Unii oameni pur si simplu nu stiu sa piarda

Am o dimineata muista (e aproape 6, da’ am inceput sa scriu postul dimineata si-am uitat de el) Dar muista. Ca sa va faceti o idee despre halul fara de hal in care suge pula dimineata mea, o sa va spun ca am dormit 90 de minute noaptea trecuta, ca nu am apucat sa-mi beau cafeaua dimineata, ca nu ma tineam pe picioare la propriu si ca in sacul cu ciorapi – ca da, e un fel de plasa de cumparaturi plina cu ciorapi si chiloti, primele trei perechi relativ subtiri pe care le-am gasit in dimineata asta erau ale lui Ondilol PENTRU CA PULA MEA, HAI SA PUNEM TOTUL ACOLO. Singura chestie care ma mira e ca n-am gasit in pula mea si niste cacat si vreo 3 testoase strangulate-n punga aia blestemata, in special la cum ma miscam cu incetinitorul.

Lasand asta la o parte, stiti c-a fost concursul pizdii ma-sii de promovare. Un post, cinci fraieri. Eu, doi englezi, un italian, un portughez.

Rezultatele n-au fost anuntate nici acum oficial si iata de ce

Pentru ca, trollol, am castigat eu. Detasat. Waaaaay ahead of every single fucker. Pana aici, toate bune si oribile, ca de obicei. Doar ca unii handicapati pur si simplu nu stiu sa piarda. Nu, frate, nu stiu si pace.

Ce s-a intamplat, concret? Era un examen pe care se gandesc astia sa-l bage ca requirement pentru postul asta. Fain. Nu l-au bagat in “grila”, ca n-avea sens. In primul rand, pentru ca nu-l avea nimeni dintre cei care concurau. In al doilea rand, pentru ca ar fi fost prea din scurt. Nu m-am agitat prea mult cu el – n-o sa intru in detalii, ca n-are sens. E suficient sa spun ca-l puteam lua de 4 ori pana acum. Doar ca nu m-am agitat deloc, ca nu era necesar – la modul, am discutat si “nu va fi necesar acum, dar pe viitor, se va cere altora care vor aplica”. Astea-s cuvintele lor, nu ale mele, repetate de 5 ori, ca scuza pentru faptul ca poate aplica oricine.

Doar ca acum, ca am castigat eu, s-au ofuscat toti. Da’ toti, cu exceptia managerului meu, care nu-i ofuscat, da’ nici n-a avut coaie sa le dea peste bot tuturor. C-asa-i el. Ca putea spune foarte frumos “pai, am stabilit ca nu e necesar acum”. Sau “atunci nu poate aplica nimeni”. Sau sau sau. Doar ca s-au strans 3 muisti (ca unul a demisionat, cum povesteam) si managera lor de cacat si s-au hotarat ca nu le place de mecla mea. Da’ deloc, nici de frica. De ce? Pai, pentru ca am castigat. De-aia. Fara pupatul lor in cur, fara laba in cerc pe care-au facut-o TOTI, fara nimic. Asa, pur si simplu, cantitate, calitate, skilluri sociale (radeti cat vreti, pentru bani, sunt un adevarat orator and shit)

Muista asta spera sa pierd pentru ca ei nu-i plac romanii. James spera sa pierd pentru ca…pula mea, spera el sa castige. La fel si restu’. Doar c-au pierdut toti si-am castigat eu. Si asta-i tot ce-au putut face: sa amane. Gen, am castigat concursul/postul, postul e al meu si nu pleaca nicaieri, DAAAAR trebuie sa ma duc sa dau examenul ala imputit. Asa ca de azi dimineata alerg dupa handicapatii astia sa-mi ia banii pe examen, sa ma pot programa si nu mai suna in pula mea inapoi – si-i 5:41pm deja in sloboz. Nu-i paguba, mai pot astepta o saptamana, doua, trei, cat pula mea e necesar.

Si astept, ca nu-mi plang copiii de foame. Da’ se pare ca azi e ziua in care-s atacat de scarba (si scarbe) din toate directiile. Pentru ca, pula mea, daca-i ceva ce-ti infurie … cunostintele groaznic…well, ala-i succesul. Futu-te-n gura de roman care esti tu roman si-ai reusit cand noi nu doream sa reusesti! Lasa ca-ti punem noi bete-n roate.

Ca asta-i tot ce le-a ramas. Nu aveam de gand sa comentez nimic pe tema asta, serios ca nu, maxim un “multumesc” la “felicitari” ala pe care urmau sa-l scuipe printre dinti. Da’ tare-am senzatia ca ma voi transforma intr-un muist feroce (adica starea mea naturala, da). C-asa labagii n-am mai vazut de vreo 10 ani.

Pula mea, initial m-am intristat ca tre’ sa sparg niste sute de lire in scurt si cam de pomana. Da’ asta e. Cred ca merita sa le dau strict pentru a vedea meclele de imbecili frustrati. Ca deh, e de cacat sa-i zici unuia ca n-are sanse, ca-i roman, ca apoi sa te uiti cum iti da fum razand.

Singura parte care mi-a placut a fost ca manageru’ meu a venit la mine, ca hai sa discutam ceva si, dupa ce mi-a zis vestea facandu-se mic, mic-de-tot in fotoliu, mi-a zis ca se bucura ca am castigat si ca n-o zice asa, de complezenta, ci ca se bucura sincer c-am castigat eu, ca s-a saturat de pupincuristi si laba-n cerc. Sigur, au fost alte cuvinte, da’ aia e ideea. Ca poate acum o sa inceapa sa munceasca si restul.

Nu, nu poate. Sigur. Sigur, ca o sa le dau eu de munca de n-o sa aiba aer.

Concluzia zilei e ca unii nu pot fi barbati, indiferent de nationalitate, geografie, culoare etc. Pentru ca, in pula mea, daca as fi pierdut, as fi mers cu capu’ sus spunand “pula mea, mi-am jucat sansa, atat am putut, nu stiu daca au fost altii mai buni sau mai pilosi sau mai englezi, da’ eu sunt impacat cu mine, c-am facut tot ce-am putut”. Si-atat. Fara resentimente sau alte labe triste. Da’ deh. Presupun ca-i mai usor sa fii pizda si, daca tot n-ai obtinut tu jobul, sa nu-l obtina nimeni. Pentru cateva saptamani.

Asa ca acum nu se va anunta nimic oficial pana nu ma duc eu sa dau examenul pizdii. Halal rezolvare. Lasati ura sa curga prin voi, baieti. Ura voastra si slobozul de roman. Ca asta-i tot ce-ati obtinut.