In sfarsit – fortune

Pula mea, dupa chinuri seculare care-au durat o tona de vreme, am terminat cu cacaturile astea cu casa. Cel putin deocamdata.

Idiotii care ne-au trimis caloriferele noi au trimis 4 complete si unul care-a venit fara valve si alte tampenii. Si da-i distractie si asteapta. Telefoane. Emailuri. Hai, ba, trimiteti si alea sau ne uitam la cum sta caloriferu’-n garaj? “Gata, va trimitem, ajunge in cateva zile!”

Si-am asteptat. Si asteptat. Si asteptat. A tot discutat doamna cu ei. Dupa vreo 9 zile – timp in care muncitorii fluierau si ne intrebau “cand vin alea?” – i-am sunat si eu. Spre deosebire de doamna, eu nu le-am vorbit pe un ton nervos. Eu i-am intrebat foarte politicos “cand vin alea?”. “Ah, pai, sa vedem, eu stiu ca vi le-am trimis”. Foarte frumos – cand vin? “Pai, noi le-am trimis”. Da, inteleg, dar nu le-am primit, vreau sa stiu cand vin chestiile alea. “Pai, sunt sigur ca m-am ocupat de asta”. OK. Vad ca nu ne intelegem. Sa reformulez. Imi puteti spune cand vin astea, asa, ca deadline, ca asteptam de 10 zile sau trebuie sa cerem un refund? Brusc, s-a schimbat tonul. Brusc, nu am mai auzit “le-am trimis”. Ce-am auzit? “Pai, dati-mi cateva minute si va sun inapoi”.

Si dupa ceva minute a sunat inapoi.

“Le-am trimis din nou. Le-am trimis sa va ajunga maine inainte de ora 12”.

Bine. Multumesc, o zi buna.

Si-au venit. Asa ca muncitorii au montat dracului si ultimu’ calorifer si-au luat jigodiile alea vechi de calorifere grele, urate si nu prea eficiente. Nu prea spre deloc, ca fix asta – ultimul – nu mergea deloc. Era bun doar pentru a lasa sa curga din el cea mai jegoasa apa pe care-am vazut-o vreodata. Noroi lichid si mai multe nu. Asta nou merge, arata bine si, pula mea, nu mai vad teava aia stramba si lunguiata cum arata fix ca o pula in living.

In sfarsit, s-a terminat cu cacatul asta. IN SFARSIT. Nu ca as fi avut vreo problema cu caloriferele – ca-i totusi August – da’ parca n-aveam chef sa descopar probleme prin Decembrie, asa, ca parca nu-i amuzant atunci sa ai nevoie sa se rezolve totul in cateva ore si sa-ti spuna unu’ ca livreaza intr-o saptamana ceva.

In alta ordine de idei, cea mai proasta idee a fost cu caloriferele astea. Le-am ales bine – cred. Adica, a fost sfatu’ lu’ maica-mea – inginera, ce dracu’. Ia de aluminiu, nu lua de otel ca se sparg, nu lua de fonta ca-s grele. A si calculat ea pe hartie cati watts tre’ sa aiba pentru a incalzi eficient camerele raportat la suprafata – si hei, a avut dreptate, incalzesc astea de minune. Frumos. Foarte frumos. Mai putin frumos a fost ca o saptamana ne-am agitat sa luam rahaturile alea (valva si nu mai stiu ce) de-aici, local, sa nu mai asteptam livrarea. Si nu se poate. Pentru ca nu se gasesc pentru astea, ca-s facute-n Italia si alte pelemeuri. Ai crede ca-s cine stie ce smenuri dubioase, da’ arata a calorifere normale.

Sper sa fie in pula mea ultima luna in care aflu ca mai tre’ sa scapam de 2000 de lire pentru diverse. M-am cam saturat pana peste coaie de povestea asta. 10,000 colo, 10,000 dincolo, hai inca 2000 aici…Mai las-o-n pula mea de vrajeala, ca ma uit in cont si ma simt ca un lache de-ala care lucreaza pe salariul minim.

Ah, legatura cu fortune? Nu rezolvi nimic latrand la vitele alea-n telefon. Ca nu-nteleg de nervi. De latrat. De cat timp astepti. Inteleg doar cand aduci vorba de refunds, adica de buzunarul lor.

[liviu@home ~]$ fortune -m "mean Doberman"
(people)
%
Speak softly and own a big, mean Doberman.
-- Dave Millman
%
[liviu@home ~]$


Poate era mai bine sa bagam underfloor heatingu’ pizdii. Doar ca pentru aia trebuia sa asteptam pana la pensie sau cand pula mea erau aia disponibili. Si-s foarte haiosi meseriasii astia. Cum vorbesti cu 10 si unul nu-i in stare sa-ti spuna un pret. UNUL, BA! Sau cat dureaza. Sau cand exact vor fi disponibili – in ce zi incep. E complicat, sa vedem, sa discutam…

Dar e OK. Ei fac in continuare pe interesantii si ocupatii si aia e. Ei cu smecheria, eu cu banii. Noi sa fim sanatosi…