Un pic despre bloguri si internetul romanesc

Acum doi ani si ceva, incercau care mai de care sa o dea in bloguri cu plata, pe sistemul “povesti cu abonament”.

Si-mi amintesc de o discutie cu unul din oamenii astia, caruia incercam sa-i explic ca nu poti face asa ceva in Romania, cu romani. Discutia a fost aici – si-as putea sa o pun online iar, daca ar merita efortul.

Cu un screenshot scurt (text vag editat, in sensu’ c-am inlocuit caracterele dubioase dupa select-ul din mysql, mi-e prea lene sa utf8, gen), arata cam asa:

Pentru ca, da, incerci sa-i explici unuia ca nu merge asa. Ca nu se poate nici de frica in Romania, cu romani. Dar herpaderp, nu ai cu cine – niste tarani. Pentru ca dom’le, e alt model, useru’ plateste pentru continut, herpafuckingderp Murdoch.

Si oricat incerci sa-i explici prostului ca Romania nu-i UK si iarna nu-i ca vara, n-ai cu cine. Stie prostul ca, desi tu nu ai nimic de castigat din asta, il minti! Vrei sa furi ce-i al lui, sa nu faca el miliarde!

Mi-am amintit de chestia asta pentru ca ma plictiseam oribil in seara asta si m-am uitat la Hollow Man la TV (ala cu Kevin Bacon). Na, nostalgie sau ceva, c-a fost primul DVD furatcomandat de-afara. Si bineinteles ca au dat handicapatii astia filmul cu vreo 30 de intreruperi de reclame (off the topic, sa moara Franta daca am vazut asa spanchii si borate in viata mea, ce-i cu gremlinii astia din reclama, in special muistul ala care vrea sa bata recordu’ la vorbit la telefon?). Cu ce erau reclamele? 3 chestii mari si late:

– orange, cosmote, vodafone. Vorbeste, vorbeste, vorbeste – la 15-20 de euro. Astea-s produse care n-au nevoie de reclama pe internet. De ce? Pentru ca orice bou are nevoie de abonament/telefon/cartela. Nu te mai descurci fara in ziua de azi.

– bauturi care de care mai tembele (cica bere cu lamaie, sa moara ma-ta) cu promotii si concursuri. Bea pana te cufuresti si poti castiga o pula-n cur, sa te cufuresti si mai epic. Astea-s produse care au nevoie de reclama, da’ netistii nu intra-n target.

– pastile. medicamente, creme, pula mea. Medicamente de cufureala. Gen, bea pana te cufuresti, apoi, daca nu esti destul de cufurit si oho, o sa ai sa faci baie-n diaree si mai multe nu!

Am mai discutat despre asta anul trecut si acum doi ani (mi-e lene sa dau restore la posturile sterse de-atunci), cand spuneam de ce reclame vezi la cinematograf in UK. Chestii scumpe, belea, pe care le-ar putea vrea aia din sala. Aplicatii de mobil, masini de 20k (plm, 20k nu inseamna asa mult in UK), Internet Explorer (!!!, pentru ca da, conteaza pentru microsoft sa scoata bani din bing, da’ nu-i scoate de la romani si de-aia fac reclama acolo), chestii de-astea logice. Chestii pe care omul din sala le-ar putea dori si pe care si le permite.

Exact asa-i si-n Romania. Ce face romanu’? Isi suna gagica aia din alt oras (poveste adevarata!), aia pe care el o tine la telefonul si altul din orasu’ ei in pula. Isi suna tovarasii s-o puna de-un gratar in portbagaj in spatele blocului. Pai sa-i vindem cartele si abonamente. Ce face acolo? Bea o bere, ca doar ce pula mea. Sa-i vindem o timisoreana, ceva ursus cu lamaie, harneli de-astea. Ce mai face? I se face rau, normal, ca produsele sunt proaste. Perfect, ii vindem pastile, boss.

Si aia e, asa functioneaza. Nu-s reclamele de cacat. Sunt de romani. Si cum romanii sunt de cacat…

Revenind la partea cu screenshotu’ ala, doi ani mai tarziu au disparut si baietii astia cu idei geniale copiate de-afara si aplicate brusc pe platforma romaneasca. Unde n-au mers, evident. Si te miri, ba, in pula mea, doar le-au zis 1000 de oameni – myself included – ca aici nu se poate cu de-astea. De ce nu pricep?

Doi ani mai tarziu, a ramas un singur intarziat (si nu doar pe tema asta), unul care-i aproape haios cu vome de-astea. Asta mai intai a venit cu treaba cu … doneaza. Au donat cativa (ca peste tot, pula mea, ceva donatii as putea strange si eu pe-aici, ca s-au oferit oamenii in trecut), da’ cam atat. Asa ca omu’ a ridicat miza: scrie el o carte. Promise, boss. Si get this – O PARTE DIN CARTE – O PARTE, REPET – va fi disponibila intai pe site, pentru aia care doneaza 15 euro.

Eu nu stiu daca sunteti la curent cu preturile cartilor, da’ m-am uitat eu la ce-a postat Razvan recent, o carte de-a lui pusa la promotie – era mi se pare vreo doua lire sau cam asa ceva. Da’ intarziatu’ vrea s-o vanda pe-a lui – partial, desigur – la 15 euro. Bawww. Si versiunea intreaga la 200 de euro, imi imaginez. Intre timp, pe Amazon, iei la doua lire game of thrones pentru kindle. Dar sa nu lasam asta sa ne incurce, ala, Georgel cum il cheama e un autor necunoscut, n-are un blog asa de popular, cois!

Astia sunt expertii pulii mele pe online-ul din Romania. Care mai de care mai prost, mai ingamfat si mai rupt de realitate. Si asta ar fi o nimica toata, da’ hai sa va mai zic din top, experiente recente.

Hai sa punem un apartament la inchiriat acum mai multa vreme. Erau site-uri de-astea gen imobiliare.ro. Bun. Hai sa dam un anunt. Stai asa, din senin, 3 euro anuntul. Nu-i mult 3 euro, un rahat, atat am dat pe-o cafea recent – aici, in Romania. Da’ am stat si m-am gandit, am pus un anunt de test. Trei zile mai tarziu, avea 20 de vizualizari. M-am cacat pe mine de ras. Pai, nu mai bine-l pun eu aici si macar stiu ca-l vad 10,000 de oameni? Nu stiu cati ar inchiria, da’ pula mea, gen.

Alt site, alta distractie. Hai cu anuntu’. Pai nu poti pune mai mult de trei poze. Pentru ca fuck logic, that’s why. Am numarat pozele facute – 22. Nu-i ca-mi place mie sa apas butonu’ de facut fotografii, da’ ba, zici sa nu te futa lumea la icre cu “vreau sa-l vad” aiurea. Sa vada clar despre ce-i vorba, daca suna, sa fie seriosi, nu de-aia care au vazut 3 poze, da’ nu le-a placut cum arata zona si renunta dupa ce-ti pierd vremea. Dar nu. 3 poze. Atat poti. Cu tot cu plata. Te balegi pe tine de ras.

Asa c-am zis sa fac alta treaba: hai ca urc eu imaginile pe imgur.com, le fac un album acolo si pun in anunt linkul spre album. Si gata, problem solved. Sa mori de ras si mai multe nu: anuntul a fost refuzat pentru ca “are linkuri spre alturi site-uri” (adica spre album). Cum, ba, boule, deci eu fac efortul de-a le urca in alta parte, nu le tin pe serverul tau sa-ti consum spatiul, nu-s servite de pe serverul tau sa-ti consum banda, iar tu in loc sa zici mersi, il stergi. Pentru ca are linkuri spre alte site-uri. Ca-i atat de complicat sa pui automat nofollow, daca de aia te fute grija!

Dupa care, alt site. OLX, nu stiu daca ati auzit de trogloditii astia. Dau sa pun anuntu’ acolo, da’ nu merge. Ca pula mea, am o conexiune de-asta mobila digi, un stick de-ala lasat de-un amic. Si mai multe pica decat merge. In schimb, cum am dat submit, pe un numar de mobil cumparat in ziua aia, ce se intampla? Chit ca anuntu’ n-a mers pus, in trei minute incep sa primesc spam pe sms. Ca … daca vrei imobiliare, du-te wwwpulamea, ca noi facem-dregem. Asa, pe fata, sa nici nu am vreun dubiu de unde se trage. De la spammerii aia jegosi, evident.

Alt site la rand, ma anunta ca anuntu’ e in moderare. 30 de minute mai tarziu, suna unul care se ofera sa puna el anuntul ala pe site-uri de imobiliare pentru suma simbolica de 150 de euro. M-am cacat pe mine de ras. Si zi asa, eu iti dau 150 de euro, iar tu dai copy paste de trei ori pe site-urile astea. Ca eu nu o pot face! Aaa, pai, nu, ca noi lucram PROFESIONIST. Fix ala a fost termenul folosit. LUCRAM PROFESIONIST.

Ei bine, asta-i ceea ce se numeste in tara asta “model de continut”. Si toti spammerii si cocalarii astia care cersesc disperati trei euro, cinci euro, pulameaeuro pe luna ca sa poti citi incredibilele lor povesti de care ni se rupe tuturor pula … toti astia nu pricep de ce nu merge “modelul diferit de continut”. Ca uite, FT si Murdoch, astea merg in Anglia (unde, fie vorba intre noi, 5 lire parca suna altfel la salariu; ca acolo inseamna sa dai 1/800 din salariu. aici 1/800 din salariu inseamna gen cat? Un euro pe luna?)

Eh, si numai pentru ca mizeria asta a fost incercata si-a esuat cu talent in absolut toate cazurile nu trebuie sa credeti ca lumea se va potoli. Peste vreo trei ani, intre doua clickuri pe cancan si libertatea, va mai nimeri un intarziat de-asta est-european pe-un site gen FT si ii va veni si lui ideea geniala: uite, ba, la noi nu e, s-o incerc si eu! Foarte posibil e sa-i vina unuia din intarziatii care-au incercat-o si-au ratat-o deja de vreo 2-3 ori, ca doar romanu’ e tot roman.

Si cam de-aia suge pula partea romaneasca a internetului. Carnaciorii astia tristi vor sa faca bani, dar nu vor sa ofere nimic la schimb. Si daca-i intrebi de ce, dupa ce-ti vomita harneala cu “e alt model de continut”, o dau in scuze. Ah, mane, sa vezi, eu as oferi continut, da’ fara bani, nu-mi permit. Pai, investeste niste bani. Si cand aude asta, prostul crede c-a dat lovitura. BUNA IDEE. IA SA FAC EU ROST DE BANI DE INVESTITII. Si cum altfel decat punand un banner cu “donati”? Ah, n-a mers? Nu-i nimic. Revenim la bannere si la linkuri afiliate – dupa ce le-am injurat in trecut, bineinteles. Iar daca nu mai merg nici astea, eu propun sa revenim la cat de bune sunt produsele Tnuva si ce pizdoasa e crema de barbierit Dove.

Ce dracu’ sa mai zic? Cufureala placuta. In caz de ceva, stim macar de unde luam laxative. Iar daca nu, sunt sigur ca in curand le va testa un blogger si le va recomanda altora. 5 stele, fraierilor! Iei una si caci un blog intreg.