul in care incepe sa behaie in engleza, s-a terminat cu smecheria.
Maghiara…desi i-ar putea fi utila mai incolo (oricum, mai utila decat romana, pula mea?)…nu cred ca mai e cazul.
Microsoft…. am fost la una din conferintele lor (da, nu aveam altceva mai bun de facut). Au venit vreo 3 angajati care povesteau ei cum s-au dezvoltat personal acolo (ba’, parca faceau terapie in grup gen), ca au aplicat la job – aici n-au dat prea multe detalii, erau ocupati sa palavrageasca despre cum pun ei pret pe oamenii pasionati de tehnologie si cum oricine poate ajunge acolo, trebuie doar sa vrei si sa … fii pasionat de tehnologie (vreo 45 de minute ne-au tocat creierii cu asta). yo deja vedeam cum se uita ei peste mii de cv-uri ca sa detecteze pasionatii de tehnologie. pbobabil ca aveau un soft ceva. parea ca orice homless se poate angaja la ei. totusi, au intrebat unii din public: da’ de studii nu tineti cont? pai… da, obligatoriu facultate (probabil numai politehnica) – in sfarsit ceva concret. alte criterii? aaa… pai dinamici si pasionati si pozitivi si… si… ba nene, daca tu cauti angajati, nu le vorbesti despre stele verzi pe campii, ci le spui exact ce plm cauti si ce astepti de la ei. problema e ca nu cauti. poate decat un capital de imagine. angajarile ti le faci tu pe criterii numai de tine stiute. restul, praf in ochi. idk.
alta data, prin tinerete (20) am fost la un interviu la un call center in plm. m-a intrebat recrutoarea … si, hai, fii sincera, cine te-a recomandat? eu ma uit la ea, pai… am aplicat pe ejobs. ea: aaa, pai nu stiam ca au bagat anunturi. si era un call center in plm. m-au angajat ca oricum nu era salariul mare, dar ideea e ca… pile.
referitor la colegul pe care l-am adus in firma, la vreun an si jumate – 2 ani dupa ce l-am adus in firma a inceput sa se planga ca are salariul cam mic, ca ar vrea o marire mai substantiala, ca pula mea.
asta in situatia in care anul urmator a primit o marire de salariu de 3-4%, marire care s-a dat la toata lumea. i-am explicat ca aceeasi marire am primit-o si eu, cu diferenta ca in primul an am mai primit inca o marire tot de 3-4% ca eu aveam cu vreo jumatate de an mai mult ca el si am prins si marirea anterioara.
chestia e ca stim stim fiecare cat are celalalt, asa ca i se pare ca munceste mult pe putini bani. ideea e ca la job-ul anterior aveam acelasi salariu. eu am venit pe salariu dublu, iar el a venit pe un salariu cam cu 60% mai mare decat la vechiul job.
la vechiul job amandoi munceam ca sclavii. chiar daca aici are conditii mai bune, munceste mai putin, dar tot e suparat ca i se pare ca are salariul prea mic.
s-a dus la sef sa ii ceara marire, dar i-a dat-o ala printre masele de nu s-a vazut.
@Speedy.Gonzales: ce e asa gresit sa mergi la sef sa ceri marire daca nu esti multumit de salariu?
@Magda: în general nu e nimic greșit să mergi la șef să ceri mărire. În practică eu am tot primit măriri fără să cer vreodată în timp ce alți colegi n-au primit nimic deși au tot cerut.
Aveam un coleg caruia ii era rusine sa ceara. Si n-a primit :).
Experienta mea contrazice cumva ce a scris Manowar aici. In 2010 prind un proiect (IT) intr-o corporatie, ca si consultant / contractor. Termin proiectul dupa 4 luni, primesc oferta din partea lor sa raman angajat. Accept oferta, ca nu se intrevedea nici un alt contract. Avansez in corporatie pana la arhitect. 2016, e cam vremea sa parasesc locul. Gasesc job de arhitect , pe Linkedin, alta corporatie. Aplic, sunt chemat la interviu, trec toate fazele (inclusiv testul tehnic), got the job.
Fara recomandari, fara pile sau alte cacaturi.
Ce descrie autorul articolului, de care povestete Mano, este jeg de cea mai joasa speta. As fi curios sa stiu daca i-a mers asta vreodata, daca s-a angajat pe undeva in felul asta.
@Magda: Si mie mi-a fost rusine sa cer, mereu. Rusine de discutii aiurea, ca-i vedeam pe aia care cereau. Am mai primit si fara sa cer. Cand nu am mai primit, ura si la gara, am cerut, da’ in alta parte. Fara mariri de salariu cu demisia pe masa, fara pula mea. Nu imi place. Inteleg ca e avantajos, dar mie nu imi place.
Pai, in mod evident, i-a mers la Microsoft.
Orbu, of, da, chiar e penibil. Si daca se ajunge la chestii de 2 lei, clar n-a mai ramas decat demisia.
Doar ca in unele locuri nu se fac nici mariri colective, nici seful nu face o evaluare a performantelor care sa fie reflectata in salariu. Si atunci, daca nu ceri, nu te surprinde nimeni cu o surpriza placuta.
Pe mine m-au surprins astia de aproape un an. Gen de-atunci sunt surprins sa vad cum nu-mi creste salariul.
‘Te surprinde cu o surpriza ‘- deosebit, ce sa zic. Scuzati!
Un sfat asa e la titani ca voi se poate va rog? Am un postgresql si fac un Select col1 from tableA where col1 not in (select col1 from tableB). TableA are 100k linii, iar tableB are cam 60k. Imi intoarce rezultatul in aprox. 15min. Se poate mai repede? Si daca da cum?
1. Queryul ala dureaza mai mult de o secunda doar daca ti-ai tarat pula prin cacat si cuie ruginite inainte de a ti-o infige in server sau in conful de postgresql. La 100k + 60k nici n-apuci sa dai enter ca se face anti joinu’.
2. Nu folosi not in ca un taran, foloseste where not exists (subquery).
N-am nici un postgresql la indemana, da’ arunca o privire la cate linii are jucaria asta si cum merge. E pe o rabla.
Daca-mi dai acces pe server si detaliile (ce baza, ce query exact, sa nu-l caut eu), pot sa ma uit sa vad daca ti-l pot face sa miste mai cu talent. Fute-mi un mail cu datele, daca vrei sa arunc o privire. Altfel, succes.
Ma, asta pana cand incepi si gandesti mai simplu: daca cer, nu poate decat sa fie mai rau. In rest se stie cum e la corporatie: 5% pentru super efortul tau de a misca muntii. Si atunci incepi, discutiile par interminabile (aproape 1.5 luni la mine), dar bai, e timp de ele, nu vrajeli. Corporatia se misca greu, deci meetinguri sa tot fie.
Parerea mea: discutia merita. Asa vezi ce oameni seci si ce placi prafuite ti se toarna. Incepand cu manager, director, hr etc.
Nu prea contrazici… In IT se mai munceste, dar fara a se omori cineva cu munca. Dupa arhitect e cam greu sa urci. Incepi cu manager, leader, etc, daca vrei sa o arzi cu people management, dar nici acolo nu e frecus. E vorba de nivelul ala unde freci pula si dai cu semnaturi, interviuri, testezi costume, delegatii in scopul testarii berii si curvelor locale, unde ajungi in majoritatea cazurilor exclusiv pe baza de cunostiinte. Aici doar trebuie sa vorbesti frumos referitor la cat de importanti sunt angajatii pentru noi, ce inovatori suntem, hai ca stiti cacaturile astea…
Lucrezi acasa si cu copilul? Jos palaria daca da, ca nu stiu cum reusesti.
@CrazyVibez
Ai putea face un left join
select ta.*
from tableA ta
left join tableB tb on ta.col1 = tb.col1
where tb.id is null
@IulianS: Tocmai pentru ca nu am vrut si nici nu vreau sa ma incurc cu people management, am plecat. Nu aveam unde sa ma duc mai sus, pe tehnic, marire din pula, cica eram deja peste nivelul pozitiei. De cacat este ca in locul meu au angajat pe un salariu aproape ca cel pe care am plecat. Daca imi dadeau mie banii aia, ramaneam.
Contrazic in sensul in care nu am folosit niciodata smenuri jegoase ca cel din articol. Cat am fost contractor, portofoliul a fost recomandarea. Ulterior, aplicat, interviu, got the job.
@Manowar: ah, ok. Am sa evit ‘not in’ de-acuma. O sa incerc varianta ta. 🙂 Nu e nevoie de interventii, ca de mers merge si nu preseaza nimeni. E o chestie pe care eu am creat-o fara sa-mi ceara cineva. Merge si asa, ca nu interoghez db-ul prea des la modul asta. Dar eram cumva ingrijorat sa vad cum se chinuie queryul ala 15 minute. Aveam impresia ca nu se mai termina. Merci mult de sfat!
@Robert: am sa incerc si asta. Multumesc!
Si eu, cata vreme am fost in Ro, in 90% am fost recomandat. Si nu, chiar nu-mi cautam alt job. Dar mai mereu aveam un job on the side. Si din cand in cand ma mai suna cate unul sa ma intrebe daca as fi interesat de o colaborare. Mi se spunea direct ce buget au, ce voi avea de facut, si ca daca accept sunt binevenit. Mai tarziu ma sunau fosti colegi. Dar chestia e ca bun, ce faci cand ti se ia pur si simplu? Nu de oameni, ci de munca pe care o faci. Cand vrei sa te reprofilezi: Cum aplici tu la job de sys admin sau programator cand tu ai background in jurnalistica. Ca toti se uita pe cv si iti spun din start ca nu esti ce cauta ei. Sa nu mai spun ca ce zice lache ala flaushat cu articolul lui sunt chestii care functioneaza. Se fac meetup-uri unde ti se spun cacaturi de-astea.
Astea functioneaza in anumite domenii cum ar fi vanzari, management, hr-ul pulii, pr-ul din pizda. Si pentru varste de-astea gen 20-25 de ani ca esti ieftin. Dar cand mergi pe tehnic nu merge asa. Ca n-are cum. Trebuie sa demonstrezi. Cum ar fi sa te duci la interviu si iti zice ala: “spune-mi ceva despre tine.”? Hai ca ati auzit cererea asta cu siguranta. Si tu ii zici: “da, pai tocmai m-am intors de la schi”. Ar fi ideal sa mergi in pula mea la interviu imbracat in costum de schi. Ca sa fii credibil. Cu clapari si pe schiuri si cu betele-n mana. Vara. Ca ai gasit tu poze pe facebook de-ale viitorului tau sef cand era la schi.
If all you have is a hammer… . Cum am ca hobby economia, privitul din prisma economica e unul dintre modurile mele default de functionare, mai ales cand e vorba de bani / business si chestii similare. Sa elaborez un pic comentariul meu legat de valoare/context, ca scrisul nu-i neaparat un hobby si ma descurc mai greu sa ma fac inteles:
Tu ai zis :
Cand am citit am interpretat asa: tu care faci niste mii de lire bune in piata ~Londra 2017 (de aici reiesind valoarea ta in domeniu, aka meritul din meritocratie) ti-ai gasit greu de lucru pe piata din Romania (inteleg ca ai incercat in mai multe orase) lui 2011. Propozitia ta imi sugera ca trebuia(?) sa fie foarte usor pentru tine sa-ti gasesti, dar pentru mine implicatia nu e neaparat asa de directa (aka, mi se parea o eroare de logica, valorea fiind data de locatia in timp si spatiu, eventual si gradul redus de risc pentru angajator dat de continuitatea pe aceeasi pozitie care cel mai probabil se reflecta in salariul actual).
Legat de meritocratie, chiar sa fie un angajator perfect nu inteleg cum rezolva problemele legate de limitele cunoasterii. Mai specific, cum evalueaza o persoana daca interviul/cv-ul/perioada de proba si, potrivit articolului citat, recomandarile sunt hackable ? Din experienta practica, pot zice ca multi angajatori nu au nici macar cerintele pentru pozitie foarte clar definite, sau mai bine zis, nu sunt optimizate 100% pe skill-urile care aduc valoare pe pozitia respectiva. Pe langa skill-urile tehnice, mai sunt si soft skills (printre altele, nu plescai in birou ca strici feng shui-ul colegilor). Degeaba il aduci pe unul care produce 2 lei pe zi intr-o echipa de 9 care face 9 lei pe zi (adica, ar fi dublu productiv fata de media echipei) daca dupa o luna, totalul echipei e 7 lei, ca ai destabilizat echipa dintr-un motiv sau altul. Si nu in ultimul rand, cum te asiguri ca aduci la interviu cei mai buni (meritosi) ?
Ca sa reformulez, cum masori skill-urile hard si soft si le ponderezi (evaluare), care e unitatea de masura prin care poti zice ca X e mai meritos ca Y (sortare) si cum faci sa aduci la interviu, in timp util, pe cei mai relevanti ? Cred ca daca gasesti raspunsuri bune la intrebarile astea poti sa faci gramezi de bani. La intrebarile astea de multe ori raspund cei de la HR, la care am impresia ca le-ai vazut nivelul si in Romania si in alte parti.
La nivel de corectitudine (fairness in the world), cred ca faptul ca poti hack-ui chestia cu recomandarea face lumea un pic mai fair, adica si aia care nu au parinti / prieteni bogati au acces la unele chestii la care nu aveau access fara hack-ul respectiv. In any case, personal nu-mi place abordarea aia si nici alte shortcut-uri, dar le inteleg. Pe de alta parte, eu sunt anxios si cand sun dupa pizza.
Am vazut ca majoritatea au dat exemple personale, sa incerc si eu.
M-am angajat prima oara printr-o vacanta din liceu la ceva firma de textile. Daca imi aduc bine aminte, a fost pe pile unde am fost repartizat, dar stiu ca multi din generatia mea au trecut pe acolo si nu-mi dau seama daca erau pe pile. Pe de alta parte, in orasul ala cam toti se angajeaza pe pile / recomandari, ca nu-i greu sa gasesti pe cineva in cercul tau de cunostinte care cunoaste pe cineva din cercul lui de cunostinte care sa-ti zica 2 cuvinte despre el.
In facultate, 2 x work&travel USA fara pile, 2 x internship-uri, din care unul fara pile si unul fara pile din punctul meu de vedere (adica daca ma auto comparam cu restul nu mi se parea ca erau mai brezi ca mine), dar daca voiam pe pile ma gandesc ca se putea.
Dupa facultatea terminata in 2009 (au absolvit 2 generatii de ingineri atunci), sa zicem in primii 25% (presupun ca primesc un + la meritocratie) am cautat vreo 6 luni de lucru (mi s-a parut etern, mai ales la propria auto evaloare ca ce grozav sunt) si m-am angajat pana la urma la ceva tangential cu ce cautam ( a mai scazut un pic autoevaluarea intre timp), am impresia ca am gasit prin e-jobs/besjobs ce era atunci. Sigur nu cunosteam pe cineva din firma la care m-am angajat. Printre altele, mi-au dat sa citesc o carte de testare intre interviuri si sa povestim din ea dupa ce am citit-o (interpretabil daca am lucrat pentru ei sau pentru mine alea 2 saptamani).
In 2011, am auzit de ceva pozitie exact din domeniu si m-am mutat. Despre pozitie am auzit de la o fosta colega si m-a intervievat colega + un fost profesor. Asta probabil e considerata pe pile. Daca nu ma spama colega cu pozitia, nu o vedeam pe ejobs, ca eram relativ multumit la firma la care lucram (nu cautam sa-mi schimb pozitia).
Retroactiv, pot zice ca aia din 2009 au adus 2 persoane pana la punctul cu citit cartea respectiva si doar eu m-am prezentat la interviul cu intrebari din carte. Chiar daca mi s-a parut (atunci) ca nu prea m-am descurcat sa raspund, se pare ca ajuta sa fii singurul care se prezinta la interviu :). Parerea mea e ca asta explica multe din cazurile cu salarii foarte mari pe skill-uri putine.
Pe partea cealalta de masa, ca vad ca nu prea s-au dat exemple:
Cand am plecat de la prima firma (2011) am facut parte din procesul de selectie a inlocuitorului, si cred ca parerea mea a contat cel putin 50% la luarea deciziei (inginer cu 2 ani experienta). Am cautat cv-uri unde am putut (e-jobs sau bestjobs, doar unul dintre ele ca asa era bugetul) si cunostinte / recomandari (avertising gratuit). Partea de cv-uri ejobs a fost pre-filtrata de persoana care se ocupa de HR. Din momentul in care am inceput cautarea pana trebuia sa plec era o luna, asa am discutat cu cei la care m-am mutat, sa incerc sa-mi caut inlocuitor. Pana la urma am ales pe cineva care lucra in helpdesk la o banca si a terminat facultatea de fizica pentru pozitia de suport tehnic intr-o companie de embedded development. Cand zic suport tehnic, zic tot departamentul de suport tehnic 🙂 . Daca erau destule CV-uri de inginer, nu-l intervievam. Majoritatea celor intervievati au fost ingineri electronisti / automatisti / computer science. S-a descurcat bine pe pozitie, din cate am inteles. Cred ca cv-ul lui a ajuns prin recomandare.
Apropo de mariri de salariu, mai este urmatoarea situatie: nu ceri, ti se ofera marire, doar ca e cam jalnica asa. Ce faci, iti arati finut dezamagirea si spui ca ai fi mai motivat daca ai fi primit x sau o lasi balta?
Cred ca nici in MsAccess nu iti dureaza cacatu ala de script mai mult de 10 secunde.
Asa cu not in
Coaie, e mult mai simplu de-atat.
Lasa teorie economica si uita-te la chestiile astea.
http://adevarul.ro/tech/black-friday/site-ul-emag-picat-black-friday-1_582e8ef75ab6550cb89bca7c/index.html
http://blackfriday.reportaj.com/Siteul%20celor%20de%20la%20DOMO%20a%20picat-11864.htm
La orice promotie sau pula mea, pica site-urile maimutelor intr-o veselie. Nu doar astea doua. Toate. In ordine alfabetica, doua cate doua, tinandu-se de mana.
Hai sa mai bagam o fisa.
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sistemul-informatic-al-cardului-de-sanatate-a-cazut-din-nou-cnas-este-indisponibil-datorita-unor-probleme-tehnice.html
Si inca una:
http://www.bancherul.ro/stiri.php?go=12
Nu aveti in toata Romania o banala baza de date. Cu orice. Oameni, CNP-uri, datorii la stat, vanzarile caselor, criminalitate, impozite platite, NIMIC. Zero barat.
Am pus mai sus screenshotul asta. Nu stiu daca ai inteles ceva din el, da’ hai sa-l explic.
Acolo e o baza de date cu vanzarile caselor din UK. Ce s-a vandut, la ce pret, cand, adresa. Poti vedea ca-s peste 22 milioane de intrari – asa, nitel mai mult decat populatia Romaniei. Si poti vedea cat dureaza o cautare – si nu una exacta. Site-ul ala zace pe o rabla de 30 de dolari pe luna.
Nu aveti, cum ziceam, o baza de date cu nimic. Ba, NIMIC. Stati in pula mea la cozi si dureaza 30 de zile sa primiti un raspuns de la o banca – sau orice institutie troglodita. Trebuie sa va prezentati la orice cacat cu certificat de nastere si buletin, ca nu poate lumea sa verifice altfel nimic. Alergati ca prostii sa stai la cozi imense pentru orice – de la permis auto la cadastru – si futeti o zi intreaga agitandu-va pentru un cacat banal – ca si ala se obtine doar intre orele 11:00 si 11:01, ca pe urma se termina programul. Stau fufele la cozi cu dosaru’ intr-o mana si boracu’ in cealalta sa-si ia indemnizatia de fatatoare cu acte-n regula. Nu puteti face un plan pentru nimic, ca voi nici nu stiti cati oameni muncesc si cati sunt asistati sociali. O ardeti in munca la negru si evaziune fiscala ca n-aveti un sistem banal care sa verifice cine are venituri si cine nu, sa-l luati la intrebari pe un Dorel – hei, muie, cum pula mea iei tu ajutoare sociale, ca scrie aici alb pe negru ca ai platit o asigurare de masina – ai masina si esti pe ajutoare sociale, serios-serios? Merge garda-n trafic si n-are idee daca o masina are asigurare sau nu, daca are revizia facuta sau nu. Dau asa, cateva exemple banale, sa priceapa toata lumea.
Daca te duci – asa, la un cacat banal – la http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx , stai vreo 10 secunde sa ti se incarce mizeria aia. Iar daca dai o cautare acolo dupa ceva, poti sa te duci sa-ti faci o cafea. Linistit.
Intre timp, in UK, ai toate cacaturile posibile si imposibile online, de-ti obtii un raspuns la ce pula mea vrei tu in cateva minute. Pierzi permisul? Te duci pe net si-n doua minute ai cerut altul – cu plata online, desigur. Iti vine prin posta acasa. Ai nevoie de planu’ cosmeliei? Un minut – cu tot cu mersu’ pana la PC si pornit.
In Romania, in schimb, pentru orice chestie banala – inclusiv sistemul ala cu carduri de sanatate se platesc probabil milioane de euro. Ba, un cacat BANAL. Da’ BANAL. Dar hei, nu e nevoie de de-astia ca mine, ca aveti de unde plati. Nu pe mine, desigur, dar aveti de unde. Ca doar sunt bani. Sarim peste faptul ca orice maimuta poate face o baza de date in care nu mai ai nevoie de vreun card de sanatate, ca ai gen CNP-ul deja (care-i unic) asociat cu persoana si poti vedea – are sau nu are asigurare medicala, daca da, de care, e privata, nu-i privata, istoric medical etc. Nuuuu. Nu e nevoie. Lasa asa, ca merge asa.
Meanwhile, pe opencube, tu incerci sa-mi explici ca e normal, ca acolo nu-i nevoie de mine. De mine in mod clar nu e nevoie – si daca ar fi, m-ar durea fix in pula. Da’ de oameni ca mine e in mod cert nevoie. Numai ca oamenii aia ca mine nu ajung niciodata unde trebuie. Pentru ca la emag si domo (si la Ghita, cu cardu’ lui de supt pula) se angajeaza pe recomandari, iar la aia cu dosarele lor si justitia pe pile.
Si cam aia e.
Screenshotu’ ala iti raspunde la intrebare sau e prea criptic?
Eu fac cum spuneam. Imi caut glorie si marire, conform pretentiilor, in alta parte :D. Iar pentru orice ban in plus, spun multumesc, sarumana, sa fie primit, ca asa am fost educat sa fiu respectuos si recunoscator.
Ca daca nu ceri, ei ti-au dat mai mult de cat ai cerut nu?
Iti cauti in alta parte.
E ca la relatii, boss. Ai un trist sau o trista. Nu ofera – sau nu cat/ce vrei tu. Ce faci? Te chinui ca la 20 de ani sa educi animalul sau faci ca la 30 – valiza, sut in cur si next?
Ce zic mai jos nu zic ca neaparat asa as vrea sa se intample lucrurile, dar asa cred ca efectiv se intampla lucrurile.
Sincer si afirmatia asta ma zgaria un pic pe creier, dar am zis sa nu merg prea mult off topic. Dar sa combat si idea asta.
Tot asa, incep cu teorie economica ca sa fie cat de cat clar de la premisele de la care plec, dupa aia specific. In principiu, economia se ocupa cu alocarea resurselor rare (adica nu’s infinite nici garantate). Teoretic, alocarea se face rational, practic in functie de piticii fiecaruia (in functie de cultura, valori si psihologie). Oricum, majoritatea celor care fac alegerile se considera rationali, majoritatea celor care analizeaza alegerile celor dintai considera ca sunt dusi cu pluta. Asta nu-i neaparat chestie de economie, ca vedem si in politica, in relatii si multe alte domenii.
Pe partea de nevoi, in principiu ar fi infinite. Economia se ocupa de nisa in care daca iti mananci prajitura, ramai fara ea, si nu de aia in care daca respiri aer iti ramane tot la fel de mult si dupa ce l-ai consumat.
Mai specific, legat de nevoia de infrastructura IT, in Romania are competitie directa nevoia de baie in casa la ~50% din populatie si (din auzite) nevoia de bandaje in spital daca te operezi (asta e mai veche) sau acces la vaccinuri pentru copii mici (cu toate ca se plange lumea ca nou nascutii sunt la minim istoric).
Pe partea de resurse, in Romania, aparent lucreaza 1 din 5 (sau 4 milioane din 20), si produce ~50% din cat lucreaza un UK-ist (according to https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_%28PPP%29_per_capita). In UK aparent lucreaza 32 milioane, de 8 ori mai mult (according to https://www.ons.gov.uk/employmentandlabourmarket/peopleinwork/employmentandemployeetypes/bulletins/uklabourmarket/apr2017).
All in all, resursele sunt de 16 ori mai mari, numarul de persoane la care se impart de 3 ori mai mare (according to http://www.worldometers.info/world-population/uk-population/). In principiu (all else being equal, si stim ca multe altele nu sunt la fel), ar trebui ca cei din UK sa o duca de 5 ori mai bine decat cei din Romania. Aparent, un mod prin care o duc mai bine e ca au baze de date si site-uri/portaluri din care sa le accesezi.
Si mai specific, legat de link-urile ca pica emag de black friday, aparent, au vandut de vreo 60 de milioane de lei, cu site-ul aproape(?) mergand. Ma gandesc ca au epuizat majoritatea stocurilor in ziua aia, chiar daca prima ora a fost jos. Mai mult, a scris presa despre ei ca uite ce oferte bune au ca le pica serverele de la numarul de clienti. Cateva persoane tehnice se uita superior ca ei puteau sa faca mai bine. All in all, not a bad day. Nu-mi dau seama care sunt costurile sa faci sa mearga platforma cu 450.000 de useri simultan, dar nu sunt convins ca merita investitia pentru emag. Ca si cum ti-ai lua ceva masina sport pe motivul ca vrei sa optimizezi viteza de deplasare, dar mergi 1 zi pe an pe autostrada in Germania cu 250 la ora, in rest esti la 180 maxim. Diferenta de pret fiind 1 la 10, fata de o masina care merge ok la 180.
Perfect pentru emag, daca asta e standardul, n-are rost sa investeasca aiurea, ca oricum nu ai cu cine compara. Dupa ce a dat rds / cosmote milioane de minute gratis, majoritatea au marsat in directia aia. Inainte, e scump domn’le, nu se poate. Inainte de Tesla, majoritatea nu prea se incumetau la masini electrice, cum face Tesla tam tam, cum toti au cate una la vanzare (e mai complicat de atat cu masinile electrice, dar si ideea asta e valida).
Legat de restul site-urilor si alea de la stat, chiar daca site-urile din Romania sunt praf, daca nu plateste (nu vrea sau nu poate) nimeni pentru imbunatatirea lor, nu este cerere(in sensul economic) de angajare pentru cei care creeaza si intetin site-uri. Daca si din banii care sunt alocati, 50% tre sa intre in spaga, nu neaparat renteaza sa angajezi dezvoltatori buni, ca vorba aia, semneaza clientul daca tot ia el mai multi bani decat iei tu.
… prea criptic… Mai mult, nu-mi dau seama nici de legatura cu intrebarea…
Coaie, ne pierdem vremea discutand.
Tu nu faci legatura din “un sistem de 10,000 de euro cu tot restul costurilor poate face treaba a 100,000 de maimute platite de pomana de la buget” sau “plateste statul (adica voi) zeci de milioane de euro pe solutii care nu functioneaza (card de sanatate, e-romania si cam orice inseamna siveco, asesoft, uti, technet etc)” sau “nici nu stim unde e canalizare si unde nu” si “romulanii au buda in curte”.
Alea cu emag, domo si ing erau doar demonstratii simple ca “e nevoie”.
Traim in secole diferite si aia e.
Comparatiile dintre UK si Romania sunt bune cel mult prea a-i amuza pe cei care le citesc si au trait in UK. In rest…
Faptul ca e prea criptic ss-ul ala imi spune ca nici nu are sens sa incerc sa-ti explic.
Problema e ca lucrurile utile statul investeste prea putin. Am lucrat la o firma care vanduse software de contabilitate/taxare pentru 1/3 din tara (ma refer contabilitate bugetara, nu privata) si avea cifra de afaceri mult sub 2 mil E. Cam asta e motivul pentru care nu avem ceva ok. Ca trebuia sa angajezi ceva oameni sa vorbeasca cu bovinele din primarie cand nu le mergea ceva, adica mereu (gen asa, un 15-20 persoane. Sa zicem 1.500 euro brut pe luna => vin 300.000 euro brut pe an). Apoi ceva analisti, ca nu puneai programatorul sa citeasca 60 pagini de legislatie pentru fiecare feature. Si astia erau rari (ma rog, astia competenti) asa ca mai bagam un 3.000 euro brut * 10 oameni, cam 400.000 Euro. Si tot asa. Tin minte ca profitul maxim a fost de 100.000 Euro si anul urmator nu au vrut sa ma plateasca ceva judete asa ca a fost reinvestit profitul ca sa nu dea firma faliment.
Dar cand e vorba de ceva proiect simplu, dala cu 3 tabele, baga imediat 10 mil euro si apoi vreo 30 mil euro pentru mentenanta. Si tot nu merge, ca e greu sa faci insert intr-o tabela.
La privat problema tine de mentalitatea noastra. Aveam niste prieteni la intel romania care intrau la 12 noaptea in conferinta cu cei din SUA. Dar doar ei faceau sacrificiul asta. Si lucrau pe ceva 1.500 euro.
Dude, omul nu face legatura dintre sutele de milioane aruncate prosteste pe orice cacat si faptul ca “avem buda in curte”.
Omul asta nu vede legatura dintre “la romani costa 184 de milioane de euro, dureaza 7 ani si se blocheaza la activare cu 14m rows, in timp ce Manowar lucreaza cu 22.4m, zburda, dureaza 2 zile si costa 30 de dolari pe luna” si “e sau nu nevoie de Manowari, sunt sau nu sunt joburi pentru ei”. Omul nu face legatura dintre “economia neagra indoaie Romania, se produce la negru, se vinde la negru si se munceste la negru pentru ca nu exista un sistem care sa monitorizeze cine ce bani primeste si ce bani cheltuie si de unde-i vin” si “avem buda-n curte” sau “stam la bloc in provincie, da’ ne incalzim cu lemne sau pe butelie, ca nu sunt bani, boss”.
Nu apare gandul ala nastrusnic “ba, ce-ar fi sa nu mai dam 184 de milioane si sa dureze 7 ani; ce-ar fi sa luam unu’ ca Manowar (nu pe Manowar, atentie; ca el nu vrea; sa-l luam pe unul ca el) si sa-l punem sa ne faca chestiile astea, sa-i dam acolo, nu stiu, 1000e/luna. In 1000 de luni (da’ nu traieste ala atat), cheltuim pe curul lui un milion; si de restu’ de 183 de milioane sa punem in pula mea canalizare in dracu’ stie cate sate/comune, ca nu-s inginer instalator; Asa, sa nu mai aiba vitele alea buda in fundu’ curtii cu groapa sapata and shit”.
Nu apare nici gandu’ ala cu “ba, da’ daca oamenii muncesc in loc sa se invoiasca o zi de fiecare data cand au nevoie de un act sau le expira permisu’ sau pula mea, oare cat castigam la GDP?”.
Nu apare nici ideea aia cu “un banal sistem de permite sa scapam de 100,000 de bugetari care iau salarii umflate de pomana si se moscaie o luna pentru orice cacat; ce-ar fi sa punem sistemul ala si sa trimitem alea 100,000 de capuse la munca reala sau sa facem altceva cu ele? Oare cat ne costa alea 100,000 de capuse anual? Oare cate astfel de sisteme ar putea inlocui cate sute de mii de capuse?”.
Nu, coaie. Nu se unesc punctele alea, nu iese un desen. Nu nimic. E liniste si pace.
Alora de la ING le pica sistemu’ ala de cacat saptamanal – numai dracu’ stie cate comisioane pierd ei asa, ca doar Romania e tara comisioanelor – dar omul imi explica ca nu sunt joburi pentru ca nu e nevoie de de-aia ca mine acolo. Si-mi serveste teorie economica, se-ntelege.
Alora de la EMAG le pica site-ul la absolut orice basina, da’ omu’ insista ca nu e nevoie de de-aia ca mine, ca ei oricum au vandut ce doreau sa vanda in ziua aia. Si-i dau exemplu pe-aia doar pentru ca-s unii destul de mari, adica isi permit sa faca diverse, nu discutam de site-ul lu’ Badea Gheorghe din Vascauti, sa zici ca pur si simplu nu-i pasa.
Asa ca pula mea, cand se mai duce ceva pe pula, mergeti in piata si #rezistati #colectiv. Csf, ncsf. Ca daca pun un screenshot aratand sub o sutime de secunda timp de raspuns la interogarea unui cacat cu 22.4M rows fara cache, e prea criptic. Ce e oare aia? Ar putea fi orice. Mie-mi seamana a pweeka$$o – fratele cu bani al lui pwcceenee, jucator in Bundesliga, pula mea.
Intre timp, in UK, eu lucrez de-acasa – nu pe 1000 de euro – imi beau cafeaua cu lebedele maidaneze si ma felicit zilnic c-am plecat dracului de-acolo. Tara aia trebuie pur si simplu bombardata, sa nu mai creasca nici gandacii dupa. E singura solutie.
@Manowar Mai e un factor in afara considerentului economic: in Romania, nu prea gasesti oameni calificati la nivelul pe care-l descrii tu. O buna parte dintre cei competenti prefera sa lucreze in afara tarii, chiar daca ar fi platiti in tara la acelasi nivel.
Sunt putine posturi care chiar sa impuna un grad inalt de competenta tehnica si sa plateasca pe masura, asa ca un om calificat iesit pe piata se va gandi:
– Daca se angajeaza la una din putinele firme din tara care corespund criteriilor, isi va gasi mai greu altceva local atunci cand pleaca de acolo, cu mai multa experienta si pretentii salariale mai mari.
– Altfel arata sa ai in CV un numar de ani la o firma din exterior si altfel arata acelasi numar de ani intr-o firma din Romania, mai obscura pe plan international, chiar daca plateste la fel de bine. Un stagiu de experienta in afara Romaniei e un atu convingator si pe plan intern, si pe plan extern.
Acum vreo doua luni am tinut interviuri pentru un post de dezvoltator web si unul pentru Android. Am discutat cu persoane la inceput de cariera, cu intentii de a obtine €900 – €1200 net lunar si persoane cu 3-5 ani de experienta in tara, cu un nivel mediu de competenta si asteptari in jurul a €2000 – €2500.
Unii dintre ei lucrasera chiar la Emag, unde avusesera un nivel de salarizare asemanator, asa ca problema nu e doar la nivel de remuneratie, e si la nivel de aptitudini.
Intr-o piata a muncii limitata la numar, vor fi mult mai putini indivizi la niveluri inalte de competenta, iar o eventuala oferta la nivel european, cu propunere de relocare inclusa, ar fi cel mai probabil lipsita de succes, atunci cand destinatia e un oras mai putin cunoscut din Romania.
Mi s-a oferit la Cluj, acum ceva vreme o pozitie ( nu am ajuns la interviuri “tehnice”, poate-s doar optimist) care era un pas in fata clar din perspectiva carierei. Nu am ajuns sa discutam de bani, dar au spus ca nu ar fi o problema. Dar Cluj…
Costul vietii in Cluj-N. este foarte ridicat. In plus, Clujul a devenit sufocat de masini. Si nu are decat un singur parc mare, si ala rarit de copaci. Se construieste inca, orice spatiu posibil este speculat, unde e iesirea spre Polus, mai aveau putin si tranteau blocurile pe sosea.
Păi eu ce spuneam, un nou București, doar ceva mai mic și cu infrastructura mai proastă.
Nu ne trebuie nou aici in tara Manowari ma. Aviem di tati : http://www.digi24.ro/video/regional/digi24-oradea/incalzire-in-treptele-catedralei-ortodoxe-din-oradea-723059
Da, din pacate. Nu ma mai impresioneaza cu nimic, ajunge sa ma deranjeze si accentul.
\
De acord. Il mai scriu pe asta si revin la citit, partea de scris o las la altii mai talentati. Aparent si in scris reusesc sa enervez lumea relativ usor.
Discutia noastra imi aduce aminte de o discutie recenta cu un cuplu din Rusia. Amandoi tineri, el a terminat ceva scoala importanta de inginerie din Moscova, ea parte dintr-un program de 1 an la o firma frantuzeasca in care era pregatita (groomed) pentru o pozitie de management mai serioasa. Amandoi inteligenti dupa parerea mea. Din cate ziceau, nu aveau televizor, nu urmareau stirile din Rusia. Ea era plecata de cateva luni in Franta.
Si povestim noi ce povestim, ajungem la sanctinile economice (again, if you only have a hammer… ). Intreb eu care-i parerea din interior, cat de tare se simt afectati de sanctiuni. Amandoi, la unison, pai ca nu-i afecteaza sanctiunile pe rusi, ca au inceput sa-si faca local chestii, ca uite, este branza parmigian facuta in Rusia. Amandoi: noi nu o mancam ca e groaznica, dar pe rusi nu-i afecteaza sanctiunile economice. Mai discutam un pic, si se distreaza amandoi ca acum e simplu cu cadourile, de fiecare data cand revin din delegatii cumpara branza pentru toata lumea.
Mai discutam un pic, si ea explica cum sanctiunile oricum nu se aplica, ca uite, firma ei tot face afaceri in Rusia, ba chiar e in extindere pentru ca acolo fac cel mai mare profit dintre toate tarile in care activeaza si cumpara o buna parte din ce vand local. Ma gandesc eu, ce bine le merge rusilor, produc chestii, le vand unora care le vand tot rusilor la pret dublu ca isi permit, lipsind concurenta. Dar sanctiunile nu-i afecteaza pe rusi.
Mai discutam un pic, tipul, care lucreaza in automatizari industriale la o firma americana, zice ca uite pe firma america o afecteaza mai tare ca nu mai vand rusilor (presupun ca anul asta nu mai au loc in top 500, nu stiu). Si rusii isi automatizeaza singuri ce au de automatizat, sunt servicii mai proaste si mai scumpe, dar pe rusi nu ii afecteaza criza. Intreb eu, mai, dar voi automatizati industrial la oligarhi la palat sau automatizati fabrici, Fabrici care produc chestii si fiecare automatizare e mai valoroasa pentru detinatorul fabricii automatizate decat pentru voi, ca de aia investeau, si faptul ca nu se automatizeaza chestii inseamna pur si simplu ca sunteti mai saraci decat ati fi putut fi, ca tara. Acuma nu mai tin minte exact raspunsul lui, ca eram deja la a 2-a / 3-a sticla de vin (am ratat recomandarea lui Taleb sa beau votca cu un rus, ca singurul rus pe care-l cunosc e hipster care bea vin) si eram mai fuzzy….dar presupun ca era ceva de genu “pe rusi nu-i afecteaza sanctiunile economice”.
Povestirea mi se pare amuzanta ca e prima instanta in care am vazut cat de bine functioneaza manipularea, chiar daca nu urmaresti presa si televiziunea.
Freelancing tata. E cam riscant financiar da’ dpdv al comfortului si al lipsei de futere la icre e ideal.
Ca-ti trebuie relatii/cunostinte ca sa dai de un job bun e veche de cand lumea dar s-a mai inmuiat o leaca de cand cu internetul – pe partea de IT zic.
2 chestii care-s la baza mucegaiului:
1)Ai’ de angajeaza sunt si ei oameni, nu roboti, altfel ar angaja tot timpul bazat exclusive pe merite fara nici o legatura cu aspectul sau skill-urile sociale ale intervievatului. Prin urmare isi aleg oameni pe care-i plac mai mult sau mai putin si care se intampla sa fie si destul de priceputi ptr. jobul respectiv.
2)Sistemul de selectie CV-uri sau intervievati e futut, poluat cu incompententa si durere-n pula.
Nu-ti trebuie mari “calificari” pentru a face ce-am descris mai sus.
Pai, pula mea, daca e vorba sa-ti ramana cateva mii de euro lunar, parca ai prefera sa nu trebuiasca sa-i spargi in Bucuresti. Nu stiu de altii, da’ eu numai cand ma gandesc la o iarna de-aia de -25 de grade, parca-parca imi trece orice chef de Romania.
Pula. Daca alegi sa traiesti in secolul 20, da, sunt putine posturi. Si alegerea clara e sa traiesti in secolul 20 in Romania. More like 19, in unele cazuri (aveti certificat de nastere? copie legalizata? timbru de la posta? stampila cu pula lui Vlad Tepes?)
Mie-mi spui? 🙂
Cred ca nu ai inteles nimic din ce-am zis.
ce haios e sa discuti fara nici un fel de treaba despre nivel
Nu am avut niciodata o recomandare pt job, iar prin 2000 si ceva toamna m-am trezit intr-o tara straina cu o limba fututa si cu oameni ce nu o prea dadeau pe engleza. Asa ca am facut un email general despre mine in Engleza, am filtrat toate firmele din oras analfabetic si l-am trimis. Din 300 de emailuri am obtinut 6 interviuri. M-am angajat la prima firma in tara asta asa.
Ca tot ziceai de permisul pe care ti-l comanzi online.
Romania 2012. Imi expira permisul in cca 6 luni. Buletin de GL, locuiam in B. Lucram in Floreasca. Dau o fuga la DRPCIV Pipera (2 km) sa intreb: “daca aveti buletin de GL, il puteti face doar la GL”. Asta e.
Ia Laurentiu zi libera (ma rog, inainte de Pasti, am legat-o cu pastele). Fuga la Politia GL: facut poza, dat cu subsemnatul cu un pix: “veniti in 2 ore sa luati dovada, permisul vine prin posta intr-o saptamana”. Noroc ca eram pe jos, ca nu aveam dreptul sa circul cu masina. Aveam de gand sa dau o fuga si pana la vecinii ucrainieni, doar cu dovada, nu puteam conduce in afara tarii. Asta e. Cateva zile mai tarziu, dupa Pasti, vine permisul acasa la GL si mi-l pune taica-miu pe curier (bine ca nu trebuia ridicat de la politie, sa mai fac un drum sau sa-i fac lui taica-miu o procura). Pe plicul original al permisului, la expeditor, scria frumos DRPCIV Pipera. Datele pentru permisul meu au fost preluate la GL, au ajuns in Pipera, s-a tiparit permisul acolo, a fost expediat la GL, de unde taica-miu mi l-a trimis la adresa firmei din Floreasca. Adica eu m-am plimbat 500 de km, s-a plimbat si permisul alte 500 de km pentru 2 drumuri de cate 2 km fiecare.
De ce nu puteam sa fac poza in Pipera si sa dau cu subsemnatu’ tot acolo si sa-mi iau permisul in 2 ore? Pentru ca pantof.
Un an mai tarziu, macar pasaportul l-am facut acolo si tot de acolo l-am ridicat, nu inainte de a completa o hartie care sa justifice de ce imi fac pasaportul la B si nu la GL…
Zic mersi ca nu am buletin de Satu-Mare, ca mi s-a zburlit paru’ de pe spinare cand am vazut cat face trenul pana acolo…
@Manowar Nu ma refer neaparat la calificarile formale, ci la aptitudinile in domeniu.
Sa incerc sa clarific si pentru @Animaloo la ce ma refeream, in mare, prin acel nivel: abilitatea de a configura si intretine un sistem scalabil, cababil sa raspunda prompt unui numar mare de interogari simultane pe seturi ample de date.
Ce includ aici ar fi analiza cerintelor functionale specifice aplicatiei, urmata de:
– selectia, instalarea si configurarea de hardware adecvat cerintelor functionale, atat la nivel de calcul, cat si de stocare a datelor.
– selectia, instalarea si configurarea sistemului de operare pentru acel hardware.
– selectia, instalarea si configurarea unui motor de baze de date adecvat.
– crearea si configurarea rolurilor de acces la baza de date si a utilizatorilor aferenti.
– crearea si configurarea bazei de date, incluzand structura tabelelor, selectia constrangerilor si a indecsilor, intocmirea unui plan de validare si verificare a integritatii datelor, crearea unui sistem de versionare si planului asociat de actualizare.
– crearea si optimizarea interogarilor si a planurilor aferente de executie,
selectia seturilor de interogari implementate ca vizualizari (pentru simplificare, la raportari, pentru verificari suplimentare la modificarea datelor, pentru permisiuni diferentiate, ca parti invariante ale planului de actualizare la versiuni noi, etc), selectia seturilor de interogari implementate ca subrutine stocate (pentru incapsulare si modularitate, optimizare a traficului de date, reducere a dependentei de client, validari complexe, abilitati de operare tranzactionala cu date din surse externe, etc), precum si a declansatoarelor asociate.
– definirea si implementarea unui plan de partitionare orizontala.
– definirea si implementarea unui plan de creare, validare si restabilire a datelor din copii de siguranta.
– definirea si implementarea unor planuri de testare functionala, de performanta si de securitate.
E foarte posibil sa fi omis unele etape, sa nu le fi aranjat in mod necesar in ordinea aplicarii (o buna parte sunt inter-dependente, asa ca nu putem vorbi oricum despre o ordonare stricta), iar necesitatile si experientele fiecaruia in privinta unor astfel de sisteme vor fi diferite in, functie de domeniul in care activeaza si de cerintele efective de implementare.
Daca prin a nu avea “nici un fel de treaba despre nivel”, te referi la faptul ca nu sunt personal capabil de a implementa integral, profesionist, stabil si rapid un astfel de sistem, atunci da, ai dreptate. Probabil n-as fi cautat sa angajez pe cineva in acel rol, daca l-as fi putut indeplini eu.
Manowar, mi se pare ca Belcak are dreptate in cateva subiecte.
Exceptand desigur chestiile de stalking/doxing/limbi si NLP de doi bani.
Acestea suna ca si cand vrei sa inviti o femeie la o petrecere in pijamale, asa ca in loc sa-i propui subiectul direct ca un om civilizat, o iei de departe: facebook, linkedin, instagram, cerc de prieteni, admiratie, sfaturi, interese si alte aiureli, doar-doar o sa ridice ea subiectul pijamalelor. Lol.
Poate asa e la Microsoft, nu degeaba se cheama firma Micro si Soft.
Cred ca procentul e optimist. La mine inca nu a depasit 0%.
Am lucrat full-time/part-time/contract in vreo 15…20 companii (unele in paralel) in ultimii 20 si ceva de ani.
Din sutele de aplicatii pe bJobs, eJobs, linkedin, taleo, etc, am fost invitat la fix 0 (zero) interviuri. Zero. Inca sper, mai apas din cand in cand fara chef butonul de “Apply now”.
Joburile obtinute: recomandari sau pur si simplu m-am autoinvitat la CEO-ul / HR-ista care facea recrutarea. Autoinvitat adica sunat, mesaj direct si mers la fata locului sa depun un “live CV” sau cam asa ceva. CV-ul pe hartie/pdf oricum intra pe o ureche si iese pe cealalta gaura a cosului, e total inutil, sunt de acord cu Belkak.
Am avut si joburi mai prost platite pe recomandare … si joburi bine platite fara.
Iar de cand cu linkedin e simplu: pot sa vad cine se stie cu cine angajeaza, si pot sa solicit o recomandare de la o cunostinta comuna. Asa, out-of-the-blue. Chiar cu riscul primesc recomandare gen “ragăm nu” ca in schita Infamie de Caragiale. Se pune jobul ca e pe “recomandare” daca apelez la (oarecum) cunostinta comuna?
Aceasta merge garantat. In facultate am aplicat pentru o bursa in Italia, si desi eram cam cel mai calificat sa o obtin (fara modestie), au fost preferate niste colege pe motiv de “egalitate de sanse”. Cum mai erau ceva burse prin Franta (care cereau obligatoriu franceza, unde eram zero), m-am dus la recrutor direct cu intrebarea “what is the most difficult project you are working on?” si exact acolo am spus ca vreau sa lucrez. Am obtinut imediat bursa, vreo 6 luni prin Franta, doar m-am chinuit un pic o luna inainte de plecare sa invat ceva franceza.
Intrebarea cu “biggest challenge” o pun de regula ca sa pregatesc intrebarea “cat ar fi dispusa compania sa plateasca pentru rezolvarea acelei probleme”? Asa … informativ, ca sa stiu cam pana unde ar merge bugetul real, nu cel declarat. Intrebarea “biggest challenge” e chiar “the million dollar question” dpmv.
Faci o confuzie: Tariceanu nu a fost angajat, ci a fost numit cu mandat. E o mare diferenta. Mandatul pe care-l are de la sponsori e secret, insa KPI-urile de indeplinit cred ca sunt clare deja: botnita la justitie, liber la coruptie, adus bani la buget, rezolvat banii stransi la buget.
Ce a facut Tariceanu ca iasa la suprafata nu stiu exact, as da un exemplu mai cunoscut.
Cum ar fi Ponta: era un tanar procuror incompetent care nu a reusit sa rezolve vreun dosar in cariera. Cu exceptia dosarului procurorului Panait, procuror care era pe cale sa infunde niste baroni PSD prin Ardeal. Dupa rezalvarea cazului Panait, Ponta a ajuns sef al corpului de control al lui Adrian Nastase, atunci PM. Unde s-a facut iarasi remarcat prin aducerea presei sub controlul PSD. A urmat sefia tineretului PSD, sefia peste Daciana, sefia PSD, sefia tarii si (aproape) presedintia.
Oricine poate sa obtina un job tip Ponta. Sau Tariceanu.
Daca rezolva cateva Cazuri Panait, daca rezolva presa (si blogerii mai nou), si daca se insoara cu fata imparatului, sucesul e garantat.
Ma rog, poate sa fie si mama sora cu sotia imparatului, a mers la actualul PM.
E asa de simplu. Oricine poate.
Ce incercam sa spun e ca toate alea pe care le-ai listat tu sunt considerate in lumea reala banalitati. Mi-ar lua cel mult o zi (excluzand timpul pierdut pana as comanda hardware si ar veni, ca nu-s dhl…).
Discut, evident, de backend. Eu personal nu as fi in stare sa fac un frontend frumos pentru asa ceva, dar unul functional (php, basic look), da.
…in companiile de cacat.
Multinationalele in general sunt cam asa. Joburile si procedurile sunt gandite sa functioneze cu orice prost. Asa ca in general prostii ajung sa functioneze pe acolo.
Caz concret: cautam analist financiar, vine “pe recomandare” o fata care era “Analist financiar senior III” la Vodafone Romania (inteleg ca era ceva nivel avansat).
Ii dau direct testul standard, care presupunea sa intocmeasca un cash flow in Excel la o proprietate cumparata cu credit bancar si inchiriata, dupa care sa calculeze NPV si IRR. Ceva de nivel mediu in Romania, basic in UK, de max 30 minute.
Dupa vreo jumatate vine fata foarte incurcata cu nu gaseste pe net “tabelele de discount”. Adica ea la Vodafone nu aplica (si nici nu avea habar de) functia IRR din Excel, si nici de formula ratei de discount 1/(1+i)^n care e ceva de baza in analiza. Vodafone le dadea niste tabele cu rezultatele functie de i si n ale formulei 1/(1+i)^n si ea lua cifrele din tabele.
Ca asa scria in procedura Vodafone, procedura gandita sa functioneze pentru orice prost ar fi fost angajat.
@Manowar Avem experiente diferite si “lumea reala” difera in functie de domeniul in care activezi, firma in care lucrezi, localizarea geografica, etc.
Din aceeasi lume reala fac parte si oamenii care ar putea incepe lucrul la aspectele pe care le-am enumerat intr-o singura zi (sau chiar termina, pentru un proiect mai mic), dar si cei multi care mi-au venit la interviu dupa ce lucrasera in domeniu prin diverse alte locuri, si care nu erau, sa spunem, nici pe departe atat de increzatori precum esti tu.
Ce-i drept, pentru un caiet de sarcini de cateva zeci de pagini, sa pretinzi ca termini chiar si etapa de modelare a sistemului intr-o zi e de cele mai multe ori, o exagerare, insa nu asta a fost problema, nu ma confrunt cu deadline-uri atat de apasatoare.
No shit. O exagerare, zici tu. Pai, hai sa vedem.
Bun. In functie de buget, ceva HP sau Dell (ceva DL sau r720). Pot sa-ti dau modele exacte cu ce vrei tu pe ele, da’ depinde de buget, de-aia nu vin cu ceva exact aici, ca n-are sens sa-ti vorbesc de 2 * hexa pe ele daca tu ai bani doar de 1 * quad.
20 de minute cu indulgenta.
Sigur. Sa fie mysql zic. Desi merge si pe postgresql, da’ as merge pe mysql din motive subiective.
Adica un rahat de grant blah on blah identified by blah si un grant replication slave .. – hai sa zicem vreo 10 minute cu tot cu “sa ne gandim la cati useri vor fi si care ce drepturi vor avea)
40 de minute pe ceas la o baza de date cu 22.4M rows. Verificat cu time mysql
Indexes? (sau indices, plm, ma pis pe pluralul lor)?
E destul de bine indexat tabelul asta pentru gustul tau?
Cam 5 minute pe ceas. Hai sa zicem 30 daca bagam si chestii mai complexe acolo, desi nu prea ai ce cacaturi complexe sa bagi la ce-am zis eu.
Sa tot fie vreo 20 de minute de munca. Hai, 30, ca poate discuti si de introducerea datelor si vrei niste constraints, niste reguli (gen ce bagi la CNP sa fie din X caractere, nu mai mult, nu mai putin etc)
Am ras. Adica create table partition by? No shit? Poate de fapt te referi la scalabilitate, gen sa zicem un cluster cu X nodes, cum ar fi orice percona xtradb?
Hai si-aici vreo 30 de minute. Cu tot cu setat replicare, tinut binary logs si relay logs si plm + vreo 3 tipuri de backup, de la un lvm snapshots si xtrabackup la un stop slave si copiere binara.
Adica sa fie validate queryurile ala si escaped caractere speciale (sau nepermise deloc). Sa fie si-aici vreo 10 minute de munca.
Intr-o zi n-ai ce face cu asta.
A, cat dureaza introducerea datelor? Aia poate varia. Depinde de sursa. Pe-aia e foarte posibil sa n-o termini intr-o zi daca tre’ sa le iei de pe hartie si sa le introduca niste maimute.
Boss, nu-s eu vreun geniu, da’ ce vrei tu nu e deloc complicat. Singura parte “complicata” (in sensul ca dureaza, nu ca-i complicata operatia in sine) e introducerea datelor daca trebuie sa le iei de pe hartie. Desi si-acolo, cu putin bulan, daca nu a scris cineva cu creionul sau scris de doctor poti trece prin ceva OCR. Cel mai probabil nu, sa zicem, ca cine stie cum au scris maimutele in arhive. Da’ si atunci, OK, iti pui la munca 1000 de bugetari sa introduca datele. In vreo 2 luni s-a terminat smecheria.
Pe scurt, nu designul si implementarea ar fi o problema, ci lipsa de vointa. Stim amandoi (cred/sper) ca problema nu e de natura tehnica, ci de natura politica. Gen “nu putem face asa ceva, ca lasam oamenii aia fara obiectul muncii si nu mai pot justifica oficial cele 6 ore de solitaire”.
Inteleg (in mare) ce spui, dar cum sunt afon la tot ce inseamna Office, nu-mi dau cu parerea.
Sa mai adauga: a picat si siteul digi dupa 10 minute de la inceputul “finalei” campionatului de fotbal. Si poti sa vezi transmisiunea live doar daca ai internet de la ei, so…
Adevarat?
https://www.weforum.org/agenda/2017/03/looking-for-a-job-these-are-the-countries-to-head-to?utm_content=bufferca4ae&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer
Printre alte chestii pe care le fac pe la munca, lucrez uneori pe cateva aplicatii cu baze de date care au intre 100 si 300 de tabele, tot cam atatea stocate si viewuri si, ce sa zic, nu-s nici pe departe chestii de administratie si guvernanta la nivel statal.
Una din ele trebuie reimplementata din regim de colocare la sediul clientului si comunicare prin socketuri, in regim de conectare http la un server central.
Se schimba cu ocazia asta si modul in care se va organiza sistemul (unele concepte dispar, apar altele de conectare cu alte softuri, apar rapoarte noi, etc).
Am cateva zeci de pagini in caietul de sarcini, doar cu descrierea entitatilor implicate, n-am apucat sa trec inca la descrierea operatiunilor din stocate, a rapoartelor si a documentelor generate din datele respective.
Nu stiu la ce fel de sistem te gandesti tu cand prevezi “40 de minute pe ceas” sau mai putin pentru anumite etape, eu unul imi rezerv cateva zile dupa ce le dau in implementare doar ca echipa sa citeasca documentatia respectiva, sa o inteleaga si sa o discutam.
Din perspectiva asta am motive sa cred ca lucrurile n-ar fi tocmai simple nici in cazul digitizarii birocratiei bugetare, concretizata prin sisteme de la care te astepti sa centralizeze, sa analizeze si sa puna la dispozitie, atat public, cat si interdepartamental, seturi de date care nu sunt doar voluminoase, dar si potential complicate la nivel de reprezentare.
Chiar daca nu as obiecta la timpii de lucru pe care i-ai estimat, tin minte ca pusesei la un moment dat pe blog niste grafice de productivitate de la un loc de munca, de unde reiesea ca, in termeni de productivitate, cam depaseai tot restul echipei, cumulativ.
In ipoteza ca v-ati angajat pe acelasi rol si in acelasi interval de salarizare, e clar ca la nivel de competenta, daca-i sa iau pe cineva din respectiva echipa la intamplare, n-ar avea nici pe departe rezultate atat de promitatoare.
De aici reiese ca nivelul mediu al cuiva din domeniu e foarte posibil sa fie cu mult sub al tau, iar daca in evaluarea ta, ce vreau eu “nu e deloc complicat” pentru tine, n-as putea sa cred ca ar fi tot atat de simplu pentru majoritatea celor care vin la interviuri de angajare pentru un astfel de rol, indiferent de salariu.
La nivel de stat, da, e o problema de natura politica, aici ai dreptate. Chiar sa fie problema tehnica la origini, daca e vointa in sistem, se pot trimite oamenii la specializare si se rezolva in ceva timp si latura respectiva (daca nu vor sa lucreze pentru ei oameni competenti din exterior). Problema e, intr-adevar, ca nici macar nu se incearca.
@luvieere multe sisteme exista, programam eu la ele. Dar nu sunt folosite pentru a nu concedia din personal. De ex la primaria sector 5 le lua, probabil inca le ia, 2 saptamani se iti elibereze ceva adeverinte ca esti inregistrat ca pfa. Pentru ca lucrau vreo 4-5 oameni la arhiva desi era totul informatizat.
@Robert Asta-i clar si fara informatizare: umbli cu o hartie in 3 cladiri, dupa 3 stampile, cand chiar si fara vreun calculator prin preajma, ar putea da cineva trei telefoane sa confirme detaliile si sa-ti dea un singur aviz. Dar asa n-ar mai tine ghisee deschise la n-spe directii si arhive si n-ar mai avea justificare pentru oamenii de pe posturile alea.
Sunteti un pic pe langa problema.
Problema nu e ca poti sau nu poti sa faci o baza de date cu cetateni intr-o zi.
Nu cred ca poti sa faci mai mult decat o baza simpla cu CNP, Nume, Adresa intr-o zi, da’ nu vreau sa ma cert pe tema ca poate Manowar, daca e “la concurs”, o face intr-o zi, dar intre noi stim foarte bine ca nu munceste nimeni zi de zi ca si cum pamantul s-ar termina maine. Mai gresesti, mai capu-n nori, vazi vezi doua chestii care nu se pupa, un pas inainte si doi inapoi, ca asa e IT-ul. Dar oricum, tot putin ar dura. C-o fi o zi, c-or fi trei.
Problema e daca vrei sa relationezi niste tabele cu : Proprietati (assets), dosare medicale , pula, pizda – hai ca va pricepeti voi, gluma se ingroasa, si aici e si problema , una din ele; integrarea.
Nu e nevoie de nici-o introducere manuala de date, in teorie, ca toti cetatenii exista digitizati cu CNP si pula mea IN MAI MULTE baze de date. Aia e problema, fiecare serviciu foloseste bazulita lui de date, cat se poate de locala si de privata. Si toti lucreaza cu calculatoare pe windows si cu aplicatii client cat se poate de idioate si de rigide la orice schimbare . N-ai sa vezi php, .NET sau orice cacat web va e voua prieten, care-ti permite sa lucrezi oarecum liber de sistem de operare, platforma.
Aici e buba ce-a de-a doua.
Interfatarea, Human Computer Interface.
Ca vezi tu, degeaba face manowar 10 query-uri, 50 de view-uri pe tabele, toate intr-o zi, ca numai el le poate utiliza in forma aia. Hai si jumatate din restul ITstilor. Dar pentru restul, mai bine iau 2 teancuri de hartii la mana, ca daca ii lasi intr-o camera cu astea si-un calculator 10 zile, cand ii cauti ii gasesti spanzurati cu query-urile de baza de date.
Si sa faci un php cu 3 ecrane ( Raport, new , edit) pentru exemplul dat o fi simplu, dar nu faci mare lucru cu asta, nu?
Ca cele mai multe chestii au nevoie de chestii grafice, gen daca vrei un cadastru, sau pula mea. Cam orice. Alea-s pe alte principii, nu vreau sa intram in detalii tehnice, ca nu asta e scopul.
Ideea e simpla:
Luvieere zice ca ce complicat e softul de facut, ca uite are el proiecte dificile si Manowar zice ca nu, ca e simplu, cu 3 tabele, 2 indecsi si ceva setup la baza de date ai iesit din cacat.
Lucrurile stau asa. Cu tabela aia pe care o face Manowar intr-o zi, DACA AR FI FOLOSITA LA SCARA NATIONALA, ca sursa unica, da Romania ar fi cu vreo 5 ani mai in fata. Cu asta sunt de acord.
Ce zice Luvieere e cum se intampla lucrurile cand ai un contract de modificare software la un client mare; corporatie.
Nu faci tu de capul tau 3 tabele. Nooo. Interconectezi datele cu ce exista deja planing, peste planing, sa nu il incurci pe X, pe Y, piesele sa se potriveasca, planetele sa se alinieze sefii sa aprobe.
Si asta e greul si nu conteaza cat de repede face Manowar o baza de genul asta ca e irelevant. Ca nu lucreaza singur.
Manowar trebuie sa gaseasca o solutie sa integreze toate cacaturile deja existente in softurile facute de ghita si cine o mai fi avut contracte cu astia si sa transpuna aplicatiile intr-un sistem unificat.
Cand sunt prea multi pe care trebuie sa-i multumesti lucrurile de obicei merg prost.
Si pentru tot ce spune Orbu mai sus, e nevoie de un arhitect de solutii si integrare. 🙂 So, o punem de un draft pe hartie?
Uite ici pe unii care au integrat softul bine de tot . Multumiri lu’ Microsoft ca platforma lor e in toate institutiile statelor.
Nu ma refeream la faptul ca poti astepta dupa o aprobare de la un politruc infect si 20 de ani.
Discutam de faptul ca tehnic, o faci intr-o zi. Am zis mai sus si subliniez:
Pe scurt, nu designul si implementarea ar fi o problema, ci lipsa de vointa. Stim amandoi (cred/sper) ca problema nu e de natura tehnica, ci de natura politica. Gen “nu putem face asa ceva, ca lasam oamenii aia fara obiectul muncii si nu mai pot justifica oficial cele 6 ore de solitaire”.
@Manowar: Baza de date nu era indexata. Merge queryul cu “NOT IN”.
62ms. WHERE NOT EXISTS () nu intoarce rezultatul in postgresql 🙂
Nu ma mira (partea cu indexul).
La aia cu not exists, nu l-ai pus bine, cred. Daca te intereseaza, poti citi de ce e mai bine cu not exists. Dar presupun ca nu te intereseaza 🙂
Da, not in parcurge de doua ori tabelul, cautand dupa value si not null, pe cand not exists il parcurge o singura data, linie cu linie. Si deci prin urmare ultimul e mai rapid si mai precis. Am postgres v9.4 si se pare ca pe la v8.1 au schimbat modul de lucru pentru exists. Nu stiu in ce masura afecteaza queryul in cauza, dar la mine sta treaba asa: exists merge. Merge si not exists, ca-mi arata OK. 0 ms. Doar ca nu-mi intoarce valori. De ce? Asta voi afla citind manualul. Ca sa nu spamam threadul asta. Sunt detalii si cam off topic. Merci. 🙂
https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/may/14/hard-work-golf-drinking-nepotism-luck. Si the guardian zice la fel.
The Guardian…alt echo chamber.
Aia nu fac decat sa confirme ce tot zic de vreo 11 ani incoace. Ca treaba aia cu “Reusita” si “educatia” e vrajeala. 100 de diplome nu atarna in balanta cat faptu’ c-a baut tac-tu o seara cu cine trebuie.
Discutate si paradiscutate pe site-ul asta, inclusiv recent. Si de altii nu stiu, da’ eu mor de ras cand vad romanii negand treaba asta.
Referitor la articolul de pe guardian, zilele astea citeam Outliers-Malcom Gladwell care discuta mai multe bias-uri care-ti modifica sansele de succes, de la ziua/anul in care te-ai nascut, cine ti-au fost stra-stra-stra bunici si nuanta pielii in anumite timpuri.
Pe de alte parte, Mastery-Robert Green, povesteste cum poti sa-ti maximizezi sansele, luand in considerare bias-urile de mai sus. Ar putea fi considerate mai multe sfaturi de genul tipului de la microsoft, eventual mai putin dezgustatoare(pentru sfaturile categoria dezgustator a scris The 48 Laws of Power, dar cred ca aia-i pentru politicieni).
Ideea cu vazut ce se intampla in realitate si facut planuri ca atare (spre deosebire de facut planuri pentru o lume corecta) am vazut-o recent detaliata la Ray Dalio – Principles (asta-i mai mult regulament de ordine interioara, decat carte, dar merita citit) – din cate inteleg tipul s-ar incadra la self made man (cu nota ca a avut un set de lucky breaks)
Spre deosebire de tipa care a scris in the guardian, toti pornesc de la ideea ca un element esential (dar nu suficient) pentru success e partea de deliberate practice de 10.000 de ore pe domeniu de expertiza (9500 daca esti geniu, 10.500 daca esti mai slow), ca-l faci la scoala sau il faci in alta parte.
Prostii.
E plina planeta de someri cu 10,000 de ore de experienta care aplica la joburi pe salariul minim. Si e plina si de puleti cu 0 ore de experienta, dar ai caror parinti au frecat coatele (sau genunchii) unde si cand trebuia.
Scutiti-ma-n pula mea de astfel de mizerii motivationale pentru sclavi. 10,000 de ore o pula. Inseamna mai putin de 5 ani experienta pe ceva.
Am eu mai mult de 10,000 de ore in mai multe domenii. Ceva intelect si fizic peste medie. Pula mea, zi alpha si ai terminat. Si nu sunt vreun model de succes. Castig mai mult decat Dorelul standard si muncesc mai putin, dar cam atat. Si nici nu o sa fiu vreodata un model de succes – poate doar daca discutam de “obtinut” femei, unde nu ma pot plange.
Toate orele mele de expertul pizdii in domeniile pulii nu fac doua flegme cand vine vorba de succes. Vrei modele de succes? Iti zic eu, le iei din revistele de cancan si descoperi ca toate s-au nascut unde trebuia (ca tara si familie) sau au supt pula cui trebuia.
Cum o cheama pe dubioasa aia mica cu kardashian plm? Experta in nimic. Habar nu am cate milioane a facut ca ma-sa a dat pe teava o caseta cu sora-sa cand o lua in falci. Pana sa aiba buletin era la nu stiu ce emisiune. Si nici macar nu a luat-o EA in falci, intelegi? Alta? Selena Gomez. Experta cel mult in supt pula vreunui pulete – ca pe plan personal are cv-ul gol. Dar contul ei arata diferit de al meu in mod cert.
Si nu, nu masor succesul (doar) in bani. Dar e ridicol in pula mea. Suntem o adunatura de puleti care castigam cateva mii de lei sau de lire (dupa cap, bulan si agresivitate) si stam aici sa regurgitam la foc automat dume despre succes demne de NLP. 10,000 de ore de supt pula si alte cacaturi demne de revista Bravo. Really, nigger?
Serios, ma, mie, la banii mei, mi-ar fi jena sa discut de succes. Ca n-am contu’ bancar la nivelul ala. Da’ e bine ca predica despre alea 10,000 de ore toti tristii care scot intr-o luna buna 1000 de lire. Si nu ma refer la tine, ca habar n-am cat pula mea castigi tu. Da’ e ridicol. Hai dracu’ sa ne vedem lungul nasului si-al pulii.
Sincer, de succes si retete de succes sa discute aia care scot macar de 10 ori mai mult ca mine. Restu’ sa-si bea lapticul si sa lase succesul, ca maine se trezesc devreme sa lucreze pentru unii de succes, sa-si valorifice alea 10,000 de ore. Sau sanki sa lucreze pentru ei, ca-s “antreprenori” – si castiga in cea mai buna luna cat as lua eu ajutor de somaj, gen. Cat sa le-ajunga de-o chirie si cate-o vacanta in Bulgaria la all inclusive la 2 stele – din care una pe cer. Haida de…
Pai n-ai inteles tu, ba, Manowar. E ca teoria relativitatii. Aia restransa. 10000 de ore de experienta ca sa ai succes relativ , pe plan local. Adica, plm, daca bagi 10k ore de desfacut tevi si desfundat WC-uri ai sa fii un instalator de success, ai sa le iei fata tuturor cu calitatea muncii tale si ai sa castigi probabil dublu…fata de ceilalti instalatori care nu-s asa de success.
Daca bagi 10k ore de sys-admin ai sa fii un sys-admin de success.
Pe de alta parte, daca esti una d-aia de zici tu si bagi 10k de ore de supt pula, eventual si cu o strategie buna, e absolut rezonabil ca ai sa capeti si success in meserie si e destul de probabil sa iti faci contacte care sa te ajute cu un sut in cur inainte. E specificul meseriei.
Oameni influenti intalnesti si tu in meseria ta, sunt sigur, dar cred ca cercetatorii britanici sunt de acord ca oamenii sunt mai darnici cand vine vorba de supt pula decat cat de reparat servere si apreciaza si mai mult serviciul. In plus, un om cu pula supta e mult mai rezonabil decat un nefutut caruia i-ai reparat un server, sau un serviciu.
Pe de alta parte, daca-ti dedici 10k ore cunoscutului de oameni influenti si networkingului, dar nu d-ala cu ARP si IP ROUTE, d-ala cu “stii pe cineva” – ca asta din articol, eventual o facultate de aia de networking si alumni, e la fel de limpede ca ca vei deveni expert la combinatii si imbarligaciuni aducatoare de profit. Da’ de, nu e pentru toata lumea, cred.
Probabil ca in viitor, daca resursele se concentreaza intr-un grup si mai restrans de oameni, facultatile de supt pula si networking interuman vor fi mai cautate si mai valoroase decat academia de CISCO si ce-ti mai trece prin cap.
Asta e ala cand daca te imbolnavesti sau esti somer 6 luni ajungi sa dormi in cartoane, nu?
…dar plm, e succes. Relativ. Adica, tu mergi in Bulgaria la 2 stele, dar vecinul merge la socri, la tara. Dar si el e un om de succes – relativ, pe plan local. Ca in comparatie cu un negru care e ciung multumita macetei, macar are doua maini. Si nu il alearga leul.
Toti suntem exemple de succes. Relativ. Pe plan local, desigur.
De acord cu propozitia cum e scrisa. Probabil vrei sa insinuezi ca 10.000 de ore nu-ti garanteaza succesul. De acord si cu asta, ca sa simplificam putem sa emitem principiul general valabil : “in viata nimic nu iti ofera garantii” (asa se aplica si la educatie, familie, colegi, prieteni…ce vrei tu).
Era vorba de “deliberate practice”, eu o inteleg ca un fel de experienta in care si incerci sa-ti imbunatatesti performanta, nu doar sa ajungi la rezultat. E diferenta dintre “3 ani experienta” si “1 an experienta repetat de 3 ori”. Presupun ca ai si tu colegi care dupa nu-s mai buni la ce fac dupa 3 ani decat erau dupa un an. In any case, estimare e undeva intre 5 si 10 ani.
Nu-mi prea place sa lucrez cu exemplele personale ca tinzi sa le iei … personal. Dar, pentru exemplu specific, din punctul meu de vedere pari sa ai ceea ce iti doresti (aka, cum definesti tu succesul). Din cate explici cel putin pe aici, banii sunt undeva pe locul …5(?) la prioritati pentru tine. Ca esti intre primii 10-25% raportat la venitul din UK, cu o diploma de Spiru si cateva de RedHat/Cisco, dupa ce ai trait pe strazi o perioada, nu mi se pare chiar lipsa de succes. Nici la capitolul viata de familie sau calitatea vietii nu pare ca o duci rau (chestii care am impresia ca sunt inaintea banilor pentru tine).
Am observat ca parerile noastre difera la nivel de principiu, tu privesti lucrurile la nivelul absolut, iar eu la nivel relativ.
Daca tin bine minte, asta ar fi o problema veche, prin Biblie era o pilda a talantilor, cu ceva stapan care a lasat slujitorilor 5, 3 respectiv 1 talant. Cand s-a intors, ala cu 5 a mai facut 5, ala cu 3 a mai facut 3 si ala cu 1 l-a ingropat si n-a facut nimic in plus. Aparent, 37 de kile de aur primite nu-s de ajuns sa consideri ca esti privilegiat. Probabil tu consideri ca doar cel cu 5 talanti castigati e modelul de succes si cel cu 3 e egal cu cel cu 1, modele de esec. Eu zic ca cel cu 3 e aproape la fel de bun ca ala cu 5 (si la urmatoarea iteratie poate primeste 5 in grija), iar cel cu 1 putea sa fie de succes daca il dubla pe ala, dar e un model de esec, din cauza ca nu apreciaza ceea ce are.
Cu propozitia asta, I strongly disagree. Definitia asta a succesului nu cred ca e nici pe departe ceea ce-ti doresti. Aici concentrezi probabil totul intr-un singur punct, banii.
Again, strongly disagree ca asta ar fi o definitie pertinenta a succesului. Ca are mai multi bani ca tine, de acord.
Inteleg rationamentul si sunt partial de acord cu el. Pe de alta parte, daca vreau sa imi dezvolt muschii discut cu altii si citesc despre care ar fi actiunile care au sanse maxime sa ma ajute sa-mi dezvolt muschii. Nu sunt Ronnie Coleman nici Arnold Schwarzenegger (nu sunt convins nici ca ei ar avea cele mai eficiente metode de a ajunge la masa musculara maxima in timp minim). Nu ma simt penibil cand discut despre subiectele care ma intereseza. Acum, daca traducem ce zici tu mai sus si reformulam intrebarea in “Cine pula mea esti tu sa vorbesti de succes?”, eu nu pot decat sa raspund ca sunt interesat de domeniu, ce zici tu (in cazul de fata, tu fiind vorba articolul de pe guardian scris de o persoana care probabil nu ai considera-o de succes, dar discuta despre succes) nu corespunde cu ce stiu eu si as prefera sa-mi imbunatatesc punctul de vedere folosind argumentele tale, daca se dovedesc a fi pertinente. In general, daca persoana cealalta nu aduce argumente, inteleg ca opinia lui e de fapt credinta, caz in care inteleg si merg mai departe. Departe de mine gandul de a converti lumea la opinia mea.
Pe de alta parte, problema asta a succesului (cum il inteleg eu) e esenta filozofiei, adica, ce inseamna sa traiesti o viata care merita traita. Din perspectiva asta cred ca merita discutata de toata lumea, inclusiv de aia care momentan traiesc pe strazi. Si raspunsul pentru aia de pe strada sa fie total diferit de raspunsul celor nascuti la casele regale.
Scuze daca m-am lungit, am vazut ca mi-ai raspuns, am zis sa nu raman dator.
Eu nu insinuez nimic. Eu spun direct. Cei mai multi sclavi pe care-i cunosc au 10,000 de ore pe ceva. Sau mai multe. Si cei mai multi smecherasi pe care-i cunosc n-au 2 ore de experienta pe nimic.
1. Nu, pana si ultimul idiot invata cate ceva. Mai nasol e ca dupa ce invata, invata si ca invatatul nu le foloseste la nimic.
2. Estimare o pula. Uite ce zice bc-ul:
10000 (ore) /8 (ore lucratoare pe zi)/21 (zile lucratoare pe luna, da’ sunt 20-22)/12 (luni pe an) inseamna
4.96031746031746031746 ani.
Mai adaugi un concediu sau pula mea si nu bati nicaieri in aia 10 ani – si asta daca doar lucrezi … doar la lucru.
Asta pentru ca stiu ce sa-mi doresc.
More like locu’ 8. Da’ sarim peste, ca nu-i relevant.
4%. Sau 3%, nu mai tin minte. Dracu’ mai stie.
Eu ce-am zis? Daca te compari cu un negru ciung alergat de-un leu, esti super de succes. Si pe urma te uiti la realitate si vezi ca nu-i chiar asa.
Eu pot sa ma compar si cu aia 96% din UK si sa zic, moaaaa, ce de succes am eu. Da’ realitatea e ca pentru un rahat banal – ma refer la locuinta – a trebuit sa intru intr-o banca si sa cer imprumut. Acum, tu poti numi cerseala pentru acoperirea unei nevoi de baza “succes”, da’ daca ma-ntrebi pe mine, nu-i chiar asa.
Vrajeala asta cu “relativ” suge multiple puli de magarusi morti de herpes.
Daca privim relativ, pot sa ma duc oricand sa iau o locuinta cu banii jos. In Romania, de exemplu. Si-mi raman si bani de-un bmw sau macar mercedes. Doar ca eu nu traiesc in Romania, asa ca nu ma ajuta relativu’ ala prea mult, daca ma-ntrebi pe mine.
Si iata cum ti-a scapat esentialul din povestea aia: nici unul din aia trei nu era un exemplu de succes. Erau toti niste … slujitori. Cu 10,000 de ore de experienta in golit oala de noapte a stapanului – experti de succes, cum ar veni.
No shit. Logica ta: “ai succes cu 10,000 de ore de supt pula”. Eu vin si-ti arat unii care n-au supt pula nici 100 de ore si au succes. Tu “ala nu-i succes”.
Cooooorect. Succesul pentru Selena Gomez ar fi fost, ce-i drept, sa fie una din alea latinas care lucreaza ilegal in US si curata cartofi la negru.
Dar hei, sa nu ne uitam numai la bani. Hai sa ne uitam la restul chestiilor, alea mult mai importante decat banii.
Sa ne uitam la familie. Sunt curios, cine are oare mai mult timp de familie? Aia care muncesc 8 ore pe zi pentru ca trebuie sa intretina familia sau aia care n-au nevoie sa munceasca nici o ora pentru asta? Gee, I wonder.
Sa ne uitam la sanatate. Ma-ntreb care dintre noi – eu sau aia – avem asigurarea medicala mai pizdoasa. Ca am impresia ca nu eu, stii ce zic?
Sa ne uitam la…
pricepi?
Pai, pula mea, strongly disagree asta e ca si cum mi-ar spune mie un roman care lucreaza pe 40 de milioane ca el strongly disagrees with me daca-i zic ca am mai mult succes ca el.
Ramane cu dezacordu’ si cam aia.
Pai, ideea nu-i sa te simti penibil pentru ca discuti despre ce te intereseaza.
Ideea e sa ai simtul penibilului si sa-ti dai seama ca treaba aia cu 10,000 de ore e o harneala nelepista pentru sclavi, una gandita sa-i convinga pe sclavi ca-s liberi. Si ca lanturile chiar le stau bine. Sa-si rupa sclavul spinarea cel putin 10,000 de ore (si pe urma 10,000), convins ca aia-i calea catre succes. Intre timp, ala care ia 99% din profitul facut de sclav isi rupe pula, nu spinarea. In doua femei mature de 26 de ani (adunati) cu cocaina pe ele, ca orice om normal. Si probabil ca-i sare cocaina pe nas de ras cand se gandeste ca undeva sunt sute de prosti care-i platesc urmatoarele minore si cred ca vor ajunge “de succes”.
Coaie, aia de la Guardian castiga cam o treime cat mine. Daca au noroc. Dar e bine ca scriu despre succes. Ei si bloggerii romani lol.
Ce nu prea pari sa vrei sa intelegi tu e o ca viata care merita traita implica o groaza de bani.
Nu-i vorba de faptul ca ar conta banii, ca ar fi pe primul loc. Ti-am zis, la mine cre’ ca-s pe locul 8 sau pe-acolo, oricum. Problema e ca fara, nu ai nici 1-7.
Vrei timp cu familia? Pai, stai coaie, ca n-o sa ai o familie. Pentru ca n-o sa-ti permiti una.
Vrei sa mergi la fotbalul cu fi-tu? Pai, stai coaie, ca ai de facut suplimentare, sa mai iei bani de-o casa.
Vrei sa fii zambitor si relaxat acasa? Pai, stai coaie, ca nu se poate, ca vii plin de spume de la un job de drona. Si-ti trebuie jobul ala de drona ca sa-ti permiti boracul. Ca vezi si tu, si eu pot sa ma apuc sa ma pis pe el de job si sa “traiesc din blog”. Serios. Mai o donatie, mai o reclama, scot de-o ciunga. Dar hei, stii ce casa iti iei din banii de blog? Cel mult una prin Romania. Cel mult. Si de obicei, nici acolo.
Vrei sa mergi intr-un concediu sa te relaxezi, sa vizitezi locuri noi, sa pula mea? Ia incearca sa faci asta din postura de sarac.
Vrei sa stai linistit acasa si sa citesti o carte sau sa vezi un film? Pai, vezi ca-ntai tre’ sa cumperi “acasa” ala. Si nu zic doar sa dai un avans. Tre’ sa termini si cu restu’. Pana atunci, s-ar putea sa citesti mai putin relaxat.
Si asta-i societatea. Ar fi cool sa avem la dispozitie teleportor si replicator de star trek si alte vrajeli. Da’ pana una-alta, mergem la cinematografe sa vedem un film cu gagica si lasam acolo 50 de lire. Cat e salariul minim in Romania? Vreo 4-5 filme?
Adica, serios, eu inteleg ce zici tu – un gunoier cu 10,000 de ore de experienta de carat tomberoane e un gunoier de succes. Da’ nici un gunoier nu este un om de succes. Fa diferenta.
Problema mea nu-i cu tine. Problema mea e cu toti astia care vorbiti de succes fara sa intelegeti macar ce-i aia. Si cei mai mult dintre voi sunteti la 6 luni distanta de dezastru. Daca maine va imbolnaviti sau va pierdeti jobul sau da nevasta divort sau toate la un loc, in 6 luni muriti de foame cu succesu’-ntre masele.
Now, eu vorbesc din postura aluia care-a sarit de 10k ore in 3 domenii diferite. Nu-s un Dorel de succes si stiu foarte bine ca nici nu se pune problema de asa ceva.
Sigur, stau muuuult mai bine decat vreo 90% din populatie. Am familia OK, oameni frumosi, sanatosi etc. Am o sotie frumoasa foc, destul de tanara, alea-alea. Castig mai bine decat vreo 96-97% dintre aia din jurul meu. Mi se scoala pula – inca sfarma piatra. Merg si vad locuri noi si haioase. Merge “cariera”. Sanki ma apreciaza aia. Nu tre’ sa merg la lucru, lucrez de-acasa (castigand astfel vreo ora-doua-trei in plus unde conteaza). Eu sunt chiar un caz fericit. Gen, daca nu am chef de lucru, ma culc sau ma uit la un film sau imi scot doamna in oras – sau in dormitor. In timpul programului. Oricum nu se observa. “Relativ”, vorba ta, stau bine.
Da’ e o singura problema cu asta: eu nu pentru asta sunt facut. Eu sunt ceva mai talentat la alte chestii. Si nu-mi permit sa fac chestiile alea. Pentru ca daca m-as lasa de jobul asta mizerabil si m-as apuca de ce-mi place, s-ar duce pe pula toate chestiile alea care alcatuiesc acum succesul asta al meu “relativ”. Asa, ca idee, eu sunt foarte-foarte bun la a-i invata pe altii chestii. De la chestii tehnice la niste limbi straine, sa zicem. Si le pot explica pe intelesul oricui e atent. Ar trebui doar sa accept sa imi scada veniturile la jumatate pentru a face asta. Grozava idee, pula mea.
Diferenta intre mine si unii dintre voi este ca eu privesc chestia asta-n fata in loc sa ma infofolesc in minciuni caldute care sa nu-mi raneasca psihicul fragil. Cum ar fi faptul ca sunt om de succes. “Relativ”.
Succes. Succes o pula. Haida de. Cum am zis, sa ne vedem lungul nasului si-al pulii.
Acum, pe bune, pe undeva va inteleg pe-astia care va mintiti aiurea cu succesul. Ca daca ar trebui sa priviti in fata chestia asta zi de zi, sinuciderea vi s-ar parea o idee din ce in ce mai buna.
Da’ la mine nu functioneaza placa asta. Atata tot.
Nu cred că by default e un gunoier de succes. Aș zice mai degrabă că e un gunoier bun, priceput, eficient și experimentat. Dar poate fi (în aceași măsură) și cel mai pizdos gunoier din stația respectivă, da’ la fel de bine și pielea pulii pentru că nu-l place șefu’ (un gunoier poate nu la fel de bun, da’ cu limba pricepută și atentă la curu’ următorului șef ierarhic), și prin urmare gunoierul nostru cel bun și dibaci în loc să fie alocat mașinii care strânge gunoiul în…/name posh neighborhood here/ , e trimis cu tractorul cu remorcă în /name whatever shithole/.
Am citit și eu acum multă vreme chestia cu cele 10000 de ore, dar parcă țin minte că alea ar fi necesare să devii “proficient” într-un domeniu, ceea ce nu e chiar egal cu “cel mai tare din parcare”. Desigur, mi se pare o condiție necesară să fii bun pe domeniul tău dacă vrei să ai succes, dar asta ar fi fost valabil într-o meritocrație, ceea ce nu prea e cazul în lumea reală. În lumea reală, a fi bun nu mai garantează nici măcar un loc de muncă, d-apoi succesul.
Sunt de aceeasi parere cu 99% din ultimul comentariu. Singurele chestii pe care le-as mentiona ca diferente, subiective:
1. pentru mine relativul e dat de unde ai pornit pana unde ai ajuns
2. pentru mine succesul inseamna sa-ti iasa foarte bine primele 3-4 prioritati si nu sa-ti iasa primele 8 prioritati la nivel similar cu cei care le au ca prioritate principala (eventual au inceput macar cu cate un milion de dolari si au avut cei mai buni profesori)
Extra (daca tot am scris, am zis ca nu mai sterg)
3. pentru mine alea 10.000 de ore sunt echivalentul exercitiilor pentru dezvoltat muschii
3a. sunt posibilitati sa-ti dezvolti muschii folosind steroizi si alte substante sau ceva aparate mai sofisticate, dar au costurile lor
3b. daca faci doar flexii cu mana stanga in toate cele 10.000 de ore n-o sa-ti dezvolte armonios tot corpul
3c. daca pe langa exercitii mai si dormi, mai si mananci corect, ajungi mai departe
3d. daca scopul exercitiilor e sa ai muschi cel putin la fel de dezvoltati precum cei care baga steroizi si traiesc doar pentru culturism, cand pentru tine e hobby, sunt sanse mari sa-ti evaluezi rezultatul ca fiind un esec epic
3e. daca ai asteptarile de la punctul 3d probabil ajungi la rezultate mai bune decat unul care are asteptari sa aiba muschi mai dezvoltati decat un somalez ( asta cred ca e your point)
3f. daca nu-ti permiti 2 mese pe zi, probabil discutia despre dezvoltat muschi e inutila (your point no. 2)
3g. e hilar sa vezi somalezi discutand despre raportul dintre proteine si carbohidrati, la a 3-a zecimala, cand ei mananca aceeasi mancare in fiecare zi (your point no. 3)
La cum il descrii tu pe-aici, succesul depinde in mare masura de sprijinul social si de impresia pe care o lasi celor de care depinde bunastarea ta. Prin rationament bazat pe principii elementare, cam toti, de la ultimul gunoier si pana la primul miliardar, suntem la 6 luni distanta de dezastru, in caz de calamitate personala relativa. Toti depindem de ceva si de cineva, si pentru fiecare e destul sa supere pe cine nu trebuie sau sa ia o decizie proasta si se duce pulii de suflet toata averea si tot succesul.
Nu cred ca e cineva atat de autonom si intangibil incat sa se incadreze intr-o definitie absoluta a succesului, fara sa depinda de nimeni, fara sa impresioneze pe nimeni si fara sa evite sa supere pe altcineva:
– Esti CEO de succes si ai subordonati bine pozitionati care nu te plac? O campanie in presa, cateva zvonuri simpatice despre tine, doua sedinte de consiliu si cateva luari de pozitie pe la un nivel sau altul si poti zbura linistit in mai putin de 6 luni.
– Esti vedeta de vreo ceva si-o arzi in a-ti epata succesul prin vacante de lux si irosirea averii pe droguri? Cateva poze-n presa cu prafuri albe pe nas, una-doua acuzatii de viol si molestare si in cateva luni, dai autografe de dupa gratii sau de sub vreun pod.
Treaba cealalta, cu 10,000 de ore, e prin analogie, mai mult asa, ca benzina din rezervor. Degeaba ai rezervorul plin, daca turezi masina-n parcare: nu ajungi nicaieri. Daca lasi impresie buna cui trebuie si capeti sprijin social, ajungi garantat mai departe, chiar si fara sa fii super expert la vreo ceva.
Cand merg la interviu pe acelasi post un specialist antipatic si un mediocru care stie sa se faca placut, n-as da prea multe sanse specialistului, in multe cazuri.
Alt aspect:
Aia care-i dau importanta si-i aloca timp si atentie. Daca esti un miliardar care sta doar cu ochii pe afaceri, pe tranzactii si pe oportunitati, ca altfel ii scade capitalul, n-ai timp de familie, ca daca-ti pierzi averea, iti pierzi si familia si statutul social si succesul. Sigur, ar putea un astfel de om sa renunte, sa se opreasca la cat are la un moment dat si sa traiasca in limitele respective. Dar n-o face pentru ca-i prea tentant sa fugareasca un succes si mai mare decat cel pe care-l are deja, pentru ca se compara cu alti oameni la fel ca el si e in competitie acerba cu ei. Sigur, poate ca nu moare de foame daca-si pierde pozitia, insa intr-o clipa de neglijenta sau neatentie, o tranzactie gresita-l poate duce spre ruina la fel de usor.
Vrajeala asta cu “relativ” e ca pe masura ce urci mai sus in ierarhia asta a succesului, ti-l definesti dupa alte criterii, dar ai la fiecare pas, ca invariant, comparatia cu altii care sunt mai sus, pe baza acelor criterii. Intotdeauna vei avea regrete si pentru multe din ele, va fi mereu prea tarziu sa schimbi ceva sau vei intelege si-ti va fi ciuda ca n-ai avut oportunitatile potrivite.
Cineva pornit de jos va regreta ca n-a avut resursele sa ajunga mai sus decat a ajuns, sa traiasca mai bine copiii lui. Cineva pornit dintr-o pozitie privilegiata va regreta ca si-a irosit averea in loc s-o pastreze sau s-o creasca. Sau va regreta sa si-a pierdut familia, preferandu-si averea. Sau va regreta ca a pornit cu prea mult de la inceput, iar contributiile personale i-au fost umbrite de mostenirea prea generoasa. Sau, sau, sau…
O fi bine sa fii ambitios, urmarindu-ti in permanenta succesul prin comparatii, insa e un drum pe care daca-l apuci, n-o sa se termine vreodata. Unii dintre noi, cei care comentam pe-aici, n-avem poate nici pe departe succesul tau. Daca vreo cativa s-ar chinui sa-l obtina, ce vad acum la destinatie? Un om care are cu mult mai multe decat ei, dar care ramane in continuare nemultumit. E intr-adevar deprimant sa te gandesti ca oricat ai avea, nu vei fi multumit doar cu atat, ca succesul absolut e o iluzie si ca depinzi, oricat de jos sau de sus ai fi, nu doar de tine ci si de altii, ca sa-ti mentii sau sa-ti cresti statusul social.
@luvieere: doua chestii.
1. Tu pari sa mergi pe povestile romanesti. Alea cu “avea si bogatul o fata, dar a lui era urata”. Ca daca ala e miliardar, n-are timp de familie, ca herpaderp, urmareste pula mea cum creste la bursa. Cre’ ca stim amandoi ca nu-i chiar asa.
2.
Eu nu-s nemultumit (sigur, parca as fi preferat sa-mi pot cumpara vreo 3 castele in Franta si Spania cu banii jos, da’ daca nu se poate…)
Sunt cat se poate de OK cu ce am si unde sunt – tocmai pentru ca ma uit ocazional si la “relativ” ala. La modul “plm, la ce start am primit, era cam greu sa fiu chiar imparat”. Eu doar sunt constient de faptul ca e o mare diferenta intre “ma descurc OK plm” si “sa-mi fut una, ce om de succes sunt”.
Fara doar si poate, nu pretind ca dau exemple care se aplica universal. Sunt convins ca pe orice palier social, sunt cazuri si cazuri, iar gradul de impacare cu viata personala si cu nivelul de succes e, in general, corelat pozitiv cu gradul de bunastare.
Asta nu inseamna insa ca nu exista acel efect de a te compara cu cei apropiati nivelului propriu si a-ti dori mereu mai mult. Iar daca-ti doresti mai mult, la orice nivel ai fi, tot faci niste sacrificii, tot neglijezi anumite aspecte ale vietii in favoarea altora si tot poti sa ai momente in care ti se pare ca toate-s in zadar si toate zbaterile n-au rost.
Sursa de inspiratie pentru dezechilibrul avere-familie nu-i din povestile romanesti, e mai mult din rata ridicata a divorturilor printre cei mai avuti (vedete, bancheri, politicieni, etc.)
eu as prefera sa fiu un castigator la loto. As fi mega de succes. Cica trebuie sa joci, da plm, nu e ca si cand mi-au scazut sansele prea mult ca nu
Ce iti scapa tie in ecuatia asta e ca aia mai bogati o fac pentru ca isi permit.
Doi saraci sunt casatoriti. Nu se mai suporta de ani de zile. Dar stau impreuna pentru ca au un credit la o cutie de chibrituri si nu isi permit sa isi asume pierderea.
Doi bogati sunt casatoriti. Nu se mai suporta de doua saptamani. Divorteaza si o iau de la capat, fiecare din conacul lui.
Concluzia ta: aia bogati nu tin la familie, dezechilibru, bla bla.
Think again.
Cred ca si asta intra la cat. cea mai trista chestie pe care am citit-o pe net vreodata. Si nu, nu cred ca e asa. Daca o discutie despre schimba ceva pt cineva, pot sa si argumentez.
Eu cred ca, la nivelul la care suntem majoritatea, posturile se dau pe competente. Toate exemplele din familia mea sunt asa. Cred ca joburile despre care zice nenea ala acolo sunt alea de management sau oricum ceva pozitie mai inalta.
Pai daca ar fi cum zice in articolul ala nu ai fi reusit sa iti gasesti un job nici in Anglia fara pila, nu? Ca el vorbeste la modul general. Ori tu ai ajuns la interviuri prin anunturi de pe site-uri.
Asa e, partea financiara e, pentru unii bogati, un factor mai putin important. Doar pentru unii, pentru ca stiu si oameni care-o duceau bine, in varful catorva afaceri, care au suferit serios pe plan financiar, in urma partajului.
Cand ai jumate de garsoniera si vantul din buzunare pe numele tau, ca pierzi sau castigi 50% din ele, e cam tot aia, privind in ansamblu. Cand ai 4 afaceri care depind una de alta si 2 din ele dispar in 3 luni, parca nu prea mai e.
Ce ramane oarecum identic in ambele cazuri – saraci si bogati – e impactul emotional. Un divort ori are un impact emotional important pentru membrii cuplului, ori vine in continuarea unei casatorii mai putin semnificative pe plan sentimental, posibil motiv de neimplinire in viata respectivilor.
Ar trebui sa fii un tip aparte de om ca sa schimbi sotiile/sotii ca pe sosete, iar a fi un astfel de om mai detasat sentimental nu depinde de avere: aveam un vecin care era la a 4-a nevasta si-au stat fiecare cu el intr-un apartament comunist cu 2 camere.
Nu prea e tot aia.
Hai sa-ti zic eu cum e “cam tot aia”.
Tu si gagica-ta platiti un credit de 500 de euro/luna impreuna. Fiecare dati 250. In momentul X nu va mai suportati.
Nu puteti vinde cosmelia, ca luati pe el mai putin decat trebuie sa dati la banca (multumiri BNR). Asa ca ramaneti cu datorii de jdemii. Si pe langa aia, normal, tre’ sa va mutati undeva cu chirie. Care-i 300 de caciula. Si nu puteti nici sa va duceti sa va cumparati fiecare altceva pe urma – ca sunteti stiuti drept “rau platnici” – biroul de credit etc etc.
Ramaneti impreuna. “Ca va iubiti”.
P.S Si aia-i doar treaba cu creditul si viitoarea chirie. Sa nici nu mai intram in detalii mizerabile gen pensie alimentara, drept de vizita(re?) etc.
Nu prea dispar, decat daca esti idiot sadea. Cei mai multi bogati nu-si tin chestiile de genul asta pe numele lor, avere personala, sa fie impartite la divort. Mai un trust, mai ceva sa placa la toata lumea.
Sarim peste tot felul de chestii gen prenuptial etc, de care saracii nici n-au auzit.
Nici macar ala nu-i “oarecum identic”. Pentru ca impactul emotional in cazul bogatului este “ba, ce naspa, ce teapa mi-am luat”. In cazul saracului e “doamne dumnezeule, dupa ce ca am luat o teapa sinistra, eu cu ce pula mea imi platesc chiria, ce mananc saptamana viitoare?!”.
Nu. Da’ asta-i alta discutie.
Depinde de tara.
Aici am in doua saptamani 3 oferte si ma alearga recrutorii. Pe niste salarii…decente, sa zicem.
Daca maine m-as duce in Romania, in 6 luni n-as gasi un job (cu aplicat si plm). Cel mult (cu muuuult noroc) m-ar “recomanda” vreo cunostinta undeva. Si DACA as primi jobul – DACA! – ar fi pe un salariu absolut mizerabil.
Competentele nu conteaza acolo. Si aia e.
Atunci poate faci tu ceva foarte de nisa. Nu stiu, nu ma pricep la ce faci tu. Dar ok, o sa te cred pe cuvant, ca nu e domeniul meu si nu stiu cum sta treaba pt tine.
@ Manowar
Si eu zic cum zice Luvieere. Chiar as fi curioasa daca ai scrie un post pe tema cu punctul tau de vedere, pentru ca niciodata nu l-am inteles. Si cred ca m-ar lamuri cu multe daca as putea sa imi dau seama.
Adica nu i-am inteles pe cei care pot sa isi schimbe sotii/sotiile ca pe sosete, asta am vrut sa spun.
Nu fac nimic de nisa. Sunt un pulete cu calculatoare. Exista si-n Romania.
Am scris. Pe vremuri. Am explicat mai mult decat clar cum a fost la mine cu divortul.
Aici iar experientele si perspectivele difera:
Lol, astia-s la tine saraci? Ce descrii tu acolo e adevarat, asa e, insa aici in Romania e mai mult un blestem al clasei de mijloc, nu ceva cu care se confrunta saracii.
Eu sunt de prin partea de est a tarii, in cazul saracului, treaba asta e mai mult asa, status quo, nu mod de panica in caz de divort. In caz de divort, se mai adauga un “ma mut in alta darapanatura sinistra”, un “si-am mai adaugat o datorie la amenzile neplatite”, plus un “mi-am mai luat o poprire pe partea aia din salariu la alb, gen minimul pe economie la juma’ de norma”.
Astea-s americanisme, in multe cazuri, plus ca exista bogati si bogati: una-ti permiti la cateva milioane acolo, si alta la cateva sute de milioane. Din ce cunosc personal cateva cazuri prin Romania si prin Italia, divortul le-a intrat in avere ca plugu-n brazda.
Pe-aici, pana si-n cazul averilor serioase, de la care chiar te-ai fi asteptat sa fie bine protejate, se ajunge la situatii de genul, in care bani adunati cu greu se imprastie in n-spe directii: http://www.capital.ro/s-a-pronuntat-divortul-lui-dinu-patriciu-post-mortem-cum-se-imparte-averea.html
Ca faci parte din clasa de mijloc si te tarai prin tribunale pentru apartamente cu rate de 500 de euro sau ca esti bogat si te agiti ca risti sa pierzi cateva milioane bune, ma gandesc ca nu-i char o chestie confortabila si rareori o decizie atat de usoara incat sa poti spune “nu-mi mai suport sotia de 2 saptamani – pac, dau divort!”.
E vorba de eficienta: pierzi timpul intr-o relatie toxica, pe cand ai putea sa-l folosesti pentru a cunoaste pe cineva mai inteligent, mai frumos si mai bun la suflet (ori alte fetish-uri, depinde de fiecare).
Trebuie luciditate ca sa faci o analiza buna daca merita sa mai investesti resurse in relatia actuala sau ii pui capat.
Si mai trebuie si coaie ca sa ii pui capat.
1. Clasa de mijloc din Romania e sub saracii din lumea normala, boss.
2. Si, daca e asa nasol pentru clasa de mijloc, crezi ca pentru saracii lipiti e mai bine? Gen, aia in care cuplul sta in apartamentu’ socrilor. Si daca o rupi, nu ai unde sa te duci. Acolo e si mai rau.
Nu e chiar asa. Ca n-ai unde sa te muti. Ca nu ai nici macar darapanatura aia sinistra.
Nu inteleg de ce tot incerci sa o intorci aiurea. E evident ca doi oameni isi permit mai usor sa achite costurile unui acoperis (chirie sau rata) impreuna decat s-ar descurca fiecare separat.
Ba da, e chiar atat de simplu si e foarte confortabil.
Fii atent. Esti bogat. Esti casatorit. Te sictireste nevasta. Treaba voastra de ce. Divortul inseamna ca:
– dai un telefon la avocat si se ocupa el.
– nu te intereseaza prea mult partea cu partajul and shit. Sigur, e nasol sa pierzi 50% (unde e cazul si nu esti protejat din timp). Da’ oricum iti raman sute de milioane. Nu apuci sa le cheltui.
– te duci linistit si-ati aduci alta. Sau altele. Altele care sa te nu calce pe nervi.
Cand scoti partea materiala din ecuatie, cand nu te ustura si-n cur divortul ala, te doare fix in pula. E doar o alta femeie cu care nu mai merge. Si-ti iei alta – exact cum daca mie imi pica masina asta complet, imi iau alta. Daca mai am nevoie, desigur.
Treaba asta cu familia e overrated – ma refer la divort si vai, chestii emotionale. In realitate, de la o anumita suma-n sus, sa divortezi e fix cum este sa te desparti de o gagica random. Ori pe-asta am facut-o toti de coispe ori si n-am crapat de durere. Singurul motiv pentru care-i asa o futere “emotionala” pentru saraci tine de restul factorilor – iar aia de obicei arata spre contul din banca. Ca intervin complicatii, partaju’ nu stiu care, zice ma-sa, zice ma-ta…
In lumea celor cu bani nu-i asa.
Eu nu vorbesc din auzite. Am divortat. A fost nasol. Nasol rau – pe plan emotional, evident – vreo 2 zile. Si pe urma am luat-o de la capat.
Eh, in alea doua zile, nu a fost nasol pentru ca vai, familia mea, durerea mea, sufletul meu. A fost nasol pentru ca mi-am reprosat faptul ca am ales gresit si uite acum cu ce consecinte ma confrunt (mai mult de natura financiara). Dupa care am inteles ca aia e, am ales gresit, exista consecinte, o sa ma coste, dar nu-i bai. Am acceptat pierderea si am trecut mai departe.
Daca eram bogat, ar fi durat vreo juma’ de ora in loc de doua zile.
Pai, eu auzisem, de exemplu, da’ ce folos, ca costa contractul ala mai mult decat tot ce-aveam pe mine si-n buzunare, ca evident nu se punea problema vreunei, proprietati, cand m-am insurat.
Pula mea, era un fel de-a spune.
Ca n-ai auzit sau ai auzit, dar nu-ti permiti…e cam acelasi cacat.
bre, totusi in bucuresti cu 500E iti inchiriezi apartament de 1500E in nemtia. Deci nu e chiar saracie 🙂
problema e la 200
Era vorba de 500e rata, nu chirie.
Oricum nu conteaza, astea-s exemple random.
Mai si pana la urma omul asta pe care-l numesti cancer al internetului nu e chiar atat de groaznic, ba chiar as putea zice ca scopul scuza mijloacele. Ma gandesc la Gattaca, un film pe care banuiesc ca multi de aici il apreciaza. As aduce aminte si de “In Time” dar doar ca idee, ca filmul putea fi facut mai bine.
Idee e simpla: cand esti jos de tot cam faci orice ca sa ajungi mai sus.
In Romania, cu 500 euro rata, iti cumperi un apartament in militari residence unde ai parte de spectacole gratuite in aer liber
https://i.reddituploads.com/6f845011d08f4059a470c1b7c85e5c8c?fit=max&h=1536&w=1536&s=f777f751061838aa9a7eb415e5ed3e7f
Ba da. Uite: eu am luat a doua nota pe judet la titularizare. In anul in care am participat la concurs, in orasul meu erau doar doua posturi cu contract de munca pe perioada nedeterminata: pt unul ti se cerea un aviz al cultelor, ca era intr-o scoala privata cu o religie dubioasa. Altul era intr-un sistem alternativ de educatie si iar iti cerea sa ai niste cursuri care costa destul de mult si ca sa le faci trebuie sa te cazezi vreo trei saptamani in alt oras, pe banii tai, evident. Asa. Si niciun post in invatamantul traditional. Am luat un post la 60 km de oras, intr-o scoala in care probabil voi avea in clasa 50% tigani. Ca am vrut sa am contract pe perioada nedeterminata, altfel trebuia sa iau post de suplinitor si in anul urmator sa dau iar examen. Asta inseamna iar stat intr-o sala de clasa cu geamurile inchise, pe caldura, ca e vara examenul – unii vor cu ele deschise, altii nu vor in curent, cu stres de genul nu iesiti la pipi timp de cinci ore din clasa asta, lipiti coltul din dreapta sus cu etichetele astfel incat sa se formeze patratul ala negru intre etichete (da, conteaza, intr-un an a fost o sefa de comisie care a zis ca nu conteaza si, ce sa vezi, la jumatate de ora dupa inceperea examenului a venit comisia aia de control care a zis ca nu. nu e bine. se anuleaza lucrarile, ca se considera semn. asa ca a trebuit sa rescriem totul. evident, tot in cele patru ore de concurs, cat ai de la deschiderea subiectelor, ca nu ne-a prelungit nimeni noua timpul pt ca au gresit aia). Cand am intrat in sistem n-aveam nicio problema sa particip la concurs in fiecare an pt post, dar cand am vazut ce inseamna am zis pas. Posturi in oras sunt, dar se scot pt angajare pe perioada de un an, apoi se poate prelungi contractul sau se poate ocupa postul pe perioada nedeterminata printr-un articol de lege special. Problema e ca nu stii la care posturi se poate prelungi perioada de valabilitate si la care nu, ca sa nu iei un post de titular in alt oras sau la tara, ci unul in orasul tau si sa ramai acolo. Pt asta iti trebuie o pila :))) Dar hei, ti-am demonstrat ca mi-am obtinut postul pe competente si ca se poate?!?
Sotul nu lucreaza acum in tara, deci cazul lui nu e relevant pt subiectul in discutie. Dar el si-a gasit mereu de lucru si aici. La patroni care vor sa iti puna minimum pe economie pe cartea de munca si restul la negru, de s-a sictirit pana la urma si a plecat, dar si-a gasit. Unul din frati nu lucreaza in tara, iar celalalt lucreaza in IT si de aia ziceam ca stiu ca se angajeaza mult in IT.
Nu e foarte inteligent sa zici “ba da” in situatia aia.
Nu contest. Si cat zici ca ai salariul?
Bineinteles ca se gaseste si in Romania (i.e. Bucuresti) de munca pe bune, pe ce stii sa faci, bla bla. Angajatorii nu sunt chiar cu totii idioti si isi dau seama ca au nevoie de oameni vag competenti si/sau cu capacitatea de a invata cate ceva, cu o oarecare disciplina, cateva conexiuni logice in cap, initiativa. Doar ca e foarte nesatisfacator ca bani. Pentru mine – domeniu: non-IT – a fost relativ usor sa ma angajez pe fix ce am invatat in facultate, cu CV trimis pe un site de joburi, zero pile, zero begging à la domnu’ Belcak. Cand am schimbat locul de munca, tot asa, CV, interviuri. Dar am fost o mica sclaveta, rotita in angrenaj, salariu de-ala decent de Romania, de-astea. Iar asta poate s-a “datorat” tocmai faptului ca nu am stiut sa ma vand altfel sau sa ma reprofilez, ca nu sunt genul cu hustle, cu networking.
Nu e cel mai fericit loc in care puteam sa pun asta, dar nici eseu nu scriu aici… Chiar daca e un mediu scris, comunicarea pe un blog cred ca imprumuta mult din regulile comunicarii orale. Nu e capat de tara…
Si daca il aveam mai mare era argumentul valid, dar asa e invalid, sau cum?
Asta insa e foarte interesant, ar merita o discutie lunga. Eu clar nu stiu sa ma vand. Sclaveta… pana la urma oricine e angajat poate spune ca e sclav. Prefer sa gandesc ca oricine e liber sa plece oricand, daca are altceva mai bun de facut. Si daca nu e in stare sa-si faca propria afacere, sau daca mai are de invatat pana la momentul in care va putea sa o faca, atunci da, ramane sa lucreze pt altcineva.
Da.
Daca imi zici ca ai 20 mil pe merit, te cred. Ca ala e genul de job la care angajezi mai mult pe merit. Cel mai probabil spui adevarul.
Daca imi zici ca ai 100 de mil pe merit, fara pile/recomandari, ce sa zic, e posibil, dar din ce in ce mai putin probabil.
Pai… daca am zis in comment ca am luat post la o clasa in sistemul de stat, cum as putea avea mai mult de un salariu corespunzator postului respectiv? Ca nu sunt director, nu am sporuri… Salariul e ala de baza + cate ceva maruntis pt grade (cam 1 milion pe grad sau ceva de genul). Inca n-am ajuns la 20 milioane.
Da, ma, te cred ca la profesori, la un salariu sub 20 mil, e pe competenta/merit.
Dar eu nu discutam de asa ceva, ci de alt nivel.
discutam aici despre succes sau despre cum obii un job bun? daca a avea un job decent inseamna succes atunci majoritatea cunoscutilor mei sunt “oameni de succes”. imi aduc aminte cum am pus botul la un job dinasta in invatamant si cum am decolat la prima ocazie la un succes mai mare, mult mai mare, fesenistic de mai mare…dar tot amarat 9-17 esti orice job ai avea. asa ca sa nu vorbim de concurs sau pile in cazuri dinastea. chiar nu are sens. ca sa ai un salariu care nu a ajuns “inca” la 20 de milioane si sa spui ca asta e un succes oare de unde ai fi putut pleca?
@Zuza: poate nu m-am exprimat eu suficient de clar.
Eu discutam despre *succes*. Nu despre “am un job care-mi permite sa nu mor de foame”. Nu discutam de sclavie vs job vs afacere proprie. Da’ chiar daca nu avem o definitie clara pentru succes (peste X lei/luna), cred eu ca este evident ca un salariu sub 20 de milioane nu reprezinta succesul (nu stiu cat ai tu exact; am observat chestia asta la romani, n-ar da un raspuns clar la intrebarea asta nici picati cu ceara)
21.5 milioane era salariul meu in Romania. In 2002. Si n-am facut mare rahat cu banii aia, ca n-aveam ce. Ultimul salariu luat in Romania a fost 73 mil. In 2012. Si nici cu ala n-am facut mare lucru – dar, ma rog, mi-am strans banii de plecare, nu pot sa ma plang.
Tu zici ca ai sub 20 de milioane. OK. Poate asa sunt salariile profesorilor. Accept treaba asta. Dar ma astept sa accepti si tu ca aia nu inseamna “succes”.
Revenind la subiect, eu ziceam ca nu poti discuta de succes fara pile, relatii, “recomandari” (adica tot pile), chestii de-astea.
Tu ai venit sa-mi spui ca ba da (si am zis ca nu e prea inteligent “ba da”-ul ala), se poate, pe competente. Dupa care imi zici ca ai sub 20 de milioane.
Pai, de acord. Dar ala nu-i succes. Aia-i o chestie la limita supravietuirii in lumea in care am trait eu. Si nu o zic la modul “fite”, o zic la modul “chiria unui apartament de 2 camere era 15 milioane”. Daca traiai pe cont propriu (presupun ca ai un sot, de vreme ce ai un baiat, deci nu ti se aplica) din alea 20 ai fi platit chiria si facturile si cam atat. N-ai fi mancat nimic, n-ai fi imbracat nimic, n-ai fi platit un bilet de autobuz – zero barat. Aia-i…ce vrei tu, dar nu succes.
Pe 20 de milioane, da, cred ca-mi gasesc si eu job in Romania. Pe competente, pe merit, pe pizda ma-sii. Da’ decat asa, mai bine cersesc la colt, ca scot mai multi bani.
Faceam misto la postul ala cu militari residence de jegurile alea la groapa de gunoi. Ca profesor, rezolva urmatoarea problema:
“Daca ai salariul tau si trebuie sa traiesti din el, in cat timp iti permiti sa cumperi macar o locuinta de aia la groapa de gunoi?”. Daca da cu virgula, trage tu concluziile.
Acum, eu nu stiu situatia ta. Poate ai primit o locuinta cadou. Poate sotul scoate 80 mil salariu. Poate scoti din meditatii cat a scos Joianis si 20 de milioane sunt banii pe care-i spargi la o iesire cu prietenele. Nu stiu. Dar stiu ca un salariu sub 20 de milioane e sclavie curata. Si asa e, sclavii se iau pe competente, nu pe pile. Alegi mereu negrul ala mai voinic, stii tu…
Doar ca noi nu de sclavie discutam, ci de succes.
Vorbim impreuna si ne intelegem separat. Intr-adevar in posturile de mai sus de unde am inceput eu sa scriu se vorbise despre succes. Dar in articol este vorba despre cum sa obtii un interviu (si eventual sa fii angajat) “at your dream company” si enunera cateva la care au ajuns el: Google, Microsoft, Uber, Twitter si studentii lui: Amazon, Apple, Deloitte etc. Nu spune pe ce posturi au ajuns, spune doar cum sa faci sa urci pe urmatoarea treapta pe care ti-o stabilesti tu.
Apoi tu spui asta:
Raspunsul meu a venit asa:
Tu:
Nu vorbeam de succes, ci de a gasi pur si simplu un job fara pile… De aceea am zis ba da, se poate gasi un job pe competente. La nivelul la care suntem noi, majoritatea – ca nici tu nu esti vreun manager. Evident ca am un salariu mic. Insa in provinciile salariile si in privat sunt mai mici, diferenta intre un salariu in invatamant si ce as fi putut sa obtin in privat e mica. Ceea ce stii din Bucuresti nu se aplica in cea mai mare parte din Ro. 20 milioane a fost salariul meu in Bucuresti in 2008. Nu in invatamant.
Asta a fost tare. Chiar asa e. Nu stiu daca in afara se vorbeste deschis despre cat castigi, asta poti sa imi zici tu. Am vazut insa ca pe site-urile cu joburi straine apare mereu in dreptul jobului si salariul, pe cand pe site-urile romanesti apar chestii de genul “pachet avantajos”, “salariu atractiv” sau nu apare nimic si vorbesti abia la interviu.
Acum ne-am lamurit ca vorbeam despre lucruri diferite, nu e nevoie sa mai insist cu ideea ca nu ma prezentam ca fiind un model de succes. Pai si tu de ce crezi ca lucreaza sotul meu in afara acum, daca nu pt bani?
Salariile in invatamant sunt aceleasi in toata tara, in schimb in Bucuresti chiriile /apartamentele sunt mai scumpe. Primul pas e sa te muti in alt oras si e deja ca si cand ai fi primit o marire de salariu :p Ziceam mai sus ca in 2008 aveam un salariu mai mare decat acum. Salariul este mai mic, dar chiria este mai mica si programul de lucru mi-a permis pana acum sa am grija de copil fara sa platesc pe cineva pt asta, ca ni s-au suprapus programele la scoala. Numai asta inseamna vreo 16 milioane. Daca iti ziceam ca am un salariu de 36 de milioane ti s-ar fi parut mult mai ok, dar in realitate nivelul de trai e fix acelasi. Banii pt care lucreaza sotul sunt fie de bilet spre in alta parte, fie de avans la casa.
E adevarat, nu scrie acolo despre ce post e vorba. Da’ iti garantez ca postul nu-i platit cu sub 20 de milioane.
Mda, daca accepti un salariu de 40% din media pietei, presupun ca se poate. Doar ca ala nu-i job – explic mai jos.
Da’ de curiozitate, de ce e asa un secret?
Neintelegerea e cauzata de faptul ca atunci cand vorbesc de un job, eu ma refer la un job care sa-ti permita sa traiesti.
In Bucuresti, cu un salariu sub 1000 de euro, nu traiesti – cel mult supravietuiesti. Si, repet, nu ma refer la lux/fite, ma refer la cheltuielile normale (pot sa ti le insir, da’ efectiv nu are rost, crede-ma pe cuvant ca-i cum zic eu).
Tu vii si-mi spui ca ba da, poti sa-ti gasesti un job, fara pile, pe competente. Si-mi dai ca exemplu faptul ca tu ai sub 20 de milioane. Dar, in acelasi timp, spui tu, sotul tau lucreaza “in afara”.
Pai, spune tu, daca trebuie sa “Spargi” familia in mai multe directii ca sa puteti trai, ala e job? Aia e viata? Aia pot sa-mi gasesc fara pile/recomandari?
De-aici neintelegerea, cred eu.
plm, eu cheltui linistit 1000E+ lunar. Asta in conditiile in care nu o prea ard cu restaurante prea scumpe.
E o situatie temporara. Desi am primit de la cunoscuti argumente de genul asa traiesc si navigatorii si sotiile lor. Dar nu e ce ne dorim noi si avem un termen.
Pai, stiu.
Matematica simpla.
15 milioane chirie. Vreo 5 pe facturi (lejer, am postat pe-aici o factura de la intretinere pe februarie 2011 sau 2012, era peste 5 mil doar aia; cand adaugi si internet, telefon, electricitate, plm, e posibil sa te uiti la vreo 7, dar sa zicem ca-i mai mica intretinerea cand nu-i iarna). Vreo 15 pe haleala. Sa zicem 1 pe transport (presupunem ca nu ai masina si mergi doar cu transportul in comun, nu iei niciodata un taxi)
Deja ai ajuns la 36 mil fara absolut nimic interesant. Nu iesiri, nu haine, nu nimic. Nici macar mancat la lucru la pranz de la cantina – doar daca ti-ai adus de-acasa. Doar asa, viata de sclav, unde muncesti ca sa nu mori de foame.
…si aia cu 15 milioane pe haleala era acum vreo 5-6 ani. Dracu’ stie cat o fi in ziua de azi.
Pai, inteleg perfect treaba asta. Da’ PERFECT. Tot ce ziceam eu e ca ala (ce ai tu) nu-i job. E sclavie curata.
Pe scurt, sunt de acord cu tine daca-mi zici ca poti sa-ti gasesti un job de sclav pe competente. E normal. Asa-i la sclavi. Da’ daca vrei sa si traiesti nitel, nu, nu prea-ti gasesti asa de usor fara pile/recomandari.
https://news.slashdot.org/story/17/11/10/179205/the-booming-japanese-rent-a-friend-business?sbsrc=md
Asta e cu adevarat deprimant pentru mine. Plus o experienta bizara de-a mea de ieri: a trebuit sa stau cu un copil (sa faca liniste) prin spital si am inteles ca ma-sa/ta-su sunt pe nava de croaziera. Nimic spectaculos ai zice, dar bunica-sa mi-a zis ca parintii ar face in jur de 40k euro la 3 luni.
Nu stiu cum dracu dar mi-era mila de copilul ala cand mi-a zis ca nu vrea sa se culce stiind ca eu o sa plec in vreo 2 ore. Parintii fac o droaie de bani si copilul vai de el…
Urata lume.
Noah. Da’ de aia care se spanzura de doru’ parintilor ce zici?
E, fac o pula aia 40 de mii la 3 luni, poate doar daca is capitanii navei. =))
Avand in vedere ca un ofiter superior pe nava de transport face cam 6k e putin greu sa cred ca aia doi fac 6500/luna de persoana
bai, nu stiu ce vorbiti voi acolo dar am ramas oarecum surprins cand am cautat ce balmaja baiatul despre nava lu’ tasu: anthem of the seas. din ce mi-a zis el ma-sa lucra pe la cazino sau ceva de genul. plus ca aia mi-a zis bunica-sa. puteti verifica daca acum e pe langa japonia nava ca asa am inteles eu.
Oricum, ideea e alta, chiar daca fac jumatate din ce zice bunica.
ah si tasu era ceva cu officer, intr-adevar, dar in rest nu am retinut din cuvintele englezesti balmajite ale copilului.
no, uite ca inflatia de informatie ma ajuta. nava s-ar numi quantum (similar cu anthem din gura unui copil) of the seas si e chiar pe langa japonia conform seascanner.
oricum mi se pare fucked up partea cu japonia, dar pula mea, voi dati pedala inainte spre dead end cu salariul.
Pai ce voiai sa faca, sa ia copilul cu ea ca crupier?
Coaie, nu sunt sigur ca pricep mesajul transmis, da’ te-ai gandit ca poate de-aia sunt parintii aia pe langa Japonia? Ca poate vor in pula mea niste liniste?
PS Mai angajeaza aia pe nava????
@Manowar
Parintii cred ca-s mai mereu pe nava aia (probabil e all year season). Casa de copii nu e mai ok daca vrei sa scap de el? Waaaay cheaper than being a parent.
de joburi vezi pe http://www.royalcareersatsea.com
Nu stiu, pe mine ma amuza doar pentru ca-i legat de un post care apare in vreo 6 ore sau ceva.
Nu. Nu e mai ok. Sau o fi in UK, desi nu bag mana in foc.
Un copil poate creste bine-merci o perioada cu un-doi bunici, daca-i are si daca vor. E mai ok sa lipsesti cativa ani de-acasa si sa te-ntorci cu buzunaru’ plin s-ajuti copilul ala atunci cand poti, decat sa-i dai un sut in cur de tot. Da, se creaza distanta, depresii, copii fututi psihic si cu frustrari, plm, viata nu e perfecta, perfect ar fi ca in momentul in care faci copii sa ai deja buzunarele pline, dar daca nu ai mostenit banii aia cumva , cam ajungi sa faci copii la 70 de ani sau ceva, iar asta functioneaza bine doar daca ai o partenera foarte tanara, ca presupun ca vrei totusi copii sanatosi, pe cat posibil nu autisti, ca d-aia ii faci.
Ori te-mpaci cu ideea ca o vreme, macar, o sa fii sarac, o sa fie greu, copiii aia o sa sufere de niste lipsuri, inclusiv lipsa ta, si pula mea, speri sa inteleaga si sa faca ce e mai bine si pentru ei, iar daca nu-nteleg sa mai suga si pula, ca nu-i vina ta ca toate locurile de copii de bogatani erau deja ocupate sau rezervate de altii cand s-au nascut ei.
Eu sunt cu Orbu la capitolul asta.
Plm, viata nu e perfecta, ghinion.
@Orbu, @Manowar
Corect, lumea nu e perfecta; dar in momentul cand unu din asta vine in comunitate (scoala, gradinita) si isi varsa frustrarile pe copiii vostri nu cred ca e chiar ok. Si, vorbeste tu cu parintii din parti, sa vezi ce poti face atunci cand vorbesti cu o bunica depasita de situatie, bolnava si lipsita de energie. Ridici sincron cu ea din umeri si speri sa nu se mai intample. Pula mea, life. Sunt solutii, dar deja pentru unii e prea tarziu.