De cartier
Citeam la Orbu un rant pe tema faptului ca scoala i-a futut cheful de-a mai face ceva ce i s-ar fi potrivit – ingineria.
La mine la lucru au adus astia ceva manager american. Singura chestie pe care-o am in comun cu omul ala e ca ne place sa citim. Si din cand in cand ne mai recomandam/imprumutam carti. Cam asa am ajuns eu sa citesc Seven Brief Lessons on Physics, o carte cam subtire care acopera superficial cateva chestii interesante legate de fizica, de la quantum mechanics la natura universului si a spatiului. Nu pot spune ca m-a fascinat cartea, da’ a meritat citita, fie si pentru a o auzi pe doamna razand de mine jumatate de ora c-am ajuns la varsta mea la culcare sa citesc despre quantum mechanics. Asta dupa ce-a terminat de ras cand m-a intrebat ce citesc si i-am zis “o chestie de fizica cu quantum mechanics” (credea ca fac misto de ea).
Eu la fizica am avut cam 3-4 pe linie, cu o exceptie – o perioada in care am facut ceva meditatii cu alta profesoara, una care explica pe intelesul meu chestiile alea dubioase. Pentru ca de la scoala, eu unul retinusem doar ceva legat de lucrul mecanic. Si de-acolo…blackout. Sau blank. Cum incepea ora de fizica, cum picam de somn. Cum deschidea gura tanti doamna profesoara, cum imi picau maselele de somn. M-am chinuit cu nenorocirea aia de fizica sa iau 5-ul de rigoare in toate felurile. Am si incercat sa invat, da’ sincer, nu era de mine. Asa ca am trecut trimestru dupa trimestru copiind, ca sa fiu sincer. Iar doamna stia si ma vedea copiind, dar ma lasa in pace. Pentru ca se lamurise ca “nu are cu cine”. Ca nu ma duce mintea.
Daca insa am avut 3-4 pe linie, vina nu a fost (numai) a mea, as zice eu. Pentru ca daca un macaronar poate sa explice suficient de bine spatiul – in asa fel incat sa pricep la varsta asta, citind intr-o limba straina – poate ca ar fi trebuit sa poata explica si o romanca planul inclinat unui adolescent in limba romana, nu? Mai ales una care se pretinde profesoara.
Tata avea ceva meserie care presupunea sa-i invete pe altii sa faca o chestie. Si tata – profesorul, cum ar veni – spunea sec “nu elevul e prost, ci profesorul”. Si avea dreptate. 100%.
De pilda, tanti aia – profesoara – insista ca problema ar fi la mine. Ca-s eu prost. Sau ca nu-s atent la ore. Avea dreptate pe jumatate. Nu mai eram atent la ore. N-aveam cum. Muream de somn cand deschidea gura. Femeia aia ar fi inecat un peste – pentru ca nu ar fi fost in stare sa-i explice cum sa inoate. Si nu glumesc. Nu exagerez.
De altfel, cam toti profesorii mei (cu vreo 2 exceptii) au fost asa. Erau nulitati absolute. Nu aveau nici un fel de “chemare” spre meseria aia. Nici urma de talent. Nici gand de vointa – iar de rabdare nu are sens sa discutam. Cu chestia asta m-am impacat (in timp). Am inteles ca-s mai prosti ca mine si repeta ca un patefon stricat lucruri pe care nici ei nu le inteleg. Era evident. Adica, la fiecare materie era unul care era pasionat de treaba aia. si stiti cum e aia – pun intrebari. Si dupa o perioada, puneau o intrebare de bun-simt la care dom’ profesor nu era in stare sa raspunda si-i zicea ca “mai discutam cu alta ocazie”. Sau alta scuza de-asta. Adica, era evident ca nu stiau. Ca nu invatasera chestia aia. In timp, am ajuns sa inteleg chestia asta, cum spuneam. Erau doar niste prosti la fel de prosti ca noi. Invatau asa, “pe de rost” cateva foi si apoi bateau campii 45 de minute pe tema aia. Dadeau o lucrare de control cu subiecte copiate dintr-o carte scrisa de altii si aveau raspunsurile in aceeasi carte, acasa. Apoi se uitau pe lucrari. Daca ajungeai la rezultatul corect folosind alta solutie, nu era bine. Nu primeai punctajul. Pentru ca erau niste drone si nu prea intelegeau nici ei despre ce era vorba acolo. Doar faceau o comparatie, asa, ochiometric: “ba, arata ce-a scris copilul asta la fel ca rezultatul de la sfarsitul cartii, de la pagina XXX?”. Daca da, nota mare. Daca nu, nota mica. Nu erau nimic altceva decat un script crud de if then else. Nimic mai mult. Si fara exit code.
Nu asta era partea trista la ei. Partea trista e ca unii dintre ei sufereau si de aroganta. Mie-mi plac oamenii aroganti, in general – de altfel, sunt unul dintre ei. Dar imi plac oamenii care-s aroganti cu un motiv. De exemplu, daca s-ar teleporta brusc aici Al Pacino si mi-ar vorbi de sus, as intelege. Da, bai. Omul ala e actor. E ciumec. Stim cu totii cine e si cum a ajuns acolo si de ce. Bravo lui. Daca, la fel, s-ar teleporta in fata mea Bill Gates si mi-ar vorbi de sus, din nou, as pricepe. Pentru ca e suficient sa-mi arate contu’ bancar ca sa ma lamuresc.
Am invatat chestiile astea din cartier. In cartier, era tot timpul unul mai smecher. Si aflai de obicei de ce face pe smecherul. Iti soptea cineva. “Asta-i ala care l-a batut pe X. Asta-i ala care-a futut-o pe Y”. Ahaaaa. Si pricepeai de ce e ala mai smecher. Iar de mine s-a lipit chestia asta. Am ramas cu gandirea asta, oricat de primitiva ar putea parea.
Asa se face ca-n scoala am avut aceeasi atitudine. Cand imi vorbea cineva de sus, il intrebam direct ca-n Morometii: pe ce te bazezi? Si brusc, disparea aroganta aia.
Astfel am fost dat afara de la ora de istorie si invitat sa nu mai vin pe-acolo niciodata. Profesorul nostru de istorie era homo. Sau asa umbla vorba, nu prea stiu daca-i adevarat. Venea omul la ore la costum – singurul profesor care facea asta – si-avea pana si mersul ala afectat de “Cine-s eu, futu-ma-n cur”. Iar in perioada aia, eu purtam parul lung – lung bine de tot – cercei in ureche si alte mizerii de-astea de marele adolescent rebel al pizdii. Ca asa era(m) atunci. Iar domnul profesor a facut ceva remarca legata cum arat in cursul unei dispute despre cine avea dreptate in primul razboi mondial (nu intru in detalii, dar eu o tineam pe-a mea si el pe-a lui). Iar eu i-am spus ca-i o nulitate. Asa, frumos, in clasa. Si s-a facut o tacere asurzitoare in clasa. Iar domnul profesor, sufocat de furie, a inceput sa intrebe cum imi permit. Daca eu stiu cine-i el. Daca eu stiu ca a fost in Anglia la schimb de experienta. Si chiar fusese. Iar eu – pula mea, baiat de cartier, cu carduri pe dischete – i-am spus sec ca nu, nu stiu cine e, pentru ca-i o nulitate si nu stiu cine-s toate nulitatile. Ca daca avea ceva valoare, ramanea in Anglia – si se ducea acolo pe banii lui, nu pe-ai altora. Ca probabil a fost trimis sa stea la cel mai ieftin hotel. Ca e un parlit de profesor din Romania. Ca poate eu arat ca un viitor puscarias, cum zice el, dar el arata ca un gras mustacios cu chelie si nici un fel de costum nu poate ascunde asta. Si ca, daca tot veni vorba, tot ce stiu despre el e ca umbla vorba ca-i poponar. Si-acolo a explodat. Nu intru in detalii legate despre cum a fost rezolvat conflictul ala, ca nu-s relevante.
Acelasi lucru l-am facut mai tarziu cand credeam ca o sa fiu vreun jurnalistu’ pizdii. Si eram pe-acolo pe la ceva cursuri si-am avut un conflict pe tema unui articol scris de mine cu cei doi “profesori” pusi la dispozitie de minister. Doamna Melania Vergu si domnul Eugen…Eugen cumva, nu-mi amintesc cum. Grasu’ ala pitic, cu mustata si ochelari si chelie, in caz ca-si aduce aminte cineva. Critica venea – ca de obicei – de la madam Vergu. Nu-mi aduc aminte ce-avea cu mine, de la ce pornise, dar avea ceva cu mine. Nu-i placea ei ceva la mine nici de frica. Probabil facusem eu vreo mizerie, ca asa-s eu, zic si fac tampenii si nu-mi dau seama pe moment cat infurie lumea si cum ajunge unul sa-mi poarte pica toata viata. De obicei nu-mi dau seama pentru ca nu m-ar putea interesa mai putin. Asa-s eu, simpatic si simtitor. Ideea e ca, oricum, in cazul ala, nu era un articol prost. Adica, stiu cand scriu ceva prost. Ma uit, recitesc si spun “wow, ce porcarie sinistra”. Si sterg cate-un capitol intreg. Adica, pot privi obiectiv. Si-am recitit atunci chestia aia si nu era un articol prost. Era OK+. Nu grozav, da’ OK+. Oricum, mult peste nivelul altora pe care le lauda. Asa c-am intrebat-o ce-o face sa creada ca este in masura sa critice ce-am scris eu. Si doamna Vergu, sufocata si ea de furie, a inceput sa-mi explice. Ca ea este jurnalista adevarata – ceea ce noi putem doar sa visam. Ca ea lucreaza la … nu mai stiu unde lucra. Cre’ ca la Adevaru’ sau Romania Libera. La o mizerie de-asta troglodita in care impacheteaza ma-ta borcanele de muraturi de pe balcon, stii? Si fix aia i-am zis si eu. Ca jurnalismu’ ei nu face doua flegme-n vant, ca nu scrie chiar pentru The Times. Ca nimeni nu da flegme pe ziarul la care lucreaza ea. Ca nu a facut nimic remarcabil vreodata si ca nici nu face vreodata. Si ca, daca vrea parerea mea, reactioneaza asa pentru ca-i nefututa – ceea ce nu-i chiar vina ei, ca probabil toate femeile imbatranite prematur si zbarcite de la 40 de ani duc la fel de multa lipsa de pula. Ca habar n-am cui ii suge pula pentru a-si publica ineptiile, da’ mai are mult de lucru pana sa ajunga la nivelul meu. Ca, daca vrea parerea mea, e doar o alta cersetoare care umbla cu mana-ntinsa pe la minister si sponsori ca sa mai fure nite maruntis folosindu-se de noi (tinerii) ca scuza. Si de-astea. Conflictul cu doamna Vergu a fost rezolvat simplu: mi-a pus in vedere ca nu mai ce cauta pe-acolo. Si n-am mai trecut pe-acolo. 1-0 pentru ea. Habar n-am ce face acum si nici nu o sa discut de scorul final, pentru ca-i irelevant si ala.
Ce e relevant, insa, e faptul ca nu e vina profesorilor pentru faptul ca elevii ajung scarbiti de pasiunile lor si-si baga pula. Nu e vina profesorilor ca elevii/studentii prefera sa-si copieze 5-ul si sa uite tot. Vina e a studentilor, a elevilor si, inainte de asta, a parintilor elevilor.
Mi-am dat seama de chestia asta cand citeam rantu’ lu’ Orbu.
Stiti care-i motivul pentru care profesorii aia isi permit sa se creada the primal shit, cei mai cei, lumina ochilor nostri, mai destepti ca Einstein si asa mai departe? Va zic eu: nu au suficienti cocalari in jur. Sau macar Manowari.
Pentru ca de fiecare data cand unul dintre maimutoii astia deschide gura si-ti vorbeste de sus, ar trebui sa-l intrebi “Auzi, ma, pulica, cine sloboz te crezi tu si pe ce te bazezi? Ce-ai facut tu exact? Ca momentan, vad ca nu ai scris tu manualul asta de matematica. Sau fizica. Cine pula mea te crezi tu sa-mi notezi mie comentariul asta literar? Ca din ce-nteleg, Calinescu a scris critica aia a literaturii, nu tu – pot sa citesc un roman de-al tau, unul la intamplare care-a ajuns bestseller pe undeva? Cine pula mea te crezi tu exact? Tu chiar nu vezi ca esti un parlit de bugetar troglodit vai mama ta?”.
Si poate ca ar fi prea de cocalar sa procedeze toata lumea asa. Si poate nu ar fi cea mai inteligenta chestie – nu initial, oricum. Pentru ca eu am avut de suferit si-n scoala si la lucru din cauza asta. Din cauza ca ma mai trezeam uneori sa-l intreb pe-un fraier cine pula mea se crede si cu ce ocazie. Ca stiti cum e – unul e profesor si da note, altul e coleg si are pile…Intelegeti voi.
Dar vina, una peste alta, e a elevilor, a studentilor si a parintilor lor.
Cand ne ducem cu masina la ceva service auto si nu ne-o repara aia, nu le dam banii. Noi platim pentru un serviciu. Daca nu-i livrat, pula mea, n-ai de ce sa platesti. In schimb, cand ne ducem la scoala – locul ala platit de parintii nostri (sau de noi, dupa caz), locul in care ne ducem sa invatam ceva – cand nu ne invata dom’ profesor ceva, cand nu ne explica pe intelesul nostru, punem (la modul general) capul in podea si acceptam faptul ca noi suntem vinovati. Dar nu suntem. Iar parintii nostri nu-s nici ei de mare ajutor. Ne spun printre dinti sa avem respect pentru profesori, ne spun ca invatatoarele sunt asa, ca un fel de mame secundare pentru noi. Ne spun tot felul de tampenii. In afara de tata, nu am vazut inca un parinte care sa mearga la scoala si sa-i spuna profesorului in fata “prietene, tu esti prost”.
Tata a facut chestia asta la o sedinta cu parintii. Am povestit de cateva ori ca tata sta foarte-foarte nasol la capitolul “social skills”. Si ca nici bani de abonament la biserica n-a avut – pe langa faptul c-a crescut in cel mai sinistru cartier din Bucuresti-City. Nu stiu cum a ajuns el la sedinta aia. De obicei se ducea mama. Da’ in seara aia, dracu’ stie cum, s-a dus tata. Si un anume profesor a inceput sa behaie legat de mine. Ca nu invat. Ca … nu stiu ce mai fac. Si tot arata cu degetul spre tata – ca si cum tata ar fi avut ceva de-a face cu treaba asta. Iar tata l-a lasat sa faca asta de cateva ori, dupa care s-a ridicat in picioare si i-a zis de la obraz ca-i cel mai prost profesor pe care l-a vazut vreodata. Ca degeaba o fi fost revolutie, ca el tot un bou comunist a ramas si ca bou comunist va muri. Ca el a fost si elev si profesor si stie cand are in fata un dobitoc – iar domnul profesor, acolo de fata, e un dobitoc. Si nu doar dobitoc, ci dobitoc “intarziat”, ca numai un handicapat s-ar gandi sa insulte copiii pe care trebuie sa-i invete. Si tot asa. Nu stiu exact tot ce i-a spus, da’ pe linia aia era.
La materia aluia am avut pe urma 3 tot trimestrul. Tata n-a aflat nimic despre treaba asta o perioada. A aflat tarziu, cand i-a reprosat mama ca uite, nu ti-ai tinut gura si uite acum, iti pedepseste copilul. Iar tata a dat din cap – ca nu comenta cand il certa mama si si-a vazut de ale lui. Iar domnul profesor a disparut. Si-a luat ceva concediu medical. Si n-a mai venit din el niciodata. Noul profesor mi-a dat 7 pe linie. Nu m-a “ascultat” niciodata. Nu cred ca mi-a citit vreo lucrare. Mi-a dat pur si simplu 7 din oficiu. Si aia a fost.
Poate ca intelepciunea aia populara nu valoreaza la fel de mult ca intelepciunea aia scrisa cu sprayu’ pe peretele blocului. Si poate ca solutia nu e neaparat sa imparti cu stanga concedii medicale si cu dreapta certificate de deces. Poate ca nu trebuie neaparat sa fii “de cartier”. Dar poate ajuta. Poate ca, din cand in cand, fata-n fata cu un dobitoc infoiat, nu ar strica sa-l intrebe cei 20-30 de “invatacei” pe ce se bazeaza. Putina modestie nu strica nimanui. Iar daca modestia iese din discutie, e buna si umilinta.
Cum ziceam, citeam la Orbu rantul ala. Profesorii care l-au convins ca nu prea-i el inginer/electronist. Poate ca n-ar fi stricat sa-i intrebe mai de la obraz “auzi, tu ce-ai inventat? Mac-ul sau PC-ul?”.
Iar treaba asta n-ar trebui sa se opreasca la profesori. Ar putea foarte frumos sa continue in mai toate domeniile. De pilda, mie mi-ar placea foarte mult s-o vad aplicata si-n politica. Mi-ar placea sa fie pesedistii mai de cartier, asa. Si cand deschide gura un Dragnea, de exemplu, sa-l intrebe cineva “auzi, ma, muie, tu pe ce te bazezi? Tu rulezi fin la tine-n Teleorman, nu? A ajuns Teleormanu’ sa concureze cu Singapore si noi n-am aflat?”. Zic asa, ca exemplu. Da’ nu prea vezi chestia asta in Romania. Nu-i de cartier, asa. Se autoproclama cate-o nulitate valoare absoluta. Si nu vezi pe nimeni intreband sec “ba, tu cine pula mea te crezi?”. E ca treaba cu expertii in social media: daca vrei sa devii unul, tot ce trebuie sa faci e sa te proclami expert in social media. Ca n-o sa te contrazica nimeni.
Cel mai interesant pentru mine e ca aia care chiar se bazeaza pe cate ceva realizari in viata si chiar ar putea sa se uite in jos la cam jumate de planeta, ba, tocmai aia sunt cei care isi dau seama de locul lor si nu insista cu comparatiile. Ca isi dau seama foarte bine ca si daca sunt zei in domeniul lor, oricare ar fi acela, stiu si ca, unu, oricand este unu mai zeu ca ei fix pe tarlaua lor, si, doi, in alte domenii sunt praf si au nevoie de oamenii din jurul lor. Plus ca e incomod psihic si uneori chiar retardant pe termen lung sa tot pui problema asa, gen futu-ma-n cur cine mi-s eu, ce de cacat sunt tot restul care nu sunt eu.
Apelul bocancilor. Asa se intampla cand merge treaba aia cu “tu vei fi profesor, tu vei fi inginer, tu vei fi diplomat” – si cand o nulitate din asta ajunge acolo chiar crede ca e “le merde”.
Imi aduc aminte un document care povestea cand au eliberat romanii Basarabia, intr-un sat, o taranca plangea de fericire. Nu o violase nici un rus (culmea), nu ii luase nimeni copilul, mancarea, etc – chiar se comportasera ok cu ei (culmea). Problema ei e ca din sat, ea trebuia sa fie tractorist – si o descria autorul ca fiind o persoana fina cu maini subtiri si degete noi.
La noi s-a propagat treaba asta + frica de a comenta. Plus “lasa ca merge asa”. Plus prostie. Plus nu comenta gandacule ca asa a zis partidul. Plus altele.
Dragnea/Teleorman? Pai stai bo$$ ca pana acolo ai sute de mii de exemple, toti parlitii si mortii de foame se proclama ala mai mare si mai tare. Hai ca toti ii stim, de la cel mai mare tuner din cartier (care are o Dacie rupta) pana la cel mai mare avocat de pe planeta (care abia vorbeste bine). Asa e obiceiul aici, esti bo$$ daca ai un ghiul, nu conteaza ca mori de foame si porti aceleasi haine de 10000 de ani. Cand tu esti bo$$, cum sa te bagi pe alt bo$$? Lasi totul sa curga, asa, la aparente.
Pe de alta parte, si la americani/vestici a inceput sa intre putregaiul bine in sange – cica acum copilul daca spune ca 2+2=666 nu e corectat, i se spune ca si asta e un punct de vedere.
La mine a fost asemanator, dar fiind copil de profesoara a trebuit sa invat. Problema e ca am o sora – si dintre noi 2 eu trebuia sa bag real, sor’mea uman (na, comunism in afara, comunism si in familie). Amuzant e ca ceva de mate/fizica eu invatam in 1-2 ore, sor’mea prindea instant – dar ea era la “uman” si nu ii trebuia asa ceva.
Articolul asta merita pus in rama, nu doar ca sunt de accord cu tot, dar si am inceput sa aplic o parte din metodologie. Viata mea a fost fututa de invatatorii (aici includ si pe cei ce predau la liceu, pt ca in alte tari profesor e un titlu exclusiv universitar, ceea ce mi-se pare corect) si am ratat multe lucruri din cauza prostiei si nedreptatilor lor. Pana la urma m-am ales cu un PhD in alta tara, dar as fi putut realiza mult mai mult – si nu datorita lor. Ex finut, limba franceza, am avut un jeg de profesoara ce ne futea cu verbele, la vocabular 0. Si mi-a fost greata de franceza 6 ani din 8, iar acum in loc sa o vorbesc, ma descurc de supravietuire. De restul nu mai zic, ca ma apuca nervii, brazi de Craciun la comanda ca tata era politist si asa i s-a sculat dirigintei, care pe langacca martrata de cacat, credea ca politistiu cresc paduri, meditatii sau note mici, ba una m-a umilit prin clasa a 3-a ca fiul ei a furat ceva, taica-meu l-a arestat si ea s-a razbunat asa pe o fetita de 9 ani.
Oricum planul meu din tinerete era sa le dau un buchet de urzici si o flegma in ochi, privindu-i asa de sus. Uite tocmai mi-ai dat un motiv sa merg in RO anul asta, sa imi indeplinesc un vis.
Ba, eu i-am intrebat. Unora le-am spus ca le dau cu cartea in cap, cum ar fi unu’ Burileanu, care preda, cred, si acum programare C++, si e prost de moare, adica stia atunci mai putin decat stiam eu din liceu. Despre altii nu pot da detalii, ca e un pic mai penal, chiar daca s-or fi prescris toate pana acum. ca d-aia mi-a si luat, in principiu, vreo 10 ani sa termin.
Si culmea, profesorul de fizica din facultate a fost unul absolut decent si modest, chit mi-am luat ultimul examen la el prin anul cinci, dar conta cam putin, ca eu nu eram acolo la facultatea de fizica. Si conta mai mult ca laborantii lui erau unii care trebuiau batuti la cata prostie si aroganta epatau. Si cum nu prea au fost voluntari, cineva a trebuit sa se sacrifice.
Cand e vorba de matematica si fizica conteaza foarte mult sa nu lipsesti de la ore, ca in matematica si fizica toate se leaga intre ele si daca ai sarit peste lectii, mai departe nu mai intelegi nimic.
Eu am avut profesori batrani, care stiau cum sa te ia, insa la un moment dat a trebuit sa ma internez pentru 2 saptamani cu ceva sinuzita sau ce o fi fost, ca eram plin de muci. Suflam nasul si nu se mai terminau. In alea doua saptamani mergeam zilnic la cabinetul doctorului si imi baga ala in nas niste carlige cu vata inmuiata intr-o chestie maro si stateam cu ele asa vreo 10-15 min, dupa care faceam tratament cu aerosoli.
Cand am revenit la scoala (eram in cls a X-a), am observat ca lectiile au devenit brusc greu de inteles. Inainte plecam cu lectia invatata din clasa si acum…. Spre lectiile pierdute nu m-am intors, am zis ca nu are rost sa ma intorc spre ele, ca nu voi mai fi ascultat din ele.
Si de atunci mi-au devenit antipatice materiile astea, matematica in special. Si mi-am bagat pl. in ele. Nici teme nu mai faceam iar la lucrari copiam de la colegul de banca, care s-a intamplat sa fie cel mai bun la invatatura din clasa. Aveam in continuare note mari datorita lui si a faptului ca mai invatam ceva, insa invatam mecanic si pe dinauntru eram zero, ca nu prea aveam de ce sa leg notiunile alea si uitam instant ce invatasem. La urma urmelor nici mecanic nu mai invatam.
Cand a venit vorba sa plec la facultatea de mecanica (unde se mesteca matematica si fizica pe paine ), am bagat-o pe maneca, ca acolo se intra pe baza de examen, nu ca acum, pe baza de note luate in liceu.
Si simtind eu ca se va lasa urat daca nu intru la facultate, mi-am strans frumos toate cartile de matematica din liceu si am luat-o de la zero, adica de la cls a IX-a. In trei luni am invatat toata materia predata la liceu pe o perioada de 4 ani. La sfarsit ma intrebam mirat, cum plm de am putut invata acum si in timpul scolii faceam crize de epilepsie cand auzeam mai ales de limite, derivate si integrale?
Si atunci mi-am dat eu seama ca de la lectiile pe care le-am sarit mi s-a tras. Matematica e chiar foarte usoara daca esti cu lectiile la zi.
La facultate am intrat pe locul 37 si am terminat cu media generala 9 virgula ceva. 🙂 Masteratul terminat cu media 10. Doctoratul nu s-a putut din cauza ca ajunsesem sa nu mai inteleg limba romana, iar aia cereau sa comunici in engleza sau germana. 🙂
Orbule, ai facut cumva Electronica? Lol? Fizica ai facut-o cu Cata?
Ca descrii perfect experienta mea.
Eu m-am luat in gura cu profii. Am inceput prin clasa a VII a si s-a continuat pana am terminat liceul. Partea interesanta e ca inghiteau in sec, ca tot eu eram cel ce ma duceam la olimpiade. Deci imi permiteam sa contrazic, intr-un mod brutal (daca e sa gandesc retrospectiv) orice abatere de la logica. La fizica eram olimpic, si in liceu s-a ales praful de materia aia la modul de predare. Nu de alta dar umbla zvonul ca eram tare la fizica printre altele. Drept urmare am avut 6 (șase) profi de fizica in liceu (4 ani am facut, n-am repetat). Fiecare dorea sa se remarce cu un elev la olimpiada. Apoi am aflat ce-nseamna gradatie de merit pe care mama (de biologie) o avea datorita faptului ca baga cel putin 1 la nationala pe an. A-ncercat mama sa ma faca doftor dar nu s-a putut, nu de alta dar sa-nvat toata anatomia era crunt pentru mine care speram din suflet sa gasesc 3 formule din care sa deduc totul (gen trigonometrie).
Asa, si cu 6 profi de fizica (2 barbati, 4 femei) eram mirat cu dracu se poate ca cineva sa predea ceva simplu intr-un mod de neinteles. Ajunsesem sa explic in 5 min oricarui coleg (eram clasa chiar ok, intre primele 2-3 din liceu) ce dracu voia sa zica lectia aia. Nu eram eu un Feynman, dar profii erau departe de ceea ce se preda la fizica. Masiv, as zice. O singura profa s-a remarcat si care, in ciuda faptului ca avea copii mici, se interesa si-mi dadea sa rumeg tot felul de probleme. Se prinsese ca nu avea ce sa ma invete din manual. Cu ea am ajuns si la olimpiada.
Astfel mi-am dezvoltat un principiu, si anume ca daca cineva vine sa iti faca ceva training, teaching etc ideea e ca tu sa ajungi mai bun ca el. Nu are sens sa fii la acelasi nivel cu el, trebuie sa fii mai bun. Si asa eram eu la orele unde facusem cam tot ce se putea pe la scoala (in principiu matematica si fizica, de chimie m-am cam lasat dupa olimpiada de organica si oricum ceva mai savant de regula de trei simpla rareori era prin exercitiile de chimie). La fizica nu doar ca terminam manualele, mai terminam si culegeri (gen G. Cone). Vedeam profii oarecum enervati ca in timpul orei de mate/fizica lucram la total altceva. Prin a zecea ma apucasem de ceva butonat pe calculatoare si terminasem geometria analitica (a XI a parca), toata pusa pe calculator in niste grafice cu flicker excesiv (graphics.h, BGI etc pentru nostalgici). Era cam dorinta mea sa umilesc, daca pot zice, sa fiu mai tare decat profii. Asta a fost motivatia mea cand ma intalneam cu ei.
Si pana la urma cred ca am avut profi okish overall. Nu stiu cum sunt profesorii acum. O sa aflu din toamna. Dar sincer as prefera ca ora sa nu fie ceva half-duplex, cum era pe vremea mea, lucru care pe mine ma umplea de spume. Am auzit in schimb ca unii fac meditatii la muzica in generala pentru ca conteaza media la intrarea in liceu; astfel ultimii profi, uitati de lume, santajeaza elevul la semitoane, bemol si cheia sol pentru a mai scoate un ban. Nu stiu cum o sa fie dar intuiesc ca voi trece des pe la scoala, desi nu as dori.
Ca sa concluzionez: datorita unor oameni frustrati, care nu au mai putut face altceva, multi elevi se demotiveaza si concluzioneaza ca “nu eram chiar bun la mate”, “sper sa intru la jurnalistica”, “snspa” etc. Sa nu mai vorbim de salarii, care nu motiveaza profesorii nicidecum sa faca ceva pentru o lectie cat de cat decenta/actuala/mai din secolul 21 nu din 19 de cand s-a inventat invatamantul actual.
Imi pare ca amesteci cateva concepte, si-ti iese maioneza.
Tara asta are un numar de cateva zeci de mii de scoli (1-12). In ele, predau 10+ profesori. N-ai cum, n-ai de unde, sa pui peste tot oameni straluciti. Din N motive: omul bun lucreaza altundeva, nu-i interesat sa predea, nu-i interesat de frecusul birocratic de la stat (si chiar este un munte de birocratie..), etc samd.
Nu cred ca i se poate cere profesorului sa fie genial, sau macar “implinit”. Ca n-are de unde. Mai ales unul care a fost in sistem toata viata lui. A facut facultate, a devenit profesor, gg no re. Nu cred ca poate sa-si faca vacantele in Papua Noua Guinee din banii de salariu, ca sa aiba unde invata ceva nou.
In schimb, ce le lipseste multor profesori este talentul didactic. Aici sunt de acord $100%. E crunt cat de tampiti pot fi, si cat de anacronici. Eu unul nu m-am inteles niciodata cu profesoarele de chimie, pentru ca erau ATAT de seci incat ar fi plans si pietrele langa ele. De fapt, in fiecare ciclu de invatamant pot numara pe degetele de la o singura mana profesorii care chiar ar fi meritat remarcati…
@Orbu: Imi amintesti de vremurile in care eram si eu student la Electronica, futu-le mamele de jegosi ratati. Am facut si eu cu Burileanu, total de acord cu ce spui. Plus restul de idioti, CAD, TTI II (specializarea software si retele pentru telecomunicatii). Iar asistentii si laborantii bateau recorduri la imbecilitate. Parca erau dzeu pe pamant, asa se purtau. Si sa nu dea dracul sa-i fi spus unuia ca si lucrezi in timpul facultatii, ca te tinea minte un an intreg.
Eu, dupa vre-o 8 ani, am renuntat. Transferat la particular si terminat acolo.
Aici e un crud adevar pe care lumea il va vedea/vede cand va fi deja tarziu. Anume faptul ca in momentul in care un profesor e batjocorit cu un salariu jenant, garantat si o pensie jenanta, acesta incepe sa-si bage picioarele. Vorbesc doar de cazul batjocoririi prin remuneratie, nu iau in calcul si cazul in care directorul are ceva probleme cu tine (avut-am d’astea prin familie).
Desigur nu se-ntampla peste noapte, ca or fi profi care au deja vreo 10-15 ani experienta pe acolo si probabil ca altceva nu pot face. Dar se-ntampla ca vin generatiile urmatoare de profi si cand ii vad pe ai batrani ca-si baga pula-n invatamant ma indoiesc ca vor critica acest fapt, datorita faptului ca ei sunt mult mai prost platiti decat seniorii. Asadar spirala degradarii invatamantului devine usor usor vizibila. Asa ai oameni cu media 10 la bac care incearca sa copieze la admitere (fost-am martor la asa ceva), asa ai oameni care in clasa a IX a iti citesc mai prost decat un copil de clasa a V a, asa ai oameni care sunt partial amuzanti cand iti zic: “dar mi-ati zis sa citesc, nu sa si inteleg”.
In plus, peste tot, toti incearca sa reformeze invatamantul, ca de parca nu se stie care e problema cand faci fizica de a IX a si iti trebuie matematica de a XI si a XII a ca sa-ntelegi bine. Si peste tot nimeni nu se gandeste la faptul ca-n mortii ma-sii din 25 de elevi din clasa mea eu si cu inca 2 vedeam legatura intre geometrie, fizica si chimie. Totul predat idiotic, fara legatura, fara sa instige pic de curiozitate in mintea elevului. Asta e lectia, invatati. Nu intelegeti, mai cititi o data. Mai aveti dubii ca nu e adevarat dupa a patra lecturare? Si acelasi cacat e peste tot. Problema e ca unii dintre astia ajung profesori, la fel de prost platiti dupa 10-15 ani ca profesorii lor.
Te cred, dar, daca nu ai inteles, ideea era sa-i intrebe toti. Pana nu mai calcau pe-acolo. Nu doar unul.
Intr-o clasa vor fi maxim 2-3 care ca conteste vreun cadru didactic, niciodata majoritatea. Iar cei care au contestat, imediat sunt etichetati ca paria ,fix cum ati patit voi.
Din copilarie se inabusa orice urma de contestatie si rebeliune a copilului prima data de catre parinti, iar, o data cu intrarea copilului in sistem, de catre educatoare and so on.
Tu, Manowar, macar ai avut o sansa cu un tata cerebral caruia nu i-a pasat decat de adevar. Restul ne-am luat-o de la toti, ca sa ne treaca fumurile astea si sa fim copii seriosi si silitori, mandria tuturor. Eu am fost prea lașă si m-am conformat lor.
Caut de vreun an o gradinita normala pentru borachele de 3 ani, ca sa inteleaga nitel cum e viata in comunitate cateva luni inainte sa ne tiram de aici. Sa vada ca exista reguli diferite fata de acasa unde detine monopolul.
Doar ca nu vreau sa vada cum e in the hard way, sa-l iau vanat acasa pocnit de colegi si distrus psihic de o educatoare incompetenta.
Inca mai caut …
Pai na, oamenii sunt motivati si de salariu. Daca se ofera 1000 lei la inceput si urca dupa 40 ani la 3500, ai mai munci acolo?
Stiu, e pentru part time, ai doua luni libere vara, dar sunt totusi bani putini.
Cred sincer ca daca oamenii (noi) ar fi platiti mai mult, s-ar atrage altfel de oameni.
Toti astia care invocati salariile scazute uitati o chestie simpla: absolut nimeni nu te obliga sa lucrezi acolo. Sa fii profesor/invatator, adica. Daca nu-ti convine salariul, du-te taica si fa altceva, ca nu te tine nimeni cu de-a sila.
Daca iti duci masina-n service si iti e returnata varza, eventual dezasamblata, iar nenea ala de la service iti spune “boss, astia au salariu 1500 de lei, ce pretentii ai la banii astia?”, ti se pare acceptabil?
daca incepe sa-ti placa fizica cauta-l pe Michio Kaku pe youtube. vei da de niste emisiuni cu el de te intrebi cand plm au trecut 2 ore. merita sa faci rost de cartile lui. omul e unul dintre cei care au dezvoltat string theory.
legat de profesori ce sa zic, cei care erau ok, si care reuseau sa trezeasca interesul (cam o mana de ei si cam toti prin facultate intalniti) nu mai lucreaza niciunul in invatamant fiecare s-a cam apucat de altceva. unul de exemplu e evaluator independent specializat pe evaluarea terenurilor pt autostrazi. cand l-am intrebat de ce s-a reprofilat in halul ala omul a zis sincer ca s-a saturat de mediul toxic de pe la universitate, ca nu vrea ca sa se implice in politica sau ca activitatea lui profesorala sa fie evalauta si din punctul acela, si nu in ultimul rand partea financiara.
aaa si daca mai ai recomandari de carti nu le tine doar pentru tine. poate mai e vreunul interesat.
Sunt de acord cu mare parte din articol cu exceptia intrebatului “Da’ tu cine pula mea esti, ce-ai facut in viata de esti ciumec,etc?”. Este imposibil ca toti cei ce predau sa fie mare scule pe bascule in domeniul lor – altfel ar fi facut altceva in loc sa-i invete pe altii – “he who can, does, he who cannot, teaches”. Singura chestie absolut esentiala pe care ar trebui sa o aiba orice profesor este capacitatea si skill-ul de a-i invata pe altii. Atat. Oricum un nene la 30+ de ani o sa stie mai multe decat un mucos de 15 intr-un anumit domeniu – modul cum imi explica si ma face sa apreciez acel domeniu este singurul lucru care ma intereseaza.
*big rant incoming*
Mie profesorii nu mi-au futut cheful pentru vreo materie. Cand nu exista era pentru ca ma gandeam doar la jocuri iar cand exista era pentru ca eram genuinely curios. Pana prin clasa a XI a eram foarte slab la aproape toate materiile, mai putin la matematica poate. Acolo mereu am mers OK+ din inertie, asa. Apoi in vacanta de vara am citit Sherlock Holmes – mama, era chimist si isi dadea seama de o gramada de chestii!!!!! Mi-am zis atunci: ba, plm, cat de greu poate fi?! Asa ca in clasa a XI a am ajuns la nationala de chimie, desi in august eram 0 barat. Profa? Sigur, aveam “tot suportul” ei, dar adevarul e ca dupa 1 luna de invatat singur deja stiam mai multe decat ea cu 30 de ani de experienta. Ca sa nu mai zic de abilitatile matematice. Si, da, dupa fiecare olimpiada/concurs imi cerea imediat diplomele sa le xeroxeze si sa le puna la dosarul ei. 🙂 Paradoxal cum atunci cand toti copiii sunt prastie nu e niciodata vina profesorului iar atunci cand unii fac “performanta” (plm, nu cu gandul de performante am invatat vreodata ceva), profesorul e cel care primeste bani (nu putini). Tot in a XI a am inceput sa ma imprietenesc si cu profa de fizica (diriga) – bine, poate a ajutat si faptul ca avea 35+ si arata mai bine decat multe de 25. La fel, pana atunci eram 0 la fizica, dar am mai mers la o olimpiada nationala interdisciplinara si imi trebuia fizica iar de la profa chiar am invatat multe. Long story short, dupa ce am bifat nationalele si-n a 12 a mi-am dat seama ca nu prea e chimia de mine si am mers la facultatea de fizica. Dintre toti profesorii pre-universitari pe care i-am avut, doar 2 au fost remarcabili si cu ei am ramas si acum prieteni as putea spune: diriga si proful de istorie din liceu. Omul era probabil cel mai cult pe-o raza de 20 km (oras mic de provincie…) si super obiectiv, chilueam in cabinetul lui de la orele de romana si jucam sah/radeam de unele prostii din manualele de istorie. (in a IX a si a X a am mers la olimpiada de istorie, da’ mai mult ca sa ma-ntalnesc cu-o tipa faina). Profi slabi… cu duimul. Si, da, aroganti majoritatea. Doar eu ce mai ma luam in gura cu ei, dar si asta dupa ce devenisem minunea liceului si aveam imunitate la diriga si la director (proful de mate). Totusi, nu le gasesc vreo vina: cu asa profesori au crescut si ei. Si la salariile mizere din invatamant, ce plm oameni de calitate sa gasesti, mai ales in pre-universitar, mai ales in orasele de provincie.
Fun fact: la facultate singurele probleme le-am avut cu o profesoara de chimie, culmea. Mentiuni la nationale de chimie, nota mica la un curs introductiv care era apa de ploaie, desi nu mai facusem chimie de 2 ani si ceva. Asta patesti cand o contrazici (pe buna dreptate, zisese o prostie). Si, da, era fix nulitate de care zice Manowar: nu facuse nimic in viata, in afara de a fi al x lea autor pe niste lucrari cu 0 citari din reviste de care nu a auzit nici dracu.
Credeam ca am fost clar. Intrebarile alea se pun cand ai de a face cu un pulete arogant/nesimtit care te trateaza cu pula.
Si atunci, da, eu intreb. Ba, cine mortii ma-tii te crezi? Si pe ce te bazezi?
Nu l-as intreba asta pe unul care ar zice “ba, eu va invat cat pot; daca pricepeti, bine; daca nu, va dau un 5 in sila”. Dar l-as intreba pe un cacat cu mecla care iti spune ca esti tu prost ca nu pricepi ce explica el ca pula.
Nu l-as intreba asta pe un taran analfabet din Teleorman. Ca ala nu se crede smecher si nu se comporta ca o diva cu PMS. Dar l-as intreba pe Dragnea.
@Some User uite si de asta n-o sa se schimbe prea curand sistemul asta imputit. Pentru ca turma ia chestii de genul “he who can, does, he who cannot, teaches” drept axiome.
Bai omul ala nu trebuie sa fi revolutionat lumea, dar daca-mi spui ca tu esti Lae Chioru, intaiul prof de muzica a lui Enescu, parca nu prea-mi mai vine sa-mi bat pula de tine, ca te recomanda totusi ceva. Ai un rezultat concret si cat de cat notabil, care mie-mi ofera fie si cea mai mica garantie ca tu ma poti invata sa cant la acordeon, nai, tambal sau la ce plm canta ala la Dorohoi acolo.
Exact. Si daca nu sunt, sa-si faca, in pula mea, meseria, adica sa faca cumva sa ii invete pe elevii/ studentii aia, ca in aia se masoara succesul lor, nu sa se dea scule pe bascule.
O pula. Nu e universal valabil. Unii da, unii nu.
Am avut profesoara de scoala generala care stia mai putina franceza decat stiam eu in clasa a… VI-a?
Ti-am spus mai sus de basinosul ala care stia C++ atat cat scria ( gresit) in cursurile pe care le preda el. La facultate. Nu ca eu as fi fost vreun guru in materie, atentie. Stiam doar bine, pe vremea aia.
Era probabil imposibil. Adica mie mi-a platit tata facultatea o vreme si aveam asa o musca pe caciula si simteam cumva datoria sa nu imi bag pula in banii lui, ca stiam cat de greu a muncit pentru ei. Dar pe de alta parte eu si furam sau munceam de mai mai multe ori pe-atatia bani, asa ca nu eram prea panicat, mai degraba nervos ca niste pulifrici isi bat joc de banii lu’ tata.
Dar restul erau in pozitii diferite. Cei mai multi erau pe locuri de buget si le era frica ca nu cumva sa supere pe careva sa ajunga sa repete anul, ca trebuiau sa il plateasca si beleau pula, ca nu aveau atatia bani. 1200 de EUR in 2002-2004 erau cam bani multi. Daca munceai.
Altii erau ca mine pe locurile platite, dar nu prea faceau ei bani, iar daca li se taia finantarea era cam belita treaba, ca parintii erau ca actionarii. Coaie, ti-am dat bani, vreau sa vad rezultate, e treaba ta cum de descurci nu mai esti copil.
Si mai erau aia pentru care banii chiar nu contau, iar pe aia chiar ca ii durea in pula, erau pe acolo doar cu numele, oricum cumparau examenele de la cine se nimerea sa le vanda, ca era Nuti, secretara, ca era decanul , sau profesorul de curs, nu aveau probleme d-astea cu ce talente au profesorii aia, ca oricum nu veneau pe la cursuri, iar cand veneau si o ardeau aia in ifose cu “ne vedem la toamna”, era la modul, “ok, la toamna sa fie, mie sa-mi spui cat face…”
Ai mei dupa liceu au spus ca ei sunt depasiti si obositi si sa nu ii plictisesc cu ce fac eu la facultate. Numai sa ma tin de carte si s-o termin. Deci, trebuia sa am grija doar sa nu ajung in parnaie, in rest, daca as mai fi avut rabdare, puteam sa ma satur de bataie si scandal cu aia si acum. Lu’ tata i-am spus dupa 5 ani ca am terminat, s-a linistit ca-s om cu diploma si ca ma descurc “de-acum”, oricum deja munceam cinstit de cativa ani si ma durea in pula de facultate. A trebuit sa ma opresc din vitejii ca la un moment dat m-am nimerit in grupa cu doamna si daca pe mine ma durea in pula cand si daca termin, ea avea planuri.
Si, plm , nu mi-era nici mie prea comod, ca eu nu prea-s potrivit pentru chestii d-astea, ca nu-s deloc pe fizic, nu sperii pe nimeni, n-am niciodata nicio sansa cu amenintari de vorba buna. Mereu e nevoie de efort si riscuri si ma mai sifonez, iar la un moment dat am obosit.
Looool, Nuti, ce amintiri, ce combinatoare …..
aici e adunare de Electronisti? Tot cu Cata am facut si eu fizica, dar omul chiar stia despre ce vorbeste si te trata alltfel fata de restul profesorilor. Iar altul care nu stia C decat ce scria pe tabla si la el in carte era Rusu de la MN, care venea la curs, scria un program gresit pe tabla si pleca. Asta si cu alte motive au dus la situatia in care mi-am bagat piciorul dupa anul 2. Si n-aveam chef sa le dau si bani pentru ceva ce nu mi-a fost util niciodata.
Asa e, Rusu era si ala praf, dar macar nu ne-a futut. A trecut toata lumea fara batai de cap. Fizica, Ghizdeanu plus multi altii. Vertan, de la TTI, vorbea singur in troleu, asistentul de la Microunde facuse academia tehnica militara si se credea in poligonul de instructie cu noi, ne tinea 4 ore dupa ceas in laborator. O menajerie intreaga.
Sunt de acord cu faptul ca cei mai multi dintre profesori sunt buni doar ca sa arati poza lor cainelui. Insa nu inteleg ce poti sa rezolvi cu intrebarea aia. Ce merite ar trebui sa aiba un profesor de generala? Cam cate carti (evident, bestsellers) ar fi trebuit sa scrie incat sa isi multumeasca discipolii? In Romania, sunt aproape 240 000 de cadre didactice. Prost platite. Stiu, puteau sa faca altceva. Dar vorba alora de la Mafia, altceva n-a fost. Cam greu sa ai 200 de mii de profesori cu carti publicate, teze, articole etc…
Este un cerc vicios.
profesorii sunt platiti prost – da, dar sunt slab pregatiti – da, dar aia bine pregatiti nu se fac profesori – de ce? – pentru ca profesorii sunt platiti prost
Partea riscanta e ca, uneori (nu stiu daca si la invatamant), te poti trezi cu un “I’m not surprised, mother fuckers!” la acel “Who the fuck is that guy?” (pentru aia care se uita la UFC)
http://s13.postimg.org/q5yge0x4n/10gknu.jpg
Vadim.
Serios!
El era ala cu “Cine dracu se crede tiganul ala de la Tartasesti? Dar cine e, dom’le, puiul ala de jidan din Constanta?”
@RJ: e cam tarziu sa votam pentru Corneliu Vagin Tudom.
Referitor la profesori, repet, e o intrebare pe care i-as adresa-o unui mediocru arogant, nu unui mediocru inofensiv.
Daca un profesor ma critica, ma astept sa fie un mic zeu in domeniul lui. Si atunci accept critica. Daca ma critica un pulete mediocru, da, il intreb cine sloboz se crede. Si “am publicat X” nu e un raspuns valabil pentru mine. Ca orice idiot poate publica orice. Daca-i profesor de matematica, vreau sa stiu cand l-a egalat pe Gauss. Iar daca n-a facut-o, inseamna ca-i doar un papagal care repeta ideile altora, dupa ce le-a invatat. Ceea ce incerc sa fac eu in scoala – adica sa le invat. Iar el e ala care e platit sa ma invete. Daca nu o face, ii bag pula-n faringe si aia e, scurt pe doi.
Daca mai trece pe aici baiatu’ ala multumit de ING, sa-i spuneti sa-si bage ING in cur. Cum pula sa ai o banca internationala, gen, cu sucursale nationale care nu comunica intre ele.
Mano, eu sunt invatatoarea nr. 2 pentru copila. Asa este necesar.
Aha-ha-ha, eu i-am spus de respect, dar nu de “a doua mama pentru tine”. Si cand am avut ceva de discutat, am discutat, numai luni ce-am calcat pe cineva pe bataturi, putin mi-a pasat, aveam dreptate si stiam ca am.
Eu am avut ca profesor de engleza in facultate un fost inspector. Cu care imi permiteam arogante. Si o data mi-a spus ca-mi da doua picioare-n cur. Si m-am suparat. Si l-am intrebat, cum sa spuneti asa ceva??? Si mi-a zis, cum sa raspunzi asa? Si am zis, dar cum trebuia sa raspund??? Si a zis, daca-mi dati doua picioare, dvs. cu ce mai ramaneti?
Boss, uiti un lucru, ala care a inventat pc sau mac nu iti garanteaza ca stie si cum sa iti bate in cap sa inventezi tu un pc sau un mac mai bun.
Eu stiu o tipa, olimpica la romana, a luat bac-ul cu 10 pe vremea ei, scria la ceva reviste de specialitate si la scoala (era prof de rom si fr) isi bateau efectiv copiii joc de ea. De la luat pixul din mana si anuntat ca de azi el, elevul, pune note (nu vorbim de vreo scoala din Ferentari), la faptul ca nu stia sa se faca inteleasa.
Da, cred ca are creir, dar degeaba ca nu poate face alte creiere cu el.
Ea, la intrebarea ta, ar avea ce sa spuna … probabil acum are si vreo carte bine vanduta si cu priza la gospodine, dar la ce folos daca ii lipseste tactul pedagogic? Ai dormi sigur mai mult decat la fizica. Asta daca nu cumva ai arunca cu hartii in ea.
Deria, ii zice franciza. :)))
Se potriveste dupa postul cu lingaii, pentru ca asta e perioada in care se incepe laba in cerc. Prin cate scoli am fost eu, mereu erau aia din familliile potrivite care aveau o relatie speciala cu profesorii. Ca veneau parintii cu atentii, cu cadouri, cu limbi pe capu pulii, si profesorii dadeau limbile alea mai departe ca note, laude, functii fictive (seful clasei) etc. Si de atunci incepe sa se incurajeze chestia asta. Majoritatea erau niste frustrati care, acum ca erau intr-o pozitie cu putere, se asteptau sa fie periati de parca ar fi trebuit sa te preocupe mai mult sa le intri in gratii decat sa inveti materia.
Cine n-a auzit macar o data, dupa ce a facut o tampenie si inaitne sa fie judecat, intrebarea “Ce sunt parintii tai?”. Ca trebuia omul sa stie, ca voia sa te pizdeasca dar doar daca nu aveai ce sa-i oferi. Ca sa nu mai zic de aia cu care facea meditatii si primeau atentie speciala vreo juma de ora si la scoala, asa din spirit didactic. Si sigur ca la bac/capacitate/teste luam mai mult ca toti specialii astia, ca acolo nu-i mai lasa nimeni sa dea a doua zi ca s-au emotionat.
Pe mine ma scarbeau de mic chestiile astea, asa ca mi-am bagat pula la orice ocazie, si am vrut sa vada toata lumea cand mi-o bag. Am fost cel mai sfidator puber dintre toti. De la galagie, la caterinca, la “Ma doare-n pula si ma pis pe tine” cand imi tranteau 2ul ala cu ura. Si il primeam razand, si ii vedeam cum fierbeau ca simteau ca nu aveau ce sa-mi faca mai mult, ca ma durea in pula de singura lor parghie de putere, si radeam si mai tare. Ma bazam pe notele bune la care nu puteau sa ma fure si scoteam sfantul 5, dar eram pregatit si sa pierd si sa raman pe vara. C-asa voia putulica mea. Normal ca nu m-a ajutat la absolut nimic chestia asta, dar si acum zambesc cand imi aduc aminte. Nici nu imi imaginez ca as fi putut s-o fac altfel.
Pentru mine, scoala a fost OK in primii doi ani. Am avut o invatatoare excelenta (credeam eu atunci), buna (consider acum). Dupa care a trebuit sa iasa la pensie si m-am trezit cu o minunata activista de partid. Si, pentru ca i se parea ei ca merita sa terorizeze psihic un copil si sa-si bata joc de familia lui, a inceput circul. Cum chiar eram bun, nu putea sa-mi dea note prea mici, dar santaj emotional cat cuprinde, plus incercari de umilire and stuff. Iar parintii, mama de fapt, “pusa la colt” de remarcele tembelei care-i mai si asmutea pe alti prosti care se simteau bine ca nu erau ei luati in vizor si se bucurau sa spuna ca noi suntem pleava societatii si intretinuti de stat, desi tata reusise sa cumpere apartamentul (nu platea chirie sau rate ca toti ceilalti) si castiga minim 12-13k/luna.
Ce am invatat incepand de atunci? Ca, daca stiu ceva, nimeni nu-mi poate lua asta. Sigur, poate incerca diverse tertipuri, dar eu raman cu ce am in cap. Si, cu asta in minte, am trecut relaxat prin scoala. Uneori relaxat, alteori revoltat si permitandu-mi sa le spun unor profesori ca ceea ce ei ne predau este inutil, amendand partizanatul lor si asa mai departe. Cati dintre profesori m-au inspirat? Vreo 2-3.
Fiica-mea e acum in clasa zero. Si, cel mai mult invata acasa. Invata nu in sensul de stat cu nasul in carti. Dar, imi bag frumusel ceva in scoala si, daca voi vedea ca si urmatorii doi ani va fi tot o porcarie, o retrag si facem noi homeschooling. Iar unde stiu ca nu fac fata, ii aduc tutore. Si va fi, cu siguranta, mult mai castigata pe termen lung. Ce se intampla in scoli imi pare de-a dreptul sinistru. Sa zicem ca profesorii/invatatorii sunt niste imbecili notorii. Sa admitem frustrari legate de nivelul salarial and stuff. Da’ n-au scuza pentru felul in care le vorbesc astora mici. M-am saturat sa o aud pe fiica-mea ca proful de sport le vorbeste urat unora dintre colegii ei, ca urla samd. Deocamdata sunt la nivelul la care n-am facut nimic pentru ca nu este a mea agresata, daca s-ar intampla, i-as arata malacului ala (aproape 2 metri si vreo 120kg) cam ce poate pati de la cineva de nivelul lui. Ce e trist e ca parintilor celorlalti NU le pasa, ba chiar li se pare normal sa fie pedepsiti astia mici. Pedeapsa de genul “n-ati fost cuminti, nu iesiti din clasa in pauza”. Si pe urma se mira prostii ca nu se inteleg cu cei mici!
Franciza suge pula. Ma mai si contraziceam cu doamna in privinta comisioanelor, ea era sigura ca e cum zice ea, eu stiam sigur ca e cum zic eu, pana n-a verificat, nu i-a disparut siguranta.
Vorba lui Mano, pe ce te bazezi? Eu, clientul, stiu mai bine ca tine ce si cum?
Shht, ca m-au sunat acum 1 ora sa imi spuna ca au gasit o solutie, desi eu nu am probleme pentru solutia lor, mai exact sa ma intrebe cum mi s-ar parea daca as avea la dispozitie 10 000 de lei pe care sa ii acesez “direct” in ING Office, fara documente din partea angajatorului, cu o rata fixa pe 5 ani de numai 221 de lei pe luna. Yeeeeei! Noul Provident, sau Credius , cum ii cheama pe aia?
Cam offtopic: Chiar ma intrebam zilele astea care-i faza cu torentul de reclame ale bancilor care anunta eliminarea comisioanelor la retragerea de la alte banci. Cacatii astia se lauda de parca din grija lor pentru consumatori au decis sa nu mai ceara comisioane.
Ceva mirosea de la o posta. Stiam ca nu vezi bancher care sa-ti dea vreodata ceva moka.
http://www.finzoom.ro/articole/sfaturi/un-cont-bancar-cu-co~cc71f0a4-9e45-4cf1-86dd-854c13fd8636/
I-a obligat ANPC-ul si acum se bat jegurile cu pumnul in piept ca nu mai cer comisione:))
Ai citit gresit. E ok cu comisioanele la retragere. Sunt scoase doar pentru aia pe salariul minim.
La ING le scot pentru cei care iau salariul in contul respectiv si ii incarca pe ceilalti, jigodiile.
http://www.mediafax.ro/economic/ing-bank-comisioane-zero-pentru-retrageri-de-la-bancomatul-oricarei-banci-de-oriunde-din-lume-16224192
Am o sora cu noua ani mai mare care a fost copilu’ perfect, premianta, desteapta, frumoasa, toate cele.
Pe urma am iesit eu: hiperactiv, cu inclinatii violente, cu izbucniri violente, cu mari probleme de selfcontrol. Cu toate ca nu aveam iesiri violente daca nu eram provocat, eram oaia neagra peste tot, eram copilu’ problema cu triplu P si diploma.
La varsta de 4-5 ani in loc sa ma inscrie la un sport pt putina structura si disciplina, sau macar ca sa-mi cheltuiesc energia si sa invat sa-mi canalizez energia, furia si violenta spre ceva ok daca tot erau absenti barbatii din familie, m-au internat la neuropsihiatrie cu medicatie si tot tacamul.
Cam 6 ani de medicatie forte pt un copil; un caocktail de tranchilizante din care-mi amintesc de Tioridazin si Neuleptil si mai erau inca doua. Ca doar nu aveau ele timp sa creasca un copil ne-autist sau neleguma, nu stiau sa creasca un baiat, mai voiau inca o sora-mea. Crescut de trei fomei…ma mir ca iubesc in mod sexual femeile.
Unde am facut eu I-VIII era plin de comunisti cum fusese si gradinita de altfel, cu batai si urlete si “profesori”/”educatori” incapabili. Bagati in ecuatie ce va spusai mai sus si vedeti ce va iese.
Eu sunt stangaci. Pai va e clar ca si la gradinita si la scoala mi-am luat morti pe paine ca “trebuia” sa scriu cu dreapta; imi ziceau ca ma prefac ca sunt stangaci pt ca nu vreau sa scriu/desenez/cristosi fututi.
Pana cand in clasa a doua a aflat bunicu’ de chestia asta si s-a dus la scoala si a aliniat invatatoarea si directoru’ si i-a pus sa scrie cu stanga si le-a promis ca le sparge capetele daca nu ma lasa sa scriu cu ce mana pot.
Apreciez gestu’ da era oricum mult prea tarziu.
As fi dinamitat scoala cu placere si de vreo doua ori am fost aproape gata sa apas pe buton, dar erau cateva pisicute care-mi placeau si n-am apasat. Le-am pompat in mod frenetic, repetat si violent mai tarziu. Ce face pizda din om.
In I-VIII vorbeam engleza si franceza; citeam foarte mult dar evident ca nimic din ce ne predau aia in scoala; imi placeau biologia si anatomia(de prin clasa a 3 a citeam chestii de anatomie) dar uram chimia din cauza profesorilor/profesoarelor; imi placea fizica, dar uram matematica tot din cauza profesorilor. Chiuleam si jucam baschet sau faceam tampenii; unele constructive, altele nu.
Am luat capacitatea cu 6.66 si am plecat la mare. M-a inscris mama la liceul unde preda ea, ca atunci cand m-a sunat i-am zis ca ma pis pe el de liceu si eu nu plec de la mare.
La liceu au fost 2 sau 3 profesori care ar fi putut sa faca niste chestii marete cu mine in materie de scoala, dar plm, iarasi era prea tarziu, dadusem devreme de bani si pizda si uram “scoala” cu pasiune, plus ca si chiuleam in DRACI, deci din pula recolta. Am si pocnit doi profesori. Nu i-am pocnit fara motiv, incercasera ei sa ma pocneasca primii.
Am terminat liceul si am luat 8 si ceva laBAC.
La prima facultate l-am pleznit pe un carnat de prof care era obisnuit sa fie periat de toti. I-am spus ca eu nu stiu sa pup in cur, cu atat mai putin barbati si ca sa ma judece dupa cursuri si materie si dupa ce am in cap. Didn’t work.
De a doua facultate m-am plictisit, am plecat din tara. Cruce.
De a treia facultate la fel….iar am plecat din tara.
O fi fost vina medicatiei pe care am halit-o atat timp; o fi fost vina firii mele; o fi fost vina parintilor care trebuia sa ramana la un copil traumatizat, nu sa-l faca si pe al doilea si sa-l traumatizeze si pe ala; poate toate astea combinate au fost de vina pt faptu’ ca nu mi-a placut scoala.
Culmea e ca cei doi sau trei profi de mate capabili cu care am avut tangente(doi profi si o profesoara)mi-au spus ca am creier de matematician; iar pe mine ma plictisea in asa hal incat ma apuca somnul in conditiile-n care am fost si sunt hiperactiv si deloc somnoros.
Won’t you believe it!?
\m/
Short story.
Fii-mea e clasa a 5a. Pe langa faptul a dat e examen sa intre la vestita scoala, i s-au schimbat 3 profesori dupa primul semestru, a avut o perioada buna de timp diversi suplinitori la varii materii.
A primit tema la Educatie tehnologica, de la suplinitoare, sa faca un desen la scara a apartamentului/casei in care locuieste. Si a primit un index cu aprox 50 de simboluri de folosit. ( inclusiv pentru plante)
Probabil se doreste ca la 14 ani sa faca studii de rezistenta.
Dupa 2 ore de “facut” tema, tatal ei si sotul meu, a declarat oficial ca isi baga organul cel mai pret in gura celui care nu admira tema si nu o coteaza ca fiind splendid realizata.
Scoala romaneasca e horror.
Si tu ce i-ai zis? “Mie mi se pare un cacat tema ei, e mizerabila”. Doar asa, to get him in the mood 😉
Am ras ca o capra la rut, evident.
M-am dus la scoala si am aflat ca e vorba de suplinitoare. Si ca nu prea am ce face, ca, nah, programa&bullshit.
Baiu’ e ca un 90% dintre parintii pe care-i cunosc critica vehement actualul sistem de invatamant. Si nu se schimba ceva, orice, in bine .
Si e vorba de copii nostri, mama ei de tara.
Organul cel mai de pret fiind inima sau creierul, desigur. 🙂
Mda, si eu am comentat despre teme cam aiurea si cam prea in gura mare, acu’ mi se intoarce…
Subiectul asta e asa de actual si dureros… incat n-o sa adaug nimic pe tema. Ar fi prea multe de spus.
Dar am sesizat o chestie pe care multi o fac si mi se pare o eroare de logica: cand unul are o reusita intr-un domeniu, i se atribuie automat reusite si in alte domenii.
Asa, si? Daca l-a batut pe X, inseamna ca se pricepe si la altceva in mod necesar? Am vazut de ex la TV politicieni invitati sa isi dea cu parerea pe teme care nu tin nici de politica, nici de profesia/ meseria lor. Ok, ca o fi o emisiune pt imagine si il cheama sa se vada pe sticla… Dar nu numai in cazurile astea. De ex profesori care pt ca X e bun la, sa zicem, mate/ romana, trec cu vederea ca nu a invatat intr-o zi la geografie sau pun o nota mai mare decat in cazul altuia care a stiut tot atat, dar nu are renume de “copil bun”.
Nu. Dar macar stii ca se da mare pentru ca a facut X.
Spre deosebire de politicienii romani care n-au facut nici macar X, da’ se dau vioi aiurea-n tramvai.
Bah, ai dreptate si n-ai in plm si o sa-ti spun de ce:
Nu au cum sa fie toti profii de scoala generala exceptionali (in sensul dat de tine – sa scoata bestsellers etc.) Nu poti fi toti printre cei mai buni, asa cum nu toti pot lua locul I intr-un concurs. In plus, nu uita ca profii au de obicei o varsta, ca n-au avut sansa de a avea acces la net (tone de informatii etc., limbi straine) si ca deci nu prea poti avea pretentia sa fie self made (dpdv cariera) prin afara tarii (decat poate cei care predau limbi straine). Serios acum, pana prin 2000, si sa ai dialup era o aventura, gandeste-te cum e sa te prinda perioada aia pe la 40 de ani… Practic noi am prins o fereastra de oportunitate.
Dar eu nu-i inteleg pe tinerii de acum (20-40), n-as sta in invatamant dintr-o mie de motive, chiar daca imi dai 1000 de euro sau peste.
In rest, ca sunt unii profi (poate multi) antitalent sau/si nu le pasa, asta da, poate. Ca sunt aroganti cand nu isi fac treaba – aici da, merita taxati.
Dar eu n-am avut problema asta in liceu (liceu de nivel mediu, din Bucuresti, anii 90). Fizica si altele le-am invatat singur, ceilalti mai mult dormeau. Nu imi dau seama daca din cauza modul de predare in mod special – desi poate ca da, era prea arid pt ei. La inceput a fost mai greu, am facut si meditatii ca sa imi dau drumul. Dar apoi – o placere, am fost si la olimpiada.
In schimb predarea la facultate mi s-a parut cam infecta…
Pot spune ca pe multi dintre elevi (din liceu) nu ii ducea capul sau/si nu le placea. Incercam sa discut cu ei si mi-o taiau scurt – pe chestii practice, fizica se preteaza teribil la asta). Si nici nu aveau alte pasiuni (legate de scoala, even remotely)
Eu i-as fi cotat pe profesori dupa cat % din oameni au inteles si (mai ales pot aplica) ceva. Iar fizica se potriveste la asta de minune – ceva de genul: ia sa vedem, ce siguranta punem aici etc. Dar ceva facut profesionist, obiectiv, nu hartogaraie si inspectia scolii de forma. Ceea ce imi dau seama ca e imposibil in Romania.
Si inca ceva: da, un prof bun, cu talent, face toti banii si te duce sus, hands down.
Adica pe scurt: taxati, evaluati, dar nu asa din coada lulii. Dar cum n-o facea nimeni pe bune, e bine ca te-ai gasit si i-ai taxat. 🙂