Ma duc la un interviu. De politete
Am o gluma de interviu azi si, nu mai stiu exact ce era in capul meu, da’ le-am zis ca ma duc.
Doar ca o sa ma duc fix de politete, sa nu spuna ca i-am tinut asteptandu-ma de pomana.
Chestia e cam asa: astia ofera 60k. O bataie de joc, ca bani. Nu-i rau, sa nu fiu inteles gresit, da’ practic, as pierde bani ducandu-ma la ei. Pe langa faptul ca se pare ca pentru ei “aproape” inseamna 20 de minute cu masina acum (adica vreo 35 dimineata). Si la schimb as primi, hm, sa ma gandesc, cam 200 de lire pe luna in plus fata de ce am deja. Doar ca as castiga 200/luna si-as pierde 20,000 plecand mai devreme. Adica vreo 100 de luni lol – si asta fara sa mai iau in calcul diferenta la benzina/haleala/gym. Ah, si-as pierde si niste zile de concediu, de-astea uitasem.
Pe langa partea cu banii, parca nici n-are sens. Ca la mine la lucru, momentan, o frec la rece in aplauzele generale. Nu fac aproape nimic zi-lumina, o ard la cafele cu Alex si Patrick (sa dea cineva tonul pentru “noi suntem romani” undeva, in spate), nu ma deranjeaza nici dracu’ cu nimic, in afara de cazu’ in care sta vreun retardat de client sa plece furios. Altfel, somn de voie.
Meh. Cum pula mea ii spui politicos unui angajator “bai, stii, nu eram atent cand ti-am zis ca ma intereseaza jobul…de fapt, mi se cam rupe pula de el”? Stiti vreunu’ ceva scuze bune?
:chitara pe spate:
:solo percuţia:
Din spatele cortinei se aude Corul Madrigal: noi suntem români, noi suntem români noi suntem aici (…)
“Îmi pare rău dar eram obosit din cauza activităţii crescute de la actualul loc de muncă şi am scris că sunt interesat din cauza oboselii.”
*urmeaza glume de tnr cu corporatisti*
Ești prea stresat de job ca să mai stai și în trafic, dar dacă oferă mașină cu șofer… 😀
I-auzi aici : Nu sunt sigur ca jobul oferit in momentul asta e in targetul meu , DAAAR, cred ca sunt capabil de mai mult in cadrul companiei dumneavoastra si doresc sa tin un interviu in speranta ca pot ramane in atentia dumneavoastra in viitor , pentru o pozitie care sa corespunda cu profilul cautat de mine 🙂 Merge ?
Eu probabil le-as zice sincer: “Oferta e ok, nu e vina voastra, dar in conditiile astea nu mi se merita, asta e situatia.” Ma rog, zis asa pe o voce care mimeaza regretul, ca nu-mi dau seama cum iti suna tie ce am scris. Asa, cam ca si cum te-ai desparti de o fata pentru ca te-ai mutat in alta tara. 🙂
Sau daca nici nu vrei sa mergi , tre’ s-o scoti p-aia grea cu : Bai , imi pare rau , tocmai ce am aflat ca a murit soacra-mea, sunt coplesit. Hai s-o lasam pe alta data , sa-mi revin din depresie.
Nu stiu cat de tare vrei sa-i trolezi dar eu unul daca tot pierd timpul MEU (ca ma doare-n pula de al lor) as face-o cu cap si as duce discutia catre o suma care mi-ar conveni. Poate astia dau suma respectiva pe omul potrivit.
its not you, its me!
Aham, succes.
Sunt curios cum ii refuzi dupa ce te admit.
Sau sa te pomenesti cumva ca aia 200 extra se transforma in vreo 1000extra, atunci sa te vedem 🙂
Am fost la astia. A fost penibil interviul, aveau slot de doua ore pentru hands-on tasks. Le-am terminat in 13 minute. S-au mai chinuit 10 minute sa mai forteze o conversatie, da’ nu mergea, nu se asteptau.
Am auzit in schimb clasicul “dar nu arati ca un roman”. No shit.
De ce vere , ca esti alb ? :))) buna asta .
Cel mai probabil.
“dar nu arati ca un roman”. No shit.
Eu tot nu te cred fara sa ne arati si o poza de buletin. 🙂
Da de inteles, prin ce mijloace poti, ca nu te intereseaza decat joburile platite cu X, pentru Y ore de munca pe saptamana, in zona geografica Z.
Daca Y si Z raman constante, seteaza X la o valoare absurda. Fie n-or sa te mai trezeasca din somn, fie o sa se gaseasca cineva sa-ti faca o oferta buna.
Stiu, e oarecum trist cand te trezesti ca putina lume isi permite sa te angajeze, nu pentru ca n-ai produce oricum de 10x valoarea aia ca angajat, ci pentru ca ei sunt niste lepre zgarcite, dar undeva acolo in spatiul cosmic o sa se gaseasca si o companie care e inca cu picioarele pe pamant, care nu se uita doar la valoarea absoluta a salariului ci si la cea relativa (cat le produci vs cat te platesc ).
Ioi, inseamna ca si la astia se poarta supra-calificarea.
Da dom’le, esti bun, problema ta e ca esti prea bun si o sa vrei bani multi si nu putem sa-ti dam, cauta in alta parte, noi vrem doar din aia care sa schimbe o mufa, sa scoata cablul din portul X si sa-l bage in portul Y, etc.
De curiozitate, care erau task -urile?
Pula-n pizda.
M-au sunat la 15 minute dupa ce-am plecat de la interviu, ieri, da’ n-am putut sa le raspund, ca eram la volan si cam aveam nevoie de google maps.
La 9, azi, m-au sunat sa-mi ofere jobul. Pula mea. Acum ma simt aiurea fata de ei.
Aici a facut unul o faza din asta, a plecat in Anglia, pe urma s-a intors ca “deh, am alte planuri, pentru .ro” ca era vacant un loc de manager la o divizie (si ala a plecat afara), sa-i dea astia hartie ca o sa fie pus director ca sa poata pleca mai repede de la jobu’ din Anglia.
I-au dat astia hartie, s-a intors acolo “vedeti ce scrie aici? iote plec inapoi .ro ca manager, aici voi cat dati?” :))
Cica oricum vroiau sa-i dea ceva, dar i-au dat si mai si.
Baga si tu “tocmai am primit 800lire sa nu plec, dati si voi macar 1000?”
Iar acolo unde esti “nene, mi-au dat astia 1000 sa vin la ei, voi cat de mult ma vreti?” :))
Le spui ca pentru suma aia vei lucra doar 20 de ore/ saptamana. Pam Pam!
@utp: eu le-as da direct jet mercenarilor de acest fel. Pai ce garantie pot avea eu ca peste 2 luni nu-mi baga iar pumnul in gura, in mijlocul proiectului? Ce buget pot eu sa-mi fac bazat pe un astfel de om?
Cealalta varianta la care se pare ca nu te-ai gandit (surprinzator! socant!) e sa-i dai unui om cat face, nu cat mai putin posibil, astfel incat sa nu ti-l poata sufla altii.
Da’ pula mea, sa ghicesc, n-ai avea de ce sa faci asta, c-ai un camion de CV-uri de la studenti 🙂
Ce buget poti sa-ti faci bazat pe un om care nu-ti cere nimic si pur si simplu pleaca in jumatatea proiectului ca a gasit un job mai bun?
Caz concret. Nu-mi aduc aminte cand am cerut o marire de salariu. Cand am vrut mai multi bani , am cautat in alta parte. Sau , cand am primit oferte substantial mai mari , am plecat. Fara sa intreb angajatorul / seful de la jobul prezent daca imi da mai multi bani , sau ce perspective are cu mine. Am semnat un contract in alta parte , mi-am prezentat frumos demisia la jobul prezent si “La revedere”. S-a intamplat sa fie la jumatatea proiectului, in general am incercat sa aman ( si cu 4 luni) , dar cand la noul job nu m-au putut astepta , sanatate si virtute! Termenul contractual .
In cele mai multe cazuri discutiile au fost ca stai frate unde pleci asa, pai nu ne spui si noua? Poate dam mai mult. Poftim? Sorry guys , am semnat deja si nu ma sucesc, nu mai conteaza , nici nu vreau sa stiu acum cat puteati oferi. Ati avut ocazia sa ma apreciati cum credeti voi de cuviinta.
My point being, ca toti angajatorii mi-au lasat de inteles, gen spus clar si de la obraz, ca ar fi vrut sa liciteze. Si-atunci despre ce vorbim?
Ca poate nu vrei sa stai cu postul blocat 3-6 luni pana gasesti pe cine cauti tu. A, sigur ca daca cel ce vine si-ti spune asta , e unu’ pe-al carui post se bat 10 cu competente similare, – pai atunci da, jet 🙂 ca e foamea mare.
Dar daca observi ca ramai cam in pula goala dupa ce pleaca , sef peste nimeni si n-o sa poti nici macar sa incepi proiectul ala… nu te mai gandesti?
Vlad, da ma, bate-ti organul de ei de mercenari, ca nu’s patrioti sa lucreze pe capace de bere pentru gloria de a face parte dintr-o firma asa mareatza care a avut ghinionul sa te puna pe tine manager.
Noroc ca angajatii in general au mai mult obraz de cat voi, chiar si cand sunteti magari.
Am lucrat pentru una care avea manageri ca tine, firma mare cu pretentii si s-a incheiat colaborarea magareste, din partea lor, gen: demisionezi sau te facem noi sa demisionezi.
Da’ n-am stat nici o zi somer, iar unde am plecat am avut din start 50% marire de salariu asa ca am plecat vesel si relaxat.
Norocul lor, ca nu cred ca le pica bine sa ajunga public ce aveam, si aveam nu pentru ca mi-au dat acces ci ca tot asa o clisma de manager ca tine au pus in post un programator care i s-o rupt de securitatea ditamai baze de date cu clienti, national level iar aia care trebuiau sa verifice munca lu’ ala erau la fel de paraleli, si nu cred ca lucrau pe maruntisul pe care lucram eu.
Oricum, nu’s daca si prietenaru’ care l-au dat si pe el afara cu ocazia asta si i-am pasat pontul a fost la fel de cuminte.
Orbu, bravo tie, uite asa se educa managerii, de la employee level.
PS. Asta cu “bugetul” se pare ca e cel mai frecvent kkt care il maninca mangerii.
Probabil asta e primul care il invata la “scoala de mangerii” de la PCR.
Cand ceri o marire de salariu “sa vedem bugetul”, cand vrei sa schimbi un calculator de 500euro, iarasi “bugetul”, vezi daca nu poti scoate dintr-un pentium III si un Pentium IV cumvau un Pentium VII, dualcore, ceva.
Cand vine ordin si de mai sus sa iei un kkt de laptop de 5000euro, gata, bugetul nu mai e o problema.
Trebuie schimbat un rahat de piesa de 50.000euro cu 6 luni garantie de pe o masina de productie?
Bugetul nu e o problema.
Singura problema is angajatii astia, ca vor si ei bani pentru munca lor si marirea de 20% de acum 4 ani, minus 20% inflatie nu le mai ajunge, lacomi nenorociti.
@Orbu: Ce descrii tu e un comportament normal. Comportamente de genul: “coaie uite aia dau cu 500 de coco in plus, nu sari si tu cu ceva?” sunt total anormale (eu le numesc de mercenari). Si aceste comportamente nu merita atentia vreunui angajator.
@UTP si Mano: Normal ca nu ma refeream la un angajator care-si dispretuieste angajatii. De ce ar vrea cineva sa mai negocieze ceva cu un astfel de angajator?
Evident ca trebuie facut un buget la inceputul unui proiect. Macar grosso-modo: cheltuieli salariale – X, cheltuieli logistice – Y, cheltuieli fixe Z => Pret proiect (X+Y+Z)*(1 + P) unde P e rata de profit.
Daca X sau Y devin brusc mult mai mari decat anticipasem, se duce dracului tot. Evident, nici reversul medaliei nu e normal – X, Y cat mai mici, P cat mai mare. Trebuie sa existe un echilibru. Dar nici P negativ nu e ceva acceptabil.
Si ca sa priviti si din celalalt unghi va dau un exemplu:
– se strica o teava prin casa
– chemati instalator, va zice pretul x, se apuca de treaba
– darama vreo 2 pereti ca sa ajunga la teava buclucasa, taie juma de metru de coloana si apoi zice asa:
– vecinul de 2 case mai incolo imi da pe o lucrare mai usoara ca la tine 2*x, mai dai si tu ceva sau plec la el si te las cu peretii sparti si fara om sa ti-i repare?
Ce buget, ce time estimate, ce relatie contractuala poti avea cu un asemenea om?
Cu instalatorul nu ai un contract. Esti liber sa faci unul.
Cu mine “ai” un contract. Contractul ala, facut de “tine” (angajatorul) spune ca plec cand vrea pula mea, cu o luna preaviz, indiferent de ce treaba ai tu.
Vezi tu, sunt doar doua variante:
– ori sunt o varza de om in firma ta, nu prea fac nimic si nu te afecteaza daca plec – caz in care e dreptul tau sa ma platesti de cacat, dar eu am gasit un prost mai mare ca tine.
– ori sunt unu’ care-ti aduce profit si m-ai tinut underpaid, pentru ca esti un jeg calic.
Despre care caz vorbim, sa stiu si eu?
Asa cum vad eu lucrurile, daca eu lucrez, sa zicem, pe 50 de lei pe luna, ca atat mi-ai dat tu, iar altul imi ofera 70, eu te anunt ca intr-o luna plec si aia e. Sanatate. Ah, ca tu ai pierderi de 3000 de lei pentru ca plec eu? Pai, si cand mi-ai oferit 50 de lei nu stiai asta? Vezi ce spunea mai sus Jack cu valoarea “relativa”. La urma urmelor, daca esti in pozitia de “a da jet” unui om care pleaca, pai, nu te afecteaza cu nimic faptul ca pleaca. Ce-ti pasa?
Eu alor mei le produc/aduc in jur de 400-500 de mii. Pe LUNA. Ei imi ofera 57k pe AN. Ce zici, au dreptul sa se supere daca plec la 70k/an, sa zicem? Mie mi se pare hilar conceptul. “Ce relatie contractuala poti avea cu…”. Eu inteleg conceptul de profit, actionari and shit, da’ ce relatie contractuala pot avea cu unul care-mi ofera sub 1% din ce-i produc? 🙂 Ti-am zis, inteleg, profit, actionari, cheltuieli, alea, da’ las-o-n buze, e sub 1%, pricepi? 🙂
Eu stiu ca e normal , doar ca vezi tu, in momentul in care plec , sa zicem in jumatatea proiectului, ca am gasit oferta cu sa zicem 20% mai buna, iar tu ai fi putut sa-i pui pe aia 20% , sau macar 15% ( ca majoritatea nu pleaca pe 5%, decat daca ceva pute )atunci la ce te mai ajuta comportamentul meu normal si ca ti-ai facut tu buget.
O sa ai un om in minus pe cateva luni , o sa ramai in urma cu proiectul ( asta presupunand ca poti sa-l continui in vreun fel fara omu’ care-ti pleaca) . Si-atunci , e foare probabil o sa vii sa ma intrebi , bai dar de ce n-ai cerut o marire daca voiai mai multi bani, te-ai dus asa direct, ca puteam si noi. De ce nu mi-ai facut tu marirea aia ? Who the fuck knows. Sunt un milion de scenarii. Cam toate asemanatoare.
Dar daca vin si o cer eu – gen ca sa poti sa-ti faci un plan de buget realist -corelat la piata muncii, zici: -Ia uite al dracu’ , mercenaru’. Pai poti sa ai incredere intr-un om care-ti fute bugetul? Ce ne-am inteles noi. Pana la pensie pe salariul asta de junior, nu conteaza cat ar plati altii pe tine. Sau am mai auzit: Bai dar ti-am marit salariul luna trecuta , cat pula mea vrei? Pai simplu. Daca tu mi-ai marit salariul luna trecuta cu 10% benevol- ca asa ai considerat tu ( saru’ mana de apreciere) si pe mine m-au gasit unii fara sa-i caut si-mi arunca +20% la prima strigare , fata de cat am azi, cam ce inseamna asta? Pai, ca esti un bun manager si reusesti sa tii costurile muncii cu 20% sub nivelul pietii. Sau ca angajatii tai sunt cam fraieri. Bravo. Bonus la salariu! Si-acum handle it!
Fireste , eu stiu toate astea si nu stau de ping-ponguri, in primul rand pentru ca imi permit si ca , daca ajung sa ma frec in felul asta pe o marire deja imi piere pofta de munca , imi bag pula in el de job si tot plec .
E la modul cel mai simplu. Salariul nu ti-l da managerul , ci piata. Si pentru ca ma molipsesc de la Manowar , cine crede altfel – ma-sa e proasta ( excluzand exceptiile cu supt pula) . Cine te vrea , plateste, daca valorezi ceva.
Sigur ca daca te tot futi de la unu’ la altu si te vinzi la licitatie, cu hai ba vin la tine ca dai mai mult , ba la tine – exista riscul ca oamenii aia sa zica in ton comun: da’ mai du-te in pula mea ca m-am saturat de tine, mai ales DACA supralicitezi. Pana la urma ,asta e, inseamna ca se descurca si fara tine ! Next.
Nu stiu de ce compari contractul unei lucrari ( contractul externalizat de servicii ) cu contractul de munca.
Stii foarte bine ca daca angajezi un extern ( contractor) , gen care iti factureaza la ora ,sa zicem pe 3-6 luni cu posibilitate de reziliere unilaterala la o luna, pleaca instant ( comf. contractului) daca a gasit ceva cu 20%+. Oricine ar fi el, pentru ca si tu cand nu mai ai buget, pe el il scoti primul din schema.
@Mano: Da, e perfect normal sa faci asa. Ai gasit cu 70 in loc de 50 cat iti dau eu, pleci si la revedere (chiar ma bucur pt tine ca ai evoluat).
In schimb sa gasesti cu 70 si apoi sa vii la mine si sa-mi spui: “coaie daca nu-mi dai 70 cat imi dau aia, eu plec!” – asta nu mi se mai pare ok. Pai ori pleci (perfect corect contractual) ori ma santajezi (profund imoral si neetic).
Despre cei cu santajul spun eu ca sunt niste mercenari carora le-as da jet direct si fara vreo alta discutie. Si fix un caz d-asta a prezentat Orbu in primul comment al lui.
Mentalitate de coltul Asiei, coaie. Eu iti spun “ba, mie imi place aici. imi place ce fac, imi plac sefii, colegii, cladirea si femeile de serviciu. Chestia e ca eu am nevoie de bani, nu ma trezesc dimineata pentru ca-mi place, iar astia imi ofera 70 de lei, care nu mi-ar strica deloc. Tu stiu ca ai niste proiecte-n care-s implicat, asa ca-ti spun din timp, ca e posibil sa valorez mai mult pentru tine de-atat si sa te coste de 100 de ori mai mult plecarea mea.”.
Asta se numeste ca-s politicos si-ti fac o favoare. Nu ca-s “mercenar”. “Mercenari” suntem toti – sau ai impresia ca-i vreunu’ care se trezeste dimineata sa fuga la lucru pentru ca ala-i hobby-ul lui?
Cat despre santaj, eu nu vad nici un santaj. Eu iti prezint situatia si-ti dau de ales. Dai mai mult sau plec. Daca nu vrei, e OK, e dreptul tau, nu e ca si cand te amenint ca-ti omor pisica si-ti violez cainele. Tu alegi ce pierzi. Bani extra sau omul ala (tradus in alti bani extra). Si pana la urma, puteai evita foarte frumos situatia asta dandu-mi de la inceput 75 de lei – caz in care le radeam in nas alora care-mi ofereau 70, nu? Ah, nu stiai valoarea mea de piata? Nu stiai cati bani iti aduc sau iti economisesc? Pai, atunci nu prea esti un manager bun si problema e la tine.
Chestia e ca unii oameni s-au obisnuit sa nu aiba angajati/contractori/colaboratori/parteneri, ci sclavi. Asta ar fi OK, da’ mi se pare un pic ciudat ca stapanii de sclavi sa discute de moralitate. Tie nu?
Stii cum e asta? Tu agati o gagica, esti finut cu ea etc etc. Dupa un timp, va casatoriti, ca na, ai cucerit-o pe tanti, e data pe spate de tine. Apoi incepi sa n-o mai futi. Apoi nu te mai speli. Apoi ii mai zbori cate-o palma. Ocazional iti mai bagi pula-n ma-sa. Si-n alte femei. Dupa care, intr-o buna zi, se satura si-ti spune ca ori te potolesti, ori divorteaza. Si cand auzi asta, incepi sa urli: PAI CE CASATORIE SA AM BA CU O CURVA DE-ASTA, VOI NU VEDETI CA-I CURVA? Asa si tu. Pai ce relatie contractuala sa am…Pai, ai exact genul de relatie contractuala pe care-l vrei. Nu vrei sa dai mai mult? E OK, da altul.
Chestia cu mesterii care pleaca la jumatatea lucrarii nu e noua, mai ales daca esti de un optimism crunt si feroce si le platesti cumva in avans. Asa la lucrari mici instalatorul nu pupa banii decit cind e totul gata, nu ii arde lui sa plece si sa nu vada banu’
Eu nu pricep in romanica, cum vine asta cu job interview dar nu iti spunem despre ce salar e vorba, iti futem intii vremea dupa care iti comunicam radios ca iti oferim like 2000 de ron si bonuri, dar nu platim orele suplimentare (exemplu fictiv). Te mai intreaba cite un amic “nu stii un om care…”, tu intrebi “zi-mi de ce suma vorbim, asa, in mare”, “a pai nu, mergi, discuti”.
Mai tare de atat: Dupa interviu , presupunand ca te-ai inteles cu ei la ceva si oricum te-au mintit mai mult decat ai putea tu sa-i minti in CV vreodata ( daca ar fi nevoie) + le zici bine domnilor, vin . Dati-mi va rog un contract sa-l semnam , DUPA CARE , am sa demisionez.
Nex! Iti dam noi o oferta de angajare , tu da-ti demisia acolo si ai incredere in noi. Contractul il semnezi in ziua angajarii , ca cica trebuie inregistrat la ISM in aceeasi zi sau ceva ( imi scapa detaliul). Yeah right! Asteptati dupa mine ca vin in fuga . E ca si cum ai vrea sa ma angajezi “de maine”. Suna familiar?
Sau : Putem va rog sa trecem in contractul de munca toate beneficiile promise?
Hau! Ce-ai maica? Nuuu , ca noi avem contract standard, nu-l modificam , asta ce ti-am spus e asa , bonus. Dar daca ti-am promis, ti-am promis!
Vlad, tu ba te plangi ca omul te lasa in mijlocul proiectului, ba ca vine la tine si iti propune o renegociere de salariu in mijlocul lui.
Care varianta preferi?
Io zic ca daca esti destept si nu manager de pila, iesi mai bine sa negociezi cu el, poate in final scapi doar cu o scadere a profitului sa zicem de 10% (ceea ce e de obicei scenariul cel mai rau, ca nu prea se fac afaceri cu profit la limita in ziua de azi) nu cu un proiect neterminat sau peste limita – zero profit, penalitati in bani, prestigiu, etc.
A, daca ar veni la tine si ar cere negociere gen “mai da si tu tata ceva”, ti-ar place, ca ii razi in fatza il iei in suturi si-l trimiti inapoi la munca pe branci bombanind ceva de buget sau mai rau, il ameninti cu concedierea.
Ce nu-ti place tie de fapt, este ca metoda asta de caveman manager nu poti sa o mai aplici unuia care vine “tata, in 2 saptamani ai demisia mea ca am gasit altceva mai bine platit daca nu plusezi” atunci nu mai esti manageru’ lu’ peste cel maretz, esti ala care e gata sa primeasca un sut in fund daca nu esti pe receptie, iar asta dauneaza grav orgoliului managerial.
Orbu – si cand te gandesti cati pun botul la vrajelile astea..
Manowar – corect, asa se intampla, chiar si daca startul e bun, pe urma vezi ca relatia se gripeaza, managerul roman s-a obisnuit asa mult cu tine, ca in loc sa-ti dea un bonus gen “ai facut ma 10 ani la noi” crede ca esti lipit acolo cu superglue, ploua, fulgera, nu te clintesti de pe post.
In cazuri de genul, de regula ti se face contraoferta si, in cateva luni, iti va parea rau ca ai acceptat sa ramai. Parerea mea, ca tertz vorbind.
Daca te duci la angajator si ceri marire pentru ca-ti stii valoarea pe piata si iti iei suturi in cur motivul fiind mereu acelasi: bugetul pizdii; iar in urma unui interviu ti se face contraoferta … prost sa fii sa mai ramai (ca pentru urmatoarele mariri la fel va trebui sa procedezi).
In schimb daca in urma unui interviu iti dai seama ca ai fost platit, sa zicem, cu 10% mai putin si incerci sa ma santajezi ca ma lasi in mijlocul proiectului in curul gol, se prea poate sa-ti dau cat ceri pana se termina proiectul dupa care la revedere. Pentru ca dupa cum zicea si Vlad n-am cum sa ma incred intr-un om care nu cere o negociere ci vine direct cu santajul.
Am schimbat vreo trei firme cu profil similar. La fiecare dintre ele am cerut marire si mi s-a dat muie, asa ca la o contraoferta am dat si eu o contramuie si am plecat.
60k .. gross .. brut, nu ?
Santaj il vezi tu. Sclav se vede angajatul. Pe de alta parte folositi cu incredere axioma: “Nimeni nu are salariul pe care si-l merita. Fiecare isi are salariul pe care si l-a negociat.”
Asta cu datul afara e marlaneasca si de evul mediu. Doar acolo te asteptai sa te angajezi argat la jupan si sa iesi de acolo la pensie. Acum piata se schimba, cererea si oferta sunt “volatile” (Doamne ce imi place cuvantul asta :D). Firmele au fiecare politica lor iar angajatii nevoile si stilul lor de negociere.
Iar noi o sa intram in capitalism cand o sa invatam ca a face bani nu e ceva gresit. E sangele capitalismului. Si da poti face bani din specula (cumpari ieftin, vinzi scump), din inovatie (long live Steve Jobs… sorry, RIP) sau din propriile eforturi. Si nu e cu nimic gresit sa iti ceri valoarea pe care o ai (pana si manelistii fac asta…).
Ca unii dintre angajati au ars cateva etape si stil oriental si nu stiu cum sa faca asta respectand cateva lucruri de bun simt asta e alt lucru…
Pierderea ta.
Vad ca unii au inteles ce vreau sa zic, altii nu. Oricum toti sunt de acord ca santaj = bad. Numai ca definitia santajului depinde de ce parte a pulii esti 🙂
Si poate ii punem si un calcul “smart” in spate. Deci, te-ai ofticat ca nu il platesti pe om la cat da piata. Iti trebuie in proiect dar te-a zgariat pe ranza. Oricum stii ca dupa proiectul ala mai vine unul ca doar nu inchizi pravalia si pleci, asadar tre sa il inlocuiesti. Varianta “smart” in cazul asta ar fi sa angajezi un om intre timp care sa poata prelua. Deci un minim de 2-3 luni de salariu dublu. Plus incertitudine, i.e. ai mari sanse ca ala pe care il iei de nou sa fie mai “javra” decat asta vechi si sa ti-o traga in moduri in care asta vechi nici nu se gandea. Paradoxul este ca:
1. daca vrei sa angajezi un om la fel de bun va trebui sa ii dai cel putin cat ti-a cerut asta vechi sau sa investesti in recrutare atat de mult incat sa iti gaseasca unul la fel de bun la aceiasi bani sau mai putin
2. sa iei unul mai putin versat dar in afara de costurile de 2-3 luni salariu paralel mai ai costuri de invatara pe urmatoarele 3-6 luni
si asta doar pentru mentalitate (zic eu) proasta care nu intelege ca “business is business”, si ar vrea ca angajatul sa il inteleaga si sa ia in considerare ca cererea lui de marire amana cumparea unei masini noi sau a unui laptop de fitze…
Mie mi-ar fi indiferent daca m-ar zbura unul dupa ce mi-ar da marirea (aici; in Romania poate mi-ar fi mai nasol, ca acolo doar pe pile mai gasesti ceva job decent)
In ceea ce ma priveste, la mine problema-i simpla. La astia la care lucrez eu, iau o suma, sa-i zicem X. Colegii mei iau ceva mai putin ca mine. Doar ca eu muncesc cat pentru 3-5 din ei (ma refer la cantitate) si de vreo 10 ori mai bine (calitate).
Asa ca, in ceea ce ma priveste, e o chestie de matematica simpla: firma asta ar iesi in castig si daca mi-ar tripla salariul. Daca maine li s-ar pune pata sa ma concedieze (cam improbabil)…well, felicitari. O sa ia unul cu vreo 25% mai ieftin si-o sa piarda cam de vreo 30 ori mai mult decat vor economisi. Lunar.
Restu’ e doar blabla tipic romanesc. Hai, ba, angajatule, intelege-ma si pe mine, ca vreau sa fac profit, capitalism, companii, alea. Ah, sa te-nteleg eu pe tine, angajatule, ca vrei sa faci profit? Pai, eu abia mi-am luat a treia vila din munca ta, iar tu vrei sa ai bani de concediu prin Grecia (unde-i super ieftin)? SANTAJISTULE! IMORALULE! BLA! Tipic. Prostu’ roman tot prost moare.
Ma scuzati, trebuie sa vars o lacrima pentru patronii oprimati de angajati. 🙂
Pâi ce să zic…
“Put your money where your mouth is” și du-te să ceri să ți se tripleze salariul. Ce zici, ar accepta ?
@Mujicu
Pai si daca business it’s business de ce consideri ca daca te dau afara dupa proiect e marlanie? ca dupa cum ziceai nu mai suntem in evul mediu asa ca nu te mai astepti sa iesi la pensie o data cu mine…Si daca inca o consideri marlanie…de ce santajul salarial nu ar intra tot in categoria marlanie?
Si varianta “smart” pe care o propui mai are si alta alternativa. Firmele prefera sa investeasca in vreo 2-3 oameni cu experienta si sa-i mentina pe pozitii pentru a fi pregatiti pentru situatii de genul discutat. Si spun asta din ce am observat pe unde am trecut.
Asa ca daca business it’s business si-mi fac un calcul si constat ca nu merita riscul ca tu sa ma lasi in pla goala la urmatorul proiect eu unul prefer sa risc cautand un om care sa stie sa-si ceara drepturile si nu sa si le impuna prin santaj.
@Manowar
Eu vorbesc doar de atitudinea ca impui o marire de salar decat sa o ceri pur si simplu. Angajatului roman inca ii este frica sa ceara o marire de salar fara a avea vreun leverage si multi nu-si cunosc valoarea pe piata incat si-o testeaza prin interviuri sa vada cat mai ofera piata. Inca o data, problema pe care o vad este atitudinea ca vii si-mi zici ca X-ulescu ofera cu 10% mai mult si ameninti ca pleci daca nu cotizez.
Au acceptat deja ceva mai bun de-atat 🙂 Dar, da, cam asa vad si eu lucrurile. Daca tot esti gigi valoare, bazeaza-te pe asta.
Coaie, nu-ti impune nimeni nimic. Angajatul vine si-ti spune “bai, eu muncesc pentru bani, nu ma trezesc de placere. Am o oferta mai buna, DAR IMI PLACE AICI. Esti capabil sa dai mai mult sau e cazul s-o accept?”. That simple. Nu-ti impune nimic. Iti ofera sansa de a-l pastra, DACA tu crezi ca merita sa-l pastrezi. Iar tu, in loc sa apreciezi ca ti se da o varianta in loc de-a fi pus in fata faptului implinit, urli “hotii!”
Termina, ma, ca nu te ameninta nimeni. Nu te vad ducandu-te la magazine sa urli la ei cand maresc preturile si sa te certi cu patronul sau vanzatoarele.
Asa-i si cu angajatii in economia “libera”. Ii creste valoarea angajatului. Ori platesti noul pret, ori iti iei ceva mai ieftin. Cine stie, poate tu gasesti si mai ieftin si mai bun. Pe mine nu ma vezi certandu-ma cu Bentley ca-s cam scumpe masinile lor. Mi-am luat un Opel si nu mai urlu atat ca ma santajeaza.
Manowar, ti-ai luat si tu acum managerul cu “What’s your business level?” :))
Nu stiu cum dracu’ se face ca peste tot pe unde am lucrat eu si ce-am mai auzit cazurile de genul asta cu te rog mai pune 10% ca uite am oferta si daca nu-mi dai plec si te las cu puletii astia neinstruiti pe cap, erau fix cu oameni d-astia cu experienta care trebuiau “mentinuti pe pozitii”. Get the point?
Ca daca realizezi ca ai importanta pulii nesculate in firma aia , sau ca sunt unii mai bazati capabili sa te substituie instant, si nu-ti duce nimeni dorul, nici nu cred ca-ti pierzi timpul asteptand mariri.
Aia pe care ai vrea sa-i dai tu afara, sau nu pleaca nici cu dat dracu’, nici nu-ti cer bani mai multi, nici nimic, sau cand au gasit oferta sunt deja pe usa afara , de nici buna ziua nu-ti spun. Si pe aia ii doare fix in cur ca ai ramas tu cu buza umflata si cu proiectu’ in aer. Get it? Cam aia care-si stiu valoarea si pozitia “isi permit” sa faca asta in Romania . Fireste ca intr-o tara cu oameni care gandesc liber ar fi normal ca fiecare sa faca asta fara resentimente.
Ca pula mea , nu asta inseamna negociere cu argumente?
Mi-aduc aminte de unii colegi care isi faceau curaj sa ceara mariri ( in mai multe locuri) si se intorceau inapoi cu buza umflata ca “ce argumente ai tu sa ceri mai multi bani”. Foarte corect! Si cand argumentul era cel mai absolut posibil ca uite-n pula mea dom’ sef , aia platesc mai multi si angajeaza pe banda rulanta , primeau raspunsuri de sa te caci pe tine. Primu’ era asta cu :
” Ce bah , suntem la targ acu’, care da mai mult? N-am inteles” . Si cateodata cu supliment: “Vezi ca te dau eu afara cu litera “i” de maine daca tot vrei sa pleci, ca acu o saptamana ai intarziat 2 ore, ce pula mea marire vrei.”
sau
” Baaa , tu crezi ca aia angajeaza toti prostii? . Ia depune tu CV, sa vezi te vrea cineva?” Asta e cea mai tare pe care am auzit-o de la niste oameni care au si plecat , ca se pare ca i-a vrut cineva:).
sau
“Ce fel de om esti tu? Pai tu crezi ca daca te muti de la un job la altu te mai angajeaza dracu’ ? ” -oooho.
Iar argumentele “corecte”, care aduceau aproape garantat ceva mariri erau la modu’ :”Saru-mana sefule ,hai ca ai vazut eu bag si sambata , si de sarbatori si noaptea si imi anulez si concediul de 5 ori pe an si mai 64528745325 zile restante de acu 12 ani. ”
Nu generalizez . Cu mine s-a intamplat sa fie rezonabili cei mai multi dintre manageri , in cele mai multe circumstante. Chiar si cei care se purtau dubios altfel, cu majoritatea.
Remarc atitudinea de bun manager! Adica , da , corect: X-ulescu ofera ,ca el e manager ( stapan de sclavi) la compania X S.R.L., si cum scoate banii din buzunarul lui , e corect sa gandesti si sa te exprimi asa.
60 de mii net sau brut ?
Cel mai probabil brut. Cam asa se fac ofertele prin UK.
Mda, a fost amuzant.
M-au sunat si mi-au oferit jobul. Eu le-am zis cu cel mai fals regret de pe planeta ca nu pot, ca tocmai mi s-a sarit salariul peste cat ofera ei, asa ca, regret si n-am cuvinte etc etc.
Drept urmare, s-au oferit sa aranjeze alt interviu, pentru alt post, mai potrivit cu asteptarile salariale. Ba, de astia si de rockerite grase machiate prost pur si simplu nu scapi.
Ca tot ziceai de London vs City of London
Senior JavaScript Developer
Central London
60-65k with superb corporate benefits
Cam cat ar trebui sa fie salariu mai mare in City?
http://jobview.monster.co.uk/Senior-JavaScript-Developer-Global-giant-Job-City-of-London-London-UK-130763426.aspx
Daca poti sa stai intr-o zona mai ieftina si sa calatoresti in Central London (stiu eu, ceva de genu’ underground sau tren 20 de minute), banii sunt buni.
Daca trebuie sa locuiesti in Londra, nu merita. Eu pentru banii aia, in situatia de fata (i.e am job deja) nu m-as muta-n Londra. Ma rog, daca as fi in Romania, m-as muta si pentru 32k/an 🙂