Nu se poate
Am auzit cam 20 de ani la rand ca nu se poate.
Ce anume?
Nu se poate sa ai un job si sa castigi bani din asta. Ca daca-i job, esti sclav, asta-i definitia. De altfel, mama s-a dus la un interviu in perioada aia glorioasa (anii 90) si a inceput sa zbiere un nene la ea ca LA MINE ANGAJATUL E SCLAV! SCLAV! Ca asa intelegea el relatia dintre patron si angajat. Se-ntelege ca si mama a ridicat din umeri si s-a dus la urmatorul interviu. Dar mai tarziu am vazut ca se poate. Nu neaparat sa-ti iei Lamborghini din job, dar sa traiesti linistit si sa-ti ramana si bani de diverse. In schimb, e foarte adevarat ca la inceput, ca bani, nu era prea grozav. Vorba aia, parca ieri castigam 270 de dolari pe luna (socotind si bonurile de masa). Se poate. Da’ nu din prima. Si nu se poate din prima pentru ca, din nou, nu ai experienta. Iti ia o ora sa faci ce altul face intr-un minut. Si stii sa faci doar cateva chestii. Esti limitat, asa, cum e toata lumea la inceput. Blogul asta nu-i un job si nu mi-a adus vreodata un leu, dar ca exemplu, asa, parca mai ieri nu stiam nici sa schimb o culoare pe pagina. Ca ieri habar n-aveam cum sa-l fac sa stea in picioare la numarul de vizitatori. Sau cum sa-l fac sa se incarce inainte sa-mi expire pasaportul.
Nu se poate sa fie si frumoasa, sa-i placa sa se futa si sa-ti mai faca un sandwich si poate si-un borac, ceva (pentru pus in sandwich, da). Si am crezut ca asa e. Asa c-am zis, plm, daca nu se poate cu de toate, OK, macar frumoasa sa fie. Si mi-am pierdut vremea cu tot felul de femei mai putin ideale (nu ca eu as fi fost vreodata barbatul ideal). Ca na, daca “nu se poate”, e OK ca macar e frumoasa si nu trebuie s-o scol cu macaraua. Doar ca mai tarziu am vazut ca se poate. Se poate. Da’ nu din prima. De ce nu din prima? Pentru ca nu ai experienta cu femeile. Nu stii cum sa reactionezi. Cand sa reactionezi si cand sa ignori. Nu stii ce sa faci cand ai reactionat prosteste. Sau cand a reactionat ea prosteste. Si pentru ca nu aveam nici bani. Da, si bani. Nu, nu spun ca femeile-s curve sau ceva. Spun in schimb ca 95% din conflictele avute cu femeile cu care locuiam ar fi putut evitate daca am fi avut mai multi bani. Asa, cat sa nu va certati ca iarasi s-a infuriat unul din voi ca stati cu chirie si nu vedeti luminita de la capatul tunelului. Cat sa ai o masina de spalat care stoarce rufele, nu masina de spalat a strabunicii proprietarului. Cat sa ai un cuptor cu cateva optiuni OK, sa nu inceapa sa boceasca femeia ca a gatit ceva si a iesit ars sau nefacut si ea a muncit coispe ore si tu nu apreciezi. Cat sa puteti iesi mai des in oras. Cat sa va puteti face mai des un cadou. Ca sa nu trebuiasca sa faca 1000 de mici cacaturi si comisioane si sa n-aiba 1000 de obligatii care te infurie pentru ca incearca sa scoata mai multi bani, sa intretina o relatie de afaceri, sa whatever. Sunt multe de spus pe tema asta, dar nu vreau sa devina un post despre femei. Am destule pe pagina asta si fara inca unul.
Nu se poate sa-ti iei o masina ieftina si sa nu se futa la 5 minute. Ca daca-i ieftina, e proasta. Ca asa functioneaza. O s-o iei si-o sa stai cu ea numai in service. Si chiar nu am putut din prima. Ca prima mea masina a fost o Dacie SH. Si, ce-i drept, nu doar c-am stat cu ea prin service, da’ am stat si de pomana. Incredibila a fost masina aia. Sa va povestesc un pic despre problemele ei, asa, pe langa subiect. Nici nu mergea pornita asa, standard. Trebuia sa faci o smecherie cu un fir si cu socul. Au incercat unii s-o fure de revelion. I-au futut incuietorile(se deschidea cu cheie, nu apasand un buton). Dupa care au descoperit ca nu o pot porni. Si atunci cum s-o fure? Ca doar nu puteau s-o impinga la -coispe grade. Si dupa asta, usile nu se mai inchideau – ca doar bagasera baietii levieru’ si surubelnita-n ele, ce dracu’. Asa ca se mai deschideau in mers. Nu glumesc cand spun c-am mers pana la Brasov cu masina asa intr-un weekend si a trebuit sa-i leg cotierele in fata intre ele cu sfoara. Ca o a treia centura de siguranta. Ca altfel se deschideau in curbe. Nici portbagaju’ nu se inchidea corect – inca de cand am cumparat-o. Asa ca am ajuns in portbagaj dand la o parte bancheta din spate si l-am legat cu un lant. Ca doar nu aveam eu nevoie de portbagaj. Ce sa bag in el? Pe urma i s-au futut stergatoarele. Si mi-era lene sa merg in service pentru atata lucru, asa ca nu le-am reparat. Dupa care au inceput ploile in Bucuresti. Colac peste pupaza, mi-a si futut un dobitoc una din lamelele alea. Incerca sa fure una cand am venit la masina, a rupt-o, dar n-a mai luat-o – a fugit direct. Si tin minte ca duceam o colega acasa holbandu-ma prin ploaie (si prin parbrizu’ jegos, ca doar nu era sa spal o masina in halu’ ala de vai mama ei) si la intersectii lasam geamul jos, scoteam eu stergatoarea pe geam si mai stergeam parbrizu’ manual cu ea. Asa, cat se putea fara sa ies cu totul din masina. Dupa care au lasat-o si franele. Si bai, nu stiu cum reusea. O duceam in service. Mergea doua saptamani, aveam frana, taica. Ca lumea. Dupa doua saptamani, apasam pe frana si nu se intampla nimic. Am mers in vreo 5 ateliere si din toate am plecat cu frana beton. Si pe urma, dupa 2 saptamani, se futea iarasi frana. Si-am renuntat s-o mai duc. Am inceput sa merg in schimb cu frana de mana. Si treaba asta s-a terminat cand mi-am cumparat un monitor CRT de 19″. Nu l-am pus in portbagaj (ca era legat cu lantul). Nu l-am pus pe bancheta din spate, ca nu incapea in nici o pozitie. Asa ca l-am pus in dreapta – am lasat scaunul ala mult pe spate si-asa am mers. Si fix in ziua aia am prins eu o viteza incredibila in fata la Inter si hopa, semafor si taxi in fata. Si hopa, am apasat frana de picior si n-a mers. Si-am incercat sa trag de frana de mana, dar n-am putut, ca la o curba a ajuns monitorul peste spatiul ala dintre scaune si n-aveam pe unde sa bag mana. Asa ca l-am facut acordeon pe taximetrist, weeee. Si cam asa am terminat cu Dacia aia, ca nu m-am mai urcat in ea, desi mergea in continuare. Dar, ma rog, lasand rabla aia la o parte, am luat masina asta de 4-5 ani pe 1200 de lire. Cre’ ca aveam vreo 2700 de lire salariul atunci. Ieftina? Nu neaparat. P-aia de dinainte am dat 850 de lire. Dar se poate. Merge de vreo 4-5 ani. A trebuit sa-i schimb cauciucurile tocite. A trebuit s-o repar de vreo 2 ori. Hai sa zic c-am mai bagat in ea vreo 1500 de-atunci. Una peste alta, cat sa fie? Vreo 2700 de lire? Pentru 5 ani? Ies la 500 de lire pe an. Mai ieftin decat autobuzu’, ce dracu’.
Nu se poate sa n-ai pe strazi maidanezi. Ba uite ca se poate. Dar cand eram in Romania, cumva, nu se puteau. Ca erau fufletele si ei. Si nu poti sa omori un fufletel, ce dracu’. Cum sa eutanasiezi herpaderp. Dar uite ca se poate. Ma rog, se poate aici. In Bucuresti nu stiu daca se poate. Nu se poate sa ai drumuri and shit, pentru ca motive. Dar uite ca se poate. Nu se poate sa ai herpaderp. Dar uite ca se poate. Dar nu in Romania. Pentru ca Romania e cum e si romanii sunt cum sunt.
Nu se poate sa lucrezi de-acasa. Pentru ca motive – motive care inseamna pur si simplu ca n-are angajatorul incredere ca-ti faci treaba. Desi, pana la urma, exista KPI-uri, baze de date, grafice and shit si nu tre’ sa stea langa tine pentru a vedea daca muncesti. Si ghici ce? De la inceput, nici nu s-a putut. A durat vreo 4 ani pana s-au lamurit astia pentru care lucrez ca muncesc fara sa trebuiasca sa stea ei cu ochii si biciul pe mine. Ca n-au nici un fel de avantaj din faptul ca stau eu langa ei in birou. Doar ii costa mai mult (spatiul, electricitatea, echipamentul) si ii mai si enervez, ca fac glume proaste si vine HR-ul peste ei. Dar nici asta nu s-a putut de la inceput. Asa ca faceam eu in fiecare dimineata la primul job in IT vreo ora, o ora si ceva pe drum pana la Razoare, de-mi venea acru. Ca nici masina nu mergea in perioada aia de inceput, dracu’ mai stie de ce. Si stateam sa merg in pauza de masa vreo 15 minute pana la un chiosc sa iau ceva ieftin. Ca n-aveam pe-atunci bani sa comand in fiecare zi ceva la birou, la o adica.
(hai si cu un exemplu retardat) Nu se poate sa-ti faci un blog si sa vina lumea pe el fara sa-ti freci coatele cu toti tristii. Ca fara ei nu faci nimic. N-avea nimeni un link catre sno/ssr/bdr (fostele domenii) sau opencube pe vremuri. Si nici acum nu-s prea multi. Doar Orbu stiu ca are un link spre mine, in rest, fix pula. Si nu-i ca si cand vin de-acolo miliarde de oameni incoace. Asa ca…ba da, se poate. Se poate si daca restu’ n-ajuta cu nimic. Si inca se poate bine de tot. Si putine lucruri sunt mai amuzante decat sa vezi pe la aia care nu te prea inghit cate-un comentariu ca *asta* e blogu’ lor preferat, trollolol. Ultrahaios. Da, se poate. Doar ca nu din prima. Ca, din nou, nu ai experienta. Nu stii ce faci. Scrisu’ nu-i usor pentru tine. Gandirea te faulteaza. Nu intelegi cum sa tratezi cu aia veniti pe pagina ta. Nu stii nici macar cum sa arate pagina ta. Sau s-o faci sa se incarce intr-un timp acceptabil. Sau sa nu enerveze lumea (cu exceptia celor pe care chiar vrei sa-i enervezi).
Nu se poate sa faci ceva fara sa faci nu stiu ce facultate in domeniu. Eu n-am facut nimic “in domeniu”. Am ars-o trendy cu psihologie/sociologie. Pai, doamne-ajuta, nu-i ca si cand ma ajuta prea mult, ca eu lucrez cu calculatoarele si retelele, iar astea nu prea au probleme la mansarda. Dar nu se poate asa, pur si simplu. Nu. Se poate cand esti un pic interesat de subiect. Cand stai la 2 noaptea si-n loc sa joci heroes sau ce joci tu acolo, stai si te uiti pe un site obscur sa vezi cum se face o chestie. Si-apoi, la 3 noaptea, exersezi. Incerci s-o faci si tu. Si dai rateuri. Si nu intelegi ce inseamna eroarea aia. Sau de ce nu vezi vreo eroare si tot nu merge. Si la 4 dimineata stai si cauti pe net sa vezi daca s-au lovit si altii. Si apoi sa-i filtrezi pe-aia care n-au legatura cu ce problema ai tu. Si-apoi sa incerci din nou. Si-apoi vezi ca-i 7 AM si tu incepi lucrul la 9 si trebuie sa pleci la lucru si n-ai dormit si-ti promiti ca te uiti poimaine – ca diseara te culci imediat cum ajungi acasa si maine esti la lucru. Se poate. Doar ca trebuie sa recuperezi cumva handicapul dintre tine – ala care n-are un profesor la dispozitie – si baiatu’ ala care are douaj’ de profesori la dispozitie. Ca nu-i vina lui ca ai lui au bani sa-l tina la facultatea in timp ce ai tai te intreaba daca n-ai cumva tu bani de platit intretinerea. Aia-i piata. Mergi sau crapa.
Nu se poate sa pleci din tara si sa mearga bine. Dar se poate. Poate nu intotdeauna. Poate nu in orice tara. Poate nu din prima. Pentru ca nu stii sistemul. Nu intelegi sistemul. Nu intelegi barierele invizibile. Nu intelegi ce-i voie si ce nu. Nu intelegi cum sa ocolesti obstacolele. Nici macar nu intelegi obstacolele. Si nu ma refer neaparat la mine aici. Mie-mi merge OK, da’ nu despre mine-i vorba.
Nu ai cum sa n-ai televizor sau sa nu citesti nu stiu ce site-uri de stiri dubioase sau cum sa n-asculti emisiuni in limba romana sau cum sa n-o arzi pe facebook si linkedin si restul cu romani. Ba da, se poate. Dar nu din prima. Pentru ca la inceput e greu. Uite, cu televizorul, te simti asa, brusc, mai prost. Iesi cu prietenii la o cafea si te trezesti ca brusc discuta despre nu stiu ce a fost la TV, iar tu habar nu ai. Nici nu stii – cum nu stiu eu – cine-i vedeta si de ce. Habar nu ai si nu-ti pasa. Si incerci sa schimbi subiectul. Sa discuti de-o carte. De-un film. De-un proiect. Dar oamenilor le curge scuipatul din gura si revin la ce-a zis Becali (c-asa era acum mai multa vreme). Si parca-parca vrei sa dai drumul la televizor. Sa nu fii tu ciudatul ala care nu stie si nici nu vrea sa stie. Dar uite, eu n-am dat. Din 94-95 nu mai am treaba cu televizorul. Nici macar acum nu am un televizor in casa. Si nici nu cred c-o sa cumpar unul. Si stiti ce-am descoperit? Ca viata mea e mult mai buna cand nu am in jur oameni care se uita la televizor. Nu vreau sa fac pe hipsterul, ca stiu ca acum a devenit la moda sa nu te uiti la TV. Da’ oamenii aia care se uita la televizor in general imi fac scarba. Sigur, poti sa te uiti la TV doar la chestii cool. Stiu si eu, nu stiu ce documentar. Nu stiu ce emisiune de cum sa inveti nu stiu ce limba. Dar nu la asta se uita oamenii care se uita la TV. Nu aia pe care i-am cunoscut eu. Se uita (pe-aici) la nu stiu ce telenovele englezesti (ceva crown, abbey, east plm) si la ce mai face o familie de niggeri din US. Kakardanushians sau whatever. Si mie mi-e mai bine fara drone de-astea idioate in jur. Muuuult mai bine. Si mi-e mult mai bine si fara facebook. Cre’ ca a trecut peste un an de cand am sters tot de pe el si i-am dat disable sau cum se numea. Si nu pot spune ca-mi lipseste vreun pic. Nu mai primesc alerte c-a zis un tampit irelevant ce e la moda acum. Stiu si eu, ca-i pro gay. Ca-i anti-tory. Ca ii pare rau ca Brexit si nu mai stiu ce. Viata-i faina si fara alertele alea. Chiar mai faina.
Nu se poate sa fii promovat la lucru. Ca ori esti prea prost (si atunci nu te promoveaza) ca esti prost – ori esti bun la ce faci (si atunci nu te promoveaza ca nu vor sa piarda un om care face jobul bine, unde mai gasesc altul?). Dar se poate. Doar ca nu din prima. Pentru ca din nou, nu ai experienta. Nu intelegi din prima cum functioneaza compania. Nu intelegi cat de valoros esti sau nu esti. Nu intelegi ce oferi tu, unde se incadreaza munca ta in bunul mers al lucrurilor – ce rotita din mecanism esti tu – si nu esti capabil sa evaluezi cat valoreaza pentru proprietar(i) ce ai tu de oferit. Nu ai schimbat 10 joburi, nu ai participat la procese de recrutare, nu stii cat il costa pe unul sa te inlocuiasca, cat dureaza si ce costuri ascunse sunt. Nu intelegi la ce punct ii convine sa-ti dea mai mult si la ce punct prefera sa angajeze altul. Si pentru ca nu stii, esti exploatat, normal. Pentru ca, orice-ar spune hippies si tree-huggers, lumea e o jungla in care animalul mai mare si mai rau il mananca pe-ala mai mic si mai bland. Si aia e. Nu este bine. Nu este rau. Doar este. Si pana nu-ntelegi pe care treapta a piramidei te situezi, nu prea poti negocia cu tigrul ala flamand. Pana-nveti cand si cum sa-l apuci de coada si cand sa-i infigi un fier incins in nas.
Nu ai cum sa fii tu ala care rupe randurile. Stiu si eu, sa fii tu ala fara smartphone. Ba da, ai cum. Am fost eu (acum am unul). Toata lumea avea Samsung cu Android si Apple cu IOS si nu stiu mai ce in jur, iar eu aveam o puscarie de telefon cu java. Si m-am descurcat de minune cu el. Ma suna lumea pe numarul ala. Ii sunam eu. Nu mergea internetul pe el prea bine spre deloc, e adevarat. Dar puteam suna, puteam fi sunat, puteam face poze – si-i plina pagina asta de poze facute cu el – si puteam sa-mi filmez futaiurile. Deeerp. Se vedeau cam pixelat, asa, da’ e OK, nu-i ca si cand aveam de gand sa fac bani din asta. Ai cum. Sigur ca se mirau oamenii, cum dracu’ sa n-ai smartphone? Uite asa, pur si simplu. Si era dubios – ca la aia cu TV-ul – ca-ncepeau sa discute de chestii si tu habar n-aveai. Android. Ce-i aia android, nene, singuru’ android de care stiam eu era Data din Star Trek. IOS. Singurul ios de care stiam eu era ala de pe cisco. Si era asa sanki-presiunea aia sociala. Doar ca, exact ca la aia cu TV-ul, am descoperit brusc ca viata mea e mult mai faina fara aia pasionati de android si ios in jur. Ca nu ma intereseaza catusi de putin ce-au de spus si care telefon e cel mai pizda. Si stiu, suna ridicol sa spun asta acum, cand am zis ca am un smartphone. Si tot smartphone o sa fie si urmatorul telefon (ca spre deosebire de viata in Romania, in UK iti cam trebuie google maps la volan, ca, na, esti strain). Da’ n-o sa mai fie de 500 de lire, o sa fie probabil de vreo 150. Si poate n-o sa mai faca pozele atat de reusite. Cui pula mea ii pasa?
Sunt plictisit de oamenii care-mi spun ce nu pot face, ce nu se poate, ce nu se face. Nu dau doua flegme pe ei. De putut se poate. Cu un pic de rabdare. Cu un pic de pasiune. Cu un pic de vointa. Cu un pic de incredere in tine. “Dar, Laivaiyu, nu se poate sa ai incredere in tine” Asa-i. Nu se poate. Nu din prima. Dar…
Inchei aici, ca nu-i genul meu sa scriu motivationale. Si, pana la urma, e publicat postul asta duminica. Si asta-i una din chestiile invatate in timp cu blogul. Nu-l citeste mai nimeni duminica. Dar e OK, pentru ca la un anumit moment inveti si ce poate fi o sursa de venit si ce e mai bine sa ramana la stadiul de hobby. Si dintr-un hobby nu prea faci bani. Nu din prima. Dar…
Aproape 20 de ani am tot auzit ca nu se poate cum vreau eu. Si-am zis sa scriu postul asta pentru altii care s-au saturat sa auda ca nu se poate. Ca nu. Ca trebuie sa tot dea ei, sa ofere ei, sa. Habar n-am daca va ajuta cu ceva luni dimineata cand va duceti prin locurile alea odioase care va platesc haleala. Da’ in caz ca va ajuta, va zic eu: se poate.
Stiu bă ca-s bun la asta, cel mai tare din parcare. :)))
Maidanezii au cam dispărut din București, spre disperarea cuțofililor și a lu’ madam Brigitte. Dar, deh, a trebuit să moară ÎNCĂ un copil pentru asta ca autoritățile să acționeze. Eu am umblat ani în șir cu aparatul cu ultrasunete în geantă, că mi-era o teama cumplită de patrupedele ușor nervoase și recalcitrante. Cu ani în urmă era o haită de vreo 15-20 de schelălăitori aciuați pe lângă blog, că doar aveam babe sufletiste care le aruncau lături zilnic. Și auzisem de prin vecini că un copil a fost mușcat. Și au început să dispară javrele peste noapte, una câte una, ba cu câte un parizer prăjit cu cuie, ba cu câte un antigel, ba cu ce mai avea omul prin casă. Nu am apucat să-i mulțumesc vecinului înainte de a mă muta. Maidanezii au dispărut, au rămas proprietarii de lătrători care nu strâng căcații în urma lor, și ăia sunt mulți, și le fac observație de la obraz de fiecare dată când am ocazia.
Doar de amuzament, am auzit un si numar suficient de mare de straini spunand ca nu se poate. Sigur, in general legat de alte lucruri decat romanii, dar toxina asta nu-i o chestie exclusiv locala.
Ca femeie auzi chestia asta de doua ori mai mult. Nu se poate sa divortezi. Nu se poate sa faci singura. Nu poti sa schimbi bateria la chiuveta singura! Nu poti sa lucrezi ca suport IT. N-ai cum sa-ti iei o casa singura(ok, asta n-a fost cea mai buna idee in romania,dar hai sa zicem ca-mi construiesc si eu plase acum). O femeie nu stie HTML. Ok, ok, hai zi-mi tu mie cum e cu HTML-ul cat timp fac eu cursul asta de incepatori pentru Python.
Nu se poate ca n-a mai facut nimeni inaintea ta. Nu se poate ca n-ai pasii cui sa-i urmezi. Daca o dai in bara?
Pai bine, si nu e mai bine s-o dai in bara incercand, decat sa-ti curga balele din gura in fata TV-ului?! ?
Presumption is the mother of all fuck-ups. But fuck-ups are the father of most learning. Parca asa era vorba.
Ba se poate. Trebuie doar sa incerci. Dar nu ca si cum “hai,coaie,daca vrei tu neaparat”. Nu. Put your best foot forward.
Se aude din spate “da, dar romania…”. Din ce am verificat eu ultima oara, google.com mergea si-n romania…
Sau na, pana mea, poate unii si-au gasit deja vocatia si nu mai au nevoie sa mai invete nimic. Ceea ce e ok, n-a zis nimeni ca tre sa stai de vorba cu toata lumea. Chiar indicat ar fi sa nu.
Ai dreptate!, Se poate, aproape orice, dar trebuie sa ai timp, rabdare si niste cunostinte……
din experienta personala, categoria NU SE POATE
a). personaje: eu + prietenu’
actiune: cautam chirie
cerinte (lista alcatuita de mine): igienizat recent (zugravit, adica), mobilat recent (nou sau aproape nou; nu sariti cu gura ca aveam pretentii; in primul rand chiriasul nu e o chestie jegoasa, ticaloasa, care merita batjocorita si trebuie sa locuiasca in cotet si in al doilea rand eram pregatita sufleteste si financiar sa platesc “peste medie”), aproape de metrou, de o piata, etaj inalt (da, stiu, bucuresti si cutremur; imi place la inaltime si am locuit in bucuresti 7 ani la etajul 10, pt ca asa mi-am ales), orientare sud-vest, ca sa fie luminos si colac peste pupaza, camerele si bucataria sa fie situate pe aceeasi parte, pe sud-vest, adica. este ca “fire-ai a dreacu’ de tuta, cu cine te-a facut, cine ti-a bagat in cap”, etc. aveti putintica rabdare.
de unde ideea asta cu alinierea camerelor? simplu, din experienta mea si a amicilor mei; inainte de bucuresti am locuit 10 ani in cluj, in apartament fix ca cel descris mai sus, in lista de cerinte; deci, stiam ca se poate, ca exista asa ceva. alti amici de-ai mei din cluj aveau la fel dispunerea camerelor. si daca am avut in cluj si mi-a placut, am vrut la fel si in bucuresti. plus ca in viata e bine sa tintesti de la bine la mai bine. in cluj am stat la etajul 6 si in bucuresti la 10.
viata m-a obligat sa fiu organizata; cred ca tine de lenea mea cosmica si organica, bine definita in adn. imaginati-va ca si sa vb la telefon mi-e lene, daca nu e necesar.( precizare: imi place sa citesc; intre citit si vorbit cu oameni care in majoritatea cazurilor se vaieta, aleg cititul. la nevoie reala sunt de nadejde, la vaicareala nu ma bag). revin: de aceea am scris un email foarte frumos. mai clar: FOARTE FRUMOS, politicos, civilizat, cu liniuta, (nu cum am scris mai sus, (voi nu trebuie sa printati emailul si sa porniti la vanatoare de apartament cu el). bun, deci scriu eu un mail clar, concis si cu mult suflet, ca sa se simta bine agentul imobiliar. ca e si el om. si pt ca si eu sunt om, cu suflet, la finalul emailului am scris clar “va rog nu va consumati timpul, energia, nervii si benzina aratandu-mi apartamente care nu intrunesc criteriile mele, pt ca SIGUR nu le inchiriez. bucurestiul e un oras mare, statistic exista ce caut eu si cand caut eu. cu toate astea m-au dus la apartamente SUPERBE, de mi se inmuiau genunchii de faine ce erau, dar totul nord, sau totul parter, sau totul la mama dracului fata de ORICE mijloc de transport. sau cel mai frecvent, imi prezentau apartamente oribile si s-a intamplat sa MA INJURE sau sa MA DRACUIE cand le refuzam. un singur agent imobiliar a avut o reactie omeneasca intr-o situatie jenanta, dar cumva a fost vina lui. introduc aici si faza asta , ca merita: imi arata un apartament care putea fi luat in considerare, dar MIZERIE mare. nu genul de mizerie ca aspiri si e ca nou, ci mizerie de trebuie sa iti sufleci mainile si sa speli pereti, gresie, faianta, aragaz, frigiderul care putea, ca da, deschideam frigidere si tot ce se putea deschide. si de la usa l-am intrebat de ce nu au facut curat proprietarii. si el zice “pai au zis ca fac curat daca le gasesc chirias, ca altfel ce rost are”. nu comentez faza, care sunteti ok la cap intelegeti ce vreau sa spun si sunteti de partea mea, iar care sariti cu gura pe mine ca de ce am refuzat apartamentul doar pe motiv de jeg, hai sictir. va jur cu mana pe inima, niciodata, dar niciodata nu mi-am pierdut cumpatul cu agentii imobiliari; doar am fost tare pe pozitie pt ce cautam eu; si pe tipul asta l-am intrebat cu voce normala de ce nu i-a sfatuit sa curete si el a raspuns ROSIND ca sunt oameni mai in varsta decat el si nu a indraznit; in fine.
si acum bomba. fratilor, BOMBA. sau definitia vietii mele si de ce m-am ratat (pana acum)
cum poate un om, oricare om de pe planeta, sa verifice orientarea unui apartament? ca te duci la vizionare si seara, si in zile innorate, si cand ploua. eu mi-am cumparat o busola si la drum! dar ce sa vezi: prietenu’ imi face ditamai scandalul, ca lui ii e rusine cu mine, ca asa ceva nu se face. bai, voi ma urmariti aici? ASA CEVA NU SE FACE? pai si cum vrei sa…, zic eu. nu stiu, zice el, dar ma faci de ras! in fine, eu ca sa tin de relatie, pun pe seama stresului si nu insist; decid sa ma uit la busola pe furis. (zic eu ca sa nu ziceti voi: vaaai, ce proasta! asa ca sa nu v-aud in comentarii! stiu deja!))
bun, aveam 1 luna (30 zile) la dispozitie sa gasim ceva. stop, stop la critici: asa a fost destinul, nu m-am trezit eu tarziu! clar? aia a fost situatia! planul meu era urmatorul: cautam 29 de zile apartamentul ideal, iar in a 30 zi dimineata luam unul din apartamentele care erau pe piata. din punctul meu de vedere, e logic ce am scris mai sus. stai si alegi pana nu mai ai timp, apoi iei din ce ai la indemana. nu vad nimic gresit in asta. tot logic, NU AI CUM SA RAMAI PE DRUMURI. STATISTIC. adica geme bucurestiul de aprtamente. nu ai cum. si ghici ce? imi spune iubi ca nu doarme de stres, ca ce mai incoace si incolo, il fac nefericit. CA NU SE POATE. ii zic bine, atunci fiecare pe drumul lui, ca nici eu nu pot asa, sa renunt la stiinta, statistica, evidente matematice, doar ca ai tu frici (hmmm, irationale). cum sa crezi ca nu gasesti sa inchiriezi orice, la orice ora, chiar si in miezul noptii, in bucuresti, greu de acceptat.
concluzia: mi-am pastrat calmul. si in ziua 27 primeste el un telefon de la o prietena, cum ca ce mai faci, si apropos, sa stii ca prietena cutare cauta chiriasi pt un apartament. ce apartament, zice el. pai uite, zice ea: e totul nou-nout, cu mobila facuta pe comanda, ca sa se incadreze cat mai bine, la etajul 10 (o sa fie greu sa il dea, ca lumea se teme de inaltime), la 3-4 minute de metrou, si cam bate soarele, ca are toate incaperile pe aceeasi parte, si te coace toata ziua. si sa va mai spun ca era la 1 minut de una din intrarile in parcul ior. si muuulte alte avantaje. l-am inchiriat. si iubi a vrut sa ne impacam, a zis ca asa ceva, cum i-am demonstrat eu lui ca in viata poti fi si fericit. dar n-am putut. ca mai am cateva exemple la fel de gogonate din categoria “NU SE POATE”. unul mai gogonat ca altul. partea proasta e ca nu am identificat inca ce anume fac gresit de ma leg tot de oameni de genul “nu se poate”. si tot eu ma despart, tot eu ma vaiet dupa timpul pierdut. in primul si in primul rand sufar ca nu ii gasesc pe-ai mei. sa ma simt si eu de-a casei. ca am ratat si niste joburi pe care le-am vrut, tot pe genul asta de gandire. adica nu tin o companie intreaga in loc, ca astept sa mi se alinieze stelele; nu, eu imi fac un plan si tin de plan. si multa lume in jur vine cu “nu se poate”, INAINTE de a verifica macar primul punct de pe lista.
NU SE POATE sa mearga viata pe picioarele ei inainte, trebuie sa mearga de-a busilea. de ce? pai cum de ce? pt ca nu se poate.
Pula mea, din ciclul cum sa te desparti de prieten(a) din cauza ca vreti sa inchiriati ceva.
Nu face decat sa confirme partea asta:
Si pe urma e partea asta:
Pai, pula mea, cat timp o arzi cu ai altora, normal ca nici n-o sa-i gasesti pe-ai tai. E ca si cum ai merge la curve sperand sa-ti gasesti o iubita virgina. Ca si cum ai iesi cu de-aia care discuta telenovele sperand sa-ti faci prieteni care citesc. Pe undeva, parca nu prea are cum sa mearga.
Ar trebui sa rad de povestea aia cu inchiriatu’ si despartirea. Ar trebui. Da’ incep sa-mi amintesc cum le-am dat unora papucii (sau le-am lasat sa si-i ia singure) pentru chestii la fel de idioate. Si, sub capota, sub pretextul ala de moment, era mereu cam acelasi lucru: viata din Romania si lipsa unor bani in plus (care bani in plus puteau insemna ori sa inchiriem altceva, ori sa ne ducem in alta vacanta, ori pizda ma-sii). Sau chestii care porneau de-acolo. Pula mea, Romulania, locu’ unde cumva iti gasesti o gagica cu care sa te-ntelegi mult mai rapid ca-n alte parti. Da’ e si locu’ unde se duce totu’ mai rapid ca pula, ca … e Romania. Tara in care nu se poate.
Dar n-au disparut din alte orase, pentru ca… autoritatile sunt depasite. Eu recunosc ca as educa si cu bâta, dar nu-i permis.
hai s-o bag p’asta: si bogatii plang! ca zici de bani, ca d’aia se desparte lumea cel mai des.
nu prea te desparti ca n-are bani, te desparti ca nu incearca sa aiba si se vaieta ca n-are. ( si ca nu are curajul sa faca bani, cand ii da destinul pe tava; sau mai rau, incearca sa te opreasca din ce incerci tu sa faci; aia e cea mai urata faza!) oricum, in cazul prezentat de mine aveam amandoi in conturi bani pt chirie pe doi ani (cel putin). si ne-am despartit din diferente de opinie; nicio legatura cu situatia financiara.
recunosc, am colectie de ratari pe acelasi calapod, trebuie identificata greseala si dat timpul inapoi. culmea e ca oamenii “nu se poate” nu umbla, dom’le cu pancarta in brate, cu fraza scrisa pe frunte. i-ar mai baga cineva in seama atunci? nooo, astia sunt jmecheri, stiu sa se ascunda si te ataca cu “nu se poate” exact cand ai mai mare nevoie de ei. de unde si vaicareala mea. “nu se poate sa duc acu’ gunoiu’ da’ il duc mai tarziu” nu ma seaca la inima cu absolut nimic. nu se poate sa (bagati voi ceva aici, de exemplu ce am scris in mesajul anterior) aia da, ma termina. pt ca astfel de evenimente iti pot imbunatati viata pe termen lung. si uite, nu pot sa fac singura tot ce vreau in viata. si nu ma refer la ideea de familie, ma refer la parteneriat. o afacere, o invarteala, o ceva la care te bagi cu un grup de cunoscuti si cand vine vorba de munca, de riscuri, de etc pac, “nu se poate”. cand stateai cu ei la masa la facut planul, totul era ok, vedeau, intelegeau, simteau acolo cot la cot cu tine. aici gresesc eu mult si vreau sa ma opresc.
fac un apel catre toti oamenii de bine, care vreti sa dati ceva din casa: voi cum ii recunoasteti DIN PRIMA pe “nu se poate”?
Pai, toate astea sunt legate de bani.
Sigur, ai bani de chirie pe 2 ani. Cool story, bro, da’ mai aveati problema aia daca in loc sa cautati ceva de inchiriat va permiteati sa va cumparati o cosmelie si s-o aranjati/renovati/mobilati cum vreti voi?
Uite, brusc nu mai era problema aia.
Eu am zis ca dpdv financiar, am cam luat teapa cu apartamentul meu. Da’ bai, dupa ce l-am cumparat, cam 95% din problemele “obisnuite” cu femeile au disparut.
Pentru mine e banal acum, da’ eu nu-s femeie…
Fie vorba intre noi, daca la prima intalnire cu un tip ati discuta despre chestiile importante in loc sa-i cantariti diverse alte atribute, poate n-ar fi mai problema asta. Se aplica si pentru tipi, desigur, daca-n loc sa se holbeze-n decolteu ar incerca sa vada si ce-are in cap domnisoara, poate n-ar sfarsi plini de nervi.
Tragedia e ca poti ajunge sa renunti la a incerca sa afli ce au in cap. Dupa date-ul cu numarul 25 in care descoperi ca n-au nimic in cap, ajungi la concluzia ca mai bine nu mai incerci sa afli 🙂
aidi bre, ca lumea mai si minte. de-a binelea sau prin omisiune. aici cer eu sfat, cum se depisteaza astia. adulti incurca-lume.
tu chiar nu ai suferit din cauza unor astfel de persoane? unde suferit inseamna: nu te-au incurcat, nu te-au facut sa ratezi ceva, nu te-au facut sa pagubesti? nu ai chiar nici un moment in viata care putea sa te ridice MULT daca iubita de atunci sau amicii de atunci ar fi fost rezon?
carmen prepeleac
A, ba da. Gramezi.
De fapt, pana la punctul la care mi-am bagat pula-n toata lumea si-n parerile tuturor, cam numai asa am tinut-o. Cum incercam ceva, cum fault. Fix de la aia care ar fi trebuit – in teorie – sa ajute. Si pe urma mi-am bagat pula-n toata lumea si-am zis simplu ca eu merg pe drumul meu. Iar daca vine careva p-alaturi, bine. Daca nu, si mai bine. Vorba aia, e loc in pula mea sa se duca toata lumea acolo, no problem.
Long story. Nici 7 ani n-au trecut de cand imi explicau unii p-aici c-o sa mor de foame, inglodat in datorii, ca n-o sa fac nimic, ca n-o sa mearga nimic, c-o sa-mi para rau pentru ce fac (divort and shit, treburi), ca altele.
Da’ au trecut aia vreo 6 ani si ceva. Si eu sunt unde sunt. Iar ei sunt tot unde erau…daca nu cumva si mai jos.
era sa uit: cu cumparatul. pai mie imi ardeau talpile dupa afaceri, investitii; IUBEAM chiria. era o reclama-inteligenta- la credit imobiliar, cred ca o stie toata lumea, vorbesc de posterul ala cu apa care trece printr-o sita, sugerand ca asa se risipesc banii dati pe chirie. o fi, nu zic nu. eu doar spun ca unii prefera chirie (mobilat si utilat) si sa isi vada de alte chestii. la ce aveam eu atunci in cap, sa fi avut apartament, vindeam, sa am capital.
Din punctul meu de vedere, la cum vad eu viata azi 6 august, as alege tot chirie. Doar in ultima tara era sa ma uschesc de vreo 2 ori, din motive total naturale. Asa ca fiecare zi devine o cursa constanta dupa indicii, chiar nu mai am timp s-alerg si dupa posessi and shit. Ma si plictisesc repede, pentru ca bla bla.
Am ras ! Pai iubi tau putea sa te invete sa te orientezi spre nord dupa muschiul copacilor.
Nu stiu cum poti identifica oamenii care nu-ti pot aduce un plus…de cunostinte. Dar am patit sa ma las influentat 100% cand eu nu aveam nici o idee, si s-a dovedit o greseala enorma. Pentru ca nu era ideea mea si nu stie nimeni ca si eu raman cateodata fara idei. Si am comis-o pe urat, pe persoana mea.
Exemple mai sunt. In general oamenii care beau zilnic ( si eu beam zilnic in ro ) se prapadesc repede, incep sa gandeasca eronat, habar n-am de ce. Exista si oameni care nu beau deloc, lucru care ma face paranoic, cine stie cat de multe au de ascuns, incat nu-si permit o macheala pe luna.
In sardegna, pentru ca eu locuisem prin mai multe locatii in iasi, am avut marea uimire cand o vecina a venit sa ne ceara…ceva din frigider. Ca-i lipsea. Unii vecini erau calzi si primitori, desi nu-ti acordau extra-atentie. Unii erau d’aia chitrosi si iscoditori, mereu la barfa, mereu isterizati.
Asa am invatat sa spun si nu. Cat pula mea crezi ca o tolerez faptul ca esti la distanta de 2 caramizi.
(si dupa ce au durat isterii…un an )
Intr-o dimineata de weekend, explodez de nervi si incep si-i fut picioare in usa. Iese mama pe terasa, iese vecina la geam. Eu tot transpiram mesaje la usa lor, pe langa injuraturile aferente ( a vorbit ceva urat ), lua-le-as mortii-n pula. Sot, barbat si usa dintre ei.
N-au deschis, au amenintat cu politia.
Fix, politia care n-a intrat de 2 ani in cartier, fix, Iar suturi in usa
Pana a venit mama cu 10 euro la mine si m-a trimis la joaca=)))))
Nu te pune cu oamenii prosti, ca tre’ sa te cobori la nivelul lor.
^lol
Carmen, nu stiu cati ani ai, dar (cred ca pot sa) iti dau un sfat: nu exista nu se poate. Adica, da, lol, exista lucruri pe care nu le putem face. Eu nu pot face ce faci tu, si invers. Dar acest general “nu se poate”, indiferent de subiect, finalitate, etc. nu exista. Pentru ca este o premisa eronata. La fel ca si a ta: “cum sa caut sa nu mai dau de tampiti”.
Am sa-ti dau un exemplu simplu: (ca tot circula acum o gluma pe net) daca nu vreti sa ingalbeniti Marea Neagra nu mai intrati in ea cu fond de ten. Asa si tu.
Nu te uiti dupa oameni, facandu-ti lista de x sau y. Daca se uita mai mult in jos, minte; daca nu stie sa isi cumpere o busola, sa stea dracu in chirie intr-o chicineta. Asta nu e un episod din “Lie to me”. Nu faci analiza pe text. Tu trebuie sa fii ok cu tine mai intai. Vrei sa faci ceva? Pai fucking go ahead and do it. Vrei sa investesti? Invata cum. Vrei sa ai proprietati, assets, dividende, actiuni, sa mergi pe Bursa, whatfuckingever? Google.com. Inclusiv Liviu a scris cateva articole despre. In loc sa iti bati capul cu liste din Bravo Girl, investeste timpul ala sa afli cum pana mea au reusit altii. Si restul vor veni. Nu e rocket science, e simplu: daca tu te ocupi sa rezolvi problemele altora, ale tale vor astepta mult si bine. Daca tu te ocupi de tine, vei intalni oameni care se vor ocupa de ei, si astfel nu va trebui sa explici teoria orientarii apartamentului.
Asa ca iti sugerez sa incepi sa imparti mai multi fucşi catre alte persoane, si mai putini catre ce te intereseaza pe tine pe viitor.
P.S. vei avea, poate, 50-60 de ani si tot vei lua decizii proaste din cauza altora. Se cheama balance. Unii muscam asfaltul mai tare, altii mai mild. Avantajul e ca, cu timpul, inveti sa iti construiesti plase de siguranta din ce in ce mai solide.
“Exista si oameni care nu beau deloc, lucru care ma face paranoic, cine stie cat de multe au de ascuns, incat nu-si permit o macheala pe luna.”
:))))))))))) Te-mpula mea de betivan! :)))))
Uite, eu produc cam 3 tone de vin anual si nu beau. Platesc cu el betivanii din sat sa imi lucreze pamantul. Ii platesc 2,5l\zi. Cam 20 lei ar veni.
Toata viata am auzit nu se poate, aud si acum, si de obicei dau ignor. De obicei, pentru ca inca nu am setat pe automat ignorul, dar postul asta e foarte motivational.
@Carmen – l-ai facut de rusine cu busola! Haha. Ce prost!
Nu se poate si rusinea – factori motivationali de stat pe cur si rabdat in Ro.
Si mie mi se par suspecți oamenii care nu beau. Am impresia ca stau la masa cu mine si nu beau doar ca sa aștepte s-o dau eu pe bulgari si sa bage la cap toate tâmpeniile pe care le spun, ca sa le foloseasca mai târziu. Adevărul e ca oamenii ce beau sunt mult mai expansivi, spun vrute si nevrute, iar asta nu e prea bine. Well, asta-i prețul de plătit pentru minunea asta. ..
:)))) Tare aia cu telefonul. Mie la munca nu mi-au dat astia telefon doar cartela si normal ca am bagat cartela intr-un Nokia 108. Si de fiecare data cand mai zic ca vezi ca iti dau ceva pe grup pe wechat/whatsapp , le reamintesc…bo$$ ce-ar fi sa-mi dai pe mail, ca la mine Nokia 108 nu prea…. daca intelegi ce zic… :)))))
@Nu se poate. N-am fost in prea multe tari, dar niciuna nu m-a impresionat ca Germania din punct de vedere al curateniei. Am fost de vreo 2-3 ori ( Frankfurt, Munchen si cateva mai mici ) si DE FIECARE DATA, nu aveam pic de praf pe talpa de la pantofi. Chiar nu trebuia sa stergi pantofii acolo, parca praful si jegul pur si simplu nu existau… Iar cel mai varza mi s-a parut Bruxelles, erau seringi aruncate pe jos pe langa gara centrala mai ceva ce la Gara de Nord din Bucuresti.
Si babelor din Vaslui li se par suspecti oamenii care nu se tarasc in patru labe in jurul bisericii inainte de-a linge cadavrul…sau mai rau, barbatii cu parul lung…
Akenaton- betivan si curvar. Cunoastem. ??. Alt iubitor de beuturi e Animaloo si cred ca mai avem multi iubitori de Mona pe aici. minim 60% as zice…
@0040: in Germania si Anglia ploua din 2 in 2 zile. Mai au si padurile alea care actioneaza ca niste filtre. Iar daca o iei mai spre nord risti sa nu mai vezi nici locurilea alea din care se ridica praful.
@Manowar: Hai ma, nu se poate sa fii doar la orbetele ala, in blogroll. Esti si la mine. Am acolo numai granzi, numai ca eu nu mai scriu pe-acolo de vreo doi ani. Mi s-urat de atata copy\paste…
:)))
“Son, never trust a man who doesn’t drink because he’s probably a self-righteous sort, a man who thinks he knows right from wrong all the time. Some of them are good men, but in the name of goodness, they cause most of the suffering in the world. They’re the judges, the meddlers. And, son, never trust a man who drinks but refuses to get drunk. They’re usually afraid of something deep down inside, either that they’re a coward or a fool or mean and violent. You can’t trust a man who’s afraid of himself. But sometimes, son, you can trust a man who occasionally kneels before a toilet. The chances are that he is learning something about humility and his natural human foolishness, about how to survive himself. It’s damned hard for a man to take himself too seriously when he’s heaving his guts into a dirty toilet bowl.” (James Crumley)
https://www.youtube.com/watch?v=lYEcjcvLVXE
@Ronnie: asta ce pula mea e – filozofie pe buda in loc de bordura?
Coaie, eu nu beau (excludem vreo chestie sociala unde pot bea si eu un pahar de Long Island, ca plm) si nu stiu de ce bea lumea.
Si nu-i ca self-righteous. Am trei motive MUUUULT mai bune.
Primul motiv e ca pe mine alcoolul ma adoarme. Gen pot sa fiu trezit din somn de-o ora (fara alarma), daca beau o bere mi se face somn. Lumea incearca sa vorbeasca cu mine, sa-mi spuna chestii, sa ma intrebe chestii – si mie mi se pare brusc ca toti arata ca niste perne. Oamenii vorbesc cu mine, iar eu casc si mi se inchid ochii. Super socializare.
Al doilea motiv e ca m-am imbatat crunt de vreo doua ori in viata. Prima data eram inca minor, vorba aia. Si mi-a promis un muist ca ma lasa el acasa cu masina. Da’ s-a imbatat si mai dihai ca mine si-a adormit (pisat pe el) in fata masinii. In zapada. Am mers cre’ ca vreo 8 km pe jos pana acasa. Ma durea totul. Si kilometri aia au fost facuti asa, in timp ce strada se invartea cu mine. Si-am zis “gata, am vazut cum e, nu mai beau in veci”. Da’ nu m-am tinut de cuvant. Am mai baut la ceva party al companiei. Nu ca eram inconstient sau ceva, dar ala era scopul declarat: sa ne facem pula toti. In frunte cu directorii. Eu nu tin minte ce-am facut pe-acolo. Am vazut pe urma pe video (da, a fost ATAT de interesant incat au filmat), dar nu tin minte. Si m-am trezit acasa. Am condus de-acolo – RUPT DE BEAT – pana acasa. Cumva, mi s-a parut o idee buna. Puteam sa omor pe cineva si sa nici nu stiu. Si cum m-am trezit? Ah, pai, simplu: m-am trezit in cada. Pentru ca probabil iar se invartea cu mine totul si asa mi se pare mie cool cand se invarte totul cu mine – sa ma bag in apa rece. Ca asa “imi trece”. Dimineata, cand m-am trezit, eram tot zgribulit. Pielea (si pula) imi intrasera la apa. “Apa” e un termen relativ, btw, pentru ca juma’ din lichidu’ ala din cada parea boratura. SPER ca era DOAR boratura, daca nu-s prea subtil. Tot ce mai lipsea era sa vina politia sa-mi spuna c-am calcat pe trecere o femeie si-un bebelus – ca nici macar nu puteam sa-i contrazic. Foarte fascinant, ce sa zic.
Si al treilea motiv tine tot de voma. Da’ nu a mea. Uite, eram eu cu o tipa cand eram pustan. Bai, si femeia ar fi vrut si nu prea. Asa erau proastele pe vremea aia. Da’ hai, am fost intr-o seara la ceva party troglodit. Si-a baut p-acolo domnisoara. Cam peste nivelul ei, asa. Si-o intreb “te duc acasa?”. Ea “nuuuu, du-ma la tine, sa facem o noapte ca-n filme”. Zis si facut. Hai acasa la mine. Mai mult am carat-o pana acasa decat a mers ea, da’ sarim peste. Ajunsa acasa, incepe sa bombane ca hai s-o facem, nu mai ezitam! Oooo, pai, hai! Si dau sa scot blugii de pe ea. Sa-mi bag pula daca am reusit sa-i desfac. Fute-m-as in norocul ei, ca parca-i legase cu fiare, coaie. Dar nu m-am lasat. Eram pustan, nu scapam pizda asa, cu una, cu doua. Si tot n-a mers. Nicicum. Tot incercam sa-i desfac si nu mergea si pe tanti o strangeau sau ceva de la atata bautura si cum o apasam pe stomac, a tras tanti o basina de-aia partaita de mi-a murit pula si mai multe nu. DAR NU MA LASAM. NUUUU. Asa c-am zis, pai, tu ai omorat pula, tu o s-o scoli. Si a luat-o femeia-n falci. Coaieeee, ma simteam ca un domn, esti nebun? Cine mai era ca mine? Nimeni nu mai era ca mine. Si pana mi-a borat pe pula chiar nimeni n-a fost ca mine. Sa tragem cortina peste ce-a urmat…
Cand aud pe cineva tragandu-i ca bautura-n sus, bautura-n jos, vad un dobitoc imatur si teribilist. Nu-i nimic cool la a te face pulbere. Nu-i nimic cool in a lua decizii tampite la betie (cum ar fi sa te urci la volan) care pot trimite alti oameni pe lumea cealalta. Sau, mai rau, sa te trezesti casatorit a doua zi dimineata. Pentru ca de ce nu. Eventual cu un tip…
Cacaturile astea sunt bune pentru puletii imaturi carora le-a luat-o paru’ la fuga spre ceafa, burta spre glezne, da’ au impresia ca-s in continuare “cool”, ca ei se simt de 14 ani in continuare. Pentru ca mental…atata au.
Cand va vad cu “aia care nu beau au ceva de ascuns, ca”, ma bufneste rasul. Pai, ba, baieti, eu zic ca problema-i la voi. Eu n-am nevoie de bautura pentru a-ti spune ce gandesc. Da’ s-ar putea sa ai tu nevoie de bautura pentru a inghiti ce-ti spun eu cand sunt treaz. Ca la mine si la Word, WYSIWYG. Care din noi are o problema in cazul ala?
Haha! Uite cum aflu ca nu sunt demn de incredere DOAR pentru ca nu beau. :)) Buna asta!
@Morom3t3: nu, oamenii au alta educatie. Am fost si in UK, si chiar in orasele mai mici, nu numai Londra (partea de sud doar) …NU SE COMPARA. N-o sa vezi nicaieri ordine si curat ca in Germania. In Germania si in localitatile mici e totul aranjat. Nu-s gunoaie pe strada, nu sunt mucuri de tigari/ambalaje pe jos… e … pur si simplu … curat. Sau ridica cineva vocea/da volumul prea tare? Imediat apar polzeii :)) Stii cum ti-l ridica? Pai sa faci reclamatie in Ro ca dau tiganoizii manelele prea tare sa vezi ce rezolvi… Sau ca scriu prin autobuze… Sau ca scuipa cojile de seminte pe jos.
Hai, terminați cu căcaturile, nu beți ca sa ascultați ce spun ăialalți care beau si să-i șantajați după aia! Daca nu bei, ești diabetic sau pocăit sau, cum ziceam, ginitor… N-ai insulina cu tine si nu-mi bagi la perfectie un Psalm, ești ginitor. Ceea ce înseamnă ca ma faci sa nu mai beau nici eu, ca să-mi ponderez cuvintele. Adică foarte nasol…
Da, ba, Akhenaton. Exact de-aia nu bem. Pentru ca stam sa asculti ce spui tu. Intelegi tu, abia asteptam sa te imbatam si sa ne spui unde ai ingropat tu comoara lui Menumorut. Sau ce-ai facut cu miliardele pe care le-ai furat de la Bancorex. Sau.
…ca doar esti o persoana importanta, cu atatea secrete importante. Chiar ne intereseaza. Abia asteptam sa te imbeti, ce dracu’.
Am fost mai des prin zona Munchen, cam ce zice 0040, plus unele impinse la extrem. Primarul satului in care sta cumnata mea, o facut sesizare telefonica la politzei ca ar fi trecut cumnata cu masina cand era galben la semafor (desi ea sustine ca trecuse deja de semafor cand se facuse galben, da’ de la cateva sute de m din spate ii mai greu sa-ti dai seama cand treci exact de semafor), asa ca o platit bine merci amenda. Io am parcat cateva minute langa casa cumnatilor si o venit instant vecinii sa-mi mut masina de acolo. Am incercat sa le explic ca astept langa masina doar 5 min., pana pleca cumnatul cu masina, si apoi o mut. A, nu, romales, acum o muti, nu in 5 minute. Asa ca n-am avut ce face si m-am plimbat 5 minute prin zona cu masina ca sa parchez corect.
@Alifie, pai si nu le-ai spus sa-ti suga pula? nu de alta dar daca sunau la Polizei pentru atata lucru isi luau ei o amenda, mai ales daca tu respectai legea si stationai doar (ca asta presupune sa stai langa Masina)
vreti poze cu strazi murdare cu hartii si mucuri de tigar in Germania?
@Akhenaton: esti amuzant. Uite, mie nu-mi place absolut deloc gustul bauturilor alcoolice. Si-am “gustat” si fineturi, si posirci.
@Manowar – era (gen) trolelala 😀 primul tau motiv era mai mult decat suficient.
Nu orice ieseala la bautura se lasa cu betivaneala dar nu pot sta la taclale si sa bag o cafea sau un cico la terasa. O berica-doua ma costa mai putin si imi ofera gramaj suficient pt doua-trei tigari. Insa … ma enerveaza oamenii care iti fac teoria abstinentei si care iti explica frumos cum au descoperit viata curata atunci cand bagi vreo 3-4: imi aduce aminte de veganii/ cei care au dieta fara e-uri/ eco-istii care iti baga prozelitism cand te vad ca lingi o friptura sau rontai niste chipsuri.
@Alex.X3s, crede-ma ca am fost tentat, doar ca cumnata mi-o spus ca-s cam dilimani si raman cu ei pe cap, si-n caz ca-i fut in freza, se aleg ei pe viitor cu reprosuri si scandaluri interminabile.
,,vreti poze cu strazi murdare cu hartii si mucuri de tigar in Germania?” io n-am prea vazut prin Munchen, da’ cine stie ce ciungamuti or fi trecut prin zona ta 😛
@Ivanilici, nici mie nu-mi place gustul, da’ senzatia de dupa imi place, asa ca am bagat in facultate cel putin cat pentru cateva vieti. Mai bag din cand in cand si acum cate un reset de genul asta, daca vrei sa scapi de stres si sa uiti de orice, merge grozav.
Daca Manowar nu bea deloc (nu-mi inchipui cum e asta), eu sunt alcoolica pe langa el.
Akhenatoane, exista beri mai bune decat DAB sau Grolsch, cred ca stii.
O chestie asemanatoare cu a lui Manowar mi s-a intmplat mie, insa la mine era vorba de fumat. Pe la varsta de 14 ani m-am dus cu prietenii la pescuit\scaldat la vreo 4 km de sat, si acolo ne-au imbrobodit unii mai mari sa fumam tigari Carpati. Am fumat.. am tras mai in mine, mai in gol, dupa care m-a apucat o foame din aia, turbata, de parca nu mai mancasem de o saptamana. Fiind la mare distanta de casa a trebuit sa rabd pana seara durerea de burta. Atunci a fost prima si ultima data cand am fumat. Acum, cand simt miros de fum, indiferent cat de satul sunt, mi se face foame instant. La fel e si cu gumele alea mentolate orbit si care or mai fi. cum simt aroma aia, cum ma ia foamea.
La betie eu nu o iau razna si nu reusesc sa inteleg cum de se pate asa ceva in cazul altora. Mai degraba eu devin un introvertit. Sunt lucid, incep sa imi ascult gandurile, ma mir de ideile care imi vin si ma amuz de faptul ca nu imi pot controla corpul, ca atunci cand iti amorteste o mana si o pipai gandindu-te “ia uite, asa imi simt altii pielea cand ma ating”. Pentru mine betia e ca pilula aluia din “Limitless”. Chiar ma gandeam sa scriu carti la betie, sa vedem ce iese, insa mi-am zis ca poate iese si o ciroza. Dostoiewski, Preda si mai unii celebri cica scriau la betie.
@Alifie, o singura data m-am imbatat. Aveam vreo 13 ani si n-am stiut ca e alcool: daca am vazut floricele de soc in sticla, asa de mare era pofta ca n-am mai tinut cont de gustul usor intepator si am dat pe gat cateva paharele. Inutil sa spun ca, dupa vreun sfert de ceas, m-a luat o ameteala zdravana, dupa care m-am dus direct la somn pentru muuuuuulte ore. Asa ca, thanks, but no thanks! 🙂
Cat despre reset total, exista si alte variante…
Trecand peste faptul ca nu stiu unde dracu gaseste Moromete oameni pe 20 de lei ziua, ca ultima oara cand am auzit ca i-a oferit cineva cuiva, la tara, 20 de lei, raspunsul a fost ceva de genul “Nea Ioane, eu nu te injur pe matale ca matale esti om batran, dar iti trag o bataie de te caci pe tine, fufu-te-n gura sa te fut”, nici eu nu inteleg partea asta cu bautul.
Sigur, opinia generala este ca este ultimul dubios daca nu bei. Ganditi-va cam ce succes ar fi avut Parazitii daca mesajul lor ar fi fost unul de genul anti-alcool, anti-fumat, alti-curve. Te pisai pe tine de ras. Sau cam ce succes ar fi avut Jim Jefferies daca mesajul lui nu ar fi fost unul de genul
“If you don’t drink, you are a boring cunt and all your stories suck. All your stories end the same way with, and then I got home.”
“Anyone who says the sentence, I don’t need to drink or take drugs to have a good time, I’m high on life. Punch that cunt in the head till your hand breaks. Just – Really? Well, I’m angry on alcohol. Now, drive me home.”
Media, filmele, muzica au creat aspectul asta de “you’re cool if you drink, if you don’t, than you are a boring fuck or a religious nut”. La fel si in cazul fumatului, dar mai putin.
Si cumva, asa este. In general. Aia care beau si fumeaza sunt mai distractivi decat aia care o dau pe Nestea. Repet, in general. Dar eu niciodata nu am inteles partea cu imbatatul ranga, desi am facut-o de atatea ori. Uneori se lasa cu decizii proaste, la modul “hai sa facem pogo in clubul asta de house pana ne batem cu bodyguarzii” sau “hai sa vedem, ba, cata viteza prind in curba asta”, de multe ori doar cu partea de pisat, somn si mahmureala de a doua zi. Care este naspa. Pentru multi, e durerea de cap. Pentru mine, nu. Era durerea de stomac, ca ma trecea o cacare de expira si spirtul din Moldova. Nu m-am mai inbatat de ani buni si nu, nu duc lipsa. Nu tu voma, nu tu mahmureala, nu tu cacare feroce, nu tu “ce dracu am facut, ba, azi noapte, de va uitati ciudat la mine”, nu tu “amenda pentru tulburarea linistii publice” nu tu “iar imi vine sa ma pis”. Dar niciodata nu am avut o stare asa de bine, beat fiind, incat sa ma gandesc cum sa repet totul a doua zi. In functie de bautura, ma simteam fie adormit (bere, vin), fie pus pe distractie (tequila), fie pus pe voma (combinatii de bere + vodca + ce se mai gasea).
Ce mi se pare mie de cacat este bautul berii. Berii blonde, mai ales. Nu inteleg cum poti sa te simti bine dupa 5-6 beri. Oamenii pe care ii stiu eu sunt “happy” dupa 5-6 beri. Eu sunt la modul “iar imi vina sa ma pis, baga-mi-as pula, m-am pisat acum 5 minute, cred ca si Iliescu ar rade de mine.” Inteleg vinul, are gust mai bun si merge de minune cu niste carbonara. Berea blonda mi se pare pisat. Berea neagra este mai ok, dar nu ma omor dupa ea.
Ce mi se mai pare de cacat este lauda aia a tipului care bea. “Mi-am luat aseara cateva berici”, cu un zambet de genul “uite ce am realizat eu, ce tare sunt”. Pe langa faptul ca as gaza oamenii care folosesc “berici”, “bericute”, “bericioaice” sau “berima-ta”, nu inteleg lauda asta. Ba, eram impresionat daca o futeai pe Charlize Theron. Ca poti sa bei 2-3-4 beri, poate orice cretin de pe planeta. Pana si aia cu sindromul Down sunt capabili, daca le bagi o palnie pe gat, apoi dai drumul la bidon.
Bine, eu nu inteleg mai multe chestii. Pe langa bautul berii, nu inteleg treaba cu cafeaua. Beau cafea, pentru ca ma tine treaz, am mai multa energie, ma simt mai bine. Dar nu imi place gustul. Deloc. Nu inteleg cum poate sa ii place cuiva gustul de amar. Bine, beau cafea complet neagra, fara nimic altceva, because carbs are Satan’s children, kids. Dar chiar si asa, cu zahar si altele, tot o Cola are gust mai bun. Nu inteleg nici fumatul. Pe langa chestia cu socializarea, nu inteleg care e treaba. Nu ma simteam mai bine cand fumat (nu am fost niciodata fumator la modul serios, doar atunci cand beam), sau mai relaxat sau mai stiu eu cum. Pe cand cu iarba…