Un bozgor gay si o dimineata in reluare

De luni sunt la training. Pana vineri. Absolut mirobolant.

Sufar de o chestie ciudata, cred. Cand stau intr-o camera cu aer conditionat, daca inchide cineva geamurile / usa, simt ca adorm. Daca-s deschise, np, pot sta treaz. Aici, evident, sunt inchise. Casc de-mi sar falcile si se uita bozgorul asta gay la mine ca la Isus.

Pentru ca, da, avem un trainer bozgor. Si gay. Vorbeste engleza intr-un mod fascinant, dar sarim peste. Bai, si e una din zilele ALEA in care toate se misca in reluare. Nu, nu mi se pare mie, e pe bune. E una din zilele alea in care tot traficul s-a miscat cu 5 mile / ora. CEL MULT. Nici macar. Stiti voi diminetile alea mohorate? Alea in care te uiti pe geam si crezi ca ploua, da’ nu, nu ploua, pur si simplu aia-i culoarea zilei. Revenind la trafic, ma asteptam din secunda in secunda sa vad un accident groaznic in fata. Ceva mortaciuni and shit. Dar nu. Pur si simplu NU AVEAU CHEF oamenii sa apese pedala. Nimeni. Am zis ca dom’le, o fi soferu’ de autobuz tripat. Aiurea. Si masinile la fel. Conducea toata lumea cum se conduce-n Bucuresti la Universitate pe ploaie. Asa, impinsi de vant. Si nu prea batea.

Normal ca o nenorocire nu vine niciodata singura, asa c-a trebuit sa ma si barbieresc dimineata. Nu ca m-ar deranja pe mine barba, dar deja-mi intindeau pustii bratul sa ma treaca strada, iar baiatul de la livrari zicea ca e o eroare, el imi aduce un ssd, nu pensia. Bineinteles ca atunci cand sunt semi-adormit dureaza doar vreo 50 de secole chestia asta. Stiti cum e. Stai acolo in fata oglinzii si-ti aluneca lama pe mecla si te gandesti ce haios ar fi sa te duci la un hotel, sa comanzi roomservice, sa iei lama aia de ras, sa-i suni pe-aia de la receptie, sa comanzi ceva in camera si cand bate timid la usa un nene, sa deschizi asa, razand si sa-ti tai gatul in fata lui. Doar asa, sa-i faci ziua mai buna.

Mda, iar eu scriu asta, si bozgorul gay vorbeste si vorbeste si zambeste si vorbeste si zambeste si ne spune despre cum exista firewalluri pentru securitate. Hai, nu ma fute. Nu, serios, nu ma fute, ia-l pe-unul de-al tau si fute-l p-ala. Si face niste gesturi de-alea in care isi impreuneaza constant palmele la piept in timp ce vorbeste, de-mi vine sa-l fluier sa-mi cheme o caleasca, ceva.

Ieri s-a apucat sa discute cu mine. De ce? Pentru ca MA PLACE. Toti poponarii ma plac. Toti ma gasesc atragator. No shit, jur pe rosu. Eram cu Ondilol intr-un cacat de McDonalds or some shit acum vreo 3 ani, pe-aici si, chit c-am intrat cu ea de mana si stateam cu ea la masa si mi se pare ca m-a si sarutat, incepuse un domn bine sa-mi faca asa, cu ochiul. Asta, evident, cand nu veneau alti domni bine la mine pe strada sa ma invite sa bem un vin diseara. La ei acasa. Serios-serios? Dar, revenind, ieri s-a apucat sa vorbeasca el cu mine. Ca vai, ce dragut, si tu esti din Europa. Sa-mi cada coaiele si mai multe nu. DA’ AICI UNDE PULA MEA SUNTEM COAIE, IN ANTARCTICA? Cum sa vii la mine si sa te bucuri ca-s din Europa, cand noi SUNTEM in Europa?

Si-ncepe si ma-ntreaba diverse, iar eu ii zic de la obraz, ca, da, sunt casatorit. CU O UNGUROAICA. UNA GELOASA. Awwww, se vede dezamagirea pe mecla lui troglodita. Si, ca toata lumea de-aici, ma-ntreaba cum ma-nteleg cu ea, in ce limba discutam? Iar eu ii dau acelasi raspuns pe care-l dau tuturor. “In Romana. Initial n-a vrut s-o invete, da’ de fiecare data cand gresea un cuvant, ii futeam un pumn in mecla. Acum vorbeste destul de bine, da’ stii cum e, femeia trebuie pusa la punct”. Si toti clipesc des si nu-si dau seama daca glumesc sau nu. Pare gluma, dar totusi, sunt roman, cine stie…

Imi place cum aici poti fi ultimul cretin, ultimul dobitoc care-si bate nevasta, ultimul redus mintal. Nu de alta, da’ nimeni nu-ti zice nimic. Ca-i parte din cultura ta. E ca opinia in America: nu se poate lua nimeni de cultura ta. Daca-i in cultura ta sa-ti injunghii nevasta, here, use my knife. Ma rog, exagerez, da’ cam asa stau lucrurile. Oricat de retardat e comportamentul cuiva, daca-i in cultura lui…De-aia ii tot trollez si eu p-astia. E IN CULTURA MEA.

Dimineata se scurge incet, ca puroiul din creier, iar eu vreau sa moara toti in clipa asta si sa ma culc la loc. Cristoase. Tocmai ni s-a recomandat sa nu dam cuiva parolele noastre. Pentru ca-i training si, fiind training, are o parte de securitate. Nu m-as fi gandit.