Televizor

Pula mea.

Dupa 23 de ani, am iarasi un televizor in casa.

Se-ntelege ca inca nu merge la modul TV, pentru ca, pula mea, e ceva in neregula cu Virgin box ala nenorocit, de nu vede semnalu’ si se tot reseteaza de nebun. Trimit aia pe cineva sa-l inlocuiasca/repare, cica.

Intre timp, am folosit televizorul pentru a ne uita la ceva chestii pe Netflix (Punisher, alea – cam slabut). Ce sa zic? Sa-mi bag pula, cat de ciudat e sa ai un televizor in casa…

Altfel, mie nu-mi place nici acum televizorul. Am stat pe canapea si ne-am uitat la ceva episoade din pularaia aia. Rezultatul? Pe ea o durea gatul, pe mine omoplatu’. Ce sa mai – perfect. O placere.

Ma gandeam sa bag ceva filme de pe PC. Fix pula. N-ajunge cablul HDMI. Am comandat un cacat de chromecast si sa vedem, poate-poate merge cu ala.

Nu pricep fascinatia oamenilor pentru televizoare. La toate cacaturile alea de perioade de reduceri si pula mea, peste tot vezi lumea inghesuindu-se sa ia televizoare. What the fuck for? Sincer, eu am fost de acord sa luam cacatul asta monstruos pentru a se putea uita boracu’ la desene si alte cacaturi, sa auda engleza (aia ca lumea, nu cu accent de rus/ungur) si acasa. Da’ in rest, m-as fi pisat pe ea de hardughie nenorocita.

Ma mai si freca Ondilol la icre ca “nu lua de 55″, ia de 65″, ca ala de 55″ o sa ti se para prea mic”. Pe dracu’ ghem. Ultimu’ televizor pe care l-am avut (asta era prin 94-95, parca) era ceva Telefunken de vreo 42 cm, cred. Plus-minus. Rahatul asta (55″, 138 cm) mi se pare enorm…Unu’ de 65″ nici nu cred ca-ncapea pe rahatul ala.

Concluzia? Am dat bani pe-o tampenie care sa-mi stea in spate si sa-mi urle-n cap cand vine boracu’ de la gradinita si-ncepe sa se holbeze la Peppa Pig si Tom & Ben sau cum pula mea ii cheama pe-aia doi dubiosi (motanu’ si catelu’ cu idei de afaceri tampite).

Tampita mai e viata…