Gata si cu IELTS
Yup, am scapat si de examenul ala, daca se poate numi asa.
Acum vine chinul cu zborurile si datele personale. Gen unde-ai fost, cand ai fost. Jeguri.
…si de vreme ce am terminat cu un examen, maine am altul. Doar de vreo 98.5 ori mai greu decat life in the uk si ielts. Si nu mai stiu daca nu cumva imi expira la anul si RHCE-ul.
Serios, am obosit. Parca nu se mai termina cacaturile astea. Partea frustranta e ca efectiv nu am nevoie de toate diplomele si certificarile pizdii pentru a-mi face treaba perfect, fix cum nu am nevoie de IELTS pentru a vorbi/intelege engleza. Dar pula mea, fara ele, nu ai loc la masa aia platita mai bine si te multumesti cu loc la masa aia platita mai prost.
Uneori ma gandesc sa imi bag pula si sa ma duc la un job de ala unde nu mi se cere nimic. Sa iau 3000 de lire si sa ma joc pe battle.net 7.5 ore din 8. Pula mea, nu e ca si cand 3k pe luna nu mi-ar fi de ajuns. Mi-ar ajunge si 2k peste cateva luni, daca e sa fim cinstiti.
Dar…ceva nu ma lasa. Si nu stiu exact ce si de ce. Efectiv as huzuri si cu 3k. Dar ma cuprinde asa, o ura sinistra cand ma gandesc la situatia aia. Nu e lacomie, nu e ca-mi pasa de bani. E…altceva. Cred ca pur si simplu nu sunt genul de om care s-o arda in liga a doua, la tinere sperante.
Ca sa fie si mai nasol, de ceva vreme ma umple de sictir jobul asta. Nu jobul la compania asta, nu ceea ce fac, ci ce a ajuns IT-ul. Pula mea, noi eram aia care ar fi trebuit sa faca lumea mai buna. Dar nu o facem mai buna. O facem mult, mult mai nasoala. Cu fiecare zi. Uneori mi-e pur si simplu jena de ce facem si de cum distrugem coispe vieti cu un click sau un enter. IT-ul ar fi trebuit sa faca o lume cu oameni mai bogati, mai linistiti, cu mai mult timp liber. Ha…ha. What a joke…
Fericiti cei saraci cu duhul…
frumoasa introspectie 🙂 avem libertatea de a ne alege modelul de succes pe baza caruia putem sa ne consumam timpul si energia, dar uneori asta da batai de cap. E si una din problemele mele personale cele mai serioase. E dat dracu’ postmodernismul cu tot relativismul lui, in care ne balacim.
Avem libertatea de a suge pula.
Sigur, avem libertatea de a ni-l alege ca model de succes pe Gheorghita din Vagauni-Deal. Da’ vine cu libertatea de a manca ciuperci – doar daca te-ai dus de la 4 AM sa le culegi tu inaintea lui Vasile – cu libertatea de a-ti pierde dintii la vreo 30 de ani, cu libertatea de a avea vreo doua haine diferite, cu libertatea de a ne taia singuri lemnele pentru foc – da’ numai daca le-am strans/furat inainte din padurea altuia etc.
Halal libertate, pula mea.
Modelu’ meu de succes e ala de la 21 de ani – sa ma duc la lucru asa, ca sa ma joc si de la calculatoare care nu-mi apartin, sa fiu #1 pe EU-HCL la Diablo 2 etc. Da’ ce sa vezi, parca-parca nu mai merge cu un salariu de 270 de dolari. Si nu (doar) pentru ca mi-au crescut mie pretentiile.
E o iluzie basita libertatea aia. Ii las pe altii sa-si aleaga ca model o femeie de serviciu de succes sau un gunoier de succes, eu unul chiar n-am timp sa mai pun botu’ la vrajeala asta. Gen pula mea, hai sa-mi aleg sa fiu blogger de succes. Numai ca nu stiu cum platesc mortgage-ul din banii aia. Da’ ce conteaza – succes maxim. Si-n concediu pot sa merg la mama la tara sa culeg porumbu’. Pacat ca mama sta in Bucuresti si pe-acolo culeg cel mult castraveti cu curu’.
Model de succes o pula. Coaie, puteai sa iti alegi modelul de succes pe vremea cand cu un salariu pe la medie iti permiteai sa traiesti decent. Vremea aia s-a dus pe pula de vreo 3-4 decenii, asa, din experienta mea.
Serios, eu am facut jegul ala de psihologie. Asa, ce pot face cu el sa-mi mearga cat de cat bine? Sa sug pula pe bani de tigari, ca poate-poate ajung psihologul pulii intr-o buna zi? Toti aia pe care i-am cunoscut erau mai saraci ca mine in pula mea. Si ce rezolv? Schimb boii care nu-nteleg IT pe boii care nu-nteleg viata. Si castig o treime din bani. Great success. In afara de IT, ma mai pricep (cat de cat) la scris si la gaming. Nu prea ma vad facand miliarde din asta. Si la altceva nu-s bun, din cate stiu eu.
Asa ca am libertatea de a continua sa fac ce fac deja saaaaaau libertatea de a suge pula pe bani de tigari. Dar numai de-alea de contrabanda, ca alea legit ar costa prea mult.
Lasa ca vine AI in curand. Chiar sunt curios cum o sa schimbe lumea. Sper sincer sa creeze niste haos, ca poate asa sa mai apara niste oportunitati.
Altfel, lumea cum e acum e doar grind and hustle.
Mai imi fac uneori scenarii si pula mea eu castig bani de alune comparativ cu ce chestii exista. In ziua de azi daca iti da cineva un milion de lire mai mult te incurca. O casa si o masina si deja s-au dus, intr-un an cauti joburi.
Anumite parti din IT incearca (firav) sa faca viata mai buna. De exemplu ITul care se combina cu medicina. (eh, o pula, in fine – e un domeniu cam complicat si riscant). Sunt curios daca GPul sau medicina muncii v-a facut niste instructie – asa, ce sa mancati, cat sa dormiti etc. Nu ma astept la cine stie ce, intreb numa… Daca n-ai ce face, baga-te in ceva startupuri sau lucruri cu NHS (nu recomand, pe bune)…
Mda, ce sa zic, daca doreste cineva sa ma incurce, sa-mi zica, sa-i dau acc/sort code.
Ai gusturi destul de scumpe, bo$$. #decatrespekt
Cu juma’ de floare – si aia ofilita – nu se face primavara. Trust me.
Pai casa 400.000 desi ca sa stau pe aici cred ca 600. Masina sa zic ca o scot la 50. Mai raman cu 350. Cum ar veni zece ani cu salariu de 35. Si ca sa faci o afacere cu un milion de lire, e mai greu decat sa o faci cu bani imprumutati.
Iti trebuie macar doua milioane, ca sa ai un buffer pana iti dai seama ce sa faci.
Depinde de cum privesti.
Discutia e oarecum inutila, ca n-o sa vina nimeni sa ne dea 1-2 milioane de pomana, dar de dragul discutiei…350k inseamna ca ai 2000/luna timp de 14.3 ani. Asta asa, ca idee.
Punctul tau de vedere e ca “si dupa aia 14 ani, ce fac?”.
Eu o privesc diferit; mai clar, o privesc la modul “am 14 ani in care pot incerca sa fac chestii pe care acum nu-mi permit sa le fac, ca nu-mi permit asta timpul liber si jobul”. Sau “pot sa ma apuc de X (domeniu cu care acum n-am vreo legatura), ca timp de 10 ani (14, stiu, da’ inflatia? :D) nu trebuie sa-mi fac probleme cu banii”. Si, cum ziceam, depinde cum privesti. In teorie, in aia 10-14 ani poti face 3 facultati, daca doresti – sau doua mai serioase, cu tot cu master and shit. Sau nu fac nici una si il platesc pe unu’ cu 100k sa ma invete chestii pe care nu ma duce mintea sa le invat de unul singur. Sau pornesc o afacere, ca 350k imi cumpara ceva marketing (cea mai mare problema pentru ceva ce-as putea face eu). Sau imi deschid 3 afaceri care n-au nevoie de marketing, ca marketingul e mirosul. Cand zic asta, ma gandesc la niste oameni care vand covrigi si/sau cartofi prajiti pe-aici si au coada cum aveam noi cozile la ratii pe vremuri. Sau fac multe altele. Sau pur si simplu imi dau demisia maine si ma duc la un job d-ala de sobolan, de 2k, ca nu-mi mai pasa de bani si nu ma intereseaza ca-mi raman 100 de lire pe luna, la o adica – doar am 350k la ciorap in caz de urgente, nu? Si pana la pensie sunt campionu’ mondial la citit, gaming si filme – tot e ceva. Realist vorbind, insa, de un milion m-as duce si-as lua 5 cosmelii cam faine prin insule, as locui in una si-as inchiria 4 si n-ar mai trebui sa fac nimic altceva pentru bani. Gen timp liber pana nu se mai poate, as ajunge sa-mi iau un job pe undeva de plictiseala, sa mai socializez si eu.
Ma rog, asta asa, de dragu’ discutiei, cum ziceam. Deocamdata nu-i coada la mine-n drive cu oameni care vor sa-mi dea 1-2 milioane.
Lumea nu vrea să devină mai bună (de-atât) că doar nu o faci tu într-un fel, cu de-a sila și mai și primești bani pentru asta.
Ți-ar ajunge o pulă. Ți-ar ajunge să plătești facturile, să treacă timpul ( cat te joci tu pe battle.net)
Dar parcă ai vrea mai mult decât să plătești facturile / costul vieții. Iar pentru aia tre’ să bagi mai cu talent.
Acum vreo 6 ani mă lamentam unui nene că cel mai frumos job pe care l-am avut era să fiu game tester și că aș mai fi fost și în ziua aia dacă nu muream de foame – mulțumesc, bă, ubi, că nu plateați mai bine, că poate o ardeam și azi tot la voi ca un lacheson. Iar nenea ăla râdea și-mi spunea că jobul nu trebuie sa fie fun, că nu mergi acolo să ți se pară că îți fac ăia un favor și să te plătească semințe, ci să îi jumoli de bani și să îți faci fun-ul tău.
Eu mă prefăceam că nu înțeleg, că jobul meu de-atunci încă era un pic fun, dar plm, eu făceam 2000 pe lună, iar el spre 100 pe an de vreo 10 ani așa. Nu era distractiv deloc când mă gândeam la perspectivă. Da deloc, băi.
Nu contează sumele, în mod exact. Ce contează e că nu prea puneam bani de-o parte, plateam facturi, nici nu făceam tot ce îmi doresc sa fac cu viața; poate-s eu prea pretențios și figurant, da’ nu mi se pare deloc că am gusturi scumpe, doar vreau să fac chestii ca să fie distractiv, să mă simt bine.
In plus, dacă vrei acum să stai flex pe bani mai putini și cu muncă mai la mișto , nu e că și când dacă peste 2 ani te plictisești sau ai nevoie de mai mulți bani poți să spui “băieți, haida , toată lumea la o parte că eu am locul meu în față”, că nu merge așa. Daca faci pași înapoi, downshit, sau cum s-o numi, când te reîncarci și ești din nou gata de jug lucrurile nu mai sunt unde le-ai lăsat.
De cate ori vorbesti de inutilitatea facultatii de psihologie ma pui pe ganduri.
Iti dau dreptate cand spui ca nu e “marketable” in ziua de azi dar lumea are din ce in ce mai mult probleme si timid au inceput sa apeleze la psihologi. Eu mizez pe treaba asta si sper sa nu ajung sa ma reprofilez dupa ce termin facultatea.
Nu mai retin bine daca ai spus pe undeva ca facultatea ai facut-o pentru ca era usoara, mie sincer mi se pare foarte dificila si nu e ca mi se pare mie dar numarul studentilor care s-au retras confirma acest lucru.
Oamenii din IT si alte meserii pot face o lume mai buna, dar deciziile le iau managerii si patronii. Degeaba se zbat toti sa evolueze umanitatea la urmatorul nivel cand aia care decid chestii au alte interese.
Candva era o vorba de genul:
“Baietii de la Poli au construit tara
si fetele de la ASE au distrus-o”.
Ideea asta cu calculatoarele si viata mai buna a fost la lare voga prin anii ’70. Erau atunci niste visatori (in occident, nu in tarile comuniste) care spuneau ca in viitor robotii si calculatoarele vor munci in locul nostru iar oamenii vor munci putin pe bani multi din care sa aiba un mare nivel de trai, ceva epic asa.
Acel viitor este acum prezent si futurologii de atunci au avut dreptate doar pe jumatate. Revolutia roboticii&IT a venit doar ca profiturile au fost mutate de patroni in conturile lor. Oamenii si-au pierdut joburile sau muncesc tot 8 ore pe un salariu care nu le permite un nivel de trai mai ridicat. Pentru ca patronii/managerii nu au interes sa imparta profiturile cu populimea.
Plm, boss, ai oprit postarea fix cand isi luase avânt. O gura de cafea si juma’ de țigare. Zi-i mai departe, pe partea cu “in loc s-o facem mai bună, pare că mai rău o futem” (lumea), sau cum era. Cum așa?
E oarecum pe langa si nu prea, n-am eu cuvinte si chef sa zic ce vreau sa zic de fapt. :-??
Ba, sincer, ar ajunge si de mai mult. Adica, din Septembrie ar trebui sa fie cam 1300 pe luna cheltuielile standard. Restu’ ar intra la capitolul haleala, distractie, concediu, savings. Si mai are si sotia job, ce dracu’.
Chiar nu-i aia problema.
Mda, p-asta am avut ocazia s-o observ intre 2010 si 2012.
Asta nu stiu de unde ai scos-o. N-a fost niciodata asta scopul IT-ului din punctul meu de vedere. Evolutia se face organic… nu e treaba unui domeniu singur sa o faca bine. Cand vorbim de combinarea mai multor domenii … atunci clar vorbim de altceva. Cateva idei am, bani poate fac, dar oameni de incredere nu prea.
@Orbu:
>>Iar nenea ăla râdea și-mi spunea că jobul nu trebuie sa fie fun
Sa stii ca totusi mai exista cateva companii care considera ca “work shouldn’t always suck”. Nenea ala al tau era un pic nazi, probabil ca si fusese violat in copilarie si ramasese cu ceva sechele.
Ti-o spun din experienta: eram mai fericit cu 70K CDN si libertatea de a zburda prin tehnologie, plus aproape ZERO responsibilitati, decat sunt acum, la sensibil mai mult de 100K si apasarea a 30 de oameni, la care si daca le verifici doar pulsul iti ia juma de zi.
Am oameni pe care ii platim relativ putin – si din pacate nu pot sa le platesc cat as vrea, fiindca muie Corporatia!!! – ce fac chestii incredibil de misto, fiindca ii las sa le faca in loc sa trec la raboj ca au venit la lucru pe la 10:30, si am oameni care stiu sa lucreze sistemul, si astfel stau pe cur ziua intreaga, iar eu nu pot sa-i fortez nici macar sa faca flotari, asa, la o-ha.
@Mano: urmeaza-ti instinctul!
Daca te simti mai viu cu 3K decat cu 9K, go for it. Orice ai face, viata e doar una, iar calatoria intotdeauna e mai interesanta decat destinatia.
Poate gandesti ca ii asterni la Junior o cale mai batatorita, dar e mega-usor sa gresesti. Nu poti tu sa lupti toate bataliile lui, si cred ca e mult mai important sa-i insufli instinctele tale de “pradator” decat sa-i dai “meleonu”, pleasca de la 18 ani.
Mă doare in pulă pe mine acum și pe el atunci despre ce consideră companiile că ar trebui să fie munca.
Ideea era că nu te duci la muncă să te facă unii să te simți bine. Te duci să le rezolvi lor problemele și mai bine nici nu-și bat capul cu asta, important e cât poți să câștigi tu din asta și să îți faci viața mai frumoasă. Tipul muncea atunci 8 luni din 12 și învăța cam 2, că deși e cu 10 ani mai în vârstă atunci nu prea era, tehnic, peste nivelul meu. Și una e când puleții că mine , consultanți la altă companie de consultanță aveau masaje la birou , și abonamente gratuite și alte chestii oferite de firmă și munceau mai tango, dacă nu țineau neapărat la promovare și bonus maxim și alta e când te doare in pulă de toate astea, căci câștigi destui bani să ți le permiți pe toate, eventual acasă la tine și nici nu-ți scoate nimeni la nicio evaluare cu “ia uite, coaie , câte facem pentru tine”.
Principiul e să muncești la aia care au bani să te plătească și “dați, bă, banii incoa’ , că îmi fac eu singur ce am nevoie, că nu sunt handicapat să am nevoie de ajutorul vostru.
Nenea ăla fusese soldat, parașutist, în armata italiană , în misiuni de recunoaștere in Mozambic , până pe la vreo 25 de ani, când și-a futut articulațiile.
După care, ne mai putând fi parașutist s-a gândit el că “ce-ar fi să mă fac programator” el terminând liceul militar și neavând vreo facultate sau alte studii oficiale până în momentul în care l-am cunoscut eu. Tot ce avea era un plan bun.
Miroase a ipocrizie. Ce, vrei să spui a nu se găsește cineva care să vrea să îți ia locul și banii și să te facă fericit, să te întorci înapoi la 70k și zburdat liber prin tehnologie sau nu mai știi drumul înapoi.
Am o fostă colegă cu care am lucrat ceva timp, m-a învățat câteva chestii tehnice când începusem o treabă, și au mai fost câteva ocazii să lucrăm împreună . Ea a ales calea fericirii – companie unde se poate lucra liber , se poate zburda prin tehnologie, salarii dacă ar plăti pe bune ar fi superb.
Anul trecut mă întreba dacă nu cumva vreau să câștig de 5 ori mai puțin decât castigam că să zburdăm împreună prin tehnologie : Hahahahahaha, right, prefer să mi se spună nazist, e ok, pot trăi cu asta, îmi las o mustață mică sub nas ##.
Nici nu știu dacă trolezi sau vorbești serios.
@Orbu: Daca poate, sa mi-l ia, desigur… Intotdeauna am cautat sa angajez oameni mai destepti/capabili ca mine.
Dar nu este nici ipocrizie si nici trollaj. Fac jobul si banii pe care ii fac, ca sa nu trebuiasca sa depind de munca pana la adanci batraneti.
Am 2 optiuni: jobul asta inca 2-3 ani si apoi freedom 50ish, ori un job de 70K – de ex programator de mobile apps – pentru inca 8-10 ani.
Ma uit la tine si ma vad pe mine acu’ vreo 15 ani. Tot asa incrancenat… Olteni! ?
Inca ceva: tot respektul pt parasutistul militar, dar amanuntul asta explica multe din modul lui de a gandi.
Cand ai fost format intr-o meserie care are ca riscuri iminente moartea in diverse moduri, de la a cadea in gol si pana la a fi violat si torturat pana iti iese sufletul, mi se pare normal ca orice alta meserie infinit mai putin riscanta sa ti se para acceptabila, mai ales daca plateste.
Astia care cred CA Mai bine sarac si relaxat, le doresc multa bafta. Nu zic SA in ebunesti de stress, dar sunt unii care muncesc si nu au bani de nimic. Sau care cred CA sunt ok, si vine viata si le da una, SI vezi CA taicatu nu o sa traiasca o mie de Ani, SI parca AR fi misto la batranete SA isi permits nitel Mai multe vacante, nitel Mai multe iesiri, nitel Mai multe rasete. Relaxarea Costa bani. Un masaj Costa bani. O menajera sa care una Alta Costa bani. Si nu vb de lux. Vb de moment in care trebuie sa mananci bine, trebuie sa fii optimist CA Alta te macina boala. Fuck that shit, astia hippy zen cu bula lor.
Care e certificare asta asa grea? Daca nu e secret spune-ne si noua.
Nu e grea. E MAI GREA (de vreo 100 de ori, da) decat alea 2 gunoaie cerute pentru cetatenie.
Pai si care e? As fi interesat de certificari utile care sunt luate in serios de angajatori, poate imi strang manageru cu usa sa mi le plateasca. Daca salariu e din parti macar cu devoltarea personala sa ma aleg.