Urmatoarea criza va rezolva problemele sau ne va ingropa in comunism

A venit un baiat la mine la birou. Are nevoie de o conversie de date. Le are in formatul asta. Le-ar vrea in formatul celalalt. Nu intru in detalii pentru ca motive, dar lucrurile stau cam asa: trebuie sa iau fisierele, sa le modific nitel (sed/awk shit), apoi sa le transform in sql, apoi sa le import in sql, apoi sa le export in alt format. Nimic fascinant, B.A.U.

Treaba e ca pentru faza asta mi-au creat astia vreo 9 taskuri. Nu, pe bune. 9.

1. Download files to your laptop
2. Create a mysql database server on your laptop
3. Convert plm in plm
4. Convert plm in sql
5. Import sql files
6. Write @!*$@!$!@ to extract whatever
7. Upload cacatul final acolo
8. Obtine confirmarea de la Gheorghe ca e rezultatul dorit
9. Daca a mers 8, sterge fisierele de pe laptopul tau

Glorios.

Practic, in conditii normale, fara taskurile pizdii, fara visual studio and shit, deja era facuta treaba asta. Dar asa, am taskuri. De vreo 2-6 ore fiecare. La 9 taskuri, se-aduna, coaie, orele de munca (desigur, am terminat toata treaba asta in 3 ore deja, da’ nu-s idiot sa le spun si lor asta).

In UK e o problema cu productivitatea (de citit pe FT, pe site-ul Parlamentului si dracu’ mai stie pe unde)

Si ma gandesc ca urmatoarea criza ori va rezolva problema asta cu productivitatea – la modul “ba, ia gata cu parazitii astia care nu muncesc si cand muncesc mai mult o freaca si-o freaca o luna pentru un task de 3 ore” – ori ne va ingropa in comunism. Pentru ca-i clar ca nu merge asa la infinit – sa ai 6 oameni intr-un departament, dintre care unul e sef (si nu face nimic), 4 discuta despre munca mea si-mi dau “taskuri” si pe mine – care le boxez cateva saptamani de munca pentru 3 ore de munca facute deja de-acum o luna, lol. Mai devreme sau mai tarziu se rupe filmul si compania in cauza isi face bagajele si pleaca spre tari cu oameni care mai si muncesc. Nu-i cazul aici, ca plm, exista si avantaje cand esti bugetar, da’ zic asa, la modul general – ca la fel era treaba la toate joburile mele din UK: nu prea se muncea, da’ in mod cert se vorbea si se scria foarte mult despre munca. Daca nu stiai mai bine ai fi putut jura ca-i intereseaza, lol.

…doar ca nu stiu cum va “rezolva” problema asta. Pentru ca “rezolvarile” sunt doar la extreme: ori se va adanci treaba (caz in care ajungem ca-n comunism, raportam productie record de biti la hectar cand noi n-avem nici de-un ls, vorba aia), ori se va merge spre capitalism salbatic cu pula drepturi pentru angajati, pula orice si KPI-uri mai pe bune, eventual mai spre “imposibil de facut”.

Habar n-am cum va fi – presupun ca variaza de la tara la tara – da’ la modu’ asta de frecangeala nu cred ca poate continua treaba. E ridicol si pentru angajati (care stau si se fac ca muncesc si nu-nvata nimic, nu “isi fac mana”, nu nimic) si pentru angajatori (care nu pot face nimic cu anii si nici nu pot sa concedieze pur si simplu animalele).

Nu-i vorba c-as vrea sa muncim ca-n puscariile din China. Nici gand, ce dracu’, parca-i frumos in pauza de cafea – aia mica, de doua ore. Da’ nici la modul asta nu cred ca putem continua la nesfarsit, cu bataia asta de joc. Pentru ca inteleg de ce-i nevoie de Gheorghe (ala care mi-a cerut sa-l ajut cu conversia de date). Inteleg de ce-i nevoie de mine (ala care a facut conversia). Nu inteleg de ce-i nevoie de astia 4 care-mi scriu mie tampenii intr-un tool absolut detestabil (Visual Studio) si nu-nteleg de ce nu numim asta “a freca menta/pula”, ci “Agile methodology”. Nu stiu daca voua vi se pare prea agile chestia asta, ca mie nu.

Chestia nasoala e ca imi dau seama ca si astia (parazitii) sunt pana la urma cam ca mine – in sensul ca ei imput toate hoiturile companiilor cam la fel ca mine. Adica, vin sa-si ia banii si atat. Au niste planuri – fix ca mine. Au nevoie de niste sume – fix ca mine. Au ceva nevoi (traduse in bani), fix ca mine. Si nu dau doua flegme pe compania respectiva, fix ca mine. Cam singura diferenta dintre mine si ei e ca eu mai si (stiu sa) muncesc. In rest, nici o diferenta.

Habar n-am ce-o sa fie, evident. Tot ce pot sa fac e sa-mi urc in caruta sacii – aia cu bani si cu cunostinte, desigur. Dar, dincolo de “diii, Batore”, concluzia mea cam aia e: dupa criza se va schimba modul asta de a fute (b)anii: ori vom munci, ori vom reporta productie record la hectar cu burta lipita de coloana vertebrala. Aici ar trebui sa intre in scena capitalismul, free market etc si sa mai curete din paraziti si din organismele infectate. Dar, vorba aia, n-aveti suflet…?

I don’t fucking know. Poate pur si simplu se merge pe a treia varianta: aia in care continuam asa, dar scade puterea de cumparare. Noi ne facem ca muncim si smecherii ne platesc doar asa, cat sa avem impresia ca nu murim de foame. Gen cost of doing business.