Sfatul zilei – boraci
Ma uitam recent la un serial de cacat. Casa de Papel e titlul original, ca-i spaniol, dar pe Netflix i-au zis Money Heist. E o imbecilitate cap-coada; spun asta ca sa va scutesc de futere cu vazut ala, ca eu m-am uitat mai mult pe repede inainte si skip skip skip.
Chestia e ca la un anumit moment s-au strans astia – sunt unii care vor sa jefuiasca cele mai tembele chestii, sa fure miliarde and shit, ditai echipa – si discutau doi barbati acolo. Unul din ei zicea ca pula mea, e cam nasol cu jafurile astea in care risti sa mori acum, pentru ca na, ai familie, copii, treburi si viata se schimba dupa ce ai copii, ca nu mai poti face X si Y si Z, ca uite, nu mai poti sa te duci sa bagi doua cuie sa te rupi Miercuri seara”
Eh, si-i pe-acolo un alt pulete, alt jefuitor d-ala gainar de mana a coispea, care se uita la tanarul care spunea asta si-i zice “nu asa, coaie, nu asa; dimpotriva, TREBUIE sa te spargi in continuare Miercuri seara daca aia-ti placea inainte de a avea copii; pentru ca daca n-o faci, o sa ajungi sa-i porti pica boracului si ala e modul in care ajungi in mod sigur un tata prost/rau”.
Serialul, cum am zis, e de cacat, chiar nu merita timpul. Cred ca aia a fost singura scena care-a meritat vazuta/ascultata si a durat vreo 30 de secunde, plus-minus.
Ce vreau sa spun e ca e foarte-foarte reala treaba asta. Stiu ca-i concurs pe internet cu care-i parintele ideal, cel mai cel din curtea scolii, da’ ce vreau sa spun e ca am avut niste luni de zile cu fi-miu…luni in care l-as fi tinut numai in palme. N-am facut-o, dar…sa moara Fram daca mint, si le cerea rau de tot. Cu insistenta, nu asa.
In cele din urma s-a potolit el, nu a mai fost asa de isteric si de fucking infuriating and shit, a inceput sa doarma si fara sa se trezeasca urland noaptea, fara sa faca crize de isterie cand e trimis la somn, fara toate jegurile alea odioase. Dar pana atunci…bai, baiatule, pana atunci…
Ce vreau sa spun e ca daca nu l-am tinut numai in palme, a ajutat foarte mult faptul c-am mai facut din cand in cand (nu la fel ca inainte, sincer sa fiu) si treburile alea pe care obisnuiam sa le facem. Gen iesiri si treburi. Mai pe sub mana (gen oficial amandoi lucram de-acasa si boracu’ era la gradinita), mai cu ceva babysitter ca sa putem sa mai mergem la un film, de-astea.
Treaba a trecut intre timp, da’ am zis sa mentionez – e foarte-foarte reala chestia. Daca pe langa istericalele lui de la vremea respectiva trebuia sa mai sacrificam si tot restul (pe langa alte sacrificii despre care nu discut in postul asta), tare mi-e ca putea sa se faca direct ghicitoare-n palma, ca p-a mea ar fi cunoscut-o pana la cea mai mica linie.
Cum am zis, stiu ca pe internet toti ne dam parintii ideali, cu copiii ideali and shit, ca-i crestem toti ca-n carti and shit, da’ eu sunt din grupul celalalt. Si, sincer, parinte sau nu, din cand in cand tre’ sa-ti mai faci de cap. Ca urla boracu’, ca plange, ca mortii lui – il dai in pula ta si-ti vezi de-ale tale, ca pana maine-i trece si nu strica sa-nteleaga ca nu-i chiar centrul universului, ca lumea are si alte treburi in afara de curul lui care oricum iti ocupa 95% din timp.
Ma gandeam azi la treaba asta pentru ca ma uitam pe niste studii cu parinti, divorturi, single mothers and shit. Si-mi dau seama ca nu toate relatiile alea s-au dus pe pula din cauza asta, da’ as putea paria ca a contribuit destul de serios. Din pacate, trebuie sa fiu putin misogin la postul asta: in mare parte mi se pare ca-i vina femeilor. Pentru ca toate pe care le-am vazut cu bebelusi/copii mici sunt la fel. Lasa totu’ balta si dau foc casei pentru c-a tras ala micu’ o basina. Stau trei ore ca proastele cu puletele in brate pana se-ndura ala sa manance ce-are in farfurie. Si se mira ca ala nu mananca. NU MANANCA IN PULA MEA PENTRU CA VEDE CA-L TII IN BRATE SI-I PLACE SA FIE TINUT IN BRATE. IA-I MANCAREA DIN FATA SI DA-L JOS. DATA VIITOARE O SA MANANCE. Si cand urla ala micu’, nu te dai jos din pula. Nu. Da, poate s-a cacat pe el. Da, poate-i e foame. Nu conteaza. Termini de futut, faci un dus si te duci pe urma sa vezi. Nu, n-a murit nici un copil c-a stat cacat pe el 15 minute in plus sau ca a mancat cu 20 de minute mai tarziu.
Da, trebuie sa avem grija de boraci, da’ e mai important sa avem grija de noi; pentru ca daca n-avem grija de noi, n-o sa mai existe un “noi” si-atunci chiar n-o sa mai aiba cine sa se ocupe de borac si-ngrosam randurile single mothers din statistici.
Cam atat.
Eu cred ca e normal sa ii sufli-n cur primului copil, cel putin pana apare cel de-al doilea. Nu spun ca e ok, spun ca asa se intampla. Oricum, e socant sa vezi ce bestii pot sa fie cateodata in intervalul 1,5 ani-2,5 ani. Mai departe nu stiu. Maraiti, manipulatori, demanding, incapatanati, dar si cute. Nu m-as fi asteptat, sincer. Stiu ca ai scris tu un post despre asta acum vreo 2 ani, dar nu crezi pana nu vezi. Sunt asa de simpatici si buni cam pana la un an. Poate chiar un an si jumatate. Then shit goes crazy. Baiiiii, cat pot sa urle si sa ceara (sa faci) chestii.
Inainte sa am copii, mai auzeam chestia asta prin filme cand vreuna turna un copil atunci cand relatia cu sotul sau prietenul scartaia- ”un copil face relatia mai puternica”. Eu cred ca un copil, cel putin in primii ani (si sunt intensi) poate sa o distruga, chiar daca parintii se iubesc si au planuit sa aiba copii. Nu mai ai timp de nimic, in afara sa fi sclava pentru bebe. Parca prin cam tot ce fac vor sa te ”nimiceasca” psihic, sa te testeze- in perioada toddler (vezi relatia Stewie- Lois din Family Guy) nu intelegeam care e faza, de ce ar vrea un bebe sa o omoare pe ma-sa). Ma-ta nu o sa iti spuna nimic despre cat de tare poate un copil subrezi o relatie pentru ca vrea nepoti. Nimeni nu iti spune pentru ca ei vor sa para perfecti. Si chiar daca ti-ar spune, tu tot n-ai asculta.
Dacă a fost pe la 2-3 ani, “aşa face toți”. O fi momentul în care realizează în ce lume de căcat s-au născut şi o iau razna vreo 6 luni.
Perfect adevărat, dacă îți dai total viața peste cap, o sa-ți urăști/agresezi pana la urma copilul. Trendul este sa fii parintele ideal in poze, sa te sacrifici in numele copilului, sa te frustrezi și sa-l tratezi urat (bataie, vorbit agresiv, lipsa de afecțiune), ca sa-ți răzbuni neputința si alegerile. Iar daca vine altcineva și spune, eu ma pun cateodata pe mine pe primul loc, parintele ideal din poze își da ochii peste cap și te arată cu degetul.
Cât despre femei, nu ești misogin, multe o iau pe ulei după ce nasc. Este o loterie, ca nu știi pe care o apuca și dacă ai tras si tu lozul greșit. Cam la fel este și cu îngroșarea după naștere.
Single mothers nu-i așa rău, poate sa fie chiar mai misto decât in cuplu. In societățile mai civilizate, exista ceea ce se numește program cu copilul si dacă l-ai făcut cu un tip normal, din acela care nu da bir cu fugiții după, împărțiți programul copilului între voi, iar când tu bagi un party copilul e la el, când el baga un party, copilul e la tine.
Copiii crescuti de single mothers devin ele. Emotionali, instabili, vindicativi. Daca-s fete, repeta ciclul, fac aceleasi greseli si se combina cu acelasi fel de barbati ca ma-sa. Daca-s baieti, e chiar un dezastru. Ei chiar devin mamele lor si se comporta ca ele. Total instabili, predispusi catre violenta, vor cauta in relatii sa schimbe mama de acasa cu partenera. Adevarul e ca daca la varste mai fragede copilului ii este indispensabila mama, cand mai creste ii este indispensabil tatal. Daca nu e in viata lor, si nu asa, ocazional, ci permanent, e belita treaba. Tatii dau directia copilului, mama nu prea poate. Nu e vina ei, pur si simplu, n-are ce-i trebuie
E o linie de demarcatie foarte subtire intre a fi atent le nevoile copilului si a te dedica complet lui, ignorand viata ta si a partenerului. Multi si multe pica in capcana asta. Copilul ala trebuie sa invete ce inseamna si frustrarea, tristetea, furia si cum sa si le gestioneze. Nu tre cocolosit si nu tre ferit de ele cu orice pret. E incredibil cat de multe frustrari poate sa induca un copil si cat de tare erodeaza relatii, incredere, tot. Numai oboseala aia crunta de care nu vorbeste nimeni, si nu ma refer neaparat la aia fizica, cat la tortura psihica, cand simti ca tot autocontrolul din lume nu te mai ajuta si o sa-i trosnesti una peste gura. Da, mai tre si pauza de copil, macar din cand in cand si macar putin.
Acum vreo săptămână era la televizor un doctor psiholog care zicea că mama nu trebuie să se dedice integral copiilor și că trebuie să aloce timp și bărbatlui. Parafrazând, “să întoarcă spatele copiilor pentru 10 minute și să interacționeze și cu soțul”.
Fii-mea (5 ani), care aude asta: “Nu-i așa mami că nu trebuie să faci asta?”
Sunt geloși, vor să fie în centrul atenției permanent. Sper ca după toate sacrificiile astea să-mi aleagă măcar un azil decent.
Asta îmi aduce aminte de un banc cretin, nu-l mai rețin exact dar îl reproduc din memorie:
“La primul copil, când îl prinzi mâncând pământ din ghiveciul cu flori, chemi salvarea, spălături stomacale și etc., la al doilea îl iei de mânuță, îl duci la chiuvetă și îl speli pe mâini și pe gură, la al treilea îl întrebi: ok, te saturi cu atât sau îți aduc și o cană cu lăptic? “
Recomand Malcolm in the middle. Unul dintre cele mai bune sitcom-uri. Absurd uneori, dar amuzant de cele mai multe ori, mai livreaza si cate o lectie de viata.
@ Akhenaton – generalizezi. Copii pot sa fie la fel de defecți și crescuți in familie cu doi părinți și cu unul singur. Sunt mult mai dăunătoare familiile cu alcool sau abuz decât familia cu un părinte. Întâmplator am vorbit cu mulți copii din familii cu abuz și își doreau ca parintii sa divorțeze, doar ca sa aibă liniște.
@Alexia ai argumentul cancer tipic: “da, dar e rau si sa…”
Eu astept cu interes sa vad cum o sa fie fitu pe la 30 de ani ca sa imi spui daca merita sa faci copiii si apoi ma decid si eu daca vreau unu. :-??
Depinde de ce inseamna “merita”. E cam cea mai proasta investitie pe care o poti face – mult sub nivelul de “am bagat pufoaica toata seara si pe urma am jucat banii la pacanele”. Dincolo de bani si timp, pentru fiecare chestie faina pe care-o fac, vor face 10 naspa. Minim.
Nu, nu cred ca merita. Da’ probabil o sa-i faci oricum. Ca toata lumea, lol.
Nu merita – logic vorbind. Iti prinzi ghiuleaua de picior in viata. In schimb instinctul, in cazul asta, isi cam baga pula in logica.
“Daca-s fete, repeta ciclul, fac aceleasi greseli si se combina cu acelasi fel de barbati ca ma-sa.”
Sau o iau in directie total opusa. Ceea ce nu inseamna ca iese neaparat mai bine. Dar un divort premiera in familie, tot se poate. Si daca ai sprijinul celor apropiati, esti norocos si e varianta cea mai buna pentru copii.
“Daca-s baieti, e chiar un dezastru.” Cred ca e mai dificil cu baietii, dar nici daca nu-i mangaie ma-sa destul nu e bine, chiar deloc. Nu o sa stie, pur si simplu, ce e aia o femeie. O sa o trateze ca dracu, s-o zic pe scurt, ca habar n-are ce e aia afectiune.
“Adevarul e ca daca la varste mai fragede copilului ii este indispensabila mama, cand mai creste ii este indispensabil tatal.” Teoretic, e perfect, da, dar, in practica, nu de putine ori e cum zice Alexia “Sunt mult mai dăunătoare familiile cu alcool sau abuz decât familia cu un părinte. Întâmplator am vorbit cu mulți copii din familii cu abuz și își doreau ca parintii sa divorțeze, doar ca sa aibă liniște.”
Deci era ok de ziceai asa mai un "multi dintre copiii" sau ceva de genul, dar asa ai bagat-o pe "copiii" de parca i-ai sti tu pe toti.
Eu sunt crescut de mama singura, si nah, nu ma consider mai emotional sau instabil decat altii. Adica nu vad ce e "chiar dezastru", ca mi se pare ca's functional din toate punctele de vedere. Predispusi catre violenta….sigur, acum stiu de ce as vrea sa imi bat managerii. Si colegii socialisti. De fapt socialistii in general. Merci ca mi-ai explicat tu.
Legat de relatii, e scarbos gandul, nu cred ca se aplica. Nu prea halesc psihologia asta de 2 lei.
^ – ” nu e bine ca copiii sa fie adoptati de familii gay !”
– “da, da ai vazut ce se intampla prin orfelinate”?
Din pacate, se aplica in foarte, foarte multe cazuri. Majoritatea. Treburile astea tind sa aiba efecte nasoale.
Sigur, exista exceptii. Da’ se numesc “exceptii” pentru un motiv.
Stiu ca nu merita, dar e misto sa ai. Ma uitam la vecinu de care am zis in postu trecut, ala pana la 38 de ani nu a avut prieteni. Acum are un prieten si e fericit, copilu inca nu poate fugi de el.
Problema cu copiii e masa de fapt, daca aia nu e cretina poate fi totul ok. Dar eu nu stiu de care femei sa mai incerc si pe unde sa mai caut ca sa nu mai gasesc cretine. Ma uitam ca am 29 de match-uri pe tinder date asa la vrajeala de cand am venit in ro si ma uitam ca daca nu e urata e vai mortii ei profesional. Cu una sper sa ma vad in weekend cand vin in bucuresti, dar nu imi tin respiratia.
Nu. Pot avea mame cretine unii copii, da, dar nu-s ele problema (in general). Sau nu numai ele.
Bai, uite, imagineaza-ti ca facem schimb de locuri nitel. Esti brusc in locul meu. Nu stai shared. Stai in locuinta “ta” (indiferent ca discutam de aia cumparata sau de aia inchiriata). Ai o nevasta. Ai un copil. Ai o rabla. Castigi OK. Toate alea.
Bun. Si a iesit un film, sa zicem XMEN ceva, ca tot detest eu cacaturile alea. Da’ tu esti fan, sa zicem. Si ai merge la film.
Cum faci? Te duci doar tu la film si sta nevasta cu copilul? Si pe urma, daca vrea sa-l vada si ea, stai tu cu copilul si se duce si ea? Platiti o bona care sa stea cu copilul si mergeti impreuna la film? (nu, nu-mi spune ca mergi cu copilul, ca nu ai voie, e probabil 12+ sau 15+, nu prea stiu).
Acelasi lucru se aplica la tot-tot-tot. Vrei o iesire cu prietenii? Da, dar copilul? Ca plm, nu prea poti merge unde mergeati inainte cu un copil dupa voi, ca nu-i dator un restaurant intreg sa va rabde boracul sau sa nu faca aia, sa nu faca ailalta, ca supara boracul. Si nici sa-i auda ragetele. Asta pe langa faptul ca nu-i nici o placere sa mergi la un restaurant si sa behaie boracul ca … vrea la baie. Ce facem? Babysitter iar? Si vezi ca la 9:30 se da stingerea, amice, ar fi bine sa fiti p-acasa.
O cafea cu nevasta-ta dupa lucru la o terasa? How about no, ca tre’ sa mergeti (sau macar unu’ din voi) sa luati boracu’ de la scoala, afterschool, ceva.
Ce face? Vrei intr-o vacanta? Pai, stai asa, ca boracu’ are scoala, boss, ce facem aici? Si trebuie dus si adus. Prin urmare, ai doua variante: un hack, ceva (gen vine ma-ta, vine ma-sa, cineva care sa stea cu boracul) sau il trimiti pe el la bunici (alte costuri, alte futeri, mai ales intre tari diferite) SAU mergeti cu boracu’ acolo (caz in care puteti la fel de bine sa nu mai mergeti deloc, ca aia e orice, numai “vacanta” nu). Ah, si daca mergi cu boracu’ in vacanta, pregateste-te sa platesti cel putin dublu. Nu doar pentru ca te taxeaza hotelu’ pentru pula mea cacaturi, nu doar pentru ca o sa vrea boracu’ acolo si dincolo, ci si pentru ca aia-nseamna sa mergi in perioada vacantelor scolare – cand sunt alte tarife, ca atunci se duc toti nefericitii cu copii. Taxa pe dat la buci <3
Nu, nu e vina femeilor pentru chestiile astea si e unfair sa arunci magareata pe ele.
Un borac iti fute meciul, iti fute timpul, iti fute banii, iti fute somnul, iti fute viata. Cam la aia se reduce. Nu e ca "din cauza lu' ma-sa". Ce plm sa faca ma-sa pe temele de mai sus?
Variantele tale sunt "platesti dublu-triplu pentru orice, ca babysitter cand faci orice" sau "mai aduc o persoana in casa care sa stea cu boracu', sa-l duca/aduca". Caz in care s-ar putea sa-ti futi si mai serios relatia aia. Ma rog, depinde de persoana si de marimea locuintei, da' fun nu e. Garantat.
Da, sunt si femei cretine care stau numai in curul boracului si fut ele singure toata relatia aia. Da' alea-s exceptii. In general, ala care fute totul e boracul, ca ala e incompetentu' care trebuie sa fie dus/adus, spalat/culcat/hranit/bagat in seama, ala-i ala care-ti face programul and shit. Si pentru asta ai si tu si juma' din vina, la o adica. Nu chiar ce vor sa auda barbatii, dar...cam asa e 🙂
Eu ieseam cam de trei ori pe saptamana cu sotia inainte. La orice. Un cico, o pizza, un film. Dupa, simtitor mai rar. Pe de alta parte, la cati bani economisesti cu iesirile dupa, poti sa-ti cumperi linistit casa si masina, trollololol.
Daca nu ti-a spus nimeni pana cum, pe alea de pe Tinder le iei sa le futi, nu sa le iei de nevasta.
De ce, p-alea pe care le iei de nevasta nu le futi inainte?
Nu ca sunt aparatorul tinderului sau ceva, dar in ziua de azi sunt mai putine contexte sociale in care chiar sa intalnesti femei, ca plm, social media and shit.
Nu prea i-as recomanda cuiva neaparat sa ia de nevasta o tipa de pe tinder. De futut, da, pe repede inainte.
@Manowar: econimisesti pe iesiri, da’ iesi masiv pe minus la haine, jucarii si cate si mai cate…
Numai daca-i cumperi haine si jucarii, boss. Eu il tin legat cu un lant de calorifer si din cand in cand ii arunc un cheeseburger – daca au reduceri aia de la mcdonalds.
Da boss, doar pana sa o gasesti pe sotia ta probabil ai dat si tu peste destule dubioase.
Mie mi se falfaie de tinder, ma uit asa ca sa vad ce e in jurul meu. Daca ai anturaj ok cu care sa te duci pe unde sunt pizde, nu unde e plin de d-aia care au iesit la o bere sa discute ei nush ce teorie a universului dai peste ele.
Am iesit cu o tovarasa la o terasa si in fata mea s-a asezat una care cat a stat acolo sa isi manance salata avea grija sa imi arate chilotii. Pe tinder ma ignora in cel mai mare fel femeile ce in realitate ar mai face una alta.
Fix d-aia nu te atingi de ele – dincolo de vreun futai si ala cu vreo cateva prezervative puse unul peste altul. Si te speli cu clor dupa, lol.
Nu cred ca-i necesar sa dezvolt.
…nici n-ai idee. Nu stiu daca ma pot aventura sa spun c-am intalnit 3 femei OK toata viata. Chiar s-ar putea sa fiu prea optimist cand spun asta. De futut, sigur, batut recordurile. De intalnit femei OK…batut “recordurile” de ghinion, ca sa zic asa.
@Manowar: stai linistit, ca umorul e cam singura sansa sa iesi viu si (cat mai putin) (ne)vatamat din toata povestea asta.
Yup. Dark de tot, da’ csf, ncsf.
Am ras. Si, in principiu, sunt de acord, da’ presupun ca tu futi cu doape de urechi sau esti ceva Titus Steel&Titanium ca altfel tre’ sa iau niste notite de cum reusesti in timp ce iti urla cineva un creier. Ca singurul lucru la care ma puteam gandi in situatii d-alea e ca “ok, intrerupem treaba asta sa caut un orfelinat mai de doamne’ ajuta, ca asa nu mai merge”
Intreba cineva mai sus daca “merita” sa ai copii. Mie imi place cu copil. Am numai unul. Inainte de ea, am avut o viata incomparabil mai ieșită in societate decat acum, dar, facand un exercitiu de imaginație, ca altfel nu se mai poate oricum, daca m-ai pune sa aleg intre viata aia de dinainte de copil si asta de dupa, as alege-o fara sa clipesc pe asta. Nu am probleme in căsnicie :))), nu din cauza asta, ca sotul ar spune probabil acelasi lucru, dar, dincolo de chestiile astea, sufletește esti mai împlinit. Sau, ma rog, eu sunt. E adevarat ca noi l-am facut mai la batanete (la 33 de ani), dupa ce cat de cat ne-am pus la punct cu toate cele. Adica, asta ne mai lipsea :)).
“in timp ce iti urla cineva un creier”
Nu , cred ca foloseste casti cu noise cancelling.
@Armpitbug
1. Fie-mea e cel mai incapatanat om pe care l-am cunoscut in viata mea, azi-noapte pe la 1 discutam cu ta-su daca n-ar fi cazu’ sa cer sfatul unui psiholog de copii, ca nu pricep nimic din unele comportamente, sare dintr-o extrema in alta si pe urma zice ca eu sunt de vina, ca n-am inteles eu bine ce voia ea sa spuna. Si n-a fost asa in intervalul mentionat de tine.
2. Nu-s parinte ideal. 🙂
Concediul cu copilul sau copiii nu este altceva decat ce scria in meme ala de pe FB, “iar este acea perioada a anului cand impachetam toata casa si mergem sa avem grija de copii in alta parte”.
Fie-mea la 1,7 ani ne-a stricat concediul cu maraielile ei de-mi venea s-o busesc de toate scaunele de pe terasa.
E groaznic sa fii bipolar, dar e atat de mistooo
La fel si eu, n-am intalnit nimic de care sa imi para rau ca nu am luat acasa. Doar una pot sa zic ca are cateva chestii care mi-ar fi placut. De fosta cu care mi-am pierdut vremea in facultate si dupa care mi-a parut rau la vremea aia nici nu mai zic. A devenit femeia o ratata ceva de speriat.
Eram intr-un carrefour si o vad pe una care in liceu era buna si era buna si acuma. M-am uitat la ce cumpara, niste cacaturi d-alea vegetariene si bio de ma gandeam in sinea mea “asta cand s-o fi cacat fara sa detoneze wc-u ultima data”. Plm vii obosit de la munca si iti da asta supa crema de spanac cu piure de cartofi dulci. Ce faci in cazu asta?
Familia traditionala. O bati bine si te duci la restaurant. Cu alta.
Ma simt un pic in plus, ca deh, n-am copii si etc, dar vreau si eu un raspuns la intrebarea asta.
Cati dintre voi care aveti copii regretati ca ii aveti?
Intreb mai ales pentru cei/cele care nu prea erau siguri/sigure ca ii vor, s-au hotarat din diverse motive ca hai, ok, ceasul biologic, ce spune lumea, cine-mi aduce apa la batranete, acum au copil si sunt nefericiti.
Sau nu neaparat nefericiti, dar ar face retur daca ar putea (nu doar cand ala mic are tantrum), ci asa, pe motiv de “nu vreau”.
Intreb pentru ca, desi cica am super instincte materne, toti copiii ma iubesc, fostul inca ma cauta dupa 11 ani ca sa-mi faca plod, eu nu vreau.
Nu-mi displac copiii, pur si simplu nu vreau sa fiu mama. Cel putin, nu in sensul clasic.
Singurul lucru legat de copiii pe care l-am vrut intotdeauna a fost sa adopt, nu ma intereseaza sa fiu insarcinata, sa-mi fac datoria sau alte mizerii. Daca adopt, dupa 45+ incolo.
Is tare curioasa daca o sa am regrete vreodata legat de asta.
Cel mai probabil. Si-s mai nasoale decat alea pe care le ai dupa ce faci unul.
In sensul asta te poti uita la fufele depresive si isterice care au ajuns spre 40 si nu au facut. #Satana
Alegerea e intre a regreta ce ai facut si a regreta ce n-ai facut. A doua varianta suge rau de tot, ca nu o poti corecta.
Asta chiar e o tampenie sinistra.
La mine nu-i cazul. Ma fute la icre cand mi-e lumea mai draga si prezinta tot felul de inconveniente descrise mai sus, dar de regretat…nu.
Dar. Daca nu esti pregatita sa te dea un pulica de-asta peste cap grav…mai bine te lipsesti. Te umpli de nervi si-l cresti si plin de frustrari. Eu, sincer, eram cat de pregatit puteam fi. Insuficient, adica 🙂
Singurul sfat pe care ti-l pot da e sa faci un borac cu un tip care castiga bine de tot sau macar are potentialul de a castiga bine de tot. Gen mai subtire cu uitatul dupa patratele si mai cu talent la uitatul dupa portofel. Pentru ca daca va alearga si sarakia in stresul ala, devine loterie rau de tot. Adica, una e sa te enervezi ca platesti £100 pentru a merge la film (ca deh, costa si babysitter) si alta e sa te enervezi ca nu poti, ca nu iti permiti £100.
dar stii ca cheeseburgerul nu este sanatos nu? Nu se combina branza cu carnea ce dracu.
Eu sigur nu. Chiar voiam mai multi (decat 2).
Dupa cum suna adoptia pentru tine, e ca si cum ti-ai lua animal de companie. Sux. Inteleg ca adopta un cuplu care nu poate avea copii (cam 10% din femei nu pot, la barbati nu stiu exact), dar nimic altceva. Cand te saturi de el il abandonezi pe strada?
La o lira si 59 de pence, e foarte sanatos pentru portofel. E ca la HIV: trebuie sa inveti sa privesti partea pozitiva.
Si-n plus, plm, doar nu crezi ca aia e carne.
Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau sau sa creadă ca-s vreo experta, ca-s orice numai experta nu la asta cu boraceala (sunt un pic, ok, un pic mai mult din alea descrise de Manowar – avantajul e ca si sotul e la fel), dar cred ca nu ai cum sa stii daca iti place sa fii mama sau nu, nu ai de unde sa stii daca vei regreta sau nu, deci orice sfat e doar orientativ, nu ai de unde sa stii nimic legat de copilul tau pana nu il ai. Din pacate. Daca ar sti lumea ce ii asteapta (nu numai in sensul rau), toate ar fi mult mai simple. Pe mine daca ma întrebai inainte, eram asa, mneea, ok. Mai vedem daca vrem sau nu vrem. Ar trebui sa ma vezi acum. Mie chiar imi place sa fiu mama (mama ei).Inainte s-o am nu-mi placea. Si nici macar nu glumesc. Eu mi-am descoperit instinctele materne abia dupa ce am nascut-o. Sa fiu gravida nu mi-a placut. Deloc. Pe asta chiar n-o recomand ?. Nu m-am gandit niciodata la adopție, iar acum cu atat mai putin ma gandesc.
Ma gandeam sa scriu un articol pe tema asta saptamana trecuta, dar plm, n-am facut-o.
E interesant (daca ignori cat de groaznic suna) si cunosc un numar de cupluri care vor sa faca, dar nu prea le iese si un alt numar de cupluri care-au vrut, nu a iesit si pana la urma au apelat la IVF. Pentru unii a functionat (cu harneli gen gemeni/tripleti), pentru altii nu prea la primele doua – si pentru a treia trebuie sa plateasca si cam costa.
Da’ cum am zis, n-am scris nimic pe tema ca…sincer, nu stiu de ce se intampla asta. Poluare? Stil de viata prea sedentar? Haleala prea modificata – pana la punctul la care nu mai e haleala? Varsta? (ca parca mai usor ramane una gravida la 15 ani decat la 35) Habar nu am, ca nu prea am vazut un “numitor comun”.
Stiu oameni care o ard pe droguri si alcool cat incape si ai au trei copii. Stiu d-aia care nu fumeaza, nu beau, fac miscare/sport si…nu iese. Habar nu am care-i treaba, da’ consecintele suna un pic cam devastator pentru omul alb.
Ceva-ceva facem teribil de gresit – noi, albii, adica. Nu stiu prea bine ce, ca, asa cum spuneam, lipseste numitorul comun.
Chestia naspa e ca, in afara de doua cazuri – la care erau probleme la barbati – in celelalte (si-s simtitor mai multe) doctorii n-au gasit nimic in neregula. Nici cu tipul, nici cu tipa. “Keep trying”. Plm. In fine, ma depaseste subiectul, nu prea am ceva util de spus pe tema. Da’ e naspa cand iti spune doctorul sa eviti stressu’. Cum pizda ma-tii sa evit stressu’ cand vreau sa fac copii si nu pot, gen? Ce fac, nu ma mai duc la munca si traiesc din dragoste sau cum?
eu sunt o mama rea :)))
cel mai minunat moment nu a fost cand s-au nascut
a fos ala in care si-au luat job
unul din ei s-a mutat deja si zau daca nu zambesc incontinuu de atunci
mai am de asteptat dupa al doilea, dar luminita se vede in toata splendoarea ei :)))
acum tot ce sper e sa o duca bine cu joburile in continuare ca sa pot uita anii de bebelusenie, dar mai ales cei de adolescenta
de parut nu-mi pare rau ca I-am avut, dar e tare bine cand isi iau zborul 😀
…asa-i? 🙂
Eu mai am de supt pula minim 13 ani pana atunci. Nici nu-mi fac sperante…
Pai raspunsul l-ai dat singur mai sus. Bei. Sau bagi droage. Doar nu te apuci sa faci copii treaz?
@Hama
Intrebarea aia mi-am pus-o si io. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as face aceleasi alegeri? Hell, inca nu stiu sa raspund cert.
Dar nici nu sfatuiesc nici o femeie sa faca sau sa nu faca.
Nu stiu, boss, ca nu ma pasioneaza nici drogurile, nici alcoolul.
Mai bagam eu iarba cu ceva amici intr-o vreme, da’ nu prea mai am cand/cum sa ma vad cu ei asa de des. Gen ca sa ajung la ei am de condus vreo 80-100 de minute. Si parca nu-mi arde sa fumez acolo ceva, dupa care sa conduc inapoi, ca nu e chiar indicat daca-ti place libertatea. Si ultima data cand am facut asta am luat un blackout sinistru – gen imi amintesc cum bagam iarba si radeam prabusiti pe canapea si pe urma m-am trezit a doua zi dimineata. Nu-mi amintesc nimic de plecat de-acolo, de condus, de ajuns acasa – nimic-nimic.
Asa c-am cam taiat distractia asta.
Pot sa-ti spun eu cum e cu IVF, ca am trecut prin asta, si multe cupluri pe care le cunosc au trecut sau urmeaza sa treaca prin asta. In cazul meu, problema e de ambele parti. Un alt cuplu pe care il cunosc a finalizat dosarul de IVF avand cauze de infertilitate necunoscute, dupa enspe analize genetice care ai costat vreo 5000 euro (in Bucuresti). Tratamentul e dificil, cu doze de hormoni pompati zilnic, cu injectii in burta etc, si m-a costat cam 10.000 euro (analize, ecografii, hormoni, crioconservare, transfer embrionar). In cazul meu, s-a transferat 1 blastocist din cei 7, sarcina oprita din evolutie la 3 luni. Ma pregatesc de al doilea transfer in septembrie. Statul romulan nu m-a ajutat cu nimic, am platit totul din propriul buzunar. Infertilitatea e din ce in ce mai des intalnita, si cauzele nu se descopera intotdeauna. Am 34 de ani si sunt printre cele mai tinere paciente ale clinicii. Majoritatea au spre 40 si +40. Sansele de gemeni se tripleaza la IVF.
?????????????????????
…??????????
15,000 de euro? Cam scump pentru Romulania.
P-aici cica fac astia doua “sesiuni” gratuite. Daca nu merg, pe urma tre’ sa platesti – de la a treia, adica. Stau astia si se roaga sa functioneze, ca-i cam scump daca nu merge.
https://www.nhs.uk/conditions/ivf/
Exact. Clinica e plina de femei care sunt aproape de 40 si +40. Daca rezerva ovariana e buna, te duci spre 45.
Apropo de “mers la film” si “nu moare daca sta inca 15 minute cacat pe el”.
Avea a mea 9 luni, am lasat-o intr-o seara cu buna-sa, ne-am dus pana la mall si la film. Am lipsit vreo 4 ore, ea dormea cand am plecat. Ne suna soacra-mea ingrijorata tare, ca plange rau fata si nu stie ce are. Cand am ajuns acasa, soacra-mea o spala pe fata cu apa rece, s-o linisteasca.
Gagica se cacase acid si, cand m-am pus s-o schimb, m-a apucat plansu’: era carne vie, de durere plangea, tremura la orice atingere.
Nici nu mai stiu ce film am vazut.
Bai, mi-e un pic rusine sa intreb, dar…de ce pula mea abia la 45?
Serios acum, cand face boracu’ ala 15 ani, tu o sa ai 60-61 (mai probabil 61, daca e o sarcina de 9 luni)
E cam…pula mea, mai bine nu zic nimic.
Da, e ff scump, ca am ales o clinica mai de doamne-ajuta, cu rata de succes mai mare. Statul iti ofera 2 flegme si o palma peste ceafa. Exista un program de stat FIV, dar trebuie sa indeplinesti anumite conditii (azoospermie severa, rezerva ovariana ff mica si/sau 3 IVF esuate), si iti da vreo 10.000 de lei, maximum. Asa ca sunt pe cont propriu.
Bizar. Overall, e mai scump ca-n UK. But then again, p-acolo cam totu’ e mai scump ca-n UK.
Iti urez succes cu asta, ca altceva nu stiu ce sa spun pe tema.
Da, stiu, dar deh, unele amana fie pentru ca n-au gasit pe unul care chiar sa isi asume responsabilitatea cresterii unui borac, fie au divortat si fac IVF cu donator, fie s-au concentrat pe cariera si anii au zburat etc.
Idk, la 45 de ani chiar nu as mai suporta ragetele unui borac care s-a trezit la 3 AM pisat pe el. Nu mai inghiti la fel ca la 20 noptile nedormite. Mi s-ar parea prea de tot. Mie si la 34 mi s-a parut nasoala treaba…3-4 ani de ragete de la 45 la 49…cum am zis, Idk, nu e de mine sportul ala. Poate doar daca as fi bogat – gen bogat cu mansion bine izolat si bone in schimburi. Altfel..pas. Cand am 45 de ani vreau sa se antreneze deja pentru campionatul de laba, nu sa-mi urle mie in cap desenele animate.
Ce e drept, la cariera nu prea a ajutat sa facem borac. Dar plm, oricum n-aveam eu mare cariera, proletarul pizdii 🙂
A fost mai scump in cazul meu pentru ca am un teanc de analize ceva mai amanuntite si histeroscopii peste histeroscopii, plus ca pierderea sarcinii m-a cam dat peste cap, si fizic, si psihic. Am intrat in razboi si merg inainte cu ce resurse am, ca pana la urma ar trebui sa iasa ceva. Bineinteles, nu e garantat, dar alta optiune nu am. Multumesc!
Ca să adaug încă un data point, am făcut treaba asta cu statul anul trecut și a fost destul de painless. Aia zece mii au acoperit hormonii și ce plm se mai injectează, plus partea mecanică (extracție & implant). As spune că am dat poate vreo mie de euro din buzunar pentru analize conexe și alte mărunțișuri.
Asta s-a întâmplat în București, poate de aici experientele diferite.
E cam mare diferenta intre “am dat 1,000 de euro” si “am dat 15,000 de euro”…si tot de Bucuresti vorbeste si ea. Zic asta la modul “1,000 e suportabil de cam orice familie, chit ca ia un credit; 15,000….not so much”.
10.000, nu 15. La un moment dat am pierdut sirul, dar da, 10.000 sigur am dat pana acum. Ce sa zic, bafta ta, in cazul meu
au fost nevoie de coispe analize scumpe, de enspe ecografii si monitorizari si tratament hormonal adaptat pe parcurs. Si m-am incapatanat sa aleg si o clinica mai scumpa ca sa imi maximizez sansele. Am tras lozul necastigator oricum, ca sarcina s-a pierdut la 3 luni.
In Bucuresti, am uitat sa mentionez.
Din chestia asta:
…eu am inteles cam 5,000+10,000. Da’ in fine, si 10,000 de euro mi se pare destul de mult pentru o familie din Romulania. Poate fi salariul (net) pe un an al unui om acolo. Parca nu-i prea legit sa muncesti un an de pomana.
Oarecum ar avea sens sa platesti un premium pentru a-ti da mai departe unor urmasi genele defective, daca tot te incapatanezi cand natura zice nu. Fara a incerca sa jignesc pe absolut nimeni.
Nu, eu ma refeream la un alt cuplu pe care il cunosc care a dat 5000 DOAR pe analize genetice, inainte de IVF. Poate nu m-am exprimat bine, scuze. Da, daca te duci la Spitalul Giulesti, IVF-ul costa vreo 7000 lei, dar stai cu orele la coada in niste conditii indoielnice, si eu nu-mi permit luxul de a pierde ore in sir, zi de zi. Am vrut ce a fost mai bun, atat cat am putut.
Mi se pare ireal. Să poți face sex nebun neprotejat (care înseamnă și fără costuri ) lipsit de urmări ( ar fi sifilis și HIV, da’ nu contează așa mult astea ) și să insiști să dai purcoaie de bani pentru IVF. Keep trying, băi – ăla era lozul norocos, de ce vrei să îl schimbi ? 🙂
Ca nici mie nu-mi convine sa bag mii de euro in curul unui borac imaginar. Repet, nu m-am incadrat in conditiile impuse de program, ura si la gara, sunt pe cont propriu. Daca tu ai reusit, bravo tie, dar esti exceptia si nu regula.
Totusi, pula mea, 10,000 de euro parca e cam gluma. Mmmmhai 2500 as intelege. Da’ 10,000 parca e dincolo de “premium”.
Andrea, ar insemna ca 8-10% din cupluri sa stea in banca lor si sa accepte ca sunt rebuturi biologice, nu? Cand se pot naste si se nasc copii perfect sanatosi prin IVF. Numarul cuplurilor infertile creste de la an la an, ce ar trebui sa faca oamenii astia? Ai o sansa, profiti de ea cat poti si cat te duce buzunarul.
Eu nu am și nici nu mi-am dorit prea tare să am, dar nici nu am scuipat în sân la idee.
Au fost vreo 2 fumei cu care aș fi făcut copii, plus fosta oficiala, care când vrea, când nu mai vrea – m-am prins eu rapid că ea vrea copii doar atunci când mai incerca să mă “încalece” și nu-i ieșea pasența, așa că nu.
Per total, e bine așa, căci sunt cam trigger happy – sigur își lua vreo scatoalcă – și în plus, nu mă animă ideea să-mi propag genele. Adică, dacă e doar să împingi genele la NextGen, poate e mai fun sa o faci ca ciorile: fuți până se umflă, apoi te cari. Rinse and repeat.
Eu unul am dubii ca-s 8-10%. Cunosc prea multi si mai las-o-n buze, doar nu s-au adunat toti ghinionistii in jurul meu.
Sunt un caz special, ghinionul meu. Ii dau inainte pana imi perpetuez genele defective.
Asta e statistica oficiala. Neoficial, si eu cred ca sunt muuuult mai multi, ca am o gramada de exemple in jurul meu. Eu stiu exact ce am, dar altii diagnosticati cu cauze necunoscute?? Oameni care mananca cat se poate de sanatos, nu fumeaza, fac sport si ceva nu se leaga deloc?
Nu stiu care e treaba, ca eu ma stiu doar pe mine, si un coleg de liceu care avea niste cromozomi in plus. Iar eu le dau maxim la multi crescuti de orice numar par de parinti, asa ca nu prea imi plac generalizarile. Bine, am avut si noroc ca am crescut mai mult in spatele blocului, si maica-mea m-a invatat frumos ca iau palme dupa cap daca nu imi spal farfuria si tacamurile dupa ce mananc. Si acum am obsesii sa fie chiuveta goala, dar zic ca nu am fost pupat in toate partile, ca venea femeia moarta de la munca si nu avea chef sa ma dadaceasca.
Zic doar ca nu vreau sa mi-o iau in cur, nu o caut pe maica-mea in femei, si nu stiu de generalizarile astea isi au locul. Cunosc minim 2 tipi crescut de 2 parinti care, desi programatori buni, nu ar fi in stare sa foloseasca un aspirator nici de viata lor ar depinde de asta, sa spele o farfurie fara incidente si stau cu parintii la 30.
Ce simplă e viața, pentru unii ?
Ai incercat să mănânci doar înghețată, timp de o lună?
În plus, cei doi probabil că au trecut demult de nopțile nedormite din cauza futaiului, când a doua zi mai aveai și o slujbă de simulat.
Ma gandesc ca e la modul…we tried to fuck the planet, but we never expected it to fuck us instead…
Nu stiu. Dar daca te uiti la ultimii 40 de ani, vezi industrializare masiva si taieri si mai masive de copaci, specii lipsa, gmo, fast food and shit. Bineinteles, a si crescut stressul, a scazut nivelul de trai, a crescut poluarea..
Nu spun ca-s 100% legate, dar in IT cam de acolo incepi – de la ce s-a schimbat. Iar daca nu te prinzi, rollback. Doar ca nu prea vrem, aparent. Insistam in prostie, ca specie. Csf, ncsf.
Eu nu cred aia cu 8-10%. Probe nu am, dar cunosc personal cam prea multi. In jurul meu e mai degraba spre 25%.
Nu e vorba neaparat de pupat in toate partile si nici de gheiala.
Am avut relatii cu tipe provenite din familii de-astea. Si pot spune ca erau absolut zdrente la capitolele care contau. Dar ZDRENTE (nu in sensul de curve, ci in sensul de “mai varza n-ar fi putut fi decat daca umblai la numaru’ de cromozomi”). De unde stau eu, as spune ca aveau mental/emotional/social vreo 11 anisori, give or take. As putea sa spun mai multe pe tema, da’ o sa pastrez o urma vaga de decenta si n-o s-o fac.
Cele mai multe din alea despre care vorbesc nu ar putea avea o relatie serioasa vreodata. Nici gand. Pot simula temporar una, dar cam atat. Si se aplica si pentru tipii pe care-i cunosc, chit ca p-aia nu i-am futut.
Daca esti interesat de subiect, sunt vreo coispe studii pe tema – ma refer la efectele asupra boracilor crescuti de single parents (de obicei, de mame). Si nici unul nu arata ceva pozitiv. Dimpotriva.
Dar, cum am zis, exista exceptii.
Nu am pe nimeni cu problema asta in familie, dar am 3 prieteni apropiati care au trecut prin proces cu sotiile. Una din ele e medic. Rata de succes: 33%, adica in doua cazuri nu a iesit nimic si ceilalti au gemeni.
Cauzele sunt multiple de fiecare parte, de la trompe infundate (unul din cazuri), probleme de atasament, spermatozoizi blegi (a nu se lua ca termen medical, chiar nu stiu cum se numeste), probleme de retentie a sarcinii etc. Varsta e unul din factorii majori, dar nu singurul. Si am colege care la 30 de ani deja faceau tratamente, am aflat intamplator cand si-au trimis niste documente medicale la imprimanta fara PIN si le-au lasat acolo.
La barbati e un pic mai simplu, ca spermatozoizii se produc cu milioanele, daca reduci milioanele la jumatate tot cu atatea cifre se scriu pe hartie. Nu e grozav, dar inca mai e ceva care sa fecundeze, daca are ce. Stresul, sedentarismul, obezitatea si diabetul sunt niste factori, dar mai sunt si unii mai inediti gen hainele: pantalonii stramti omoara spermatozoizii din cauza temperaturii crescute. Sau lipsa de sex: “functia creaza organul” inseamna ca andropauza se poate instala extrem de devreme, temporar sau definitiv chiar si la varste care incep cu 3. Daca compar direct cu vremurile parintilor si bunicilor, sexul era acea chestie cotidiana pe care lumea o facea pur si simplu, chiar si cu japca, in mod curent. La tara sau la oras, mai de buna voie sau mai cu japca (nu facea nimeni prea mult caz de asta), cu nevasta sau cu profesioniste (a se vedea capitolul “Vineri” din Romanul adolescentului miop al lui Eliade), oamenii erau mult mai in forma pentru ca practicau mult mai mult. Acum exista violul conjugal, “no means no”, chestii care sunt bune dar care atunci nu existau si care explica in parte de ce lumea facea mai mult sex.
Cine vrea sa joace la loterie si sa faca copii la 40 de ani nu are decat sa o faca. Eu as dona si gloante celor care vor sa joace o ruleta ruseasca, sunt de parere ca fiecare are dreptul sa decida pentru el – inclusiv sa ia decizii proaste – si ca ce isi face omul cu mana lui e bun facut. Nu e vorba doar de zbierete noaptea la 40-45 de ani, ci si de recuperarea mamei, care e mult mai grea si incompleta, de placerea de a juca tenis cu fiica-ta, de a merge cu bicicleta pe munte cu fii-tu (ca la bere poti sa mergi si in cadru), chestii pe care nu le faci la 60-70 de ani ca la 40.
Eu până la 19 ani nu am spălat o haină/farfurie/pahar. Nu știam nici să folosesc aspirator sau mașină de spălat. Nu știam să prăjesc un ou in tigaie. Eram putoarea absolută…
Am plecat de acasă, și încet-încet nevoia și-a făcut treaba. O treabă bună, căci de pe la 25 am început să funcționez “autonom”.
1. Eu zic ca-cam da. Din moment ce nu e inca tehnologia de indreptat gene pusa la punct e un hint bun.
E ca si cum ai plati avansaul pentru decontul care vor trebui sa-l faca si copiii tai daca vor copii ( desigur, e ipotetic, dracu’ stie daca in viitor se vor mai face copii de vreun fel asa cum stim noi)
2. Nu mi se pare foarte-foarte trist. E o eliberare, pe de-o parte sa stii ca poti sa traiesti viata cum vrei tu fara consecinte. As da’ ia 10k de euro sa mai stiu ca e ok sa fiu un ratat, sa nu fac totul “bine”, ca imi permit si alte variante decat ” march or die” si ca pot sa am o viata misto scaldandu-ma in mediocritate. Nici nu glumesc, dar nu mai am acum optiunea asta. Nu regret copiii, dar nici optiunea cealalta nu suna chiar rau.
*Stiu ca vorbesc din punctul de vedere al unui barbat si stiu si ca femeile vad altfel lucrurile.
O parte din aia multi intra la stress si idiotenie- gen d-aia de au nevoie sa mearga la un curs unde li se explica cum se fac copiii, da’ presupun ca la corporatie nu te trimit la d-alea. Poate prin team buildinguri, da’ acolo e shooting practice nu e cu tutorial.
Stii, cei mai multi care se plang ca incearca au o viata de aia de tot timpul sunt agitati, ca promovarea, ca sedinta, ca go live-ul ca pula in pizda, ca hai repede un city break sa facem ceva, ah n-a mers.
Gen, ho, ba, pula mea, calm, ca inca nu ai copii sa te stresezi deja cu chestii d-astea. Aia dup-aia.
Plm, vorbesc de cunostiinte cu 10 ani mai tineri ca mine si ei la 23-24 aveau low sperm count pentru ca stress si erau pe tratament. Si nu erau salahori, sa moara de foame, sau ceva. Dimpotriva. Eram gen “pe bune, ai nevoie de ajutor? prietenul la nevoie se cunoaste”.
Nu, ca nu-mi place. Da am incercat sa beau doar cola timp de mai mult de-o luna. Aveam de ales intre cola si tigari, in functie de banii disponibili si le alegeam pe amandoua, cu moderatie.
Dar.
Pai da’ io n-am zis ca e obligatie, cu norma. Am zis ca e misto sa fii liber din punctul asta de vedere, atat.
Ca prezervativele, pastilele, steriletele, vasectomia sau avorturile lasa si ele un gust puternic amarui si nici nu-s gratis.
Nu pastrez astfel de oameni in jurul meu.
…si nici genul ala de oameni. Cred ca-ti poti imagina ca nu pot fi prieten cu astfel de fiinte – nu din vina lor, evident. Iti dai seama cum se uita oamenii de genul ala la unul ca mine care doarme pe bani si pe care-l doare-n pula de valorile companiei, nu?
Nu pot sa scriu mai multe pe tema, dar nu-i cazul. Nici de aia, nici de cealalta.
Nu is asa multi, la mine a inceput sa bubuie lista de facebook cu copii, doar ca tinzi sa i retii doar pe aia care se chinuie.
Da, da’ eu nu-i cunosc pe-aia. Vorbesc de aia pe care-i cunosc personal.
Eu n-am avut prea multe “prietene”, ca eram mai mult genul cu futut si pa. Da’ din alea pe care le-am avut, cel putin 3 o ard pe IVF. Cel putin. Una din ele m-a sunat pe vremea aia – era deja casatorita cu altul – sa ma intrebe (cu alte cuvinte si ocolisuri si alte treburi) daca n-as putea s-o fut eu, ca nu trebuie sa afle nimeni vreodata etc. Let’s not go there =)
Ia in calcul 2 factori suplimentari si o sa vezi de ce iesi la 25%:
1. 10% din femei. Daca iei in calcul si X% din barbati, o sa iasa peste 10% din cupluri.
2. selection bias. Probabil aia pe care ii stii sunt mai carieristi, au incercat mai tarziu cu rezultate mai proaste, nu la 18 ani. De fapt in corporatii poti sa ajungi la peste 25% usor.
Si au 16 ani? Stii, aparatul ala de produs ovule incepe sa se scoata pe banda pe la 12-14 ani, la 30 deja incep sa vina alea expirate, mai intai cate unu-doua si dupa aia numai din alea. Nu zic ca e o idee grozava sa faca lumea copii la 15-16 ani, ca bunicile noastre, doar spun cum functioneaza biologic oamenii: pot face copii inainte sa se simta ei confortabil sa o faca.
Asa e, de aia sarantocii care n-au dupa ce bea apa fac droaia de boraci si pe urma ii lasa prin spitale si orfelinate. Si fix aia se inmultesc ca iepurii, ca mama-natura nu tine cont de aptitudinile tale parintesti si portofel. Aia sigur n-au gene defective, lol. De aia avem trilioane de cazuri lacrimogene cu “15 frati din 4 tati care locuiesc intr-o camera insalubra, sa facem donatii sa manance si ei un snitel”. In timp ce ai naibii corporatisti si corporatiste se chinuie prin clinicile de fertilizare si fac coada la IVF, ca isi doresc macar un borac, de preferinta fara Down si alte trisomii. Astia ar trebui sa renunte, ca doar mama-natura stie cel mai bine ce ar trebui perpetuat si ce nu, nu-i asa?
Nasol, si eu care speram sa avem o relatie candva… :))
Nu stiu, din nou, or fi studii, dar eu am intalnit multi tipi din familii normale mult mult mai avariati ca mine. Adica nu stiu ce sa cred, desi la tipe iti dau dreptate, cum auzeam ca fata vorbeste rau de familie/parinti/relatia cu tatal, stiam ca ma asteapta distractie maxima, dar de durata scurta. Adica la tipe aia cu daddy issues nu e mit, dar la barbati nu stiu ce sa zic. Poate sunt subiectiv ca e vorba de mine, si poate ca nu o luam razna nasol cand eram pusti de aveam ceva figura paterna, dar dupa 22+ mi se pare ca imi merge destul de ok, asa ca nu prea inteleg problema.
Din cate am inteles, tu ai avut 2 parinti si tot te-ai bagat in chestii aiurea cat incape, plecat de acasa, etc. Nu stiu cum sunt eu afectat, nu ma simt in vreun fel.
Daca e sa fim sinceri, cam au de ales intre a fi corporatisti si a avea o viata. Si daca aleg corporatia, well, plm, nu prea poti da vina pe vreun zeu pentru asta, nu?
Adica, puteam si eu sa aleg corporatia, da’ insemna ca mai amanam treaba cu copiii vreo 3-4 ani cel putin. Poate era o idee buna – dpdv al carierei sigur era. Da’ poate nu.
Sunt exceptii in ambele parti, boss. Iti zic cum stau lucrurile si atat, chiar e nevoie sa detaliez?
Bineinteles c-am facut chestii care-ar putea fi numite “nasoale”. Nu le neg, nu le “retrag”. Si bineinteles ca am avut conflicte cu parintii and shit pe tema asta – chestii care iarasi pot fi numite “nasoale”. Si bineinteles ca multe altele.
DAR, in ciuda a ceea ce scriu uneori (sau, ma rog, in ciuda modului in care e citit ce scriu eu), sunt perfectly balanced din punct de vedere emotional/social and shit si pot incepe/intretine/pastra o relatie, nu o ard emo/bipolar, nu am problemele alea de care vorbesc si, in ciuda tuturor conflictelor, imi respect parintii. Nu e vorba ca respect ce au facut ei, their “achievements”, cum ar veni, ci pe ei, ca persoane si pe ce-au incercat sa faca (chiar si unde au dat-o-n bara). Am o idee clara de cum se-nclina balanta intr-o relatie, roluri, interpretare si restul.
Adica, inteleg c-a fost intre “faci ca mine” si “sau pleci de-aici” si bineinteles ca nu aprob chestia asta si modu’ in care am ajuns eu homeless, dar inteleg perfect de ce au gandit asa cum au gandit si ca nu incercau sa fie rai, ci pur si simplu nu-i ducea capul mai mult – ca n-avea cum. Inteleg ca erau fucked up de tranzitie, lipsa de intelegere/cunostinte, da’ mi-au dat modelul functional in partea importanta – pana atunci. Gen formarea a fost foarte-foarte buna, motiv pentru care ii respect.
Privesti chestia asta prea … ingust.
Rezumat, ca n-am timp, se face ora 5 imediat si dispar.
Un borac crescut de o mama singura nu a avut in copilarie/adolescenta modelul masculin acolo (si e foarte important, in ciuda internetului neoliberal/socialist/sjw). Mult mai important decat pot intelege cei mai multi, pentru ca tatal (inca) reprezinta autoritatea in familie, omul care aduce banii etc (cunosc, sunt exceptii, blahblah, irelevant).
Daca a fost crescut de-o mama singura, a experimentat cel mult instabilitatea data de partenerii mamei – daca i-a vazut/intalnit – si daca i-a vazut/intalnit, a retinut din toata aia doar instabilitatea aia. Relatii, emotii, chestii. O sa aiba fix din pula succes pe plan social/emotional, pentru ca intotdeauna se va astepta ca persoana aia sa dispara – si din cauza acestei temeri (si nu, nu-s constienti de asta) se comporta de asa natura incat persoana aia chiar dispare.
Daca a fost crescut de-o mama singura, a trait cu o copilarie mai meh – in general – pentru ca pula mea, e cam greu sa cresti un copil cu un singur salariu, cu timpul unui singur parinte, fara a putea delega. Si, mai devreme sau mai tarziu, apar frustrarile (pe care ti le versi pe borac) si fixurile (pe care i le transmiti; de exemplu, aia cu vasele/chiuveta; nu c-ar fi ceva in neregula cu asta). Chestii pe care le va avea si el. Si de la tine – frustrata lesinata, fara timp si cu nervii-n pioneze – va invata si copilul ala cum sa trateze alti oameni. Cam ce succes va avea in societate cu trasaturile alea n-are sens sa-ti explic eu.
…si astea sunt doar problemele de suprafata si nici macar toate alea importante.
(ma opresc aici cu partea aia, ca-i fara 10 si am de dat shutdowns in cateva minute).
Sigur, sigur, exista si aia mult mai fututi, proveniti din familii cu doi parinti. Ca nu te-ajuta sa ai doi parinti daca modelul de tata e ala alcoolic, eventual violator. Se poate intodeauna. Cum am zis, exista EXCEPTII (de ambele parti). Nici una nu-ti garanteaza ca X sau ca Y, dar statistic vorbind, aia crescuti de mame singure vor fi fucked up (si mai ales alea – care isi dau constant tesle-n tate la maturitate, ca n-au coaie).
Se poate trata, se poate pula mea (mai ales cu multa intelegere din partea partenerilor/amicilor/colegilor), da’ statistic si by default, they’re completely fucked si tot statistic, partenerii, amicii si colegii n-au timp de toti psihopatii retardati.
Cam asa-i treaba. As putea dezvolta (cale de vreo treime de carte), da’ cum am zis, e aproape 5 si am si eu niste treaba. In plus, daca tot zici ca esti una din exceptii, nu te-ar ajuta la nimic…si nici eu nu mi-am propus chiar sa ofensez pe toata lumea azi, iti dai seama =)
Iti garantez ca daca iei la rand oamenii care-au avut relatii cu de-astia proveniti din familii “cu un parinte”, iti vor spune unele chestii de-aici ^
@ Vinil, oricat de inedit ar parea in lumea de azi, influenta tatalui, nu a mamei, este cea mai importanta :)) si da, fireste ca decat un cuplu imposibil, unde curg pumnii si farfuriile sparte, mai bine divort si single parent. Dar asta nu schimba cu nimic faptul pe care l-am precizat initial, ca daca -i mama single parent-ul ala, iese de belea. In putine cazuri in care single-u e tata, e mai bine. N-o sa ti vina sa crezi, dar chiar si daca are fata in intretinere, sansa ca ea sa fie un caracter echilibrat e muuuult mai mare decat daca ramane cu ma-sa :)). Nemaivorbind ca , in cazul unui baiat crescut de tata, e clar mult mai bine. Si da, bineinteles ca s cazuri cand tatal e betiv, degenerat sau alte alea, si atunci e naspa, dar nu vorbim de alea. Exceptii, sa zicem. Ba, mai mult, faptul ca a ajuns asa, s-ar putea sa aiba iar legatura cu descendenta lui materna =))
Apropo de infertilitate si IVF, am vazut un film fain pe Netflix despre un cuplu care a amanat sa aiba copii pana la 40 ani si apoi a fost mai greu- Private Life. Eu am puit dupa 30 de ani, dar inainte de 35 si nu am avut probleme, am ramas embarazada rapid, am avut noroc- eu credeam ca dureaza macar un an la varsta asta.
Cunosc un cuplu care a incercat timp de 10 fuckin’ ani sa faca un copil si au reusit intr-un tarziu dupa multe tratamente si fertilizari (care te cam distrug fizic si psihic) si l-au trimis la Tagesmutter (o tipa care are grija de 5-10 copii, dar la ea acasa) de la 1 an pentru ca era coplesitor de greu sa aiba grija de el. Te chinui 10 ani sa-l faci si apoi il parchezi intr-o cresa- eu i-am judecat si apoi am vazut si eu cum e cu varsta asta.
Mie mi-ar fi placut ca mama sa fie single parent, ne era mai bine. Eu am tot implorat-o de pe la vreo 6-7 ani, dar nu si nu. Si tata nici macar n-avea bani, cheltuia tot ce producea, chiar si mai mult. Numai ca ii era frica de gura lumii care e bineinteles mai importanta decat sanatatea plozilor tai si de faptul ca trebuie sa imparta apartamentul si cum o sa traim noi trei intr-o garsoniera, ce-o sa zica lumea.
Cred ca este greu sa te desparti, dar cand teroarea asupra ta si a copiiilor mici e zilnica si se lasa cu amenintari de taiat bebele noaptea cu toporul si de plimbat noaptea pe hol cu cutite de vanatoare si scos sunete de psihopat si amenintat cu hacuirea, no, te mai gandesti. Plus multe alte chestii si cine stie cat am mai uitat. Daddy chiar seamana fizic cu monstrul de la Caracal. Sau semana, ca nu l-am vazut de ceva timp. Astept in orice moment sa ajunga si el la Acces Direct ca l-a parasit familia si n-are ce manca. Si vecinii o sa spuna ca el e un om bun, da buna ziua, taie gardul viu,etc., dar nevasta e o cutra si copiii niste nerecunoscatori. Inca imparte casa cu mama, inca nu ajunge la TV.
@ Deria
Eu ma gandeam in disperarea mea sa apelez la un psihiatru de copii in prima luna dupa ce fiul meu ce mic s-a nascut, cel de 2 ani era complet incontrolabil, nu te mai puteai intelege cu el, era ca o fiara salbaticita, sa faca cat mai multe cacaturi pentru a fi numai el in centrul atentiei, de parca nu era deja. Dar i-a trecut in mod miraculos dupa ziua lui cand l-am pupat toti in cur si a primit o droaie de cadouri. El era bagat in seama si inainte, dar no. Bine ca a trecut.
Eu sper ca totusi pana la 10 ani cat spuneai ca are fiica ta ii trece incapatanarea. La 10 ani e aproape adult (in gandire). Aproape. Nu-mi sariti in cap, eu asa imi amintesc. Sau la 12 oricum.
Depinde de multi factori.
Si eu am fost crescut de single parent, mama, in spetza, dar gen taica meu mai era around. Si da, femeile singure dezvolta chestii nasoale, plus maica mea chiar are niste chestii de OCD/isterie/paranoia pe acolo mai pronuntate, pe care evident ca le neaga si nu le-a tratat ever.
Dar nu ma consider (atat de) disfunctional incat sa nu pot sa ma integrez in societate sau sa am niste relatii cu sexul opus.Pitici pe creier toti avem, e important insa daca poti sa iti dezvolti latura aia rationala prin care sa te autoanalizezi si sa ai puterea sa recunosti ce e defect si sa incerci sa indrepti. Nu e deloc usor si nu multe persoane is facute pentru asta. Iti trebuie niste chestii sa privesti in tine si sa iti dai seama ce e fucked up. Dar iti aduce avantajul ca le mai poti calibra pe ici pe colo si sa mai ungi mecanismele, daca te documentezi cu niste chestii.
Eu am king of a lack of doing anything skilfull, gen is cam praf la chestii de finete/precizie/coordonare motorie bla bla. Nu-s atat de handicapat incat sa nu ma pot incheia la sireturi sau sa nu conduc masini sau stuff, dar de cand ma stiu am avut asa un clumsiness in mine gen scapat chestii etc. Pana la urma m-am diagnosticat singur clinic in urma cu cativa ani bazat pe niste studii clinice, m-am linistit ca nu-s retarded si e doar una din chestiile cu care trebuie sa inveti sa traiesti. But din cauza asta sa evit chestiile extrem de practice/de precizie pentru ca stiu ca nu sunt bun la ele. Si nici nu ma prea intereseaza.Si nu e chestie de practica. Acuma daca asta ma face mai putin barbat in ochii unora, plm, asta e, mai beau o bere.
In ce priveste copii, nici eu nici partenera nu sumte foarte convinsi ca vrem, desi avem amandoi spre 32-33 de ani. Cateodata ma vad parinte, cateodata nu. In plus, cum estimez eu ca merg lucrurile va mai dura cativa ani pana sa avem gen un job stabil si sa le hotaram sa ramane intr-un anume loc/tzara, momentan suntem mai mult ca tiganii cu cortul. So great succes. Pe de alta parte e suer fain sa te duci in concedii efectiv unde vrei fara sa fii legat de copii. Vom vedea.
Tu stii mai bine, da’ daca acum esti casatorita si cu copii, poate ca a ajutat si sa recunosti imediat la un barbat niste patterns de care nu ai chef, nu?
Na las-o-n pula de argument, gen e bine ca ai crescut cu un psihopat alcoolic ca sa stii ce sa eviti ca adult?! wtf
Nah, nu stiu, in afara de cateva tipe cu probleme de genul, dar am intalnit tipe cu probleme care puteau sa aiba 3 parinti si tot nebune erau, nu am remarcat diferente prea serioase. Am luat-o personal fiindca sunt in situatia asta, si nu am avut vreo problema cu pastrarea relatiilor daca imi doream asta, sau cu afectiunea, si saracia m-a facut doar mai hotarat sa nu continui ciclul asta si sa muncesc serios, cam fug dupa tine si Orbul. Iar aia cu farfuriile era perfect justificata, m-a invatat sa curat mereu dupa mine si sa nu astept sclavi, sa consider ca daca o tipa imi gateste, imi face o favoare, nu am vreun drept sa fou tratat ca familia regala de catre femei. Asta in cazul in care nu e casnica, ca n-am locuit cu tipe casnice dar ar fi justificat de eu as aduce banii.
Iar faza cu lipsa de coaie…nu o iau personal. Inchidem subiectul, ca nu vreau sa facem blogul “viata lui Alex”, dar eu nu am observat tiparul pe care il sustineti voi. Ba chiar am avut o copilarie fun, eram pe afara si ne bateam cu tigani, nu pe tableta 24/24, am prieteni buni cu care ma jucam la 5 ani, sau pe care i-am cunoscut in liceu printr-a noua, femei…cred ca doar 2 m-au parasit, si nu fu paguba.
@Manowar: Cand incep sa ma gandesc la trecut si la cum sunt eu acum, la alegerile pe care le fac parca are sens asta cu actiunile/defectele pe care le preluam de la parinti. Cum se numeste chestia asta in psihologie ? Vreau sa citesc mai mult. Din experienta ta se mai poate schimba ceva ? Sau treci prin iad pentru o schimbare minora ?
Si altfel avea sansa sa recunoasca la maul multi barbati patterns de care nu are chef, nu?
Statisticile astea cu copiii de single parent cresc mai naspa nu sunt calitative ci cantitative.
Adica e o treaba simpla. In mare, e destul de solicitant sa cresti un copil in termeni ok si in doi parinti. Si sa-i oferi atentie, grija si ce mai mint socilogii ca ar avea nevoie pe langa bani.
In 1 nu are cum sa fie decat mai greu.
Unii se descurca onorabil si in 1, in functie de ambitii personale, potential si efort, etc.
Celor mai multi le e prea greu si-s nevoiti sa mai taie din colturi pe ici pe colo si, da, au propriile tinichele care se pot reflecta asupra copiilor.
Dar nu as trage concluziile unor studii cantitative asupra posibilitatii ca un copil sa creasca bine cu un parinte sau cu 2.
Daca ala un parinte il iubeste la modul , iubeste sa fie parinte, sau macar se dedica, e destul – am cazuri in familie. Matusii mele ii spunem maimulti nepoti Muti, si-a crescut copiii mai mult de jumatate din timp SP, mi-am petrecut liceul si eu la ea si a avut grija de mine ( atata cat are nevoie de grija un adolescent destul de independent) si de frate-meu si de copiii copiilor ei, ba in seara asta ale mele merg sa doarma la ea, lol.
N-a fost o poveste Disney sa-si creasca singura copiii , nici pentru ei nici pentru ea, dar trebuie ca i-a placut asta si stiu eu destui -zic majoritatea- care n-au avut macar un parinte din doi care ofere atata.
Eu cred ca le recunosteam si altfel, nu cred ca a meritat.
Tatal mamei mele era si el un monstru (betiv, violent, futangiul satului, omora cateii nou nascuti femele izbindu-i de copacul din fundul gradinii- nu de placere, e drept, ci pentru ca nu avea nevoie de atatea femele- cu noi, nepotii se purta fain). A ramas orfan de mic bunicul meu, oare de-asta a fost asa bad ass? Asa toti ne putem gasi o scuza. In spiritul familiei, mama si-a gasit si ea un monstru betiv, dar care nu prea era violent, dar se plimba cu topoare si cutite de vanatoare pe la usa noastra in camera in care eram baricadati. si urla ca ne omoara si radea diabolic. Mai spargea si usa din cand in cand (era de sticla) si radea iar sinistru. Mai fugeam pe la rude. Mai deschideam geamul si il imploram pe vecinul de deasupra sa sune la politie ca ne omoara- nu aveam telefon (bineinteles ca ne ignora, chiar daca ne intelegeam bine). Stiu ca suna funny, dar nu e. Ma mir ca n-am fugit de acasa la 10-12 ani, eram prea bleaga, plus ca te si obisnuiesti intr-un fel cu stilul asta de viata, cu teroarea asta psihica.
Deci, I’ll pass. Bine, eu nu pot, ca deja s-a intamplat, dar pot sa spun ca futaiul asta psihic timp de atatia ani te cam schilodeste. Mai bine era mama singura. Oricum era deja nervoasa si terminata si avea cateodata niste ”crize” de nu avea aer si avea impresia ca se sufoca (probabil atacuri de panica, habar n-am, eram copil). Mai rau nu putea fi. Mai distrusa decat sunt acum nu cred ca ajungeam. Sunt functionala si nu sunt pe pastile sau pe droguri sau alcool, dar totusi.
Asa ca eu consider ca e mai bine cu un single parent cat de cat decent decat intr-o familie cu un tata violent/psihopat/betiv.
@Fery exact! Iti dau eu facebook-ul a 3 pizde crescute de mame care numai din betivi in betivi si-n hipsteri boemi care-i ofera senzatii tari si multa mizerie, in rest ?
@Akhe
Daca’s faine le vreau eu :))
Stiu caz concret asa, din pacate, nu a fost FIV, inseminare, a fost sarcina obtinuta natural. Dar natura…
@D
E ceva seriously wrong cu lumea asta. Adica daca tu ai avut 10.000 de iepuroi de dat pana acum pentru a indrepta niste wrong-uri, imi inchipui ca ii puteai asigura urmasului toate conditiile necesare unei dezvoltari armonioase.
Pe cand altii care n-au nici dupa ce bea apa puiesc in nestire, anu’ si carlanu’, Domnu’ a dat, sa fie cu noroc. Si cresc copchiii aia cu cm de noroi sub unghii si mancand mamaliga cu ceapa si cam atat.
Dcplm e asa…
@Armpitbug
Fie-mea a inceput sa exhibit incapatanarea asta feroce pe la 3 ani si nici gand sa-i treaca. Ma si sperie, uneori, pentru ca isi pune efectiv in pericol integritatea fizica doar ca sa fie cum vrea ea. P-orma vine si imi spune “ai avut dreptate, de ce tre’ sa ai mereu dreptate, I hate you”. :))))))
Like la articol
Modeling behavio(u)r.
Nu era vorba ca “a meritat”. Nu iti puteai alege parintii. Nimeni nu poate. Ai jucat ce carti ti-au picat. Ce spuneam e ca ti-a fost si iti este de folos. Era mai bine cu un parinte model? Poate. Poate nu. Nu stii ce fel de om ai fi fost si cat de mult te-a schimbat asa ceva. Poate ca in mai bine decat altfel.
La asta ma refeream.
Ia-o altfel. Vezi niste sportivi – batausi in general – crescuti de single mothers. Sau de un tata violent. Au luat atata bataie prin cartier si/sau acasa incat au transformat-o in ceva (mai) pozitiv. Era mai bine sa nu ia bataie, desigur. Dar poate atunci erau angajati la Tesco si mureau de foame. You’ll never know.
Si tu si Fery ati interpretat gresit ce spuneam. Va ajuta cu ceva daca va dau exemplul personal?
Nu stiu de unde ai scos-o pe asta, ca eu nu ti-am zis asa ceva.
Ti-am zis niste tipare care STATISTIC sunt confirmate. Ca nu ti se aplica tie? Foarte bine. Exista exceptii, cum spuneam.
Barbatii/tatii sunt Lumina Lumii =)), oricat de bombastic ar suna asta. A nu se confunda cu masculii. Un barbat e ceva mai mult decat un mascul si doar el pot face lucrurile sa mearga. Inca nu avem un exrmplu in care ar functiona altfel. Cu femeia la control, cum se tot impinge agenda asta, all hell will break lose! De inceput, a inceput deja. Poate, totusi, nu continua. Nu prea mult, oricum
@orbu: e mișto în teorie, ori în cazurile în care ca bărbat, mai “schimbi pământul din glastra” – puțini sunt bărbații care acceptă că femeile lor să facă la fel, însă. Deci, o aiureala…
Pe mine nu m-a deranjat niciodată că eu și tipa cu care eram atunci ne-am luat măsuri de precauție ca să evităm o sarcină, dar nici nu am fost mai catolic decât Papa.
Nu mi-a fost de folos.
Acum urmeaza partea cea grea, eu trebuie sa imi cresc copiii fara sa ii fuck them up (prea tare), sa vedem cum sa o sa ma descurc EU, ca pe parintii mei i-am judecat si condamnat (pe buna dreptate, cred eu). E cam greu in perioada asta, fiul cel mare prefera sa urle si miorlaie in loc sa vorbeasca (si vorbeste bine) si saracul de bebe mic nu primeste suficienta atentie pentru ca trebuie sa fug dupa cel mare. Mama si bunica mea imi spun ca eu eram cuminte la varsta asta, unde ma puneai acolo stateam, dar nu imi vine sa cred. Cred ca au uitat.
Sorry, daca ai vrut sa zici ca o situatie absolut fututa are si un 1% de rezultat pozitiv (desi cauzalitatea e indoielnica), atunci my bad; inteleg ideea de make the most out of already fubar situation, but still. Dar daca ai vrut sa zici ca sa ai un parinte abuziv/violent “ajuta” la formarea unui copil (gen face diferenta dintre a ajunge vanzator la Tesco – arhetipul ratatului mediocru in discutia asta – si a se bate pana ajunge undeva mai sus de atata), atunci da-mi voie sa raman la parerea ca e un argument ce cacat.
@Armpitbug – chiar înțeleg ce zici, deși copilăria mea a fost diferita, dar am multi prieteni care au avut situații similare cu a ta – tata abuziv sau bețiv (foarte popular in Polonia) si mama victima sau nevasta de bețiv patologic. Aceleași probleme, dileme similare si mama care era absenta sau se răzbuna pe copii. Liniștea si echilibrul sunt un mare dar oferit copiilor.
Exista si cazuri de succes, de care zice Manowar, dar sunt rare. Regula pentru copii este de obicei sa repete greșelile părinților.
Nu stiu cum de nu ai inteles. Nu e vorba de cauzalitate.
Poti sa-ti alegi parinti, tara in care te nasti etc? Aparent…nu prea. Aia-i mana care ti-a intrat. Ce poti face, in schimb, e sa o joci cat mai bine si sa obtii cat mai mult cu/din ea.
Cine esti tu? Ce esti? Suma experientelor tale? Daca da, schimba ceva din ecuatie. Erai altceva, altcineva.
Ce zic e ca nu stiu daca erai mai bine – din orice punct de vedere. Poate ca da. Poate ca nu. La mine putea fi tata altfel (nu a fost rau sau ceva). Sa zicem…mai manierat. Mai educat. Mai putin de cartier, sa zicem. Si garantat as fi iesit eu mai nasol. Garantat.
Am inteles, no worries, numa ca nu-s de acord. Un mediu abuziv sever in copilarie nu duce la o competitivitate mai buna in societate ca adult. Ofc, statistic. Faptul ca de ex. tatal tau era ‘mai de cartier’ asa nu e echivalentul ca te alerga prin casa cu cutitul rupt in gura de beat. Daca prima varianta te face poate mai conectat cu realitatea, less pampered, varianta 2 sigur nu te face CEO. Din contra, tot statistic, victimele unor abuzuri severe si prelungite, mai ales din partea unor persoane care au rol de incredere (parinti), dezvolta in general mecanisme de coping submisive, ne-asertive, mutatii de stockholm samd. De aia nu-s de acord cu afirmatia ta.
Da’ nu am “afirmat” nicaieri asa ceva. Tot ce-am zis a fost ca i-a fost/ii este de folos. Ca nu-si putea alege alt tata oricum. Nu-i ca si cand te duci la magazinu’ de tati si zici ca vrei sa-l returnezi p-asta.
Point is, ti-a intrat o mana cu niste carti mai nasoale. Tot ce poti face e sa scoti ceva bun din ele – cat se poate. AIA e ceea ce-am afirmat eu. Eu, pe partea mea, am scos cat am putut din ce carti mi-au venit si aia-i tot ce puteam sa fac cu ele.
Daca ai putea sa dai timpul inapoi si sa schimbi o carte, ai sta mai bine la niste capitole, desigur. Dar overall…ai sta mai bine? Raspunsul e ca nu stii. Nu ai de unde sa stii. Experientele pe care le-ai avut te-au schimbat. In bine, in rau, in pula cu cerbul, dar te-au schimbat. Si habar nu ai ce/cum ai fi azi fara ele.
Cred ca trebuie sa-ti dau un exemplu, ca poate te ajuta sa intelegi mai bine (e reala 100% treaba asta). Tata avea un coleg cam tampit si cam violent. Ala avea un fiu – mai vorbeam cu el pe la gratare sau plm. Omul avea ceva “tovarasi” care se apucasera de spart masini and shit. Trebuia si asta sa iasa cu ei – si iesea. Eh, intr-o seara vine taica-su acasa si ii da sa zaca, genul ala de bataie gospodareasca – fara vreun motiv special, din cate am inteles eu. Asa ca asta zace. In aceeasi seara, toata gasca lui e arestata. Flagrant, alea. Asta nu, ca nu putea misca, lol. El statuse cuminte in pat.
E nasol sa te bata taica-tu, ma gandesc. Nu stiu, ca eu am furat vreo 3 palme toata viata, dar misto nu poate fi. Dar garantat e mai bine sa zaci o seara decat sa fii nepot pe celula cativa ani, ca restul.
Nu era vorba ca bataia te face CEO. Era vorba ca fiecare actiune si experienta schimba treburi. Poate in bine. Poate in rau. Ce-ar fi fost ala fara bataia aia? Nu stiu, dar cazier avea sigur. O zicea chiar el.
Alt exemplu? Eu. Vine tata intr-o zi – zi nasoala, tot asa, perioada de tranzitie, pula bani, pula orice. Ba, tre’ sa te lasi de prostiile tale cu calculatoare si internet si pula mea, ca n-o sa te putem tine noi in spinare pana la adanci batraneti, fa ceva serios, lasa tampeniile. Eu de colo…nu. Ba da, ca la mine-n casa stai si cat stai aici, faci cum zic eu; daca nu-ti convine, da-i drumu’ pe usa. Long story short, mda, am iesit pe usa. Fara a avea unde sa merg. Si-a cam ars-o baiatu’ homeless (plm, iti pui ambitia cu crizatul?).
E ceva misto la a fi homeless? Nu, din nici un punct de vedere. E cam groaznic, da’ hai sa nu stoarcem lacrimi cu de-astea p-aici. Si-am ajuns eu (am povestit) sa stau cu o stramba. E ceva misto la a fute o stramba din cand in cand? Hell, no. Dar, sa vezi, femeia avea si cateva chestii pozitive (locuinta, taica-su smecher grav, pula mea). Si ma gandesc eu la doua chestii.
1. Hai sa zicem ca lasam prostiile cu calculatoarele. OK, si ce faceam? Gen ce eram acum? Muncitor pe santier, in cazul ala bun de tot?
2. Acum vreo 20 de ani, plus-minus, au facut aia ditai “razia”, ca sa zic asa, printre aia care prestau d-alea cu internetu’, stii tu. Si coaie, mi-am “vazut” (vorba vine) toti cunoscutii prinsi. Cu probe gasite la ei acasa (ca plm, toti aveam comenzile prin sufragerii, gen, inclusiv eu), cu pula mea. Direct sentinta.
Eu, care-o arsesem homeless si o ardeam cu pizda aia, ghici ce? N-am fost de gasit. La mine pula probe – bine, ca nu stateam la adresa din buletin si nu ma deranjasem sa-mi schimb buletinul, evident. Dar, herpaderp, ce sa vezi, afla aia cumva (nu era prea greu) unde-o ardeam de fapt. Si, bai, baiatule, era suficient sa intre in apartamentul ala sau sa deschida masina pentru a avea toate probele de care ar fi putut avea nevoie. Numai ca…acolo nu au intrat. Nici n-au intrat in locuinta, nici n-au deschis masina (si era prospat incarcata din vama, trollololol). Ah, de ce n-au intrat? Ambele erau pe numele tatalui gagicii – si s-au gandit ei ca mai bine lasa, lol.
Acum, eu nu stiu ce-as fi facut fara treaba aia cu “faci cum zic eu sau…”. Habar nu am. Da’ pot sa-ti spun cu certitudine ce n-as fi facut: n-as fi fost acum in biroul asta infect scriind chestii pe pagina asta pe 650/zi. Garantat.
Am la activ 11 ani de incercari asidue cu tratamente peste tratamente and shit…. De la 28 pana la 34 in romania mi sa Zis ca sunt stresata si nebuna daia nu raman…. Moving in in tenerife 3 ani de doctori retarzi xa au si astia nebunii lor …de la 37 la 38 ani pierdut un an cu programul spaniol de stat de ivf…. Xa sami spuna ca nu ma pot ajura ca am mai multe probleme decat trebuie pentru incadrare gen si miau recomandat clinica privata…. Singurii nervi majori avuti au fost de ce plm miati pierdut un an din viata in loc sa ziceti de la inceput ia daici dute la privat gata…. Asigurarea privata acopera analizele, nu chiar toate dar 90 la suta…. Pt ivf tb sa ai minim 4 ani de asigurare plus ambii parteneri dub 40 de ani si sotul deja avea 41 cand am facut noi 4 de asigurare deci pica … Acum facem la privat, clinica super smechera totul complet 6500 euro.incepem in septembrie tratamentul ca astia au vrut sa repete ei toate analizele posibile si dureaza rezultatele. o fi mult sau putin nu stiu dar plm….asta apropo de comentul de mai sus de ce se asteapta atat….asa e viata cateodata…. Si da, am incercat si pe trezie si pe alcoale si pe orice doar doar:)))) in fine,de multe ori se ajunge la situatii din astea si trec anii si plm …
Fetelor, da ati incercat sa bagati steroizi in parteneri? Daca sperma lor e apa chioara, din pricina bautului, regimului haotic de viata, stres ori varsta, steroizii ajuta corpul sa multiplice secretia. Plud ca vor fute incredibil, e o chestie a steroizilor. Bine, s ar pute sa siba niste probleme cu inima, dar futaiul va fi furtunos iar zeama aia chioara se va ingrosa. Experienta personala, nu bat campii
Exista si chestii naturale, nu la fel de eficiente, cumm e spirulina
Fara sa ofensez pe nimeni: nu inteleg de ce sa te chinui sa ai copii daca nu iese. Adica, ani de zile pana sari de 40. Scuze, dar nu inteleg. Mai curand inteleg ca vrei sa cresti un copil, indiferent al cui o fi. De pilda, am colegi care au infiat copii. Ii apreciez foarte mult pentru treaba asta, adica, au dau o sansa unor tanci care nu aveau nici una.
Daca e vorba de transmis genele, vestea proasta e ca in maxim trei generatii sunt mari sanse sa nu mai ramana nimic din perechea … stramoasa. Plus ca prea putine lucruri bune se transmit ereditar, asa ca important e cum il “culturalizezi” pe copil.
Si legat de prapaditii care puiesc in nestire: GENELOR nu le pasa – vorba vine, ca nu-s constiente – ca unii au educatie, posibilitati etc. Ele replica programul.
Nu, ma. Nu. Aia-i o tampenie. Hai sa lamurim treaba asta, ca o aud cam des.
Treaba cu un copil e ca iti cam da viata peste cap. Ti-o cam fute. Timp, orar, bani, futut (ca nu prea poti sa-ti mai plimbi nevasta-n pula prin toata casa la orice ora, sa zicem), chestii pe care nu mai poti sa le faci, chestii. Am descris o parte din ele mai sus.
Singura chestie pe care-o pot spune e ca pula mea, daca tot o faci, daca tot iti futi viata, macar sa ai “satisfactia” ca e boracul tau. Si cand face o chestie buna/smechera (daca…), poti macar sa te bati cu pumnu’-n piept, pe sistemul “cine-s eu, futu-ma-n cur”. Ca daca sta cineva sa-l asculte pe tata, se mandreste cu boracii lui mai mult decat cu orice altceva. Daca sta cineva sa-l asculte, a facut cei mai frumosi si destepti copii de pe planeta. Efectiv se umfla-n pene mai ceva ca un cocalar care a castiga 100 de milioane de lire la loterie.
Pune problema altfel. Imagineaza-ti o bosoroaga d-aia de vreo 80 de ani. Abia se tine pe picioare. Are nevoie de ajutor si pentru a manca. Trebuie dusa la doctor. S-ar putea sa aiba nevoie de ajutor si la baie, daca nu-s prea subtil. OK. Acum gandeste-te ca baba aia e ma-ta. Eh, pentru ma-ta, poate ca te bagi – sa ajuti, sa cari, sa rezolvi, sa spargi banii, sa treburi. Ca-i ma-ta.
Ai face acelasi lucru si pentru o babaciune necunoscuta?
De voi nu stiu, da’ eu nu. No fucking way.
Si-n plus, nu-mi plac vrajelile astea SH. Daca boracu’ ala n-a fost destul de bun pentru parintii lui, nu-i destul de bun nici pentru mine.
Te chinui ca ai datoria asta, de aia. Ca vrei boracul tau, cu genele tale “defective”, sa il ai in burta, sa il cresti din prima zi. De ce ar trebui sa renunt la asta? Uite ca nu renunt si merg pana in panzele albe. Data viitoare bag 2 blastocisti, poate ies gemeni si se termina chinul. Daca nu, ii dau inainte. Faptul ca esti privilegiat si ai reusit sa te puiesti fara vreun leu cheltuit nu iti da dreptul sa te erijezi in judecatorul moral al cuplurilor care se lupta cu infertilitatea.
Boss, nu cred ca te judeca nimeni. E un subiect sensibil, da’ incearca sa-l citesti cu ceva detasare. E mai mult o chestie de “te invidiaza aia care au copii, ca se gandesc ce misto ar fi sa aiba si ei in continuare timp, sa futa la orice ora fara anticonceptionale and shit” 🙂
Foarte bine pentru tine daca asta vrei. Da-i inainte si succes.
Eh, pula, “datorie”. Totusi…
@Akhenaton
Sperma lui e ceas. La mine sunt pb din pacate.
@Zora
Inteleg perfect punctul tua de vedwre si pe hartie suna bine. Realitatea bste filmul. Arica, anii trec si de multe ori cel putin in cazul meu am sperat an dipa an ca voi gasi tratamentu, doctoru, explicatia si tot asa. Asta cat am fost in tra. Plecand din tara la 34 de ani unca e o varsta f ok zic eu de facut copii,am sperat xa aici vor afla doctorii care e pb. A durat alti 3 ani ca sa afke xa au aflat dar repet dupa 3 ani. De adoptie neam interesat f indeaprope numai ca eu romanxa, el neamt amandoi rezidenti permanenti in spania treaba cu adoptia e atat de dificika si costisitoare incat credema te lipsesti de tot. Neam interesat si vis a vis de romania, germania si spania…. Nu merge si nu intru in detalii dar daxa chiar te pasioneaza detaliile sami spui siti explic pe larg. Singura optiune care costa intre 20-45 de mii e adopti interntionala tari gen vietnam, china and shit. Am zie xa facem o singura incercare cu ivf, clinica asta aparent e cea mai buna din canare si doctora asta italianca se lauda ca din 2003 pana acu nu a avut nici un esec. Asa xa am zis o singura incercare e suficienta daca nu merge macar stiu ca am epuizat tot xe puteam face si cumva o sa e luam gandu de la a avea copii. Sa stii ca in ciuda greutatilor xare le intampini sa ai un copil faza asta cu nu te mai gandi si gata sau la ceti tb sau poate nu tie dat sa ai functioneaza doar in teorie. In practica eu am fost in depresii 3 ani si credema nu e usor sa iesi singur de acolo…. Stiu teoria la.perfectie, stiu f bine ca e vb strict de instinct ca daxa stau sa ma gandesc la rexe as gasi probabil nespe mii de motivatii sa nu am copil si tot asa. Stiu toate astea si totusi plm. La unele treburi presupun xa femeile suntem mai proaste 🙂
Si adoptia e ultima solutie, si nu prea sunt convinsa ca o s-o fac dupa ce epuizez toate celelalte solutii, ca parca n-as vrea sa ma ocup de ADN-ul Vasilicii din Vascauti care a turnat 10 copiii de la 15 ani. Nu. Abuzez de ingineria genetica pana cand o sa obtin ce vreau, punct. Chit ca imi fut organismul cu dozele de hormoni, chit ca ma ingras ca o vita pe steroizi, eu nu renunt.
Pai “necunoscuta” aia te-a crescut, ingrijit etc., deci nu e chiar necunoscuta. E chiar mama-ta, chiar daca nu biologica. Asa ceva ar trebui sa-i intrebam pe cei crescuti de altii, daca le e dor si vor sa-i stearga pe parintii biologici care i-au abandonat. Eu nu pot raspunde la intrebare, ca nu e cazul.
@Mano
Stii cam cum e? Oricat de stupid suna, aia are au ii invidiaza pe astia care nacem si invers. Ce simt eu cand vad o familie cu un copil gen plm…. Mias dori sa il am eu,sa fie al meu ,sa ma joc cu el sa plm.poate sunt si putin privilegiata din unele puncte de vedere la modul ca voi avea ajutor din toate punctele de vedere daca va veni deci nu pot sa ma pun in pielea xelor care au copii dar nau ajutor deloc
In rest D. Ai zis f bine xe ai zis…. Initial si eu vroiam macar doi acum am zis macar unu sa reusim
Da. Asta e ce vreau eu de fapt, sa simt sa stiu ca e al meu nu sa ma chinui pt copilu facut de altu daca tot o fac. Noi am luat in considerare toate variantrle mai akes sotu din cauza depresiei mele si a disperarii lui de a ma face sa trec peste si a avea un copil oricum
Dar eu sincer de fapt asta vreau. Legatura cre se creaza cu copilu cand e la tine in burta e unica si aia nici o adoptir no inlocuieste sau ju te face so simti. Asta cred eu:)
Ioana, cunosc o tipa la 43 de ani care a facut IVF in Cehia, cu ovocit donat. I-a iesit intr-un final, are o fetita perfect sanatoasa. E o lupta foarte grea, si eu am avut episoade depresive ca la carte, care s-au accentuat dupa pierderea sarcinii.
@D.
Iti doresc la cel mai sincer mod mult succes si sper sa reusiti. Ducem aceeasi lupta si noi si stiu ce inseamna, cat de dur si de frustrant este. Continua, nu iti pierde speranta:)
@D.
Stiu ce spui asa si eu stiu multe cazuri. Noi vom face aici in tenerife, este 6500 euro cost total ca astia neau dat tot impartit pe etape exact cat costa fiecare pastila, injectie,eco lol gen tot tot mega detaliat. Am zis ca facem aici si nu vreau s ma duc in alte tari, prefer acasa ca pt noi acasa e aici. Acum asteptam sa se faca septbrie sa demaram. Si eu am doua sarcini pierdute si stiu perfect ce inseamna…. Nu doresc nimanui. De kkt
Citeam un interviu cu un actor, am uitat care. Zicea ala ca le-a cerut parintilor un caine, cand era copil. Aia au fost de acord, dar numai daca pretinde timp de o luna ca are caine. Gen trezirea la muie dimineata, sa plimbi cainele imaginar prin ploaie inghetata. Ia piatra asta si arunc-o si apoi ridic-o. Si iar. Cand vii acasa, da-i drumul la plimbare cu cainele imaginar. Spala pe jos, ca s-a cacat cainele imaginar. Baga aspiratorul, ca e par de caine imaginar pe jos. Asa, cat sa arate ca poate avea grija de un caine. Cica dupa o saptamana a renuntat, nu a mai vrut caine.
Mai in gluma, mai in serios, eu le-as recomanda celor care nu au copii sa fie bone pentru o luna. La de-aia mici, nu la ghertoi mari. Fara parinti sau plm. Undeva la un orfelinat sau plm. Cam asa as face si cu copiii. Gen cat e ceasul? 2 AM? Trezirea, trebuie sa schimbi boracul. Stai treaza 20 de minute. Te-ai culcat la loc si e 3:30 AM? Trezirea, trebuie sa hranesti copilul. Cat e, 5? Pai, s-a pisat pe el, trezirea. S-a facut 7? Hai da-i drumu’ la pregatit biberoane, ce facem aici? E 8? Ia treci la hranit, pai, ce pula mea facem? Ah, futut? Pai, scoate-o dupa un minut si las-o pe altadata, ca s-a trezit boracu’. Ce sa faci? Sa iesi in oras? Ai innebunit? Nu se poate. Si tot asa, la 2-3 ore. Ca aia asa fac. Ia te uita, s-a facut deja 10, esti gata de Kegel, boss? Hai mai cu talent, ca la 10:30 ai de schimbat copilul si la 11:30 tre’ sa-i dai iarasi de haleala. Haida.
O luna tot asa. Nu cu somn, nu cu iesiri, nu cu futut, nu cu nimic. Si luna aia e la misto, ca-n realitate te-asteapta vreo 3 ani cam asa, plus-minus.
Sunt curios cata lume ar mai vrea copii dupa.
Cam asa e treaba cu invidia.
@Ioana
Multumesc pentru raspuns. Multa, multa bafta iti doresc! Sau cum sa zic. Sa vina bebe! 🙂
@Mano
stiu ce zici…. din pacate aici in afara de contactul cu copiii amicilor sau ocazional la plaja unde mai ma joc cu ei nu ai unde sa ai contact ca voluntar sau orfelinate sau treburi de genu.
Eu zic ca ma cunosc suficient de bine incat sa stiu clar ce imi doresc. Acum ca realitatea din teren poate fi coplet diferita de aia din capul meu iarasi sunt de acord dar pt mine asta e un risc asumat pe care logic sunt pregatita sa mil asum:)
Speram sa iasa in final si daca nu, macar caine avem lol… dar daca nu macar o sa stiu ca am facut tot ce am putut eu sa imi indeplinesc dorinta asta. Unii isi doresc case, masini sau treburi, eu nu miam dorit f tare chestii materiale niciodata poate si pt ca de fiecare data sau rezolvat lucrurile exact asa cum a trebuit si nu am avut probleme din punctul asta de vedere, material vorbind…… si pot sa zic ca singura chestie care miam dorito enorm si mio doresc in continuare a fost si este un copil. ce va fi dupa ce va veni si daca va veni nu am de unde sa stiu logic, dar eu sper ca in final voi avea copilul meu propriu si personal… vorba ta daca face ceva misto macar sa ma mandresc ca e al meu:)
aici te inteleg perfect….. in rest, om vedea ce o mai fi 🙂
@Zora
Multumim mult, sa fie:) vin si anunt aici:)))))))))))))))
D. vezi sa nu dezvolti patologie, cu disperarea asta ! si nu, vezi ca nu merge sa impingi treaba asta pana-ti futi corpul si capul. stii tu, poate iese pan ala urma, da daca esti pilaf, o sa descoperi ca nasterea lui a fost partea simpla
Aia e laba trista, boss. Ca ti se rupe pula de boracu’ amicilor. Incearca si tu ceva mai serios, gen ce-am descris mai devreme. Pe urma mai discutam.
Asa, cu boracul altuia, te doare-n pula. Urla o data, de doua ori, cat timp va vedeti. Nu, boss, cumpara the full experience – o data la doua ore, timp de o luna. Acolo sa vezi fun. Da’ baga si tu si ceva regim prin luna aia – ca ai de dat kilograme jos. Asa, cat sa n-ai energie nici sa respiri, da’ sa trebuiasca sa faci toate alea. Ca trebuie. Sa ai acolo de sters cacat zi-lumina, pizda rupta, regim cu exercitii, cel mult doua ore de somn, voma pe tine, pisat in par, un singur venit – si din ala sa incerci sa strangi bani, ca plm, o sa vreti o casa, nuuu? – si tot-tot-tot.
Cel mai tare e dupa 18 luni, pana la 3 ani. Cand incep sa iasa dintii. Acolo sa vezi urlete isterice toata noaptea. Si a doua zi la munca, evident. Trage, plavane, ca e nevoie de bani, de promovari, de pula mea. Baga mare. Trage-n orele alea dublu-triplu cat altii, ca aia cu care concurezi pleaca la 8-9 seara, daca e; tu nu poti, ca ai copil acasa.
La mine, aici, cred ca-s singurul care pleaca la 5. “Cultura companiei” aia e – stai pana e noapte afara, ce dracu’. Eu si/sau nevasta-mea tre’ sa ajungem sa luam boracu’ de la afterschool. Pai, cand ar fi vorba de o promovare (bine, nu-i cazul, ca eu sunt contractor si plecam oricum in cateva luni), iti dai seama cam care-ar fi sansele noastre, nuuuu?
Serios, cre’ ca daca ar fi obligatorie treaba asta (adica sa nu poti face boraci pana nu ai experimentat luna aia) ar disparea specia umana in cel mult 3 generatii. Eu unul imi bagam pula dupa a doua zi. In cel mai bun caz.
Cand am venit in UK, pana sa gasim chirie, eu si nevasta am stat la cumnati/sora-sa. In casa cu 3 copii mici (1,5, 3,5 si 5,5 ani) Inainte de episodul ala, eu si sotia ne cam gandeam (rar, ce-i drept) la facut plod. Dupa perioada aia am zis “stii ce, asteptam pana tarziu sau deloc” Hai sa ne bucuram de ce avem la momentul de fata.
@Mano
te cred si stiu si inteleg perfect tot ce spui tu acolo
ai perfecta dreptate doar ca fiecare caz e o secunda diferit… la modul urmator: maicamea din dotare e medic pediatru si se va muta aici cu tata… sunt copil singur la parinti si plm isi doresc si ei maxim un nepot …. deci ajutor aici pe partea asta
apoi… eu am o viata f lejera care nu ma obliga sa ma duc la job a doua zi, din fericire.
acu ne deschidem un restaurant micut aici … iarasi eu voi sta acasa ca prepodenderent se va ocupa sotul …. eu in gn stau la plaja, ma plimb, citesc, ma uit la filme, lol, diverse chestii care probabil nu vor mai fi la fel de intense dupa ce va veni copilul dar nu e o tragedie zic eu momentan. si muncesc de muncit dar cumva am oportunitatea sa muncesc cat, cum si cand vreau eu ceea ce e intradevar un mega ajutor … asa este in perioada asta cel putin, ce va fi peste 5 ani nu am de unde sa stiu dar astea sunt cartile care le am in mana la momentul asta
ca sa fac ce spui tu fizic nu am unde sau cum, ca as face
am cautat ceva voluntariat legat de copii de am innebunit si poate poate prin nordul tenerifeului sa gasesti desi nici acolo nu era o certitudine iar pt mine nu e extrem de usor sa ma duc in tenerife cand e cazu de voluntariat
si nu depinde de mine neaparat ci e un ocean intre insule plus ferrybotu il muta astia cand si cum au chef in ultimu timp…. deci nu e chestie ca nu vreau dar asa sa nimerit sa fie
pe de alta parte eu cred ca sunt suficienta de matura sau cum vrei sai spui sa ne descurcam cu un copil cand va veni. clar se va schimba toata viata, car stiu ca nu stau lucrurile chiar cum le romantez eu in mintea mea dar stiu ca voi avea ajutor si sprijin si nu va fi neaparat o chestie de nefacut:)
Pai, cel mai mic la un an si jumatate? Pai, ce-i asta, boss? Ala deja doarme. Ala deja poate sa manance. Ala deja nu mai boraste totul pe tine. Daca-i fata, e posibil sa mearga la olita si alte alea. Ala deja poate sa mearga cat de cat. Ala deja are stomacul format, nu mai urla la 2 ore ca vrea lapte – lapte pe care-l boraste pe tine dupa, da’ numai dupa ce-ti ragaie-n muie. Ala deja nu ti se mai pisa in par cand il schimbi. Ala nici macar colici nu mai are.
Nu, boss, aia-i versiunea shareware. Pai, cu ala-n casa poti sa dormi si sa futi (cu program, e adevarat, dar poti). Nu-i mare branza. Tre’ sa vezi the full monty – gen borac de vreo cateva saptamani sau de o luna. #valoare
ACESTA NU ESTE UN SFAT, da’ vezi ca-i mai usor sa rabzi toate gunoaiele alea cat esti tanar. Si e mai probabil sa faci mai usor boraci cat esti tanar. Doar ca-ti fute viata, evident. Hai pa cu viata, cu iesiri, cu vacante, cu futut cand/cum ai chef, cu cariera si tot – cel putin cativa ani. La modu’ “poti sa uiti complet de invatat nu stiu ce acasa”. Nici in gluma n-o sa zici asa ceva.
Sunt ceva mai usoare noptile nedormite cand esti tanar. Parerea mea. Din experienta.
Vorba aia, nu-i doresc neaparat nimanui, da’ daca ai de gand sa go full retard, recuperezi mai rapid/usor cand esti tanar.
Si eu cunosc cel doua cazuri printre cunoscuții mei care nu pot face copii. De fapt, a mai ramas un caz, ca unul a rezolvat-o, au reusit dupa 4 ani de tratamente si naște in septembrie, ne-au si invitat la botez. Eu le inteleg pe fetele de mai sus care spun ca incearca de mult timp. Pe mine nu ma ingrozea inainte gandul sa nu am copii cat ma ingrozea sa nu-i pot face. Cumva prima situatie era intotdeauna safe. Daca si cand voiam…pac. Si eu cred ca as fi ajuns in depresie din cauza asta. Iar adoptia nu-mi parea salvatoare. Eu, strict personal, stiu ca nu as fi facut asta pentru ca mie nu-mi plac toti copiii lumii, mie imi place doar al meu. Asta nu inseamna ca ii tratez pe ceilalti in vreun fel nedorit, doamne fere, dar pur si simplu, imi sunt indiferenti. Pentru copilul meu in schimb mi-as da si viata, ceea ce de altfel si fac zi de zi (in sensul bun). Este foarte adevarat ce zice Manowar cu lipsa de timp si noptile nedormite, dar astea sa zicem ca nu tin foarte mult. Mie cel mai groaznice mi se pare grijile constante pe care ti le faci pentru el mereu. La mine, daca suna cineva de la gradinita, imi sare inima din piept de 10 ori inainte de-a raspunde. Iar partea nasoala e ca astea nu cred ca se termina niciodata. Dar, una peste alta, strict din experienta mea, pentru mine copilul e cea mai mare realizare. Uite ca am zis-o. Chiar asa e. Avem o situatie ok material, la care am tras amandoi, dar pe mine partea asta, atata vreme cat nu-mi lipseste, nici nu-mi aduce satisfacții deosebite. Dorul ala care ti se face de copil cand esti la munca, de parca ai fi îndrăgostit tot timpul prima oara insa, e priceless.
Well, am ramas gravida pe la 32 de ani cam dupa aproape 1 an de la renuntarea la metode contraceptive, cand am fost impreuna cu sotul intr-un concediu in Amsterdam si ne-am futut nitel fumati. Nu ne apucase disperarea, parca-parca nitel doar orgoliul ca adica de ce nu sunt in stare raman insarcinata.
Sarcina fara probleme, am putut sa fac si jogging pana pe la vreo 34 de sapt de sarcina, totul mirobolant … pana s-a nascut ‘minunea’. Pe urma am vazut pe dracu’. A avut de la 3 zile reflux gastro-esofagian, adica bora ca o fantana arteziana. Urla ca naiba saracul copil pentru ca il ustura esofagul. Nu era niciodata satul pentru ca nu ii ramanea prea mult in stomac. Alaptat intr-una si dormit in cur cu copilul in brate vreo 3 ore din 24 pe zi (si nu legate) timp de 6 luni. Povestile alea cu nu poti merge nici la buda au fost foarte adevarate in cazul meu ca deh, nu il puteam lasa nesupravegheat ca sa nu se inece. Dusul dura maxim 5 minute (ce balsam de ) si asta cand era sotul acasa si mai tinea plodul in brate. Am suferit cumplit de foame, era imposibil sa mananc ceva mai complicat decat o tartina cu ceva (ai nevoie de o mana si te poti plimba cu mancarea prin casa cu plodul in brate). Ce sa sari din pula cand urla plodul ca nici nu ajungeam la partea cu intratul. Faptul ca era copilul meu ma facea sa raman acasa si sa am grija de el si sa nu o iau razna in lume, dar n-am cunoscut in perioada aia bucuria de a fi mama atat de trambitata de altii.
De la chestia cu borala si inconfortul si alaptatul continuu, copilul meu stia numai de ma-sa, ca numai ea poate sa ii implineasca nevoile, restul persoanelor erau bau-bau. Daca il lasam de nevoie ca trebuia sa merg la controale dupa nastere etc, parca eram cu pistolul la tampla ca urla si vomita si se deshidrateaza si mama ma-sii. Si-a dezvoltat o dependenta cumplita de mine, iar restul din familie nu contau.
Doamne cat ma bucur ca are acum 5 ani si jumatate si s-a desprins cat de cat, face cat mai multe lucruri singur, a vrut de pe la 4 ani camera lui si merge singur la culcare si inchide usa, vorbeste ca oamenii si mai spune si lucruri logice, se adapteaza repede in spatii noi si cu alti adulti. E parfum acum fata de ce a fost si in sfarsit ma pot bucura ca am un copil.
Pai dupa o varsta nici nu prea mai ai ce face, incep sa te doara toate, sa nu te mai intereseze ce te interesa la 20 si sa te intrebi ce pula o sa faci la 40, 50, 60. Multi nu mai sunt oricum activi pe plan emotional/sexual cum erau, incat sa si ocupe timpul cu a-si trai marea iubire, asa ca incepi sa te intrebi, cum umpli golul ala, ce te va mai motiva sa faci orice, acum ca, in teorie, ai casa/masina/partenerul rezolvat? Din punct de vedere psihic are mai mult sens sa iti doresti sa faci copii peste 30, 35, doar ca natura cumva nu e de acord cu asta. Cred ca de asta ai atatea probleme.
Cred ca starea aia de indragosteala de care zice Maria te face sa suporti toate cacaturile astea odioase. Ca investesti in boracul ala zi de zi, in speranta ca va iesi un om functional si nu un homeless drogat. Cat despre disperarea mea si posibila patologie care deriva din asta, eu zic ca inca am mintea intreaga si-s lucida, desi e al naibii de traumatizant sa elimini un fetus de 3 luni si pe urma sa-l vezi cu placenta cu tot.
@Mano
As zice ca e cam 50%-50% treaba cu violenta in familie si razbitul in viata in ciuda violentei din familie.
@Manowar
Am inteles in sfarsit ce ai vrut sa spui. In cazul meu, daca as putea acum sa schimb ceva in trecutul meu, oricat de mic, nu l-as fi cunoscut pe sotul meu, nu as avut copiii, as fi sfarsit poate mai rau etc.- The Butterfly Effect. Ai dreptate, chiar vorbeam de asta candva cu sotul meu. Dar tot ma mai bitch and whine din cand in cand pe aici, ma mai apuca cateodata.
@Mano
Pana si instructia de care ai spus devine cumva bearable daca ai ajutor. Mare, mare dreptate ai cand spui ca lipsa ajutorului distruge relatiile – si distruge relatiile pentru ca intai tampeste parintele sau parintii. Eu in intervalul de varsta 0-6 ani ai fie-mii am descoperit cacatul fiintelor umane intr-o asemenea masura, ca mi-am pierdut definitiv increderea in umanitate.
^Butterfly effect e o poveste romantata ( ma refer la ce e in mintea majoritatii cand se gandesc la conceptul asta) – ca vai, mi s-ar schimba viata iar eu o vreau pe asta de-acum. De fapt, habar n-ai cum sa ai. Tu de-acum , din situatia asta ai unele aprecieri care ar fi probabil invalide in alt scenariu. Barbatul sau femeia cu care esti acum sunt mai mult un aspect decorativ al vietii tale, daca e sa crezi in butterfly effect.
Eu mi-am intalnit sotia ca am ramas repetent, lol si ca am facut anterior niste alegeri nu neaparat din cele mai bune.
Sunt destul de convins ca daca lucrurile nu stateau asa nu ne-am fi cunoscut, ca am fost incidental in aceleasi locuri de mai multe ori inainte si nu ne-am ciocnit, nici nu aveam cum ca eram in “lumi paralele”.
Cum ar fi sa pun acum problema ca “ce bine ca am ramas repetent, lol again” ca altfel viata mea n-ar mai fi fost la fel , ca…
Hell, no!
Viata mea de-acum e ~misto ca am facut lucruri ca sa se transforme in misto.
Restul sunt detalii decorative, gen cu cine, ce, cand. Posibilitatile sunt nenumarate
Nu se pune problema de a te bucura de fail. Se pune problema ca poate te bucura cateva dintre efectele secundare. Ca ti-ai cunoscut sotia, de exemplu.
Nu stii asta. Crezi ca stii, dar nu stii. Poate cunosteai o gagica mai misto. Dar poate iti facea un copil cu Down sau cu autism feroce. Si hai sa vedem ce viata misto construiai tu dupa. Sau poate te duceai la o intalnire cu aia si te lovea o masina si beleai pula pana la cotor. Sau poate multe. NU STII.
Tu ziceai c-ai ajuns printr-o intamplare/ceva noroc pe treaba asta pe care-o faci acum. Poate dadeai de o gagica mult mai misto, atat de misto incat in ziua in care ai avut bafta aia sa n-o mai ai, ca erai bagat in pizda pana la umeri. Si acum erai un parlit de inginer – eventual unul care sa aiba nevoie de 10,000 de euro (pe care nu-i avea) pentru IVF. Habar n-ai.
Sigur, era posibil si sa ajungi un smecher care face milionu’ de lire pe luna. Asa e si asta. Habar n-avem.
Intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui e daca ti-ai juca situatia actuala pe un zar – ca poate iese la fel sau mai bine. Si de tine nu stiu, da’ eu nu.
Normal. Toti facem asta. Da’ tu ai da cu zarul?
Daca e vreunu’ care ar da cu zaru’, foarte bine, liber la scheunat. Da’ daca nu prea ati risca, eh, poate ca atunci e cum zic eu?
PS Bine ati venit la cursurile de dezvoltare personala. Lectia de azi: sa acceptam trecutul, ca nu-l putem schimba si sa ne bucuram de partile bune. Trollolol.
Cam stiu. Accidente se pot intampla, da’ cam stiu.
Ma bucur de asta, dar e o presupunere fara baze ca numai alaturi de fix un om poti fi fericit.
Problemele se rezolva in lumea mea cu if…then…else. Programare de baza. Snippet mai jos .
Asta-i doar de amuzament, sunt destul de ne-autist sa pot exprima mai literar ce-am scris mai jos.
While living.
If happy_marriage = 0 seek new wife.
While happy_marriage = 1
Stay with wife.
if wife->pregnant = 1.
do child->downtest
if child->ok = 0.
require_abortion(wife->child).
if wife->ok = 0.
happy_marriage = 0
endif.
endif.
endif.
if child->born = 1 and child->down = 1 then wife->consult( child->dump_to_foster)
happy_marriage = wife->ok.
if happy_marriage = 1 then
child->dump_to_foster.
endif.
Endwhile. .
Endflife.
Apropo, am facut teste de down in timpul sarcinii, si altele si am plecat de la premiza ca daca nu-i ok anulam si cu sotia din viata curenta. Si imi aduc aminte ca am discutat asta initial, ca asa-i frumos. Adica, sa stiu la ce ma inrolez.
Ti-am mai zis ca nu prea e noroc. Noroc e ala cand nu ai epuizat cam tot ce se poate epuiza in materie de fail. Noroc e cand stai in cur la bere si iti pica o pleasca in cap, nu cand intrebi pe toata lumea din toate partile pe care le cunosti cam ce programare lucreaza ei si cum se plateste, ca ti se pare tie ca php-ul nu prea e smecherie. Gen .
A fost tot asa cu if then else. Cu permanent check. Merge? Nu merge. Next. Merge? ,,,
Eram deja in pizda pana la umeri. Problema era ca nu pizda nu prea tinea de foame :/ .
Puteam sa fiu in pizda cu palarie cu tot, tot trebuia sa fac ceva pe tema.
Singura solutie era sa dau da o pizda care sa aiba ea resurse si sa si fie si mult mai misto.
Dar aia nu era o idee foarte rea, de fapt. Doar ca sa mi se intample asta tre’ sa am si eu ceva #valoare, iar eul de-atunci aparent aveam ceva handicap la capitolul asta, ca nu prea-mi dadeau buna ziua pe strada milionarele frumoase.
Erau fie cel putin la fel de sarace ca mine si misto sau nu -fie unele mai cu bani dar cu multe defecte/compromisuri de facut. Si, ce crezi, varianta asta am incercat-o. Nu mi-a convenit. Next.
Adica, cum vine asta, daca nu ramaneam repetent imi scadea sperm count-ul ? Interesanta corelatie de butterfly effect, da’ eu cred ca nu.
Nu aveam nevoie de 10k EUR nici intr-un caz pentru IVF ca nu am fost vreodata de acord sa am copiii cu IVF – simplu.
Sau sa adopt.
Set_happy_marriage = 0.
Si de ce parlit, plm? Ai idee ce te face parlit sau nu? Ca eu cred ca efortul (util) pe care il depui pe tema de a nu fi un parlit te scoate din zona aia.
Cred ca as fi putut foarte bine sofer de vidanja si tot as fi putut evita sa fiu un sofer parlit de vidanja. Ca n-am eu secvente de cod prea multe pentru a ma proteja de o meserie sau alta, dar tot ce am dezvoltat a fost, in principiu cod pentru “anti-parlit”, ca de saracie mi-e frica mai tare ca de moarte.
Daca mi-as pune problema asa ar insemna un singur lucru . Ca tre’ sa set_happy_marriage = 0 si atunci m-as gandi ca ba, puteam sa “aleg” sa nu raman repetent sau alte alegeri.
Dar daca ma gandesc invers -> Bai, daca n-as fi ramas repetent, daca nu as fi mers la facultatea asta, daca nu as fi refuzat sa plec in UK in 2005 ca ma asteptau niste purcoaie de bani de operat, iar sotia, care atunci nu era sotie, a zis ca ea nu poate sa ma urmeze in asa ceva -> nu am certitudini, evident, dar cred ca mi-as fi gasit cumva fericirea. Ce-ar fi insemnat aia, habar nu am . Asa cum spun , vad chestiile astea ca pe un aspect decorativ.
Nu pot sa imi pun problema daca as da viata de acum pe alta, ca nu am dat-o cand am avut optiunile de-a o face, asta ca prim argument.
Dar aia ar fi fost o alta viata, nu asta si n-ar fi nimic de dat. Si se intampla ca am incredere in mine ca m-as fi descurcat pe o plaja de variatie destul de larga a facturilor de mediu.
Desigur ca as fi fost influentat, sau ca aspectele decorative, de detaliu, ar fi fost altele, poate nici nu as fi fost vreodata programator, in alte conditii – de fapt vad foarte clar cateva posibilitati in sensul asta, dar nu conteaza – detalii.
*blockquote-ul e inca un mister pentru mine . Intr-o alta viata, in care n-as fi ramas repetent, probabil ca-l pun la fix.
Nu, da’ poate aia mai misto avea ea probleme. Se-ntampla.
“N-ai fost de acord” ca n-a fost cazul si n-a fost nevoie si plm. Cu nevasta asta. Da’ nu stii cum ar fi fost cu alta.
Nu-i pasa nimanui de eforturile tale, coaie. Da, 90% e munca, da’ restu’ de 10% nu prea. Asa, un gunoier munceste mult mai mult si mai constiincios ca mine. Da’ am senzatia ca ia mai putini bani pe ziua de azi. De ce? Ca n-a avut si n-are si n-o sa aiba aia 10%.
Sau poate te astepta un metrou cu care sa sari in aer.
Pai, daca n-ai dat-o, e ca mine, neamule, ia un loc.
Behehehe, cand e de riscat/pierdut, toti vreti sa n-aveti nimic de dat. Da’ nu-i asa. Ca daca schimbai ceva in ecuatie, nu mai aveai acelasi rezultat. Aia-ti ce spun eu. Asa, pe “joc si eu, ca la loz in plic, fara sa pierd nimic”, toti suntem ninja, multumesc.
Din acelasi motiv pentru care 90% din romulani sunt parliti. Nu intra zarul ALA. Sau intra cand nu trebuie. Sau alte alea.
Nu-i ca-n filme, boss. Da-le-n pula mea de filme, eu zic pe bune.
Serios, toata munca de pe planeta nu face doua flegme, la o adica. Primul meu job pe IT? M-a sictirit o pizda si-am plecat de la ea dimineata, in loc sa plec spre seara, cum era planificat. O proasta cu spasme, dupa juma’ de ora de conversatie mi-am dat seama ca e improbabil sa mi se scoale vreodata la ea. Asa ca m-am dus pana la ai mei. Tot in ziua aia a venit maica-mea acasa mai devreme cumva, nu stiu ce vrajeala, accident, incident. Si, de plictiseala, s-a apucat de citit ziarul – Romulania Leebera. Si-a vazut ea acolo un anunt cu ceva text pe care-l vazuse la mine la PC – in speta “linux”. Si pac, de ce nu aplici tu la astia?
Ba, nu eram bun la treaba aia. Cam spre deloc, asa. Gen altii nu m-ar fi angajat. Eh, am nimerit compania AIA pe baza anuntului aluia, de care am aflat de la maica-mea venita acasa dupa incidentul ALA, dupa ce-am plecat de pizda AIA. Chestii ultra-random.
Cateva chestii fara nici o legatura cu munca depusa de mine, cu nimic.
Si-am luat jobul ala. Si uite, nu-i chiar tragic. Mai departe, ca discuti de “ar fi fost si fara femeia aia, cu alta femeie”.
La jobul ala obtinut random, asa, la super bulan, am cunoscut o pizda. Si da-i si fute-o. Si cumva O ALTA PIZDA geloasa ne-a dat pe teava la tovarasu’ director. Nu era voie cu relatii intre and shit. Asa ca … tre’ sa plece unul din voi. Eu nu-mi cautam, mi-era lene, planuiam sa neg totul, evident, ca un #barbat #responsabil. Dar, ce sa vezi, a cautat tipa aia pentru mine. Si a gasit un job, a trimis ea CV-ul meu, mi-a zis dupa. Si l-am obtinut p-ala.
Si tot asa. ULTRA.RANDOM.
Da, fara skin in the game, toti ati fi dispusi sa mai dati cu zarul, “in alta viata”. Da’ n-aveti alta. O aveti p-asta. Si daca nu iesea 2-1 zarul ala la ocazia aia super random, sugeati pula pe brebenei cu toata munca depusa de voi, asa cum fac 9/10 romulani.
Ah, jobul asta? Eu ieseam la fostul job in pauza de o ora-doua cu un coleg. Lucram intr-un loc fara semnal (sunt blestemat de un an lol). In loc sa ies cu asta intr-o zi, am iesit singur – la alta ora. Colegul m-a sunat ca nu vine in ziua aia, ca s-a trezit cu o durere de spate si se pisa pe el de job, sta acasa. Asa ca am iesit la 11 in loc de 12-1. La 5 minute dupa ce am iesit (afara aveam CEVA semnal), m-a sunat recrutoarea de aici. Care altfel ar fi ajuns pe voicemail, pe care nu-l verific niciodata. Ete job. Ca s-a trezit colegul cu o durere de spate. Ah, inainte de asta? Cautam de vreo cateva luni ceva outside (IR35) si fix pula.
Si-am luat jobu’ asta. Trebuia sa ma intorc acasa in August. Gen acum, in doua saptamani. In loc de asta, e posibil (daca nu ma dau astia afara) sa ajung inapoi abia in Decembrie. Pai, pula mea, pot eu sa stiu ce s-ar fi intamplat daca ajungeam acasa intre August si Decembrie, gen oportunitati (castigate sau pierdute) si alte alea? Nu prea pot, nu.
Pampam. RAN USR.
Nu e random, bo$$, are ‘mniezo un plan.
Poate are. Poate. Habar n-am. Ce stiu e ca am obtinut cele mai hau-hau chestii in moduri care mie – om nu prea religios – mi se par destul de random.
La fel. Nu tine de femeie, nu tine de bani tine de ceea ce cred eu despre, cine ar trebui sa aiba copii, despre tehnologia curenta in materie de asta, si ceea ce inseamna IVF.
Un gunoier ar putea sa ajunga sefu’ la gunoi, un fel de Prigoana. Sau ar putea sa doar sa mature si sa scormoneasca in gunoi.
Ceea ce faci, conteaza. Numarul de neuroni si cum sunt conectati mai conteaza si aia.
Din viata ai sansa sa inveti.
Da, dar ala ma poate astepta si acum. Mare lucru.
Pai n-am dat-o ca nu s-a schimbat happy_marriage pe 0. Deh. Legea conservarii energiei.
Pai n-am zis nu. Treaba de cauzalitate. Da’ ca sa schimb ceva, trebuie sa fie avut nevoie sa schimb.
Ca sa nu mai fi ramas repetent trebuia sa fi renuntat mai devreme sa fiu un om de succes din “comert online” ( fara legatura, tocmai am avut o epifanie, lol ) da’ atunci as fi incercat altceva.
Eu nu propun ca viata mea actuala e repetitiva in alte conditii. Nici nu imi pasa catusi de putin de asta. Ce-ti spun e ca exista un numar indefinit de posibilitati de a fi avut o viata cel putin la fel de misto si in alte conditii, legat de alti oameni, preferabil nu cu catuse, tre’ doar sa le cauti.
Imi anunt accesul de grandomanie, Da’ 90% din romulani nu se ridica nici la nivelul la care pot sa imi suga pula. Nu ca nu le intra zaru’. Mie NU mi-au intrat zarurile. M-am saturat, in pula mea de paie scurte, dar la un moment dat le termini pe toate, sau inveti sa mai tragi cu ochiu sa tragi si d-alea lungi, mai trisand asa.
Pe scurt in clasa, cred ca a V-a tata era oarecum circumspect ca-i spuneam eu ca eu pot sa ma fac orice, ca nu cred in vocatie si chestii din astea.
Si la scoala, l-a intrebat pe diriginte, care, spre surprinderea mea, i-a spus cu subiect si predicat ca el n-a vazut pe cineva ca mine in timpul carierei lui si ca pot sa fiu, fara indoiala, orice doresc sa fiu, cand voi fi mare.
Acum, ca idee, de acolo pana la ce sunt acum e o mare risipa de potential. Nu cred ca sunt macar pe la jumatatea potentialului risipit :/ . Aici,da, conteaza circumstantele si faptul ca m-au atras multe cacaturi si ca ma pot focusa pe o chestie mai dificil.
Unde sunt acum eu am pierdut pariul cu mine. N-am luat niciun Nobel, n-am descoperit fuziunea la rece ( era la moda marota asta cand eram copil) – mai greu cand doar o freci la rece – in punctul asta pentru mine deja joc un joc cam pierdut.
Din “fericire” ma doare in pula, ca m-au atras chestiile lumesti mai mult si la aia m-am descurcat de minune, plm.
Prostii. Pai mereu e skin in the game. Ce zic e ca daca nu iesea 2-1 zarul ala la ocazia aia, poate iesea in mortii lui si el 6:6 d-atunci, sau macar 6:4 poarta in casa, si cu alt moral arunci iar zaru’ dupa 6:6 ca dupa 2-1.
Dar dupa o serie de 2:1, 2:2, pana te plictisesti incep sa intre babaroasele, in mare pentru ca incepi sa te prinzi cum se triseaza la jocul vietii si tu vii si imi spui, pai coaie, da’ mai dadeai tu 6:6-le asta daca nu era 2:1 ala?
Si-s doua probleme cu asta.
1) Convingerea ca 6:6 asta poate urma numai dupa 2:1 ala care are un fundament slab.
Sunt mai multe serii de evenimente care te pot duce in acelasi loc.
2) Convingerea ta ca 6:6-le de acum e mai misto decat daca dadeai 6:6 mai inainte. Care iar n-are niciun sens. 6-6 e 6-6 nu conteaza culoarea punctelor de pe zar -> aia-i un decorator.
pai poate el avea planuri cu aia religiosii, da’ tu-i stateai in drum si-a zis stai, coaie, ca asta nu ma lasa deloc in pace, sa-i dau un os sa rontaie la el, sa nu ma mai incurce p-aici :))
Da, neamule, da’ iti iesea 6:6 cand erai scos. Aia nu-ntelegi tu.
Aia nu-i nimic, la mine le-au zis ca-s cel mai destept copil pe care l-au vazut vreodata si ca o sa fiu, fara indoiala, un mare matematician (nu, serios, lol).
Hai, pula mea, o dam in ce-a zis nenea ala platit cu 15 milioane pe luna…Yeah, whatever.
Nu, coaie. Convingerea mea e ca-i meserie sa dai 6:6 cand dai tu primu’ cu zaru’. Da’ e mai putin meserie cand tocmai a-nceput linia si te-a scos adversarul. Ca parca nu-i chiar la fel.
Asta-nseamna 10% de care vorbesc eu. Intra zaru’, nu intra, conteaza cand si cum te gaseste.
Aia cu “munca” e pielea pulii. N-am mai muncit de aproape 15 ani. Si pe vremea cand munceam aveam parca vreo 500 sau 600 de euro pe luna. Nu mai stiu. Iar aia care munceau acolo si inca mai muncesc acolo au fost promovati and shit. Unii scot acum vreo 1300 de euro. Pe luna.
E plina lumea de prosti care muncesc.
*legat de bafta pe care o tot aduci in discutie cu ce fac eu acum. Ignori niste aspecte simple. Pana in 2017 castigam sub 3k EUR pe luna. Care pula mea bafta? Tu stii din cate chestii poti sa scoti banii astia – chiar si in Romania?
Stiu eu ca am castigat anterior 2014 si mai multi bani, muncind 2 chestii.
Asa, oare, nu puteam sa fiu eu si-acum angajat la aceeasi firma pe relativ acelasi salariu?
Cand am plecat de-acolo toata lumea mi-a zis, ba ce coaie ai, sa pleci asa , contractor cu 2 copii mici.
Anterior, cand am plecat de la celalalt job la fel. Colegii -> ba ce tupeu ai cu (un) copil mic sa pleci la un job mai nesigur.
Numai decizii pe care altii nu le iau – ca altii sunt niste ratati si nu-s siguri pe ce-au in pantaloni sau sub palarie, ei sunt siguri doar pe un job, pe colegi, pe MEDIUL DIN JURUL LOR care le e prielnic – parerea lor.
Am dat o data 6:6, nu mai intorc zarul. Eu nu-s asa. Ma doare in pula. Eu sunt sigur pe mine. Atat.
Avem un copil si am trecut prin chestii normale. Daca nu reuseam pe calea normala as fi infiat. Sunt mai multe avantaje :
– scapi de sarcina si primele 3 luni. Lunile alea mirifice cand ai halucinatii din cauza lipsei de somn, a oboselii si a foamei.
– alegi un copil sanatos in mod constient si subconstient
– copii sunt “talentatul domn Ripley”. Iti copie modul de a actiona, de a vorbi. Iti copie mimica fetei si ajung sa semene cu tine la nivel facial
– copii isi aleg personalitatea intre 1.5 – 2 ani. Poti sa fii sigur ca vor prelua mult de la tine.
La final ai un mini-me care se raporteaza doar la tine. Nu vad care ar fi difetenta fata de copilul propriu.
Nu, nu eram scos. Aveam avantaj fata de aia care au dat 2:1, ca nu termini viata dintr-un zar. Decat daca esti lenes. Eram pe metereze primul pe linie si pe coloana.
Eu nu zic ca nu poti sa ai accidente. Da alea se pot intampla si acum , in viata asta , pe care o am acum. Nici nu are rost sa-ti pierzi timpul gandindu-te la asta. Sufli in pumn si mai dai o data.
Eu cu asta-s de acord, ma, pula, predici corului. Pai, vorba aia, tu mie imi explici de plecat cu copii mici and shit? =))
Da’ ete, vorbesti de coaie – alea necesare pentru a lua decizii. Da, boss, si coaiele alea de unde le ai? Ia, cu subiect si predicat, ca sa revenim – ce zici tu, are aceleasi coaie unul crescut de doamna profesoara si domnul inginer intr-un mediu caldut, fara prea mari probleme? Ca eu zic c-are coaiele mai mari ala care vine de la tara, din locu’ se fuma macar de la 7 ani, daca nu de la 9. Ia vezi, daca schimbam un parinte, cum zici tu, mai ies coaiele alea la zar?
Ba, uite, cazul personal. Eu am invatat niste chestii de la mama. Pe altele de la tata.
Mama m-a invatat sa fiu un om onorabil, respectuos (nu, SERIOS), serios, de cuvant, alea-alea. M-a invatat sa-nvat limbi straine, de ce, cum sa le-nveti si restu’ harnelilor. Mi-a cumparat carti de citit – ca e important sa citesti, sa fii inteligent, sa pula mea. Sa nu trisezi, sa nu furi, sa nu, sa nu. Foarte corect.
Tata, pe de alta parte, e mai de cartier – genu’ de om pe care nu prea ai vrea sa-l inviti la masa, sa zicem. E adevarat, mama ma invata pe de-o parte sa tin domnisoarele de mana, sa nu le ating cu o floare, sa le conduc pana acasa seara. Tata, pe de alta parte, ma invata cum sa nu uit sa le bag domnisoarelor si-o pula-n cur in lift, “daca tot ai mers pana acolo”. Mama ma invata sa fiu unu’ inteligent, tata ma invata ca o fi bine sa fii inteligent, da’ un pumn bine plasat bate inteligenta – de la distanta. Mama ma invata sa fiu un om onorabil and shit. Tata ma-nvata ca e foarte bine sa fii un om onorabil, cu exceptia cazului in care ai mai mult de castigat daca minti/furi/dai in cap si ca nu e frumos sa minti decat daca minti cum trebuie, privind in ochi fara sa clipesti. Mama m-a invatat sa nu ma bag niciodata in batai, ca “al lui Xulescu a facut aia si a dat cu capul de asfalt si acum e retardat, saracutul”. Tata, pe de alta parte, imi explica lejer cum sa ma asigur ca da ala cu capu’ de asfalt, nu eu – ca la o adica are el oameni, daca iese nasol. Mai important, m-a invatat ca nu-i o tragedie sa-ti iei cateva-n muie daca merita riscul. Coaiele alea de care vorbesti tu. Si-as putea continua cu treaba asta cale de vreo 10 posturi mai lungi, da’ n-are sens, ca-s sigur ca prinzi tu ideea si-asa.
De la primu’ job la actualu’, mint cu nerusinare la interviuri si pe CV de se-nroseste hartia. Da’ cui pula mea-i pasa, ca maine-i vineri si mai baga baiatu’ o factura. Cicalacacichicea, boss.
Eh, daca schimbam in pula mea parintele din ecuatia asta si il inlocuim pe tata tot cu un onorabil de-asta (in teorie e un upgrade, ce dracu’), pai, ce-as fi eu acum? Exact: un ghertoi care-ar zice mersi la 1000 de euro – hai 1500 ca-i inflatie – pe luna. Cazul bun, asa.
Nu zic nu. Munca e 90%. Dar diferenta aia 10% face tot meciul.
Nush daca sa ma bucur sau sa ma intristez ca a mea nu e mini-me. Mai are si tupeul sa spuna “de unde stiu eu ca chiar sunt copilul tau? poate m-ai luat de la orfelinat”… N-am tinut sa-i astup urechile cand i-am raspuns…
Alt articol (de azi) pe tema
Mor aici.
[quote]Mama m-a invatat sa fiu un om onorabil, respectuos (nu, SERIOS), serios, de cuvant, alea-alea. M-a invatat sa-nvat limbi straine, de ce, cum sa le-nveti si restu’ harnelilor. Mi-a cumparat carti de citit – ca e important sa citesti, sa fii inteligent, sa pula mea. Sa nu trisezi, sa nu furi, sa nu, sa nu. Foarte corect.[/quote]
Am facut si eu asta. Si m-a intrebat daca m-am uitat in jur, sa vad cum e lumea in care traieste… :(( :(( :(( 4 reclamatii mi-a transmis administratoru’ marti, dintre care 2 la adresa ei… Plus inca 2 de la 2 vecine… Si am vorbit cu ea, si “ti-am zis de anul trecut ca anul asta nu le mai suport…”
Si nu-i normal? Numai tu cat ai scris pe tema…
E si nu e.
Adica, depinde de ce-ti doresti. Pentru ca daca vrei boraci si esti dispus sa te muti, te poti muta in locuri de-alea din UK unde-i o casa 60k – casa cu 3 dormitoare, nu apartament. Gen la tara, zone post-industriale, treburi de-alea. Cu un avans de 3k (pe care-l poate strange cam oricine, totusi), iei la o rata de 204 pe luna (aia la 60k, da’ exista si la 50k daca nu te deranjeaza sa futi o mana de var) Care se-mparte totusi la doi. Gen si daca lucrati pe salariul minim amandoi, nu e o problema. Va permiteti sa traiti decent, totusi – chiar si-n perioada in care o arde gagica acasa. Chit ca-i pe benefits. Nu zic ca-i de party 24/7, da’ traiti decent. Gen nu mancati pe datorie.
Da’ treaba e ca aia multi care tot amana, o fac pentru ca nu vor in zonele alea. Vor in orasele mari, langa joburile bine platite si multe si pula mea. Si-i inteleg, dar e o problema, pentru ca in realitate ei nu vor avea niciodata salariile alea mari, nu vor obtine niciodata joburile alea bine platite – si daca le-ar obtine oricum s-ar cam chinui cu banii si datoriile.
Pe cei mai multi nu-i fute pretul caselor. Cei mai multi sunt fututi de himerele dupa care alearga – si oricum alearga cam cu juma’ de picior, gen, nu pun suflet. Si se mai si opresc in drum cu ochii beliti la tot felu’ de tentatii. Un iphone in rate colo, o vacanta in rate dincolo, haina aia, televizorul ala (tot in rate, se-ntelege) si tot asa. “Hai sa ne mutam cu chirie din prima in loc sa mai bantuim 3-12 luni acasa, cat sa strangem de-avans” si de-astea.
Solutii sunt, da’ n-are cine sa le aplice.
UK-ul nu-i futut de lipsa de bani, ci de lipsa de educatie pe tema banilor. Nu, serios, pana si ultimul tampit poate trai decent aici. Repet, traieste ca un om DECENT, nu ca un bossultan. Efectiv trebuie sa fii idiot ca sa nu poti. Dar pula mea…nu prea ducem lipsa de idioti. Si ca si cum n-am avea destui, ii importam si pe-ai altora. CSF, NCSF.
Dar deah, multi o amana. Hai ca n-avem nici anu’ asta avansu’, c-am fost in vacanta. La anu’ nu putem, ca masina. La anu’ nu putem, ca asteapta femeia sa fie promovata si daca-i gravida, banuieste ca nu se poate. La anu’ pula mea, nu e buna vremea pentru fututa. La anu’ mai cautam o casa, ca nu gasim una care sa fie FIX pe gustul nostru, da’ FIX. Si uite asa, ajungi la 40-45 si daca te-ntreaba cineva, “te-ai concentrat pe cariera”. Da’ cand te cauta in cont, nu prea se vede…
“Iti copie mimica fetei si ajung sa semene cu tine la nivel facial”
Ha. Ma miram si eu de fetita infiata a unei colege: cum naiba de seamana asa de bine cu mama-sa adoptiva? Si da, si comportamental, dar asta pare mai logic.
@Mano, dar nu e unemployment rate prea mare in zonele alea? Ceea ce duce la infractionalitate ridicata, nivel de educatie mai scazut?
Gasesti joburi.
Ia vezi, jobsite.co.uk, baga Hull, unde era casa de 50k.
Se poate lejer.
“pana si ultimul tampit poate trai decent aici. Repet, traieste ca un om DECENT, nu ca un bossultan.”
Probabil isi zic ca “decent” au trait parintii lor, ei viseaza la mai mult. Ai nostri au trait ca dracu’, “decent” e un upgrade, si daca tot te-ai pornit, la mai mare. Startul caldicel nu te duce prea departe, cum ziceai, 10%, si ai tot scris pe tema (mercenari etc.). “Ce-i mana pe ei in lupta …” si scrie Orbu mai sus ca se teme de saracie mai rau ca de moarte.
Se pare o foame/o disperare la vremea ei te poate duce departe 🙂
Nu e nimic in neregula cu a vrea peste decent. Aia vreau si eu. Dar baga-te si tu in fata, da un cap in gura, munceste, fura, invata, da o teapa, ceva. Fa un plan si treci la executat.
Pe “imi iau iphone si mai vedem cu restul la anul”, nici decent nu poti trai.
Ghertoii o ard in Londra vanzand cafele si stand shared, dar “doar decent” e prea putin pentru ei. Pai, OK, atunci hai fa mai rapid latte ala, ca eu n-am timp.
https://www.instagram.com/p/B0THXrbIoRy/?igshid=7d6w7i3oy7lo
Cum plm sa alaptezi pana la trei ani? ????
@Super_fotbal: Nu e nimic gresit in a o face, daca te tine. World Health Organization recomanda “Exclusive breastfeeding is recommended up to 6 months of age, with continued breastfeeding along with appropriate complementary foods up to two years of age or beyond”.
Suna cam dubios sa-l mai alaptezi dupa un an, totusi…
In teorie, se poate. In practica, parca-i ceva in neregula cu asta. N-as putea sa-ti spun exact ce, da’ ceva.
Nu mai e necesitate, e nevoie de confort si alinare. Orice frustrare ar avea, orice emotie cat de mica, cauta sa refuleze imediat la tzatza. Nu au tzatza la indemana, sa vezi tantrumuri si urlete ca e prea puternic sentimentul pe care il au in acel moment si nu stiu cum sa reactioneze.
Unii renunta sa suga dupa diversificare +-1 an, altii cand se-nsoara. Trebuie sa spuna ma-sa ca ajunge.
Stiu ca suna dubios, dar cred ca e mai mult o chestie care tine de prejudecatile noastre. De exemplu, in Romania, rata alaptarii este rusinos de mica (statistic, la nivel mondial, suntem la coada ca la toate celelalte, in principal din cauza promovarii agresive a laptelui praf in spitale, nu din vina femeilor, care nu sunt deloc sustinute si ajutate de personalul medical in sensul asta). E mai nasol sa n-o faci deloc decat s-o faci prea mult. Parerea mea.
@ Super Fotbal
Pai i-ar alapta si pana la 40 de ani daca ar accepta copiii. That’s some next level freaky shit. Lipsa crunta de bagare in seama. Au innebunit muierile mai nou cu alaptatul, de parca e mare lucru, exagereaza si isi dau foarte multa importanta. Traim vremuri dubioase. Inteleg sa alaptezi un bebe sa zicem pana in 6 luni, dar de la un an incolo e chiar ciudat. Au dinti multi si ascutiti in puii, mei. Acum cateva luni am intrat in niste grupuri de facebook de mamici for fun si doamne feri ce e acolo, e plin de sectante dintr-astea obsedate cu alaptatul copiilor trecuti de 3 ani.
Looks normal to me https://imgur.com/a/mfc9k85
https://www.dailymail.co.uk/femail/article-6227941/Woman-hits-breastfeeding-shamers-nursing-naked.html
This cannot be unseen.
https://www.news.com.au/lifestyle/parenting/kids/mum-criticised-for-breastfeeding-9yearold-says-daughter-naturally-selfweaned/news-story/60c228a5136b4554e8dd1b4422c85892
Bitty! https://vimeo.com/115629263
E cum zice Magda. Nu mai e necesitate din punct de vedere nutritional (desi laptele matern nu-si pierde niciodata proprietatile), ci e de soothing, bonding si chestii din astea.
More like raising a fucking retard, dar ce plm stiu eu…
Nu trebuie sa-i bagi sfarcu-n gura la 1-3 ani ca e suparat ca si-a ratacit masinuta, e suficient sa-l ajuti sa o caute. Il iei in brate, il mangai pe cap, nu e nevoie sa ii bagi tata in gura. Chestia asta e bolnava. Cum spune Manowar, o sa iasa copii dubiosi ( dupa metodele de crestere a copiilor promovate asiduu in ziua de azi). Se alapteaza pana la 3-4 ani in tarile sarace unde n-au ce sa le dea sa manance.
Eu n-am intrat in viata mea pe grupuri din astea de mamici dubioase si nici de altfel ca nu ma intereseaza, dar cred ca alaptatul e bun (desi nu e o chestiune de credinta, ci de stiinta). Acum cat decide fiecare s-o faca, nu e treaba mea.
Eu cred ca doar le place sa aiba tatele mult mai mari si pline.
Si eu m-am mirat la faza asta: nu vorbi cu tata-n gura :)) Intai ii zice copilul o poveste lu’ mami si dupa aia papa. 🙂
Stiu doua cazuri, sunt super fetitele. Dar habar n-aveam ca se poate alapta si dupa doi ani, ma gandeam ca maxim un an, cam. M-a amuzat. Totusi, asta da sacrificiu, tate sfartecate si atentie mare la alimentatie mult timp.
N-a contestat nimeni ca alaptatul nu ar fi bun (daca nu bagi alcool, medicamente si droguri), dar nu pana la 4-5 ani. Ajunge pana la 6 luni, un an. Ce se intampla acum e spalare pe creier.
3 ani e normal.
Check out 8. That’s fucked up.
Am zis 3, nu 7.
Si eu cred ca la 3 ani e ok ?
Eu cred ca la 3 ani e vorba de o nevoie (super ciudata) a mamei, nu a copilului. Copilul saracul asa a fost obisnuit, nu stie altceva.
Daca nu e ok tzatza dupa 1 an, nu e OK nici biberon?
dupa 1 an, 1 an jumate multa bafta cu intarcatu’.
Da, IulianS a zis-o f bine. Dupa un an jumatate un copil care inca sta la tzatza din cand in cand (nu sta ca un sugar in niciun caz) e mult mai greu de intarcat. De aceea, cred ca multe abandoneaza proiectul si spera sa se intarce singuri. Ceea ce, cred ca in cele mai multe cazuri din astea, se intampla in jur de 3-4 ani. Ca la unii se duce pana se insoara, alea-s doar exceptii. N-are rost sa ne cramponam de ele.
Eu cred că evitați răspunsul corect, doamnele.
Din cunoștințele mele teoretice pe temă și din discuțiile cu alte doamne, alăptarea la sân e o metodă de a întârzia reapariția ciclului după naștere. Copilul ca copilul, dar nici pms-ul nu e de neglijat, nu ?
“Daca nu e ok tzatza dupa 1 an, nu e OK nici biberon?” – eu am vazut copii cu suzeta pana la 4 ani si pe acestia nu-i mai condamna nimeni…Nu-s de condamnat nici unii, nici altii, e doar nevoia lor de a suge ceva. Asa se alina ei, mare lucru…
Sa mor de m-am gandit la asta.
Sunt destule cazuri cand au ramas muierile insarcinate cu al doilea, al treilea cat inca il alaptau pe precedentul.
Eu nu am zis nimic de rămas însărcinată. Doar de amânarea ciclului. Dacă alăptatul ar îndepărta și riscul asta ar recomanda și tații minim 18 ani de supt.
Poti ramane insarcinata fara sa ai ciclu?
Plm, nu știu exact (eu ar trebui să pun întrebările astea, nu să am răspunsuri), da’ pe siteurile unor clinici și pe internet in general se spune că da și soția tot așa a zis. Dacă m-a mințit, să-i fie rușine.
Tehnic vorbind: da, poți. Ciclul îți spune că nu ești însărcinată, căci apare după ovulație, deci poți rămâne însărcinată la prima ovulație și înainte de primul ciclu. Acum, cât de des se întâmplă în realitate, habar n-am…
Aia cu lactația care inhibă ovulația, e valabilă la mai toate mamiferele; de aia de ex urșii ucid puii unei ursoaice, ca ea sa intre iar în călduri, și ei să facă puii lor cu ea; dar nu mi-e clar dacă s-ar putea prelungi inhibarea ovulației pt ani și ani.
Deci poate exista ovul de fecundat in lipsa menstruatiei? Ca tu zici ca alaptatul prelungit întârzie reapariția menstruatiei. Am auzit si eu de asta. Dupa cum am citit povestile tipelor care au ramas iar insarcinate in timp ce inca alaptau. Parca ceva nu se leaga.
@Deria : Eu mă gândeam că femeile știu astea cum știu eu să montez și să demontez calculatoare.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3549114/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/posibilitatea-de-ramane-din-nou-gravida-dupa-nastere
https://kellymom.com/ages/older-infant/fertility/
Eu alăptez de doi ani si nu e inhibat nimic.
Deria: menstruatia e rezultatul unui ovul ne-fecundat, apare cand o lasa balta cu cel curent si se pregateste terenul pentru urmatorul. Da, dupa cum a spus Mikimoto poti ramane insarcinata fara menstruatie.
Plm eu la trei ani deja aveam job si familie, era cam dubios sa mai imi dea mama tzatza.
Aia de pe insta oricum e o neadaptata social, mai e si din suceava, chiar nu pot intelege cum de nu vad unii ca isi fut copiii cu viziunile lor cretine. Parca nu pot vedea de loc situatia asa la modu third eye view ca sa se intrebe una alta.
Alaptarea e utila in primele 6 luni pentru asigurarea imunitatii si comfort emotional. Nutritional e chiar nasol pentru ca laptele matern depinde de alimentatia si starea fizica a mamei. Ar trebui ca mama sa doarma 8-9 ore continuu (muhahaha), sa manance mai multe mese consistente (again muhahaha) si mancarea sa fie bogata in minerale si aminoacizi, gen somon, urs de pe pajiste bio, etc. Laptele praf are cam toate chestiile de care are nevoie un copil. Copii crescuti cu lapte praf ii depasesc la greutate / inaltime pe cei crescuti majoritar cu lapte din san.
@Tudor: toate firmele de lapte praf ar fi de acord cu tine. Nu e asa cum zici si n-am chef sa insist, dar singura data cand laptele praf e mai bun decat cel matern e atunci cand nu femeia nu poate alapta. Copilul meu (2 ani si 2 luni) e cu 5 cm mai inalta decat media la varsta ei si n-a primit niciun strop de lapte praf.
Deci pe la 5 ani il vom intalni pe Superman si vom afla ca e copilul Mariei si ca inca mai suge 🙂
Da, dar aia pe lapte praf pun blockquote corect..
Uite, acum ca m-am pornit, sa va zic din exeprienta mea ce beneficii cred ca are laptele matern. Cu mentiunea ca habar n-am daca chiar exista o legatura directa intre alaptatul prelungit si ce-o sa scriu mai jos, mie imi place sa cred ca exista:
-nu face tantrumuri. Se mai aseaza cu curul de pamant si miauna, dar nu e niciodata isterica. Nu e un copil molau, e doar f calma;
-nu a plans din cauza dintilor. Se alina la san probabil, habar n-am. Zic ca n-a plans din cauza dintilor pentru ca n-a prea plans in general.
-merge la daycare de cand avea un an si desi am fost amenintati ca va fi numai bolnava, o singura data am fost nevoita sa-mi iau liber de la job c-a facut un stomac flu. In rest, doar raceli usoare, care treceau f repede.
Mai scriu daca imi mai aduc aminte. Exista si dezavantaje. E foarte atasata de mine, la modul ca n-as putea-o lasa cu bona ca nu ar sta. Singurul loc unde accepta sa stea fara mine e la cresa.
Un toddler, cum li se zice astora de varsta ei, nu suge ca un sugar, mai mult se alin(t)a.
Mi-am adus aminte inca ceva. Are 2 ani si 2 luni, dar leaga in propozitie mai multe cuvinte decat dinti are in gura. In doua limbi (pe care le amesteca).
Si nici pampers nu mai poarta de vreo 2 luni. Astea n-au sigur legatura cu alaptarea, dar le zic la sensul ca daca laptele matern nu-i face bine, cu siguranta nu-i face nici rau.
@Maria, de acord ca sunt copii care se dezvolta OK daca sunt hraniti majoritar / complet cu lapte matern. Asta se intampla doar daca mama are conditiile pe care le-am spus: somn, mancare, relaxare. Welcome to real world: rude si parinti peste cateva dealuri si campii, mancare cam fara minerale, etc.
@Orbu, e indicat ca un copil sa ia mai repede in greutate si inaltime, asta ajuta la dezvoltarea lui succesiva si aduce un plus de inaltime cand e adult. Vrei ca copilul tau sa fie sanatos, fericit, etc dar ar fi ok si o inaltime peste 1.60.
Inaltimea finala a copilului, precum si cum este distribuita cresterea aia pe varsta copilului pana la pubertate, depinde majoritar de factori genetici si nu de alimentatie. Nu vorbim de malnutritie severa si de copii tinuti in eritrea. E foarte-foarte greu sa faci un copil sa creasca in inaltime, recte sa creasca mai repede schimband alimentatia. La om nu merge ca la porc/vita sa bagi mai multa proteina = creste mai repede.
@Fery Pai inaltimea e strict legata de consumul de proteine. Populatia vegetariana are inaltimi mai mici raportat la populatia omnivora de la aceeasi latitudine. Daca schimbi clima de acord, eschimosii sunt mai mici si rotofei decat kenieni sau jamaicanii vegetarieni. Kenienii si jamaicanii care mananca carne sunt si mai inalti, au mai putine carii, oase mai puternice, etc
Unii or pune. Io n-am fost alaptat la san. Lapte praf si de vaca. Da’ nici formulele de lapte de acu’ 30 de ani nu aveau update-ul de blockquotes in ele. Deh.
Nu exista vreo dovada ca nu poti ajunge la 1.60 daca sugi la san. Eu n-am supt si sunt sub media de inaltime, pe de alta parte. Nici nu m-am omorat cu mancatu’, mai mult cu fumatu’ si bautu’, da presupun ca pot sa zic ca a fost laptele stricat si de-aia. Faptul ca in medie cresti mai mult in greutate si inaltime daca stai pe FNC-uri e un aspect marginal si posibil nu neaparat pozitiv in absolut toate cazurile.
Am zis ca copiii mai mananca SI altceva decat lapte de la san dupa 6 luni. Nu sug pentru asta, ca ar muri de foame, dupa 1 an.
E stupid sa pui problema ca n-a fost hranit suficient din cauza ca nu a halit lapte praf.
Umm, si ? Ce te opreste sa-i dai copilului proteine din alte surse?
Inteleg ca e comod si e bine ca avem optiunea de a hrani copiii cu lapte praf, nici nu-s io avocatul alaptarii pana la majorat, ca nu la tata mea sug si ma doare in pula de cat timp sunt alaptati cat timp nu ii alaptez eu, ca sa fiu sincer. Daca trebuia sa-i alaptez eu, la 3 zile ii bagam la biberon si de la 6 luni sa manance singuri, ce e cu sclavia asta. Ma mai si deranjeaza ca tre’ sa impart tatele sotiei cu ei, la o adica.
Dar ce zic e ca laptele ala nu e dumnezeu pe pamant si copiii pot trai foarte bine cu lapte de la san ca nu am ajuns 7 miliarde pe lapte praf.
E o optiune confortabila si o optiune nutritiva foarte buna, mai ales daca nu ai pofta sa te complici prea mult sa hranesti copilul altfel. Ii bagi tetina in mufa si ia, coaie, hraneste-te singur ca nu te-am facut sa fim scalvii tai si sa te servim permanent mai ceva ca la restaurant. Foarte bun, din punctul asta de vedere, recomand!
@Orbu, am avut si eu parte de lapte praf, lapte de vaca etc. Si ma uitam de jos in sus la unchii si bunicii mei. Vara nu-i ca iarna si mancarea din 1980 (carne, etc) nu era asa buna ca aia din 1910-1920 / 1950-1960. Diversificarea nu aduce multe elemente nutritive pana la 2-3 ani cand incepe sa baloteze serios fructe, legume, carne. Cumva tot ii mai dai ceva lapte praf, matern, de vaca. Si preferi laptele praf actual pentru ca are o groaza de minerale, aminoacizi, bacterii digestive, etc
in clasa a 8a eram cam cel mai inalt din clasa pe la inceput. La sfarsit pula.
In clasa a VIa – alti colegi, eram pe la jumatate asa. Intr-a 12a mai erau 3 mai scunzi ca mine. Iti dai seama de importanta covarsitoare a laptelui in alimentatie. Eu zic ca daca cresti ok, e de ajuns. Ce lapte sugi e un detaliu.
#overrated.
Laptele e o etapa, gen pana la 2-3 ani. Dupa aia intervine mancarea normala, activitatea fizica, influente nocive, boli, etc. Te misti intre niste limite stabilite de gene da poti sa le mai ridici si tu un pic. Pentru perioada aia mi se pare mie mai ok laptele praf decat cel matern. Ai posibilitatea sa mai recuperezi ceva pana la 14-16 ani, dar e mai misto daca ai o inaltime mai ok si sanatate mai buna.
Eu sunt mica de statura si n-am supt la san. Sotul e inalt si a supt pana la 1 an jumate. Nici eu nu cred ca are asta nicio legatura cu ce lapte ai baut. Dar, piate sunt subiectiva, poate asa ma justific, ce stiu sigur e ca daca as lua-o de o capat, as face exact la fel avand in vedere motivele pe care le-am zis mai sus. Pentru mine asa a fost mai usor de deal-uiesc cu perioada asta. Aparent e mai greu, in realitate este mult mai usor asa. Si nu, nu-i bag tata in gura cand pierde ceva si plange, ci merg pe principiul “daca nu cere, nici nu-i dau”. Avand in vedere ca sunt angajata #saabolimpatriarhatul ?, ziua nu suge, doar seara si doar cand suntem acasa.
Nope, nu asa functioneaza. Cresti in inaltime fix cat zice genetica. Oricat mananci sau oricat de bine si echilibrat, nu te faci mai inalt. Poate mai lat, dar mai inalt nu. Inca o data, nu vorbim de copii tinuti pe paine si apa de la un an incolo.
Nu, nu e, asta iti ziceam mai sus. Nu am treaba cu vegetarianismul, dar stii ca exista si proteine de origine vegetala, nu?
Proteinele vegetale exista dar sunt cam ineficiente. Trebuie sa bagi un castron la fiecare masa in loc de un snitel sau niste parjoale o data pe zi. Aceeasi treaba se aplica si cu mineralele si aminoacizii. E mai simplu sa mananci un animal care a realizat digestie luni in sir din surse ineficiente decat sa faci si tu asta.
@Tudor – Nu conteaza. Pleci de la 2 premize.
1) Ca laptele praf e sfantul graal al nutritiei. Daca-i asa, hai dracu’ sa trecem toti pe ala.
2) Ca copiii nu cresc din cauza ca sufera o dieta deficitara in proteine. Asta-i partea aia cu legatura directa intre proteine si crestere. N-ai proteine, nu cresti. Simplu.
Doar ca comanda de crestere nu o dau proteinele, ci niste hormoni – enzime, iar secretia lor, pe langa ce-i dat din factorii genetici, tine de mai multi alti factori inhibitori sau stimulatori, nu de cum bagi tu in tine fripturi sau cutii intregi de lapte praf.
De fapt in lumea civilizata majoritatea consumam mai multe proteine decat folosim pentru crestere/reparatii de tesuturi, care efectiv se duc pe pula, ca pe acolo le elimini, in urina.
@Tudor
Cred ca ai date gresite. Fiica-mea mai mult n-a supt la tzatza decat a supt si taaare m-as fi bucurat sa fie mai inalta decat e acum (n-am mai masurat-o de ceva vreme, estimez un 1,38 la 10+ ani). Nu cred ca are treaba cu laptele matern sau cu laptele praf, cat cu genele, sincer, n-am vazut parinti inalti si copiii lor sa fie pitici.
hai ba, parjoale si snitel vorbind de mancare sanatoasa?
Bai, cu alaptarea nush, ca vorba aia sunt barbat si nici n-am copil. Dar am impresia ca daca te mangaie pe par cand suge ceva e gresit…
@Animaloo: din ce am citit pe aici si retinut, sotia ta e medic. Intreaba-o si pe ea ce crede despre chestia asta. Noi il avem aici (Canada) pe Jack Newman, un fel de Dumnezeu al alaptarii la nivel mondial. A infiintat prima clinica de alaptare in 1984 (can m-am nascut eu), iar tara asta (la fel cum stiu si de tarile nordice, in general) are rata de alaptare de vreo 90% comparativ cu Romania (sub 15%), cea mai slaba rata din Europa. Nu ma refer la cat timp o fac femeile (ca e 6 luni sau 2 ani ca mine), dar asa, ca idee. Nu e gresit nimic sa te mangaie copilul, nici cand suge, nici cand nu suge.
Cati bebelusi a alaptat?
Si tu acum ?. Nici sotia lui Animaloo n-o fi alaptat, dar, ca medic, poate sa aiba o parere despre asta. Una mai pertinenta chiar si decat a mea, chit ca eu o fac de 2 ani.
Prea subtil 🙂
Cică ai fi privilegiat că te puiești fără vreun leu cheltuit. :))) În ce lume? Poate în Vășcăuțiul amintit mai sus, dar în lumea normală o naștere costă în ro vreo 4000€. De la prima consumație la analize la morfologii semestriale și alte manele + nașterea în sine. Clar nu gratis.
Steroizi și spirulină în același context. :)))) Adevărul că o algă obosită face fix același lucru, proști ăia cu industria lor farmaceutică de bagă miliarde în ea cât puteau cumpăra de la chinezi spirulină cu 1€/kg.
Steroizi marea cantitatea de material, nu știu dacă și calitatea. Apropo, de 9% infertili, printre prietenii apropiați procentul ar fi se 30%. E mare că nici nu știu multe cupluri, iar cele de le știu cam se luptă cu asta. Nici nu-i ajută că femeile lor au depășit 30 ani. Ultima mai săptămâna trecută, după o cheltuială de 30000 lei, a aflat că nu s-a produs “minunea”. Cică nu s-au prins ăia doi puși, dar mai sunt la frigider. Problemă e că nu știe dacă mai vrea să reia procesul cu injecții în abdomen și cine știe ce alte torturi.
Laptele praf dezvoltă mai rapid un nou născut și-l face să ia greutate mai repede, dar de la un punct în colo genele dictează.
Apropo de gene, vrei să știi că e al tău și afli peste ani că e al vecinului care nu avea spermatozoizi leneși. :))) Pentru cel înfiat părinți vor fi cei ce-l cresc. Îi va șterge pe ăia la fund mă gândesc că de ăia naturali (știu un caz) nici n-a vrut să audă să măcar să îi vadă din curiozitate.
Ambiții prostești de a transmite materialul genetic (uneori “defect”) pentru că cartof. Din ce am observat la puținii prieteni pe care îi am și nu pot avea copii, varianta înfiat cade din start pt că “nu e al meu” se traduce prin -o să știe toți că nu pot face copii și nu o să mă vadă ca pe un bărbat adevărat/femeie. or să “râdă” de mine pe la spate-. Așa că mai bine bag 10 mii în ceva clinică de fertilizare cu șanse de reușită 15% (dar cu 50% de down in caz de reușită) decât să ajut un copil deja născut investind în el și făcând-l om. Dar nu se poate așa ceva, adică aia de la Rădăuți poate și eu să mă mulțumesc cu ce aruncă ea …
Dacă vreodată condițiile vor permite, adică bani, aș înfia.
Atinconceptionale luate ani la rând reduc drastic șansele de a mai avea pe viitor copii, scria mai săptămâna trecută pe undeva pe internet cu date și studii.
Sansele de Down la FIV sunt fix cele ca ale unei sarcini obtinuta natural, deci pe asta n-ai nimerit-o. Si Down si alte trisomii/malformatii se rezolva prin avort indus, de obicei se afla de chestia asta in primul trimestru, iei Arthrotec si aia e, il elimini natural sau prin chiuretaj. Uite, eu nu prea iau in considerare varianta adoptiei nu de gura lumii, ca nu dau doua flegme pe asta. Si n-am nicio jena sa povestesc prin ce am trecut si voi trece. Ci pentru ca eu nu vreau sa cresc ADN-ul rejectat de altul, vreau ADN-ul meu si al barbatului cu care imi impart viata si cu care am inceput de la zero acum multi ani, cand n-aveam 10 lei in portofel si mancam cartofi fierti prin camin. Consider ca omul meu merita asta.
Injectiile in burta nu sunt placute, dar nu injectiile sunt partea cea mai grea a tratamentului, ci asteptarea aia infioratoare sa vezi daca s-a prins ceva sau nu.
Eu mai am 6 congelati din runda asta de FIV, data viitoare bag 2. Daca-i bal, bal sa fie.
@D. Inca o data, take it easy ! Ca poate se prinde totusi, si tre sa fiti sanatosi si fizic, si la dovleac, ca sa-l cresti. Iar daca, Doamne Fereste, nu merge si nu merge, incearca sa accepti ca unele lucruri nu pe putem controla. Nu putem si gata, si-atunci varianta 2, care-ar putea fi adoptia. Nu va imbolnaviti, aveti nevoie de sanatate, no matter what !
M-am exprimat tembel. Șansele să se prindă sunt mici, din păcate. In general, nu de tine zic. Prima și a doua încercare la cele mai multe femei sunt așa de încălzire. % Down e mai mare din cauza vârstei, vârstă care are legătură cu voi că doar e oul tău. Singur, când e să și ghinion poți să ai indiferent de vârstă, doar că statistica nu e de partea celor +30.
ADN rejectat de altul!? ADN-ul ăleia e beton când e vorba de procreere, de-asta face 10, gen. Rejectat e copilul și nu e așa din cauza ADN-ului, ci din cauza educației părinților, situației financiare etc.
Bărbatul tău merită, așa spui și crezi, dar dacă nu merge … E chin fizic, cheltuială. Atât timp cât el nu cere să îi se ducă ADN-ul mai departe, nu merită stresul. Scuze, că m-am băgat aiurea în alegerile tale și am tot marșat pe adopție, fă cum crezi că e mai bine. Răbdare și tutun!
Incerc si eu sa ma bag ca musca-n caciula cu subiectul creatiei artificiale. Dupa mai mult de un deceniu de casatorie si fara copii ne-am horatarat sa incercam orice se poate medical sa concepem. Am facut ambii teste si pe hartie rezulta ca nu era nimic gresit, am facut si doua incercari de inseminare artificiala sortite esecului. Scolile prelungite (mastere si alte prostii) cariera indenlungata si orarele prelungite coraborate si cu un strez psihic isi pun amprenta asupra organismului si a relatiei. Am avut parte si de caderi nervoase dupa cele doua esecuri [nu-i usor a le urma mai ales ca injectiile alea zilnice (minim 2/zi) se fac personal acasa in abdomen], dar si faptul ca cei din jur puiau deja #2 nu ajuta. Dupa multe alte teste, intr-un final am recurs la o clinica privata de IVF, for the whole shebang dpvd al cheltuielilor (~15k Cad) pentru a avea o ultima incercare.
Operatia ei a adus 13 ovule (multe fata de medie) si am survenit si eu o operatie, da, se introduce o seringa intr-un testicul si se extrage ce trebuie cu conditia maturarii lui in 24~48 ore clinic. Apoi, dupa incercarile lor au rezultat abia 6 ovule fecundate (<50% rate). Din prima incercare a rezultat un succes si la iarna vom avea fata noastra. Ceilalti (5 ramasi) pot fi inghetati si tinuti la banca pentru mai tarziu. M-am straduit sa scriu asta poate pentru cei ce se chinuie si nu reusesc sau nu stiu cauzele precise, eu bainuiesc ca interventia chirurgicala la barbat a crescut rata de succes cu mult fara de metoda traditionala. Noi acum la varsta de 35/30 suntem inca in media cuplurilor locale de a avea copii dar nu destul de inaintati fata de ce vazuram la clinici, in media locala femeile cam dupa 35 incep a apela la clinicile astea. Aici in CA/ Montreal, legea obliga clinicile la un singur embrion inseminat pana la varsta de 38 ani a femeii, dupa poti avea dezlegare si la mai multi per interventie. Ca idee, rata celor cu probleme din jurul nostru este cam de 40% in incapacitate de a avea copii. Cei cu probleme fiti tari, fara stres (stiu urati sa auziti asta de la toti) si fara frica, cu putina speranta, niscai ceva malai si nitel placebo totul se poate indepini.
…eu tot zic ca-i minciuna sfruntata aia cu 8%…
in timpul asta, pe africani si pe latinos ii doare la pula, umfla burta-n maimutele lor de 8-9 ori intr-o viata, 3-4 puradei se pierd pe drum, dar tot mai raman 4. ca nu le-ar putea pasa mai putin de cariera, de cum cresc copiii. nici nu cred ca exista notiunea de infertilitate p-acolo. sunt fertili maimutoii, de mama-mama…..
@Manowar: selection bias. Global e 10%, printre corporatistii stresati batrani e 80%, in diverse grupuri o sa ai diverse numere.
Latinos, africanii si indienii sunt super fertili fata de europeni, o fi si vreo chestie de rasa. Am o colega din Angola care imi povestea in ce hal se inmultesc angolezii, puiesc in nestire si intr-o dementa frenetica, chiar daca n-au dupa ce bea apa si sunt plini de HIV si Ebola si le mor progeniturile pe capete, ei ii dau inainte. Ea are 9 frati. @Nicolae: Sotia ta e chiar tanara la 30 de ani, eu mai am putin si fac 35. In RO se pot introduce maximum 2 blastocisti, posibil sa incerc cu 2 data viitoare. Recunosc ca se simte disperarea la mine, parca n-as vrea sa ajung la 40 si cu zeci de mii de euro cheltuite degeaba.
“Today, Africa has the world’s highest fertility rates. On average, women in sub-Saharan Africa have about five children over their reproductive lifetime, compared to a global average of 2.5 children. “
Si ma uitam la fertility rate by ethnicity in USA, mexicanii ii bat la cur pe restul, urmati fiind de negri.
messicans
o explicatie ar fi ca nu prea se exista sa fie niggerita sau latina care sa nu fie gravida de cateva ori pana la 30 de ani. unele, pana la 25 de ani, chiar 20 sau 15. de unde, fertilitatea. femeia alba nu mai are chef sa se puiasca devreme, ca cred c-ar fi si ea mai fertila, a se vedea ca moldovenii au 3-4 copii, sensibil mai mult fata de Ardeal si Regat. chiar si in UK, nu-i chiar asa o stire ca o white trash pe benefits sa aiba cate 4 boraci pana la 30 de ani.
cheia fertilitatii e sa umfli burta de tanara. mna, nici macar nu dezvalui eu cine stie ce secret. dar, pentru si asiaticii civilizati au descoperit ca mai sunt si alte lucruri de facut in viata in afara de a face copii de foarte devreme, au devenit infertili si in curs de disparitie. bine, la albi inteleg, dar nu stiu ce altceva mai bun au de facut coreenii si japonezii. mortii lor, oricum nu fac nimic altceva decat sa munceasca
Calitate vs cantitate. Am avut nefericirea sa ajung la Giulesti cand s-a intamplat nefericitul eveniment, erau pe acolo hoarde de rroame, multe din ele minore, cu puradeii dupa ele si burtoaca la gura. Hoarde. In toate statelor din UE IVF-ul e gratuit, pana si trogloditii de bulgari asigura (parca) 3 IVF gratuite, doar in Romulania nu se poate. In Romulania trebuie sa indeplinesti enspe conditii ca sa accesezi mizeria de 11.000 lei si sa faci dosar cu sina si sa astepti cu lunile. Probabil natalitatea dezastruoasa e salvata de rroame, alea sigur n-au gene defective.
Fix ala e adevarul.
Alea nu-s educate sa vrea casa, job, pula mea mai stie ce. Se fut, raman gravide, asa a vrut Dumnezeu, Dumnezeu o sa ne dea.
Pe de alta parte, albii nu-s destul de educati incat sa-si dea seama ca nu-s ei Dumnezeu si ca pana la urma, poate sa moara de foame boracu’ proastei. Ca daca moare, asa a vrut Dumnezeu. Si nici nu-s destul de educati incat sa-i execute direct pe aia care vorbesc de “rasism”. Inca.
^ inca. https://www.google.com/amp/s/www.buzzfeednews.com/amphtml/lamvo/el-paso-texas-shooting-victims-walmart
Inca? Si declicul cand se va produce?
20?
Ala nu e rasism. Aia e incompetenta.
Excluzand un accident (aparitia unui lider)…prea tarziu.
Nu vreau sa fiu prea indiscret si nici nu-ntreb ca sa va judec, ci din pura curiozitate medicala-statistica – din doamnele care ziceti ca ati ajuns la IVF, ati avut anterior ceva avorturi?
Tot aud vehiculata ideea asta si are sens, insa femeile cu care am discutat eu tema n-au zis vreuna ceva de vreun avort si zic ca nici nu au folosit conceptionale timp indelungat (ramane intrebarea, da’ voi cum v-ati futut atunci pana la 30 de ani ), dar fiind un subiect sensibil nu stiu daca ce aud e adevarul.
Nu, n-am avut avorturi si n-am luat anticonceptionale de cand ma stiu. Cu prezervativul la inceput, dupa aia cu nimic, ca am ovare polichistice si amenoree secundara (ovulatie rara si haotica – de aici rezulta o rezerva ovariana dubla fata de cat ar trebui sa am la 34 de ani). Asa ca riscul sa raman insarcinata natural a fost spre zero. Faza cu boracul m-a pocnit de vreo 3 ani. Si din cunostintele mele cu IVF, nici una n-a avut avort la activ.