Ne facem griji de pomana

s-ar putea sa nu ma credeti, dar e adevarat. 100%. cu martori si tot.

Vin dimineata la birou si-i gasesc pe doi cioroi de nisip in fata dulapului.

Avem pe-aici niste dulapuri cu “cod”. Bagi codul, se deschide dulapu’, iei laptopu’, tigarile, cana de cafea, chilotii lu’ Daniela Gyorfi si ce mai ai pe-acolo, pula mea (e poza mai jos; cu treaba aia cu codul, nu cu chilotii lu’ Daniela Gyorfi). Cand se termina programul, te duci la dulap, bagi inapoi toate alea si pleci acasa. A doua zi o iei de la capat. CSF, NCSF.

In fiecare seara trec p-aici aia care-s perfecti pentru un sejur la Harmondsworth si-o excursie gratuita in tara de bastina de unde-au venit ilegal. Vin cu mopuri si lavete si pula mea mai stie ce si-ncep sa curete. Freaca foarte serios totul – de la geamuri la dulapuri si birouri. Gen poti lasa cacat si voma pe birou, ca orice om normal, ca a doua zi luceste totul. Altfel motivezi un om cand e vorba de-o deportare, ce dracu’.

Treaba e ca aseara cred c-a frecat unul putin cam prea bine si dulapul, ca i-a zburat unui coclete de paki o bucata din “tastatura” aia. Arata cam asa, ca-n poza:

Eh, si vin eu cu cafeaua si ochii inchisi dimineata si ce vad? Ii vad pe doi cioroi de nisip (colegii mei). Stateau ca Zoolander in fata Macului si-ncercau sa deschida dulapul. Stiau codul, dar pula mea, nu-l puteau baga, ca lipsea bucata aia de tastatura. Si unul din ei incepe sa se uite-n jur. Vede un creion. Incearca sa apese cu creionul. Nici gand sa functioneze. Celalalt ia un capac de plastic de pix (de-ala albastru) si-ncearca sa apese cu “coada” capacului.

Ma uitam la ei si chiar si eu simteam cum fac cancer la creier, chit c-am avut 4 pe linie la chestiile astea. Ma duc langa ei si intreb, asa, ca la carciuma din colt: “is wood a conductor or an insulator?”

Se uita la mine cu priviri bovine.

“What about plastic, is plastic a conductor or an insulator? Which type of chemical bond would allow electrons to be transferred?”

Tacere. Blank stare. Simteam ca incepe sa mi se zbata o pleoapa.

“Metallic? Ionic? Covalent? Which one would help you in this scenario?”

Priviri nauce.

…OK. Oftez, ma uit in jur, ma duc la o colega, o rog sa-mi imprumute agrafa. Imi da una – e ok, nu era cioara de nisip, mi-a dat-o fara paduchi (sper). O desfac, le intind agrafa. Ia, ba, incercati cu asta. Incearca cu agrafa. MIRACOL! SE DESCHIDE DULAPUL! Priviri socate din partea lor.

Incep sa intreb “is metal a conductor or an insu-”

…la care celalalt paki: “he’s Romanian, he knows how to break into stuff”

Asta fiind spusa, stiti care-i partea care m-a socat pe mine? Nu, nu faptul ca astia nu inteleg ce-i conductor, ce-i insulator. Nu faptul ca probabil nu inteleg nimic din electroni, charges si restul. Nu, astea-s OK. Pana la urma, nici eu nu-s chiar un genial. Ba chiar ma consider boul baltii la tot ce tine de materiile alea de real, ca pentru mine fizica s-a oprit la “lucrul mecanic este o arie”, de exemplu. Si sa nu amintim de matematica – nu de alta, da’ aia era in pana de multa vreme. Pai, eu luam in teze un 4 muncit, nu d-ala dat de mila, cum lua colegul meu. Ce m-a socat pe mine a fost faptul ca ei foloseau creionul si capacul pixului PENTRU A APASA PE PCB. Nu ma-ntelegeti gresit, stiu ca si eu sunt nulitate absoluta la materiile alea de care vorbeam; probabil ca un inginer s-ar caca pe el de ras daca ar discuta cu mine; dar…ce anume poti spera sa obtii APASAND PE PCB? Ce? Care poate fi procesul prin care ajungi la concluzia ca daca apesi cu capacul pixului pe circuit o sa mearga? E ceva de genul “hai sa-l torturam, poate cedeaza”?

Uneori imi fac griji. Serios. Uneori ma gandesc ca daca nu invat cat mai multe, cat mai urgent, o sa ma prinda automatizarea din urma si-o sa belesc carasul. Si am asa, niste secunde de panica. OMG, ce-o sa ma fac, am o familie, trebuie sa-mi cresc boracu’, cum o sa ma descurc? Cacat, nu stiu sa fac nimic, sunt un parazit inutil pe planeta asta, o sa belesc pula si-o sa mor de foame – sau mai rau, o sa traiesc din blogging. Daca macar as fi invatat ceva la scoala!

Poate exista printre voi oameni care patesc la fel. Daca da, trebuie sa va spun: ne facem griji de pomana, oameni buni. In jurul nostru e plin de idioti care nu inteleg nici cum functioneaza lumea din jurul lor – asa, la nivel de baza, nu discutam de treburi avansate. Si-s idioti cu gen 60k pe an, nu idioti faliti.

We’ll be fine. Cat timp in jurul nostru exista oameni care nu pricep nici diferentele dintre legaturi si/sau care-i treaba cu electronii (daca macar au auzit de ei), eu cred c-o sa fim OK.