Mortisor. Ii ma-tii.
N-am stiut eu prea bine niciodata care-i treaba cu Martisoru’. Serios. Stiu ca le vindeau tiganii pe tarabe. Ii mai alerga garda and shit. Si tipii se duceau si cumparau harneli d-alea si le dadeau femeilor.
Femeile, daca am inteles eu bine, ar fi trebuit sa fie incantate de treaba asta si sa le agate la piept sau ceva. Sa umble inzorzonate si ele ca niste tiganci imputite. Ca pula mea, multiculti.
In schimb, niste romulani din Londra au gasit o chestie mai buna de facut cu treaba asta. Au eliminat pizdele din ecuatie si-au pus-o de-o cerseala organizata. Asa se face c-am fost acostat de animalele astea. Ca ei au facut un site. Site-ul e facut pe genunchi, evident, linkurile nu prea merg and shit, dar…partea relevanta e asta:
We wanted to develop an alternative to an intervention model to combat poverty among abandoned children on the street in Bucharest.
The organization developed and is currently addressing vulnerable social categories, although children are the primary focus of our foundation.
Acolo…Embassy of Romania, Embassy of Bulgaria, Embassy of Moldova. Toate unite pentru … copiii strazii din Bucuresti, cine-ar fi crezut? Moldovenii si bulgarii nu pot dormi de grija aurolacilor.
Nu e, coaie. Nu e sarbatoare care sa nu poata fi transformata in japca si cerseala organizata de catre romulani si romulance. Nu, nu era un singur cioroi printre ei. Erau toti albi/albe. Bagau la maxim melodia din clipu’ de mai jos (pe repeat, da) si acostau nefericitii pe strada cu pomana-n brate si-n suflet. Daca le dadeai bani, iti dadeau un martisor d-ala.
Am stat p-acolo vreo 15 minute, ca aveam o intalnire si asteptam pe cineva. Mi-am umplut capu’ de ozone si de minciuni. Mi-au aratat poze cu tigani si mi-au zis ca-s copiii strazii din Romania. Treaba e ca pozele erau din Bulgaria. Am recunoscut cartierul in care mergeam la cico in Sofia cand ieseam de la lucru. Gen intr-o parte aveam eu hotelu’, peste drum era boschetareala. Ca la bulgari, plm.
Stiu, nu e corect ca astia din Vest cred ca suntem tigani. Dar plm, daca noi asa le zicem…
#mandrucasuntromulan
auzita in metrou: Ma-ta mai traieste? atunci de ce te mai chinui sa iei martisor?
Depinde ce anume vrei sa vezi in in faza cu martisorul pentru copii din Bucuresti. Eu vad un spirit antreprenorial a cuiva pe care l-a dus capu’ sa mai scoata ceva cash din praf in ochi. Asa ca a imbarligat ceva “voluntari”(a se citi gaste) care sa promoveze si sa lucreze in mod gratuit, si la sfarsit daca iasa ceva, din ce iasa poate 5% se va dona la ceva asociatie… cam asta vad eu. Acuma ca nici pe cei ce cumpara, chiar daca au intentii bune, nu ii pra duce capu’ e alta poveste…
Parerea mea.
Pe mine m-au oprit pe strada niste fete de liceu (a 10-a, colegiu considerat de top in targ) si mi-au dat un martisor handmade. Prima reactie a fost sa plec, de obicei lumea te opreste pe strada sa iti ceara ceva, nu sa iti dea. Si urari de primavara, zambete, poze. Nu stiu ce o fi fost in capul lor. 🙂 Dar a fost inedit si dragut.
Niste cerseala standard, doar ca in loc de Congo e Romania. Pe frigul asta, pe aici te opresc doar martorii lui Iehova si aia anti avort, ca sa-ti explice cum arata niste celule moarte si pline de sange.
bah, eu cred ca e vina noastra. Noi suntem aia de nu monetizam prostii
“Dar a fost inedit si dragut.” , ia vezi mai ai portofelul ?
Eu in viata mea am vazut doar cateva chestii din astea pe bune. Si, in general, alea pe bune nu aveau bani sa-si faca asa reclama, erau mai modeste, mai pula mea. Astia-s, din ce vad, pusi pe facut bani.
Sa nu fiu inteles gresit, eu sustin furtul de genul asta si ma bucur ca inca merge. La mai mare.
E ca si cu aia auto-proclamati reprezentantii nu stiu carei comunitati asuprite. Acelasi cacat: nu i-au vazut niciodata, nu-i va vedea niciodata pe cei “asupriti”, doar va lua banii si, in cazul celor muncitori, va sustine un discurs lacrimogen la capat, cu un poster in spate cu copilul zambind la niste orez aruncat in scarba intr-o farfurie jegoasa.
@Zora
Zi-mi unde ca merg si eu, cu primul avion. Erau dragute? 🙂
Pentru mine, nevasta-mea si cativa fosti colegi de munca traditia asta e cam trista.
De obicei donam o parte din bonusuri la hospice casa sperantei si cateodata primim de la ei martisoare handmade de 8 martie sau o scrisorica de sarbatori de la kinderi. Plm, e trist rau, avand in vedere cu ce se ocupa respectivii.
“We care for children and adults suffering from an incurable illness”
Pe unde am copilarit eu, traditia era invers, cu revansa de 8 Martie. 🙂
@Vinil
Simpatice, da’ pustoaice, nici n-as fi zis ca-s la liceu. Da’ ce stiu eu … ?
Pe mine ma opresc aia de la UNICEF cica sa donez. Intodeauna i-am intrebat cat doneaza seful lor din salariul de peste 100.000 de dolari stransi din ce donez eu. Nu au raspuns niciodata.
…nu stiu cate stii tu despre barbati, dar nu cred ca-l sperie :)))
‘- Buna ziua. Aveti un minut? Vreti sa combatem saracia din Sahel?
– Nu.’
… si gen fac niste ochi oamenii, efectiv isi iau blue screen.
Sau aia carora le zici ca daca vrei sa combati exploatarea copiilor din lumea a III-a, tre’ sa dai 15 mii de taleri pe un iphone.
Tot centru e plin de tarabagii cu martisoare, da cu chiu cu vai am gasit o tipa cu martisoare misto (palarii). O ora mi-a luat pana am le-am gasit si le-am cumparat. Beleam ochii pe fiecare taraba, doar doar le ginesc pe alea misto. Ptiu! Calca-i-ar vaca neagra. Speram sa scap usor.
Nu stiu cum se face, dar Vineri (8 Martie) am primit invitatie de la 4 pizde. Nu ca s-ar fi inghesuit pana atunci sa ma caute. Dar, mna, poate le pica ceva. Pizda-i pizda.
Cred e ceva scam. Astia de la ambasada nu ridica un pai daca nu le iese ceva. Probabil nu doneaza nimic; pasteaza toti banii. Poate ar fi meritat un email la politie