Detest Londra

Urasc Londra.

Prin Romania erau o tona de imbecili care spuneau asa, fornait, pe nas, ca dom’le, hrmhrmf, noi mergem la Londra in vacanta…(bine, de obicei, auzeam asta de la vreo parasuta din HR care castiga 15 milioane, da’-i sugea pula unui nene care castiga vreo 150; sarim peste) . Si ma-ntrebam si-atunci, cum ma intreb si acum, ce fel de imbecil se duce la Londra in vacanta.

Adica, asta-i ca si cum as spune eu fornait pe barnau, ca dom’le, ma duc in Sofia in vacanta, hrmfmhrmfp. Big fucking deal. Un oras troglodit – in ambele cazuri. Si nu-i suport pe-astia care-i trag cu orasele si obiectivele turistice, exact cum nu-i suport pe-aia care-i trag cu mersu’ PE munte in vacanta. Nu “la” munte, ca n-am nimic cu unu’ care are a ochit pe undeva o cabana si timp de vreo 2 saptamani vrea sa respire alt aer si sa-i vina o cafea la nas in curtea cabanei. Da, boss, esti smecher, bravo tie. Da’ cand aud unu’ cu “am fost PE munte”, imi vine sa-i infig o furculita ruginita-n iris si sa-i reglez binoclul. Pentru ca ma-ta tre’ sa fie tare proasta daca ai muncit X luni si cand ti-ai luat vacanta, te-ai hotarat sa-ti scoti si sufletul din tine catarandu-te prin rape si batandu-te pe burta cu ursii.

Dar sa nu divagam prea mult. Sa revenim la baga-mi-as pula-n Londra. Londra e de cacat. Sunt miliarde de motive pentru care Londra e un jeg si sunt perfect constient de faptul ca nu le-as putea enumera pe toate, dar hai sa ne gandim la cele care-mi vin mie-n cap acum.

In primul rand, Londra e mare. Mult prea mare. Urasc in pula mea orasele pe care nu le poti traversa la pas intr-un timp decent. E o idee idioata sa faci un oras cat toti mortii ma-tii de mare, pentru ca nu faci decat sa creezi iluzia ca totul e aproape – pula mea, la mine-n oras, gen, right? – cand, de fapt, totul e in pula mea cu satelitul.

Uite, un alt oras destul de mare e Bucurestiul. Sigur, e cat un cartier mai maricel din Londra, dar tot mare e. Dar chestia cu Bucurestiul e ca toata lumea se intalneste “in centru”. OK, in Bucuresti oricum totul se pare ca-i in centru oricum – e un oras imens care n-are decat centru peste tot, nu exista laturi. Auzi de-aia din Militari care spun ca stau central, pula mea. Da’ idee e ca daca eu as avea chef sa beau o cafea cu X, in Bucuresti, cel mai probabil ne-am da intalnire “prin Centru” (unde asta inseamna cam orice are o legatura vaga cu Universitate/Unirii). Si e OK, pentru ca, bai, pot pleca la pas si in vreo 40-60 de minute ajung acolo. Cel mult. Cel mai probabil in vreo 20-25.

Incearca sa stabilesti o intalnire cu cineva in Londra, ca ai belit pula. Sa va spun eu cum a fost pentru mine ieri. M-am trezit ca fix la 4, cand ieseam de la lucru, ma suna Patrick. Ca herpaderp, noi mergem prin Londra, ca sa mergem acolo, ca-i un fel de restaurant/pub care, pula mea. Ondilol, si ea, ca sa mergem sa mancam ceva prin Londra. Eu aratam ca un om care lucreaza sambata: nebarbierit regulamentar, intr-un tricou si hanorac. Nu prea aratam de iesit prin oras, asa. Sigur ca se poate, da’ e preferabil sa nu aiba aia dubii ca le poti achita consumatia. Asa ca, rahat, OK, hai acasa, ma schimb si eu, ma barbieresc, hai.

Sa va spun sincer (ca-i OK, nu citeste nici unul din ei asta in urmatorul minut, deci am timp sa ma sinucid inainte de-a-mi lua ei gatul), eu ii urasc pe oamenii care ma freaca la rect cu mancatul in Londra. E un jeg overrated in pula mea. Vai, ai mancat in Londra. Extraordinar. Tu si inca vreo 5 milioane de oameni – simultan. Achievement unlocked. Vrei un premiu si pentru c-ai respirat in Londra? Fuck me.

Dar hai in Londra. Si-am mers in Londra. Oare?

Pentru ca, inainte de toate, in Londra ai sanse mai mari sa fii ales imparat decat sa parchezi pe undeva. Asa ca, step #1, tre’ sa las pe undeva masina, nu? Ca doar de-aia am masina: sa merg cu transportul in comun, evident. Super. Si s-a uitat a mea pe telefon, mda, mda, mda, putem parca acolo, in mallu’ ala, in parcarea lor, platim la plecare parcarea, e OK, de-acolo putem lua metroul. OK. Si-am mers acolo. Sa parcam. Si-am parcat, dupa care-am descoperit ca, datorita unor lucrari la sugerea pulii, metroul e inchis la statia aia – si nu-i vreuna pe-aproape, la distanta de, stiu eu, 5 minute de mers pe jos. Hell, no.

Asa ca hai inapoi la masina, plateste parcarea, iesi din parcare (am si zgariat masina la iesirea din parcare, ca am condus ieri ca o pula beata, dar sarim peste) si, hm, hai sa conduci inapoi pana la lucru, de unde ai plecat, ca sa lasi acolo masina-n parcare, sa te urci in tren, cu care ajungi in alta parte a Londrei, unde-i alt metrou, pe care-l poti lua pana la Oxford Circus. Belea. Hai.

Pe scurt, daca Patrick m-a sunat la 4 fix, noi am ajuns acolo la 7 tot fix. Cred. 3 ore, intelegeti? Asta-n conditiile in care mie mi-a luat vreo 20 minute sa ajung acasa, sa ma barbieresc si sa ma schimb. C-asa-i cu Londra.

Cand am iesit la Oxford Circus, peste ce dau oare? Peste un cioroi infect care guita din rasputeri ca ne asteapta focurile iadului, sa ne pocaim.

Da, si asta e ceva normal in fucking Londra. Pentru ca acolo e normal orice. E normal sa dai de un dobitoc de-asta care latra despre hezus si rai si iad, iar la vreo 50 de metri mai incolo, sa sara un imbecil in aer cu inca vreo 50 de cretini pentru ca Allah si fecioare.

Si dupa ce ne-a guitat retardu’ ala fornait despre focurile iadului, ne-am intalnit cu Patrick si Daniela si hai, herpaderp, sa mergem la marele restaurant pub faimos and shit. Tropa-tropa, cu baterii descarcate la telefon, se agita Patrick sa urmeze niste directii Google Maps la modul “si acum faceti dreapta, chiar daca nu-i nici un drum la dreapta, ci o cladire”. Dar, pula mea, am ajuns, si, dupa ce-am evitat sa intram in subsolul cladirii, unde tinea Patrick sa ne duca, am reusit sa gasim si intrarea normala.

Bineinteles, ca-n orice restaurant care se respecta, muzica data prea tare si zero mese libere. Dar, herpaderp, a venit o satana de chelnerita cu un bot rujat de muie ieftina, ca uitati, astea-s variantele: ori stati la masa aia de langa iesire, sa va intre curentu’ in oase de fiecare data cand intra sau iese cineva, ori asteptati 45 de minute. Gee, minunata alegere. Asa c-am ajuns la masa aia.

Spre norocul nostru, masa a fost cea mai mica problema. Eu m-am cam prins ca n-o sa fie o experienta ultraepica de cand am ajuns la masa si chelnerita cu botu’ rujat 3 la 10 lei s-a intors spre mine si mi-a multumit. In rusa. Pentru ce, nu se stie, dar in rusa. E minunata limba rusa, bunicu’ a invatat ceva din ea inainte si dupa Stalingrad, asa ca am apreciat la maxim. Cand tocmai ma intrebam de ce pula mea mi-o fi multumit in rusa, m-a lamurit Daniela. Pentru ca suntem inalti/bine facuti, asa ca aratam a rusi. Pula mea.

Urmatoru’ lucru mirobolant a fost c-a venit un imbecil de chelner cu belciug in nas, cum ii sta bine oricarui bivol in devenire. Cum imi zisese Ondilol ce vrea, m-am apucat sa comand. “Pentru doamna, va rog sa ne aduceti X, Y si Z”. Si bineinteles ca s-a apucat chelneru’ sa ma intrebe “asteptati pe cineva?”. Mda, pe ma-ta, sa termine tura de seara la bariera tiristilor, bou natang, pe-aia o astept. Iar dobitocu’ n-a priceput toata seara ca nu are de ce sa discute cu Ondilol. Eu ii ceream pentru ea ceva milkshake, el se uita la ea “deci milkshake, daaaa?”. Simteam nevoia sa-i fut un pumn in gura. Nu stiu de ce-i atat de dificil de priceput ca ESTI IN PULA MEA CHELNER, NU AI DE CE SA DISCUTI CU FEMEIA CARE MA INSOTESTE. Dar m-a lamurit Patrick: aici e UK, coaie. Aici femeile, egalitate, drept de vot, alea. Care pula mea o fi legatura, nu stiu. Ce-ar fi ca, data viitoare cand apare vreun patron/director la mine la lucru sa-mi traseze sarcinile, eu sa ma apuc sa discut cu nevasta-sa. Pentru ca egalitate, gen. Exact atat de mult sens are. Nu, serios, ce fel de troglodit nu pricepe faptul ca barbatul comanda pentru femeie? E asa de dificil, right?

Spre cinstea lui, totusi, chelnerul a compensat pentru imbecilitate prin prostie. Adica, am cerut mancarea si o cafea pentru mine. Iar Patrick ma futea la icre, hai, coaie, iesim si noi la o tigara? Da, ma, da’ stai in plm sa-mi aduca si mie cafeaua, ce dracu’! Si-am stat. Si-am stat. Si intr-un final, ne-a adus bauturile o data cu mancarea. Pentru ca uitase de ele, bineinteles. I se lungisera lu’ Patrick urechile asteptand cafeaua aia nenorocita a mea.

Macar ribeye-ul a fost bun. Ce-i drept, a fost prima data cand am mancat eu carne de vaca speciala, cu gust de peste, dar bun pestele. Sau vaca. Pula mea. Dar sa nu ne grabim, pentru ca, bineinteles, pana la vaca, a durat ceva. A dus ca un domn mancarea pentru Ondilol, Daniela si Patrick. Pentru mine nu. Si bineinteles ca eu n-aveam mancare, dar, fiind politicos, i-am invitat pe ceilalti sa manance, pentru ca pula mea, n-avea sens sa mai astepte o ora pana venea si farfuria mea. Ei, si mai politicosi, mi-au spus ca nu prea au cum, ca n-au tacamuri. Ah, da. Pentru ca eu aveam tacamuri, dar nu mancare. Ei aveau mancare, dar nu tacamuri. Doar Ondilol avea si/si. Restaurant, gen. Pana la urma, a venit si cu mancarea si cu tacamurile pentru ei. Mai putin un cutit pentru haleala mea, dar hei, cine mai numara.

Tot la modul ala a tinut-o, evident. Am cerut un milkshake pentru Ondilol si, se-ntelege ca l-a adus. Era un pahar de-ala cu curul mare, de vin, dar pula mea, in el avea cam 85% cuburi de gheata, cu o ciocolata calda turnata deasupra. Nu glumesc, e si o poza pe undeva, c-au fotografiat-o, s-o trimita la restaurant, cu plangere cu tot. Macar home-made lemonade a fost buna. Nici n-avea ce sa fie rau, ca era un pahar de sprite, cu o felie de lamaie in el. Home-made. Yup.

Yup. Asta-i Londra.

Si trebuie sa fii cel putin nebun pentru a te duce-n Londra. Ca faci 3 ore, ajungi intre cre(s)tini, dupa care sugi pula. Servire? Sugi pula. Distanta, orientare? Sugi pula. Haleala? Sugi pestele, sa mai schimbi gustul de pula. Milkshake? Trollolol. Si tot asa. O inghesuiala hidoasa, in care-ti ia doua ore sa ajungi oriunde. Servicii de cacat, calitate de cacat, pentru ca, asa cum zicea Daniela, e si normal. Au o chestie “in centru”, oricum va veni lumea, de ce s-ar deranja sa fie buni, right? Right.

Prefer de coispe ori puburile astea din orasele. Te urci civilizat in rabla, conduci 15 minute, o parchezi in curtea lor, ai 5 metri pana la masa. Ai chef sa stai pe terasa, stai acolo. Ai chef sa stai inauntru, cu toti bosorogii care-o ard trendy la meciul de pe Sky? O arzi inauntru. Haleala e haleala, servirea e servire. Doar cafeaua e proasta, da’ ce sa-i faci, nimeni nu-i perfect. Te doare-n bascheti de mersu’ trenurilor, metroului si nu mai stiu ce. Stai in liniste, daca e muzica, abia o auzi. Frumos, civilizat, bun. Londra e fix antiteza.

Vorbind de Londra, tre’ sa ma inclin in fata celor care lucreaza-n Londra si stau cu chirie. Pentru ca asta-i tot ce poti face in fata prostiei: sa te inclini. E vreo 2000 ceva oarecum decent de inchiriat – si prin asta inteleg vreun apartament de-ala cu un dormitor, cel mult. Adica ar trebui sa castigi macar 90,000 pe an pentru a ramane cu la fel de multi bani in buzunar ca mine, dupa ce platesti chiria. Cum ma suna unu’ care-mi ofera 65000 in Londra, cum ii rad in nas. Si, sigur, nu te obliga nimeni sa locuiesti acolo. Poti oricand sa locuiesti la gen 80-120 de minute distanta (one way), astfel incat ziua ta sa inceapa la 5 si sa se termine la 8, cand ajungi acasa si nu mai vrei decat sa dormi, derp. Sau poti sta shared pe undeva, sa platesti probabil vreo 500-600 pentru dreptul de a locui in casa cu pakis. Amin.

Anglia e misto, dar Londra, oh, cacat, Londra e un cacat mizerabil si ma pis pe mine de ras cand il aud pe un ratat spunand ca-n vacanta se duce la Londra. Ce proasta-i ma-ta, ma, saracule. Te duci in Londra. E ca si cum te-ai duce in vacanta la Razoare, iarna, daca mai e intersectia aia epica din 2001. Exact la fel. Horror.

Londra. Londra e o pula nespalata de cioroi, care-ti intra pana-n strafundurile curului. Servicii proaste? Da, frate, dar esti in Londra. Haleala penibila? Yeah, bro, dar esti in Londonistan. Nu-ti creste pula cu 15 cm de cand intri-n Londra? Ca mie da. Toti cretinii pe strazi urland de isus, buddha si allah? Check. Si, bineinteles, la plecare, treci pe langa o catedrala, dar nu-i faci poze, ca nu vrei sa vada cei 5 homelesi care-i dorm pe trepte un device care se poate vinde. Nu de alta, da’ e pacat sa-ti ia cineva gatu’ pentru vreun device de 100 de lire sau pula mea.

I don’t get this shit. E ca si cum m-as muta eu in Bucuresti, sa platesc vreo 400 de euro pe chirie si sa ma dau vioi ca, da, frate, dar stau in Bucuresti, castig 800 de euro, gen, dar e mai bine decat proprietar in Cluj, sa zicem, cu 600 de euro. Pentru ca stau in CAPITALA, ma-ntelegeti? Si pot sa merg in cluburi si sa dau 15 lei pe-o bere (pula mea, cifre random, nu stiu cat costa). Si pot face doua ore pana la lucru, nu ca tine, fraiere, care mergi pe jos 10 minute pana la lucru. Hehe. Sunt smecher. Sunt de capitala.