Din cand in cand n-ai ce sfaturi sa mai dai
Din cand in cand, imi mai scrie cate-un om si-mi cere sfatul/sfaturi.
“Bai, am problema asta (de obicei e o lista intreaga), ce-mi recomanzi sa fac?”.
Si-ncerc sa-i ajut. Le raspund si le spun ce cred.
Uneori imi scriu inapoi – la ani dupa – sa-mi spuna ca a functionat, ca imi multumesc, ca acum “totul” e bine. Alteori imi scriu inapoi cu “ai dreptate, asta ar trebui sa fac, dar nu pot, pentru ca motive” (vointa, bani, circumstante personale – de obicei vointa). Alteori imi scriu inapoi ca doar trollau si pula mea. Great success.
…dar din cand in cand, imi mai scrie cate o persoana careia pur si simplu nu am ce sfaturi sa-i mai dau. Pentru c-a dat-o in bara prea mult timp si acum are o varsta, nu mai are capacitatea de a o lua de la zero, nu mai are posibilitatea aia, are diverse chestii personale (sanatate, familie, copii, treburi) care o impiedica din a mai face prea mare lucru. Si vrea un sfat sau doar pe cineva cu care sa vorbeasca despre “asta”. Ca n-are cu cine.
Cam asa a fost in seara asta. N-o sa intru in detalii, n-o sa nimic. Doar am schimbat cateva cuvinte cu o persoana pe care am sfatuit-o (de bine, da) acum 16 ani. Si acum gen 9 ani. Fa aia si ailalta. Fa asa si pe dincolo. Uite, te ajut eu la aia si la ailalta. Si-ar fi mers. I know it would have. Dar…nu a facut nici aia, nici ailalta. A mers inainte in virtutea inertiei. Si nu poti sa insisti in a face greseli si sa te astepti la succes, nu? Si timpul a trecut – ca trece in sens unic. Iar acum…e pur si simplu tarziu.
I hate this shit. Ma simt ca un voluntar d-ala de la centru’ de femei batute mar de catre soti alcoolici. Vine Ionela complet vanata la mecla, are 20 de ani si te intreaba ce sa faca. Si-i spui ok, cara-te de acolo, du-te si locuieste in adaposturi sau cu parintii sau la ceva prietena pana te pui pe picioare; in timpul ala, invata X, Y si Z, sa poti sa-ti castigi singura cina, sa nu depinzi de vreun barbat. Si Ionela da din cap si pleaca inapoi la barbat. Apoi vine iar. Are 30 de ani, s-a cam uratit de la atata bataie si isi cam taraie un picior, unde-a dat iubi cu levierul. Ce-mi recomanzi? Si, rabdator, ii zici ce-are de facut – fa aia si ailalta si pune-te pe picioare, nu mai sta sclava si batuta si pula mea. Si trece deceniul si apare iarasi Ionela. Are 40 de ani, nici un dinte-n gura, ca i-a scos iubi pe toti. Un ochi e de sticla, c-a dat cu dragoste. Si te intreaba prin semne – ca i-a taiat iubi si limba – ce sa faca in timp ce se sprijina-n baston. Deh, varsta.
I don’t fucking know ce sa faci, Ionela mamicule. Ai putea sa-ncepi prin a intreba pe cineva de care esti dispusa sa asculti.
No, really, nu o zic sarcastic sau ceva, da’ ce poti sa-i recomanzi unei femei de 40 de ani, casatorita, cu probleme and shit? Ce? S-o ia de la zero? Unde, in gura?
Stii cum e, o iei de la zero cand esti cam Zero Nul Barat Multimea Vida. Da’ daca ai ajuns la 40 si esti Zero Nul Barat Multimea Vida… mi’e ca sanse prea multe nu mai sunt.
Cum rahat sa treaca 20 de ani (de la 20 incolo) si sa nu se lipeasca absolut nimic de tine?! Vorba aia, la 20+ nu te-ai prins cat esti de prost, dar nici la 39+?
Nu e niciodată prea târziu să mai faci ceva. Normal că opțiunile nu-s aceleași la vârste diferite iar când începi să urci spre 40 ani scad simțitor. Dar chiar și așa, nu te oprește nimic să îți asumi și să spui: da, am greșit grav, hai măcar să fac bruma aia de lucruri pe care le mai pot face acum. Tot e ceva…
Meh, eu am o alta experienta ca si medica la camera de garda cand le explici la pacienti sa faca aia si cealalta si sa-si ia ratamentul si sa-si faca anlizele si apoi poate peste cateva luni vine inapoi acelasi pacient cu accident vascular cerebral sau infarct miocardic sau altele.
Pentru ca atat te-a ascultat si i-a pasat. Si atunci e prea tarziu.
Sau nenumarati altii la care le explici frumos ca anumite chestii trebuie facute din timp, ca trebuie sa duca acolo si acolo si la care vezi ca vorbele tale n-au nici un efect, ei tot asa cum cred ei ca e mai bine o sa faca, dar atunci cand o sfeclesc tot inapoi vin sa-i salvezi.
Asa e firea umana.
Sunt anumite schemate din care e greu sa ieși, iar unul e abuzul, fizic sau psihic. Cel psihic e mai curva, ca nu lasă urme vizibile, doar mentale, și e greu de constientizat și dovedit. Și aici merge in ambele părți foarte ușor, și el poate abuza, și ea. Pe de alta parte oamenii sunt comozi, pentru ca totul are și plusuri și minusuri, rămân pentru anumite avantaje, gen frica de schimbare. Frica e un motivator puternic. Pe lângă toate astea mai avem presiunea mediului înconjurator, chiar dacă vrem sa plecam, nu ne lasă jumătatea sa facem chiar așa, cum vor mușchii noștrii, apoi familia, societatea. Dacă te uiți in jur, o mare parte dintre cupluri au o relație de rahat, pentru o jumătatea, in timp ce cealaltă doarme liniștita cu capul pe perna. Trebuie sa ai o mare doza de curaj, lipsa a ceva anume si putina “descurcăreala” ca sa ieși din rahat. De intrat, intri pe nesimțite, cu zâmbetul pe buze.
https://www.youtube.com/watch?v=e–scW-f-f0
Din pacate exista pe lumea asta niste oameni ce nu pot fi ajutati in nici un fel. Pe astia ii suspectez de o boala mintala inca nedescoperita, nu zic asta ironic, sau cei de langa nu au mijloace cu care sa ajunga la ei sa ii ajute.
Eu o am pe maicamea intr-o situatie de genul, cum incerci sa rezolvi o chestie se schimba regulile jocului si de fapt era altceva de rezolvat.
Eu sunt pe invers. Pot sa zic ca am ajuns, relativ la 0, fata de ce aveam inainte. Relativ.
Oarecum pe scurt ca sunt melancolic. Pe vremea cand internet cafeurile aveau 10 calculatoare legate pe dialup, aveam si eu o gasca de prieteni … tehnici, viitor sysadmini. Ei erau cu linux si slackware (mai tarziu gentoo ? ) eu obisnuit sa ma pis contra vantului, windows. Nu intelegeam si pace de ce de exemplu trebuia sa modific un config ca sa schimb rezolutia si frecventa in loc apas right click.
Pe vremea aia parintii se mutasera in casa batraneasca de la tara ca se saturasera de oras, si eu cu rusine recunosc ca le-am cerut si ultimii bani pe care ii aveau disponibili ca sa urmez cursuri microsoft si sa iau certificari. Si-au luat mobila din apartament ca nu i-am lasat sa isi cumpere noua, eu aveam hainele intinse pe jos ma culcam pe juma de plapuma si ma inveleam cu cealalta. Eram calic, adunam bani de inca un curs si mancam paine cu mustar, cartofi prajiti iar cand parintii taiau cate o gaina si faceam o supa/tocana era sarbatoare.
Intr-o zi in groapa (brasov) cand facea un prieten cinste cu o bere ca eu nu imi permiteam, daca mergeam la o bere mergeam “la tei”, o spelunca ordinara cu preturi jenante, se plangea cineva din grup ca s-a dus la un american nou venit in Romania care cauta oameni si ca e batut in cap, nu intelege ca linux e mai bun ca windows. Mi-a aruncat in scarba telefonul lui.
L-am sunat de pe un ericson vechi (din ala la care roteai antena cand vroiai sa vorbesti) si a doua zi imbracat in hainele cele mai bune m-am dus sa ma intalnesc cu respectivul. I-am prezentat hartiile (nu mai tin minte ce aveam, cum se numeau oricum ceva de gen sysadmin, db admin, security, pe astea le-am urmarit intotdeauna), si mi-a zis ca sunt angajat. L-am intrebat, cum, fara un test nimic ? Mi-a zis ca e om de afaceri, nu are ce sa testeze chiar daca ar vrea, e multumit ca am hartiile alea. Salariul propus era ceva de nesperat, pe atunci nu cheltuiam nici intr-un an cat mi-a oferit el pe luna si depaseam cu mult pe cel mai bine platit linuxist. Testul pana la urma a costat in amenajarea casei pe care o cumparase din punct de vedere retelistic. Adica mi-a zis ca vrea sa angajeze luna aia 20 de programatori java, si sa fiu sigur ca au tot ce le trebuie. Chestia cu 20 de programatori java intr-o luna a fost o utopie, i-a luat cu tot ajutorul mei si al cunoscutilor mei jumatate de an sa ii adune. Alta utopie e ca a vrut un numar cam egal de fete/baieti. Timp de 2 ani singura fata programatoare din firma a fost viitoarea mea sotie.
Fast forward, m-am achitat de datoriile facute parintilor daramand casa veche si contribuind la una noua (tot calic sa zic ca am fost, ca in loc sa platesc o echipa sa o faca, am lucrat cu tata 3 ani la ridicare, angajand oameni temporar, dar pe de alta parte nici parintii nu au fost de acord altfel). Nu au vrut niciodata banii inapoi in sine, sau sa le platesc apartametul pe care mi l-au donat mai tarziu, dar le-am luat tot ce au avut nevoie de la pat la tractor. Nici macar concediile in care pleaca ei cu copilul nu ma lasa sa le platesc. Nici sa le cumpar un solar gata facut nu se poate, luam tevi si construim.
In urma cu vreo 5 ani cand ajunsese sa incasez cam o suma de 5 cifre in euro (salariul de baza + ca mai lucram remote una alta de pierdeam noptile la calculator) am avut si eu o discutie cu nevasta. Are 3 ani in plus fata de mine si am hotarat ca toti banii astia si stresatul nu prea au sens daca nu facem si noi un copil sa zburde prin verdeata, mai ales ca ne apropiam de varsta la care sindromul down are un % cam mare de risc.
2 ani m-ai tarziu am trecut pe descendent (bani cel putin). De comun acord am intrat eu in concediul “maternal” statul m-a phutut dandu-mi ceva mai putin bani decat ce cheltuiam pe seminte (alea pe care le luam pentru plantat primavara). Inainte de asta nici nu m-a interesat subiectul, a fost un soc. Nu era o problema, de multi ani nevasta era .net senior dev, avem suficienti depusi si investiti, dar totusi un soc urat.
Pe masura ce au trecut astia 2 ani, mi-am dat totusi seama ca si cu banii aia de rahat totusi ne descurcam (salariul ei era depus la banca sau bagat in vreun teren pe unde mai gasim la preturi ok). Bine, se mai adauga o chirie, niste arenda de la terenuri agricole luate in timp, ajutor pe ha de la apia, ca de ce sa nu profiti de tot ce poti.
Acum (am certificari M$ de zeci de mii de euro, master in securitatea datelor, experienta de 20+ ani in spate, am lucrat la proiecte pentru armata us si alte prostii) am ajuns sa ma ocup part time de o firma de transport si scoala auto din comuna unde stam. Schimbe surse arse, curat virusi, schimb tonere imprimanta, mai reinstalez un laptop. Mai fac ceva pro bono pentru american ca inca tinem legatura (are o ferma de masini virtuale si mai imi bag nasul prin ele). Pe langa astea imi suplimentez venitul (lol) vanaznd rosii si castraveti din solarul propriu pe la colegii nevestei, dulceata de capsuni, un borcan de miere … din astea.
In schimb am timp sa stau cu copilul, sa mesteresc un leagan, o groapa cu nisip, sa dorm linistit noaptea fara sa ma gandesc la deadlineuri, si sa fiu al naibii daca nu sunt mai bine dispus vs cand eram la varful profesional. Incomparabil de foarte departe ca venit lunar fata de inainte, dar cel putin rad mai des.
@super_fotbal:
Regula de baza la “ajutor”: nu poti ajuta un om care nu vrea sa fie ajutat (sau cel putin nu cu solutiile pe care le oferi tu).
Culmea e ca si la 40 poti sa o iei de la 0. Eu stiu doua cazuri, ambele femei, care au luat-o de la 0 pe la 50+. Și, de unde primeau salarii de mizerie dar macar rar, dupa cateva lunii faceau mii de euro pe luna cand eu aveam 500. Lei.
Da, da’ erau dispuse sa schimbe niste chestii. “Cum sa schimb totul fara a schimba nimic?”
Da.
O iei de la zero, da-n urmatoarele seturi de 40 de ani nu te misti la fel de bine ca-n primu’. Adica daca chiar de la 0 o iei, e bine si-asa, decat nimic, da’ tre’ sa-ti limitezi asteptarile.
Ok, poti sa castigi bani buni, dar o sa-ti si trebuiasca, ca sa zic asa.
:)). Tata.
Daca nu-s indiscret, de la ce varsta ai pus pusca de mercenar in cui?
Trebuie sa constientizeze ca au nevoie de ajutor, sa-si doreasca cu ardoare sa faca o schimbare, sa traga ei de tine. In nici intr-un caz nu merita deranjul cei pe care-i vezi cazuti lati.
Esti ca pita lu Dumezeu, bun la suflet, te apuci sa il ajuti si nu stiu cum plm se face ca la un moment dat se ajunge in situatia in care tu tragi de el sa treaca strada, da el nu vrea nicicum.
Se obisnuiesc sa se taraie in mocirla. Pur si simplu isi gasesc satisfactie in te miri ce rahaturi: se uita toata ziua la TV ca imbecilii , renunta in timp la absolut orice pretentie, nu mai vor nimic. Se mai amagesc din cand in cand cu cate un curs. Plm +30 de ani si au teanc de diplome de la cursurile facute in timp, dar sa chiar inceapa ceva pe bune nu vor sub nici o forma. Cate o amagire din asta periodic le vine perfect. Se invart ca coaiele-n caldare.
Plm oamenii se obisnuiesc cu ce-i mai naspa. Si cu jobu si cu muieri si cu toate. Ai tu impresia ca-s cazuti, ca nu poti gandi ca ei. Dar nu-s cazuti destul de jos. Se poate MULT mai rau de atat. Pana nu urla dupa ajutor nu merita bagati in seama.
In timp am observat ca nici macar aia care cer ajutor nu prea merita deranjul decat foarte rar. Pacat ca nu poti ghici care-s cazurile alea, sa nu mai pierzi timp aiurea.
@ordu, am ~41, de pe la 38-39 am cam rupt-o cat de cat definitiv. Mai iau ceva remote pentru american, dar rar de tot, si doar chestii pe care chiar le consider interesante. Aka le fac pentru exercitiu, nu plata.
N-ajuta la nimic.
Bai, unuia care-i single and shit pot sa-i spun “ia-o de la zero”. Pot sa-i spun “tireaz-o in tara X, acolo merge mai bine pentru aia ca tine”. Pot sa-i spun “apuca-te sa lucrezi in tura de noapte la jobul X pana-l inveti suficient de bine incat sa treci la jobul Y cu program de zi”.
Da’ ce plm sa-i spun unuia care-i casatorit, deja, cu familie and shit?
Du-te in alta tara? Sigur. Si sotul/sotia/copiii? Ca nu-i atat de simplu, nu toata lumea o arde in EU.
Du-te la un job de noapte? Sigur. Si sotul/sotia/copiii? Ca plm, aia nu-si pot schimba toti programul dupa tine.
Renunta la familie, ca nu e profitabila, poate? Cati dintre voi ati aprecia mesaju’ asta?
Si tot asa. Te prinde viata din urma si-ti da peste degete asa, brusc, cand te-apuca cheful de facut schimbari prea mari.
pai, cred ca pasul unu e “accepta schimbarea”. Aia e cea mai grea chestie
Nu merge atat de simplu. Oamenii nu-s dispusi sa renunte inainte de a pierde si mai mult decat au pierdut deja.
Ba, tu stii cati oameni mi-au zis mie “baga-ti mintile-n cap, cum sa divortezi, herpaderp”? TOTI. Stii cati mi-au zis ca-s eu nebun, ca alerg dupa alte pizde, ca nu-mi dau seama ce am si ce pierd? TOTI. Eu degeaba ii spun unui om “nu e bine aia, e mai bine asa pentru tine, fa cum iti zic eu” daca alti 99 ii spun ca sunt eu tampitul.
Din punctul asta de vedere, oamenii sunt ca animalele de la pacanele. Au pierdut tot salariul in afara de ultima suta de lei. Da’ o baga si p-aia in aparat, ca poate acum castiga, poate recupereaza pierderea, poate…
As zice mai multe, da’ n-are rost.
@Baltha Zerus: Merci, suna bine, dar nu cred ca reusesc pana 39. Poate pana la 49. M-am trezit tarziu si am sacii mai mult goi :)).
Multi cauta consolare si compatimire, nu neaparat actiune. Sau validarea de catre altii a situatiei de neajutorare in care sunt…cum sa explic. Profilul de victima da unora satisfactie. Macar atat sa aiba. E trist.
@Baltha Zerus multumesc pentru comentariu. Si eu (ca si multi altii) suntem mai la inceputul drumului, dar probabil tot acolo ne indreptam. Success!
@Manowar – sunt convinsă ca toți ți-au zis porcăriile alea, cu sa divorțezi și cacat, doar ca eu sunt sigura ca, așa cum mulți ți-au zis caci in mintea lor asta s-a asociat cu “îți fac un bine”, câțiva ți-au zis pentru ca in mintea lor crăpau de invidie ca ai curajul sa schimbi ceea ce nu îți convine, sa vrei mai mult, mai bun, mai misto, mai … decât o sa aibă ei vreodată.
Societatea, prietenii de bere sau colegele de cafea, nu vor a tu sa iesi din cacat, de ce sa iesi tu când ei sunt condamnați sa rămână. Ca sa schimbi ceva trebuie pe buna sa ți-se rupă de ceilalți.
@mel: pai, in timp, au priceput mai toti si-au schimbat placa. Bravo, ai facut bine etc. Plm.
Mel, tre sa te schimbi, ca nu mai tine, uite “sfaturi” (de asta e vorba,nu ?) :
-nu te mai trezi la 6, ca nu mulgi vacile…ori faci pachetul lui “mica,mica,mica” ?
-nu asculta manichiurista, consulta un medic, macar morfina sa iasa gratis…
-uita de femeile cu relatii devastatoare…alea frumoase,destepte,muncitoare.Sunt doar proaste,adica ceva obisnuit.Ba nu. mint :sunt PROASTE CU AGRAVANTE.Si nu accepta sfaturi,evident… 🙂 Mai proaste ele,mai isteata tu….doar zici “Ca sa schimbi ceva trebuie pe buna sa ți-se rupă de ceilalți.”
-nu mai reincalzi ciorbele vechi…s-au acrit deja
-te consideri cu valoare… atunci Ikea ??
-astrologia las-o altora, recomand astronomia.Tot ce-i acolo e mare,mare,mare !
———-
(nu comentez pe bloguri de doctoranzi,ti-as strica feng-shui-ul…. 🙂
pe asta, de “misogini”, da .)
Bai, eu citesc si nu inteleg cum e cu aia care a luat-o de la capat la 50 de ani: a aruncat proteza si i-au crescut dinti noi? A facut reverse la osteoporoza? S-a apucat de iron man? Face si un copil peste vreo 5 ani?
Viata nu e despre bani, banii sunt un mijloc ca sa traiesti si nu un scop. Finalul e la 2 metri sub, nu miliardul in banca.
Mai e o chestie cu oamenii, au impresia ca stiu totul despre tine, cand le preziti o anumita parte din realitate.
@ Capsunaru – Din partea mea ai mana libera sa strici ce feng-shui vrei si pe unde vrei, dar te rog din suflet, fii atent la o greseala miniscula: doctorand e o persoana care isi pregateste lucrarea de doctorat. Eu am terminat-o pe a mea, deci sunt doctor 🙂 … bloguri de doctori, cum ar veni 😉 Pupici polonezi 🙂
Ca veni vorba, nu prea am inteles chestia asta cu sfatuitul, dar in fine.
Daca statea cu un sot violent /etc de care era dependent, (de exemplu) ce ai sfatuit-o? Sa se califice sa isi ia un job decent si sa o ia de la zero, in casa ei, cu ratele ei, da? Pai, felicitari, cred ca stia si ea, orice om cu IQul 80 ar sti.
Eu n-am primit niciun sfat util pe tema asta (cand eram in situatii de viata dificile). Adica, n-am fost in multe situatii d-astea, dar am fost (rude bolnave, fara scapare etc), caz in care nu aveam ce face, nu aveam ce sfaturi sa primesc. Alteori s-au terminat banii, ca mi-asumasem riscuri prea mari, uneori prostesti. Dar nu ma puteam duce la unul sa ma prefac sa zic: imi dai un sfat, ca era evident ca gresisem. Si alteori am chestii pe care nu le rezolv din defecte proprii (dependente, lene). Sa zicem ca-s fumator.. sa ma duc la rude, la doctor sa ce? Sa ma sfatuiasca sa ma las de fumat? Are you fucking real?… stiam deja. Daca ma bati la cap 1/2 ora la 2 zile, nu ma voi lasa. Sa apelez la metode considerate cu sanse bune? Pai, asta pot face singur, asta nevoie de un specialist.
N-am primit un sfat intr-adevar util cand am fost in dificultate, nici nu speram. Ah, am primit multe sfaturi inutile: fie truisme, fie bazaconii, lucruri care nu mergeau, nu mi se potriveau. Nu stiu, ceva sa zic: bingo, cum nu am vazut asta… Cel mult a fost ceva profesional sau in domenii in care nu ma pricepeam, gen imobiliare etc.
Da, depasit, istovit m-am simtit, dar atunci m-am dus la stat de vorba, ca nu mai puteam, nu sa primesc sfaturi.
Si cauze sunt o gramada: sfatuitorul nu iti cunoaste situatia (nu poti sa-i spui tot), nu iti stie defectele, talentele etc etc. Adica, tie ti se pare usor sa inveti IT, altuia i s-ar parea greu sau imposibil, mai usor s-ar face asistent medical (zic si eu), o chestie de care tu nu te-ai atinge in veci.
@Ac_dc violenta fizica, psihică și dependentă, nu sunt chestii care se schimba ușor.. E ca ai cum i-ai zice unui narcoman sa nu mai tragă pe nas, ca prima schimbare.
” doctorand e o persoana care isi pregateste lucrarea de doctorat. Eu am terminat-o pe a mea, deci sunt doctor ? … bloguri de doctori, cum ar veni ? Pupici polonezi ?”
Merci,prefer covrigi polonezi… 🙂 (nu-mi plac polonezii, cu graiul lor bolovanos,in care ,din trei cuvinte,unu-i “curva”…)
Cat despre doctoranzi,stiu,insa tie iti lipseste ceva “substanta” sa te pot numi doctor,cel putin eu.Pentru mine ramai “candidata”, nu te pot lua in serios…”nebunatica, jucausa, sexy, glumeata, frumoasa, poznasa si ucigator de sincera.”
Besos. 🙂
@Capsunaru, zilele astea mi-au turuit polonezi in cap de m-au capiat, dar “kurwa” am inteles ca e echivalentul lui “fuck” in engleza, nu bitch. Pentru binele lor, sper ca asa e 🙂
Ai fabulatii cu @Mel? De unde-ti veni? Din ce scrie pe-aici nu mi-ar fi trecut prin cap ca e glumeata, restul sunt chestii fizice sau de comportament pe care nu le poti confirma decat pe viu, nu prin scris si nici prin viu grai.
Adi, n-am zis ca e “femeie usoara” (cuvantul),doar ca-l folosesc obsesiv,intocmai ca romulanii aia care nu mai lasa “pula” din gura… 🙂
Acu’, drept e ca zic de plebi obisnuiti,emigranti, nu de aia din mediul academic.
Aia cu “glumeata” e motto-ul ei, si nu,n-am fabulatii cu nimeni.
@Adi – Capsunaru face niște mistouri ieftine cu texte de la mine de pe blog. Curva este înjurătura cea mai uzuală din Polonia. O folosesc oamenii din toate mediile, iar daca, cineva îți zice ca ești o curva, vrea să spună ca, ești o jigodie. Rara se întâmpla, pentru ca este o jignire puternica.
@Capsunaru – doctoratul nu este o variabilă, este o constantă, îl ai sau nu îl ai. Nu e ca frumusețea, e ca pula, o ai sau nu o ai. In contextul asta părerea ta e nula, din moment ce l-am făcut, dat si luat.
Cu chirurgul ala italian nici pula nu mai e o constanta. Bancul de ieri era:
Doua tipe operate de “chirurgul” italian stau de vorba:
– Fata, stii ca eu am trei sani acum?
– Vai de pula mea …
Never forget
@ Manowar: Apropo de sfaturi – te citesc de vreo 6-7 ani (daca nu si mai mult) dar sunt putin vizibil pe commenturi. Crezi ca ti-ai putea rupe 5 minute din timp sa-mi dai si mie un sfat?
Pe bune – nu fac caterinca.
Ce sens are sa intrebi daca poti sa intrebi? Intreaba.