Norocul si 100%

Cred ca aproape toti avem pe cineva care nu-i chiar unde si-ar dori sa fie. Indiferent ca discutam de planul personal sau profesional, avem pe cineva, undeva, care … n-a castigat loteria.

Spun “loteria” pentru ca asa o vad cei mai multi. Aud cam aceeasi chestie cand mai discut cu cate o cunostinta: esti norocos. Ai avut noroc. Ai un job bine platit? (si aici nu discut de mine, ci la modul general) Esti norocos. Ai o gagica/un tip beton? Ai avut noroc. Aproape ca-mi dau lacrimile cand aud imbecilitatea asta. N-are nimic de-a face cu norocul.

Ii stiti si-i stim pe-astia si pe-astea. Cei care “se dedica” unui scop in proportie de, sa zicem, vreo 30%, asa…cu indulgenta.

Au nevoie de-un job? Pai, si-au facut un CV. Nu l-au pus pe-un site. N-au aplicat la un job. Dar hei, si-au facut CV-ul. That’s gotta count for something, right? Right…for about 30%.
Discut de genul ala de oameni care pica examenele pentru ca, miau, au fost la un party cu o seara inainte, s-au trezit obositi, au plecat la examen si-au adormit in sala, iar inainte de asta n-au prea tocit. Au frunzarit, asa, cartea aia … cu page down. Pica si vad ca tu ai luat un 10. Norocosule!

Va cautati de lucru si tu te duci si obtii un job undeva? Ai avut noroc. Sigur ca tu te-ai dus in pula mea odihnit, aranjat, zambitor si-ai ajuns cu vreo 15 minute mai devreme. Eh, Xulescu a intarziat vreo 20 de minute, a raspuns in sictir, asa, ca si cum i-ar fi facut cuiva o favoare. Asa ca derp: norocosule!

Esti femeie si te casatoresti, iar prietena aia vesnic necasatorita, vesnic singura, vesnic nefericita te priveste si guita de pe margine: norocoaso, tu ai primit totul. Ca ea de cand vrea un tip asa cum ai tu…

Nimeni nu vrea sa accepte ca norocul n-are nimic de-a face cu asta. Ca atunci cand ei se duceau la bairamu’ pulii, unde discutau de ce tocilar esti, tu stateai pana la 2 a.m citind porcarii neinteresante. Ca atunci cand tu munceai la 9 seara, acasa, ele se duceau in discoteca, discutand despre ce lesbiana tre’ sa fii, ca nu te vede nimeni cu un barbat. Apoi se duceau s-o suga trendy prin boscheti, dupa care scuipau ca niste doamne pe-un stalp si reveneau la discutie. Ce pacat ca Xuleasca nu-i cu noi. Da, draga, ce vrei, nu stie sa se distreze. Cand tu te plimbai cu tipul ala prin parc, ele plecau la mare pe banii altora, revenind (proaspat regulate la posta in vreun cort, ca nimic nu-i gratis), discutand apoi despre “bosumflata” aia care n-a venit.

Timpul face ce stie sa faca cel mai bine si se trezesc la 30-40-50 de ani ca…n-au avut noroc. Tu, norocoaso, le ai pe toate. Ai jobul ala OKish, ai barbatul ala si mai OKish, iar ele sunt singure si se duc la 5 sa ambaleze cumparaturile la supermarket. Si prin toata amaraciunea aia si self-loathingu’ pulii mele bantuie aceeasi chestie: ai avut noroc. Pentru ca suboizii astia nu pot pricepe ca, din cand in cand, trebuie sa dai 100%, nu 30% si “da doamne sa mearga”

Asa si eu, se pare, sunt vesnic norocos, plin de bafta, cica. Pentru ca mintea de gaina nu poate concepe faptul ca pentru fiecare pas trebuie sa faci niste sacrificii si sa muncesti. A, sunt casatorit cu o bozgoroaica beton? Pai, am avut noroc. Bineinteles c-am avut noroc. Sigur, tu stai de 10 ani cu o basoldina sinistra cu vocea ascutita, genu’ de ti-e scarba sa te uiti la ea. Nu i-ai da verde, ca…daca ramai pe laba? Ce, sa stai ca restu’ prostilor? Apoi, ramane “accidental” (ca toate femeile) gravida si, deh, ce sa faci? Ce ti-a zis ma-ta: esti barbat, ii cresti copilul. Altuia, evident. Apoi, deh, aveti copii. A, ca nu va mai intelegeati de doi ani? Ce era sa faci? Tu ai facut tot ce-ai putut, da’ n-ai avut noroc. Eu? Bineinteles c-am fost norocos. Ca doar a fost noroc divortul. Doar a fost noroc sa termin cu toate rahaturile inainte sa ma termine ele pe mine.

A, cand am plecat? Am avut noroc. Aparent, sunt un tip foarte norocos, nu-mi dau seama nici eu cum. A, da, ca eu toceam si-am acceptat un job de cacat acum 12 ani ca sa pot invata o chestie? Am avut noroc. Ca am dat cu banul daca sa risc sa pierd 6 salarii pentru o certificare, dupa care nu m-a vazut nimeni pe-afara cat am invatat pentru ea? Da, ma, da’ am avut noroc.

Creste somaju’ in Romania si mie-mi creste salariul aici? Pai, am avut noroc. Ca, da, e chestie de noroc sa muncesc dublu cat colegii mei. Noroc chior, coaie. Pai, cum altfel? E noroc pur c-am plecat aici, imi zic mie oamenii care-mi spuneau ca-s nebun ca plec de la 1000e+ in Romania “pe coclauri”. Normal. Ce norocos sunt!

Esti singura si nefericita, da’ altii au noroc. Normal c-au noroc, ca s-au deranjat sa se comporte ca oamenii, nu ca o printi de consumatie. S-au deranjat sa-nvete sa trateze cu oamenii ca niste oameni, nu ca niste bucati de pula si de portofel. Dar au avut noroc. Tu nu.

Cand Ondilol n-avea un ban in buzunar? Eram retardat, stateam de aventuri cu pustoaice, relatii fara viitor, cum sa-ti lasi nevasta si copilul, blabla. Acum, cand suntem casatoriti si castiga de vreo 10 ori mai bine decat ar fi castigat prin Romania, cand n-am avut vreo cearta serioasa? Eh. Am avut noroc. Ba, ce norocos sunt, sa-mi fut o bormasina-n clitoris de nu.

Discuta azi Sarah despre una din prietenele ei. Sarah e o colega – englezoaica tipica, genu’ ala nitel plinuta spre grasa, ceva pe la juridic. Se casatoreste, nu mai stiu exact cand si nici nu-mi pasa. Ei, si prietena aia a ei incepuse ca, vai, ce noroc ai avut. Iar Sarah ii povestea altei colege ca n-are nimic de-a face cu norocul. Ca ea s-a dus sa-si ia un job part-time in facultate, in timp ce prietena ei nu. Ca aia o ardea pe la party-uri cat timp ea o ardea aiurea in internship and shit. Ca in timp ce Sarah asta e de vreo 5 ani cu tipul ei, amica ei doar si-o trage asa, ocazional. Iar acum, asa, inainte de nunta, a-nceput cu “reprosurile” de genul ala. Ca tu ai avut noroc, ca uite ce tip grozav ai, in timp ce eu miau. Ca tu ai o cariera (pula mea, sa lucrezi la juridic a ajuns o cariera), iar eu miau.

Chestia e ca am vazut-o pe prietena aia a ei intr-o zi. Genu’ care se vrea vampa, da’ n-are chestiile necesare. Arata spre mediocru. E cam trecuta pentru rolul ala. Ragaia ineptii si platitudini de-ti venea s-o scuipi in muie. Da’ n-a avut noroc.

Pentru toti astia cu 30%, e de neconceput atata nedreptate. Lor nu le iese nimic, iar noi, restul, suntem norocosi. Daca ma apuc sa ma uit prin posturile pe unde-am povestit de divort, de plecare, de falimentul primei firme pentru care-am lucrat aici, de plecarea de la joburile mele caldute (alea de 1000, de la care te trezesti concediat la 40 de ani si fara perspective) … de toate alea, stiti ce-o sa gasesc? Comentarii de la ghinionisti. De-alea in care imi spun ce prost sunt si cum o sa ma bata Dumnezeu.

Dar hei! Am avut noroc.