“O sa treaca”

“O sa treaca”, zic oamenii din jurul meu. Ce anume? Recesiunea. Aia care nu exista, pentru ca na, cand pui (sau schimbi) definitia cand vrei tu, cum vrei tu, nu e “de fapt” recesiune.

“O sa-si revina”. Ce anume? Economia, cum ce? Ca are niste probleme, asa, dar o sa fie bine in cele din urma – garantat.

Asta-i tot ce-mi spune lumea din jur cand subliniez niste probleme pe care le avem. Iar problemele alea sunt cunoscute/simtite de niste milioane de oameni. Daca ar fi sa le rezumam, ar suna cam asa: costul vietii a crescut, puterea de cumparare a scazut, facturile au crescut, salariile sunt picate-n cap, ratele au crescut (pentru cei care le au) impreuna cu dobanzile, firmele mai mult se inchid decat se deschid, fiecare luna mai vine cu niste runde de concedieri la companiile X,Y,Z etc.

E tratata situatia asta ca un fel de raceala. Ca stiti cum e raceala: daca nu iei medicamente 7 zile, iti trece abia intr-o saptamana. Asa, pe modelul “faci sau nu faci ceva, trece oricum; iar daca nu, daca te omoara, inseamna ca era in alta parte problema si asta e, csf ncsf”.

Insa situatia asta nu este o raceala. Absolut deloc. Ce vedem noi acum sunt doar consecintele absolut normale ale actiunilor “noastre” – daca putem vorbi de “noi” cand deciziile sunt concentrate in cateva maini.

In Vest (in sensul asta) avem din parti competivitate, productivitate, competenta, interes, justitie, corectitudine – orice. Tot ce avem e o economie bazata pe smenuri. Recunosti asta simplu: cele mai profitabile afaceri sunt alea facute cu statul si tot ce-i “unicorn” e “unicorn” doar pe subventie si pe hartie – a investit Dorel 50 de milioane intr-o companie la runda de finantare X, asa ca acum valoreaza pe hartie 5 miliarde. Asa, scurt. Ca are sau n-are un produs util? Nu-i pasa nimanui. Ca angajatii produc ceva sau nu – nu-i pasa nimanui. Ca-s 100 de oameni care sa faca un job si reusesc doar sa se incurce si sa amane orice la infinit, nu-i pasa nimanui. Iar asta se vede – cum cresti dobanzile, cum incep toti sa dea afara, cum incep toti sa anuleze proiecte. Ca doar asa stiu sa faca bani: pe bani imprumutati, cu evaluari umflate si zero rezultate.

Iar chestiile astea sunt complexe si d-asta nu vor trece “de la sine”. Daca, la fel ca oamenii din jurul meu, te gandesti ca “o sa treaca”, fa un exercitiu.

Imagineaza-ti ca ai niste bani si ca vrei sa pornesti o afacere. Nu stiu ce implica, poate programare, poate preluare apeluri, poate plm. Sau, de ce nu, ca deja ai pornit una. Bun, iata cateva intrebari:

– trebuie sa te extinzi. Angajezi prin Asia sau prin Europa? In Europa sunt ceva mai educati, stiu sa vorbeasca la telefon, da’ nu prea ii gasesti la telefon. Ii gasesti mai des pe-afara, in pauze. La fumat – cum ma gasesti pe mine. Cand intra, cam inchid telefonul clientului daca le vorbeste ala nepoliticos. Si daca au chef, isi iau un stress leave platit de vreo 3-4 luni, ca le-a vorbit clientul pe un ton cam nasol. Iar asta-i cazul bun, ca daca-s femei, s-ar putea sa-si ia 6-24 de luni platite, ca au facut un copil. Dupa care inca 6-24 de luni, ca de ce nu, mai merge unul, acum, pe loc, sa nu se chinuie de doua ori cu scutece. Si ai de platit acolo – taxe, pensii, figuri. In ceva tara asiatica, well, cam scartaie la engleza si la educatie, da’ ti se rupe de taxe, ii dai afara la minut daca te supara, te costa de 2-20 de ori mai putin si, in mare, sunt doar prelungitoare de maini – ca oricum face ceva soft jobul in mare. Da, trebuie sa explice clientul de 4 ori ce vrea in 5 feluri, da’ oricum la fel e si la concurenta, ca si aia tot p-acolo s-au dus.

– daca ai nevoie de 100 de oameni, unde-i obtii mai usor? Pe care continent?

– cam pe care continent e legea de partea ta – legal sau pe spaga, cum o fi?

– cam pe care continent tine mai mult angajatul la job?

– cam pe care continent e angajatul mai cu tupeu si mai entitled si mai alte alea?

– cam pe care continent sunt taxele mai mici?

– daca ai nevoie, pe care continent poti angaja la negru, ca pe $1000 inchide ochii cine trebuie?

– cam pe care continent poti pune angajatii la munca 10-12-16 ore pe zi, chiar daca n-au inca buletin?

Sa nu fiu inteles gresit, nu o cotesc spre retardari de genul “capitalism, sa moara lumea, angajatul sa fie sclav, patronul e dumnezeu” si alte alea. Nici gand.

Da’ nu-i nevoie sa fac eu asta. O fac aia care chiar au afaceri serioase, nu contracte la misto prin vreo firma de buzunar, ca mine.

Mi se pare c-am ajuns – pe continentul asta, dar nu numai – la stadiul la care tot ce mai putem face e sa smenuim hartii. Sa lansam unicorni gen wework, daca nu-s prea subtil. Si care merg doar asa, cat timp nu pune nimeni intrebari, cat timp sunt dobanzile la 0.5%, ca n-avem bani de riscat, asteptam doar gusterul sa-l smenuim.

Mi se pare, cand ma uit in jur prin diverse birouri, ca e cam plin de proaspeti absolventi de gender studies cu aproximativ 0 cunostinte utile, care au nevoie de ceva calculator pentru o inmultire, dar care au niste asteptari, ca na – au studiat.

Mi se pare ca, mai departe, crestem o noua generatie de imbecili, pentru ca nu mai e voie sa le spui ca-s imbecili, sa le pui un 2 si sa-i trimiti inapoi in banca dupa doua palme, ca ii traumatizezi si nu-i voie, asa ca umbli la standarde, tai de-acolo. Si mi se pare ca in loc sa ne uitam la problemele astea, preferam sa ne dam de ceasul mortii ca parca nu-s chiar 50-50% femei si barbati, parca nu-s 10% din angajati poponari, parca D-AIA nu merg lucrurile.

Mi se pare ca am ajuns sa avem cam 5 manageri pentru un om si sa ne miram ca parca nu munceste ala suficient.

Mi se pare ca am ajuns sa inventam profesii dupa profesii – de la project manager la scrum master si agile coach si other mythical creatures – si n-avem vreo intentie de a ne opri din mizeria asta.

Mi se pare ca nu prea ne intereseaza sa fucking pornim si sa terminam un proiect, ci sa ne asiguram ca-i amanat cu anii sau cu deceniile – ca nu conteaza, important e sa avem un tichet in jira si kanban si plm care sa detalieze asta si statusu’, sa vada lumea ca exista un blocker.

Mi se pare ca ne facem ca muncim 6 luni pentru a “automatiza” un task, un task care ia 3 minute si care trebuie repetat cam de doua ori pe an. Si mi se pare ca-l automatizam pana la anul, cand nu mai merge treaba pe versiunea noua de…si trebuie iar sa automatizam.

Mi se pare ca inchidem ochii la faptul ca dorm 1000 de englezi sau de romani pe strazi, important e sa sprijinim cateva zeci/sute de mii de ce-o fi – afghani, ucrainieni, whatever, mama cersetorilor e mereu gravida cu tripleti – sa-i ajutam sa …nimic.

Mi se pare ca nimeni nu intreaba “da’ de ce” sau “pe ce bani” sau “de unde avem bani de aia, dar pentru nevoile noastre nu”.

Mi se pare ca strambam din nas la Untermensch cu casatorii aranjate (gen India) sau pedofilie legit (nunti de tigani), dar in acelasi timp mai copilarim nitel pana pe la 40 de ani cand mmmmmpoate facem un copil. Poate. Nu neaparat.

Mi se pare ca platim profesori si medici cu vreo 1% din cat ia un CxO random si ca ne miram daca murim infectati sau arsi prin spitale sau cand ne trimitem copiii la scoala boi si se intorc vaci.

Mi se pare ca nu dam un amarat de ls fara 3 sedinte si 5 aprobari (din alea cu procese si change control).

Vad chestiile astea – si le vede oricine mai citeste stirile, fie si asa, in drum spre lucru – si pe urma aud ca “o sa treaca”.

Sa ne intelegem, sunt parte din problema si nu ma intereseaza s-o rezolv in sistemul actual. Doar ca…nu prea inteleg exact pe ce se bazeaza acest “o sa treaca”. Oricum ma uit la asta, nu are sens. Sau poate ca acest “o sa treaca” inseamna altceva pentru fiecare. Poate inseamna “plm, ajung iar dobanzile la 1%, iar pornesc cativa baieti destepti smenuri pe bani imprumutati/tepuiti, da, se prabusesc in 2-3 ani, da’ eu mai iau salariul 2-3 ani si dupa mine potopul”.

Ca daca despre asta-i vorba, da, probabil ca “o sa treaca”.

Mi se pare ca, la nivel de “Vest”, suntem cam ca aristocratii aia la a patra generatie. Suntem faliti, nu stim sa facem nimic, nu am mostenit talentul la bataie/politica/smenuri al primelor doua generatii, nu avem bani, nu avem servitori, stam intr-un fost castel, actuala darapanatura in care ploua, ca n-avem bani sa reparam acoperisul, efectiv nu avem nici o utilitate, da’ umblam cu nasul pe sus, ca dom’le, io am crescut cu guvernanta – ca inca nu se terminasera banii acum 20 de ani. Si n-avem – n-avem bani, n-avem influenta, n-avem putere, n-avem armata, n-avem nici pula. Au avut stramosii nostri, acum 200, 300, 500 de ani, noi doar am mostenit ce-a mai ramas de la ei, minus ce-au consumat parintii si bunicii; ca na, si aia tot faliti cu pretentii au fost. Si-acum umblam cu chilotii rupti in cur, da’ cu nasul in vant. Ca deh, pula mea, suntem aristocrati. De ce suntem? Pai…a fost stra-strabunicul si…

Putere de a munci (si/sau chef) n-avem, sa ne batem nu stim si oricum violenta e rea – si sub nivelul nostru, ce dracu’, numai plebii fac asa ceva – bani n-avem, dar e ok, ca banii n-aduc fericirea, armata si plm n-avem, da’ e ok, ca oricum colonizarea a fost rea si rasista, de cercetat si inventat nu se pune problema, da’ e ok, ca in 2055 vom veni cu niste reglementari pentru niste probleme din 2005. Poate. Nu neaparat – in sensul asta mai vedeti chestii cand se conecteaza telefonul la reteaua gresita prin vacanta si pac, descoperi ca roamingul costa. Genul ala de reglementari…punem usb-c pe apple. Ca era urgent. Acum vreo 13 ani.

Si tot ce ne-a ramas e sa ne mandrim cu faptul ca atunci cand luam muie, ducem pula la gura cu lingurita de argint. Adica stim sa, ca in realitate, nu mai avem lingurita. A amanetat-o al batran, ca nu mai primea pe caiet.

E si asta o chestie.