Viata la tara – part III

Asa, si-am rezolvat si problema aia infecta (tranti-mi-as pula-n sssd si lookupurile gresite de gc pe child in loc de parent si mai ales in tot ce-nseamna AD, pentru ca treceti in pizda mamii voastre pe freeipa, boii baltii)

Revenind la boile noastre, eram pe la etajul V.

Etajul V, cum ziceam, era singurul etaj care saluta discret vizitatorii (i.e pe toata lumea care mergea pe scari ca liftul era vesnic stricat) cu un afis care-i invita sa faca liniste intre orele 06 si 22. Nu, nu invers. Ceva cu respectati orele de odihna. Aparent, orele de odihna erau intre 6 dimineata si 10 noaptea. Si bineinteles, intre 10 si 6, dupa.

Putea parea misterioasa chestia asta, pana o cunosteai pe doamna R.

Doamna R fusese pe vremuri centralista. Ca Hilda. Doar ca, daca Hilda se relaxase vreme de cateva decenii, doamna R nu. Chestia e ca blocul meu a fost printre ultimele in care s-a trecut pe “digital”. Si, daca nu stiti, pe vremea impuscatului, fusese “fenomenul” ala cu migratia de la sat la oras. Mai clar, tovarasul mutase tot ce era taran din unele zone la oras. Sa treaca de pe campii in fabrici, intru vesnica glorie a socialismului multilateral dezvoltat. Asa a fost umplut Bucurestiul de tarani si asa a sfarsit fiind suprapopulat.

Chestia e ca, daca la noi era nasol ca eram pe analog, cu cuplaj, cu pula mea, la aia la sate era si mai simplu: fara numere de telefon. Cu interior sau ceva. Adica, aveai 100 de case intr-un sat – fiecare cu telefon. Dar fara numar direct. Doreai sa suni din sat? Sunai la centrala si cereai legatura la nu stiu ce numar, iar o centralista infigea un cablu undeva si deeerp, aveai legatura. Si centralista ramanea pe fir, apoi intrerupea convorbirea cand avea chef. Un astfel de job avusese doamna R inainte sa fie pensionata la inaintata varsta de 38 de ani, cand innebunise de-a binelea. Doamna R chiar parea o doamna. Nu era genul ala de taranca prinsa cu arcanul si tarata intr-un apartament de catre comunisti. Cum ziceam, parea o doamna. Pana aveai de-a face cu ea.

Am inteles mai tarziu cum se intamplase chestia asta, dar, la vremea aia, nu prea reuseam sa inteleg. Ca o paranteza, pe la inceputurile mirobolante ale carierei mele, lucram in suport la unii. Understaffed ca pula. Si sunau telefoanele nonstop. Tot felul de ghertoi carora nu le mai mergea pagina de internet sau conexiunea la internet sau mortii lu’ ma-ta la internet. Am facut jobul o perioada relativ scurta. Vreun an sau pula mea, chiar nu mai stiu. Si de-atunci am luat-o razna, de nu suport telefoanele, urasc lumea care suna in loc sa dea un email sau ceva. Pentru ca sunau in continuu. 4 oameni in 5 minute, daca prindeau linie libera. Eu am luat-o razna dupa un an. Doamna R rezistase aproximativ 13 ani in sistem. Pusese firele. Facuse legaturile. Ascultase pe fir. Intrerupsese convorbirile. Dar, dupa aproximativ 13 ani, pur si simplu innebunise si anumite zgomote o trimiteau in crize cu spasme. Pentru ea erau puse afisele alea.

Seara, cand eram pustani, nu prea ne mai lasau parintii sa iesim pe-afara. Asa ca ne strangeam toti pe o scara intre etaje si acolo faceam toate tampeniile posibile. Ne jucam. Zbieram. Faceam schimb de timbre. Uite clasoru’, uite colita, uite-o pe ma-ta la aprozar. Era smecherie curata sa ai colite cubaneze. Si toata lumea avea o agrafa de scos timbrele si o lupa cu care sa verifice daca-s “filate”. Ocazional, se intampla treaba asta la etajul V. Si tin minte cum a iesit intr-o seara doamna R cu parul maciuca, intr-un halat jegos si gaurit si a venit pana in fata lui Flori si s-a holbat pur si simplu la ea vreme de cateva secunde. Se facuse o liniste mormantala, eram toti speriati. Si doamna R, in linistea aia, a intrebat-o pe Flori, aratand spre o agrafa de lemn, de-aia de coc: ce-i aia? Si Flori a dat sa raspunda, sa-i spuna ce e, dar doamna R s-a incruntat la ea si a slobozit cea mai ucigatoare si zgomotoasa basina pe care v-o puteti imagina, vreme de cateva secunde. Dupa care a privit-o fix in ochi, i-a futut o palma de i-a inrosit muia aia neagra si i-a spus “aveti legatura”. Iar Flori, care avea vreo 10 ani si inca nu futea tigani in spatele patiseriei, a fugit in casa tipand si plangand, tinandu-se de falca si lasand pulii de suflet si agrafa si clasor si tot. Domnul R a venit agale si-a luat-o de brat pe doamna R si-a dus-o-n casa in ciuda protestelor ei, asigurand-o ca i-a venit schimbul. Si asa a aparut afisul care invita lumea sa respecte orele de odihna – 24 de ore pe zi. Si, daca vizitatorilor li se rupea pula de afis si faceau zgomot, noi, cei “de-ai casei” stiam sa urcam in varful picioarelor la etajul V, sa nu cumva sa ni se faca brusc legatura.

De la etajul VI retin familia securistului si familia I.

Familia I era o familie de tarani capsati cum rar ai sa vezi. Oamenii care au trecut prin caminele de nefamilisti sau au locuit in Zabrauti-City cred ca stiu ce-nseamna jegul, dar nu stii asta daca nu ai vizitat apartamentul familiei I.

Stiam familia I pentru ca fiica lor era in clasa cu mine. O alta familie de eroi cu 4 copii – o fata si trei baieti.

Nu-i usor sa cresti 4 copii. Dar daca pentru cei mai multi corporatisti chestia asta nu-i usoara, pentru familia I era aproape imposibil. Tatal avea ceva job de-ala la ICRAL – ceva intre zugrav, faiantar si carator de saci si ce mai trebuia, nu prea stiu. In tinerete, era numai muschi omul. Astia din filme cu patratele sunt minciuni pe langa cum era el. Dupa care, din motive de asa a vrut pula lui, a devenit alcoolic. Era taran de-ala pleznit si, ca indianul din rezervatie, a luat-o pe ulei. Sotia lui lucrase la o intreprindere de-aia, nu mai stiu cum ii zicea, tot ceva cu IC plm. Dar pana la urma s-a lasat de treaba cu munca, pentru a avea grija de copii. Cu o mama care lucra juma’ de norma si-un tata alcoolic, familia I nu avea bani nici macar pe vremea lu’ Ceausescu, cand era aproape imposibil sa nu ai bani.

Prima si ultima data cand le-am vazut eu apartamentul a fost cand a intarziat mama intr-o zi acasa. Si eram prea mic sa am cheia mea, asa ca m-am dus sa stau la familia I pana venea cineva la mine. Si stateam si ma jucam cu fiica lor, nu mai stiu ce cacat faceam, chestii de copii. Important e ca, asa cum stateam eu in sufragerie, pe canapea, langa colega mea, admirand jegul impecabil (pe-acolo nu fusese un aspirator sau matura in veci) si intrebandu-ma ce-i cu urmele alea de pe pereti, il vad pe Costel, fratele ei, venind in fuga, urcandu-se pe greu pe canapea langa sora-sa si apoi scotand puta si incepand sa se pise dezinvolt pe perete. Ma uitam la cum curge jetul pe langa urechea ei si ma intrebam – chiar la stadiul ala de copil – ce mama dracului se intampla. Si apoi fra-su a inceput sa rada, s-a intors s-o pupe – pisandu-se din intoarcere un pic si pe urmarul ei – si a fugit inapoi undeva in fundul apartamentului, probabil la el in camera. Si eu ramasesem acolo la modul “ce….”, iar sora-sa radea “asa se joaca ei”. Si tin minte c-am ajuns acasa si m-a intrebat mama de ce miros in halul ala, unde-am fost???

Aveau baie. Stiu sigur c-aveau baie. Cu tot cu wc si ce mai vreti. Dar…asa se juca Costel. Si eu nu m-am mai intrebat de ce aratau peretii ca si cum cineva a borat pe ei ani de-a randul. Acum stiam. Si-a fost prima si ultima data cand am trecut pe-acolo. Mai tarziu, in liceu, m-a mai invitat tipa, C sa trec pe-acolo, cand era singura si se plictisea. Dar mereu am gasit un motiv sa nu ma duc. Mereu aveam ceva urgent de facut oriunde altundeva, numai acolo nu. Pentru ca mai repede as fi futut un cadavru in descompunere decat sa ating ceva prin Ebola-city pe-acolo.

Mama ei, M, e personajul meu preferat. In sensul ca daca ar fi fost sa ma duc la o biserica si sa aprind lumanari pentru “ia-o doamne la tine, ca n-o mai suport”, ea ar fi fost in capul listei. Ati auzit vreodata o voce ragusita si ascutita in acelasi timp? Si cand apartine unei femei? Si cand femeia e analfabeta? Pentru ca daca nu, n-ati locuit la mine-n cartier. TOT fucking cartierul o auzea. Era ceva moda la ei in familie, totul se termina in î. Iesea M la balcon si zbiera la fiii ei care se juca in fata blocului. Dar nu “Costele!!”. Totul se termina in î. Iesea un fel de “Costeleeîîî”. Si-ti venea sa iti torni smoala in urechi sa n-o mai auzi. Asa era M, maica-sa. Dar nu de-asta o uram. Ura adevarata a inceput mult mai tarziu, cand m-am facut nitel mai mare.

La inceput, M era doar enervanta. Simtea cand faceai ceva in casa si aparea la usa, sunand. Nu apasa scurt pe sonerie. Nu. Tinea apasat pana auzea ceva din apartament. Presupun c-o enerva faptul ca nu putea termina sunetul soneriei in îîîî. Si se ducea pe la juma’ de bloc. Sa ce? Sa ceara. Daca n-avem niste ulei. Daca n-avem o lingura de zahar. Daca n-avem nu stiu ce pula mea. Era perioada aia cu ratiile. Si, normal, avand 4 boraci si-un sot alcoolic, M termina rapid orice urma de ulei sau zahar. Sau nechezol. No fucking joke. A sunat la maica-mea sa-i ceara nechezol. Iar mama, strambata de ras, a intrebat ce-i aia. NECHEZOL, ţaţă, NECHEZOL, facea ea imitand gestul omului care bea ceva. Apa? A pufnit tanti M si a plecat. Si ni s-a dus vestea in bloc ca suntem saraci, ca nu doar ca n-avem nechezol, da’ nici nu stim ce-i aia. Tata stia, ca aveau la lucru. Mama nu stia, ca ea primea Amigo si niste pachete de ceva “cafea vieneza” destul de des, asa ca bea de-alea. Dar i s-a dus buhu’ ca vai de capul ei, nici nu stie ce-i nechezolul.

Te uitai la film, in 1% din timp cand nu se intrerupea curentul? Venea tanti M si incepea ţaţăăăă…n-ai…E bine ca nu exista educatie sexuala la vremea aia. N-am dubii ca tanti M ar fi venit si cerut si-un dildo imprumut, ca l-a dat copiiilor pe ultimul.

Si cam asa a ajuns tanti M sa ma infurie pe mine in adolescenta. Eram cu o tipa pe care n-am futut-o prima data la mine-n pat, ci in patul mamei lui Bob – sa viseze femeia frumos. PENTRU CA A TREBUIT SA MA DUC IN PULA MEA TOCMAI LA BOB CA SA POT SA FUT IN LINISTE, PENTRU BELZEBUT! Bai, combinasem si eu o domnisoara in liceu. Si hai sa herpaderp. Se lasa cam greu tanti, dar se lasa. Venea la mine ca sanki, facem temele, facem pula calului. Si da-i cu rahaturi de adolescenti, o mana colo, o nu stiu ce dincolo…de-alea. Bai, si intr-o buna zi, am reusit. Cum-necum, eram cu ea in pat si tocmai mi-o luase in gura. Stiu, nu vi se pare mare cacat acum. Dar coaie, la vremea aia, sa dai o muie? Iar tipa cica era virgina and shit? Esti nebun? Era de world record. Jur ca era. Nici unul din cunoscutii mei nu daduse una. Nici macar la curve, esti tampit? Si, bai, crestea inima-n mine, vorba aia, ma simteam epic, nu-mi mai incapeam in piele. Si se-ntelege ca fix atunci a pocnit-o pe tanti M nevoia stringenta de o lingura de. De o cana de. De o pizda ma-sii de zdreanta ordinara de. Si se-ntelege ca I, speriata de moarte, mi-a infipt prieteneste dintii-n pula, eu accidental i-am trantit-o pana-n esofag incercand s-o imping, iar ea tot accidental a borat brusc pe pat si pe mine. Si mie-mi venea sa ma tavalesc pe jos de durere si mi se scurgea fierea lui I pe picior, iar tanti M intepenise hotarata cu mana pe sonerie, ca nu auzise inca pasii. Si m-am dus acolo la usa si eram panicat si pula mea, ca aoleu, sa vezi c-a venit mama acasa si ma gaseste pe-aici cu I si e mai mult decat clar ce si ce-o sa zic si cum explic si ce fac, iar I statea sa faca atac de cord, ca daca pentru mine era usor jenant, pentru ea era horror. Imi dau seama ca acum nu intelegeti prea bine chestiile astea, da’ pe vremea aia, tipele nu faceau chestii de-astea rusinoase, declarau sus si tare ca se vor casatori virgine etc.

Dar nu. La usa nu era mama. Era tanti M. Care avea iarasi nevoie de-o cana de. De-o lingura de. Iar eu, cu pula proaspat compostata si niste coaie cat bila de pe ASE, abia mergand ca o rata violata-n cur de 3 negri transpirati, i-am urlat NU AM, NU, IMI PARE RAU, LA REVEDERE!!! Iar ea insista sa mai discutam, sa ma mai uit, sa mai verific, sa – i-am trantit usa-n nas ca niciodata injurand de mama focului. Si se-ntelege ca m-am dus inapoi in dormitor urgent, dar, daca atunci cand am iesit de-acolo, I era doar in chiloti si ciorapi, cand am intrat, era echipata complet si-si stergea botul plangand intruna. Ce sa mai “auzi, iubita, unde eram…”. Nah, nici gand. Si-aproape a fugit I din casa plangand in continuare, iar eu am dormit cu cea mai groaznica durere de coaie din istorie. Nu pot sa va explic in ce hal ma dureau, chiar nu pot. Nici sa merg nu puteam, daca imi atingeam un coi de crac urlam si mai multe nu. Horror.

Si BINEINTELES ca si a doua oara cand a venit I, sa .. reluam de unde eram – dupa MULTA munca de convingere – fix cand o avea din nou in falci, a intepenit tanti M in sonerie. Si bineinteles ca de data asta doar am deschis usa dormitorului – thank fuck ca nu m-a compostat iarasi I… – si am urlat din toti bojocii: PLEACA!!!! NU-S ACASA!!!! si tanti M, in loc sa plece, a zbierat si ea prin usa: “DESCHIDE, SUNT EU, MMM” iar eu i-am urlat si mai dihai STIU, NU-S ACASA, PLEACA!!! Si nu pleca, pana am inceput si eu sa urlu PLEACîîîîîîîî, futu-tîîîîîîî mortîîîîîîî ma-tîîîîî si pe I a bufnit-o un ras cu lacrimi si n-am mai futut nimic nici in ziua aia.

Si-asa am ajuns acasa la Bob. Parintii lui Bob erau despartiti, iar Bob dormea pe unde apuca. Ba la maica-sa, ba la taica-su, era ca un fel de maidanez – care-l primea primu’ in seara aia. De obicei nu avea nici unul din ei chef de Bob. Mai dormea pe la cate unul dintre noi. Maica-sa parea ca-l iubeste, dar avea momente in care nu suporta nici ea sa-l vada. In fine, sa nu o luam pe aratura prea mult. Era maica-sa plecata nu stiu pe unde cu un proiect, iar eu l-am sunat pe Bob si i-am zis ca efectiv mor daca nu-i sparg plin de evlavie pizda lu’ I, ca MOR, BOB, INTELEGI, MOR. Si Bob a ras si mi-a zis ca da, putem veni la el, da’ sa ma simt si eu, sa mai aduc o gagica, ceva, ca asa-i frumos. De unde pula mea sa scoti o pizda cu “haidi fa, sa te duc la un prieten acasa”? De nicaieri. Dar cumva, am convins-o noi pe C, fiica lui M, sa vina ea. Mai mult a convins-o I decat am convins-o eu, ca sa fiu sincer. Daca pe mine ma dureau coaiele de muream, cre’ ca pe I o manca de nu se putea scarpina nici cu stejaru’ din Borzesti. A trebuit sa mergem tocmai la mama dracu’ la Timpuri Noi, am chiulit toata ziua aia, ca pana acolo faceai ceva cu autobuzele, dar am rezolvat-o.

Bob avea un caine, pe Papi (i.e Puppy), un labrador negru de toata frumusetea. Asa ca Bob a luat-o pe C la el in camera “sa vorbim si sa-i lasam si pe Liviu si I sa..”, iar mie mi-a ramas camera lu’ maica-sa. Din una-n alta, am rezolvat in sfarsit problema cu I. Ce dracu’. Si cand tocmai bine ieseam fericit din pizda, iar I schiopata pe-acolo intrebandu-se cum dracu’ scoatem sangele din asternuturi (pula mea, planificare de romani) am auzit si eu si I niste ragete de mai mare dragul. Intai Bob, apoi C. Si m-am ingrozit, sa vezi ca Bob chiar s-a apucat s-o futa pe-asta si-o fi de-aia cu himenu’ elastic sau pula calului – panica! Da’ de unde. Femeia nici nu mai era virgina. Dar nu aia era problema. Problema, pe scurt, tinuse tot de planificare.

C. ar fi vrut sa se futa, dar nu prea. Bob, pe de alta parte, ar fi futut si-un sobolan daca ar fi prins unul. Si nu te puneai cu pula lui Bob, pe cinstite ca nu. Asa ca Bob a inceput asa, discret, el deasupra, treburi, sarutari, mangaieri, treburi de-alea. Iar C a stat cuminte, ca-i placea. Dupa care Bob a vrut s-o intoarca, pur si simplu s-o puna capra. Si atunci s-a ingrozit. Cica avea C tot spatele MITRALIAT cu cosuri purulente, cu varfuri de-alea galbene, albe si rosii, de mai mare dragul. Asa ca Bob a racnit surprins, initial, la modul “ce pula mea e asta???!”, iar Papi, superbul lui labrador perfect dresat, a sarit brusc din coltul unde statea si si-a infipt coltii-n C. Ca doar, pula mea, daca urla stapanul, o fi un motiv. Si da-i cu urlete si plansete si ragete si sange peste tot. Crime scene si mai multe nu – CSI Timpuri Noi. S-a futut toata ziua. Planificasem eu cu I sa mai trantim cateva partide, ca doar, nu-i asa, daca tot eram acolo…da’ ce sa mai planificam. S-a dus pe pula toata planificarea noastra. Fix pe pula. Si da-i cu C in tramvai si-n autobuz plangand tot drumul spre casa. Iar pe mine m-a mancat in cur sa fac misto de ea cu chestia asta, iar ea, ca sa se razbune, a inceput sa zbiere-n curtea liceului SI P-P-P-P-P-PPRIETENUL TAU ARE PULA MAI MICA DECAT RELU, SA STII! (da, era si balbaita) Relu era un baiat, evident. Unul care-o futuse. Asa s-a razbunat ea pe mine pentru mistourile facute. A urlat in curtea liceului cu toata lumea acolo ca Bob – unul care nu era macar in liceu – are pula mai mica decat Relu. Iar C…, un tip din liceu, care era alcoolic si drogalau inca de dinainte de buletin, s-a pravalit spre ea si a aratat-o cu degetul si-a inceput sa zbiere din rasputeri: LU’ ASTA I-A SPART GAOZU’ UNUL PE CARE-L CHEAMA RELU, RELU, HAHA, RELU. Si tot liceul s-a tavalit de jos pe ras si asta a fugit plangand acasa si nu mai vroia sa vina la scoala dupa, pentru ca de fiecare data cand ii era strigat numele si/sau era ascultata la tabla sau pula mea, se auzea cineva tusind *relu* in clasa si se-nverzea femeia. Dar hei, pula mea, riscurile meseriei. Colac peste pupaza, cum plecasem in graba de la Bob, am uitat complet de asternuturi si normal ca si-a furat Bob niste perechi de palme de la maica-sa ca na, a venit femeia acasa si-a gasit sange in patul ei, nu trebuia sa fii chiar Sherlock sa te prinzi de la ce era. Iar Bob, nefutut si nevinovat, a stat acolo si-a incasat-o barbateste, dupa care m-a sunat sa-mi spuna ca-s un idiot, dobitoc, marlan, ca-si baga pula-n mine etc etc, iar eu i-am ras in nas la telefon, pentru ca eram ATAT de dobitoc. Ne-am impacat dupa vreo 2 beri, cand i-am explicat ca nu-i vina mea ca am fost distras de ragete si de-al treilea razboi mondial din camera lui, iar el tot insista ca el a cerut o femeie, nu pe Yeti. Dar pe mine ma durea-n pula ca-si luase el teapa – eu futusem si eram in starea aia de dupa – nu mai dadeam doua flegme pe faptul c-are el coaiele umflate sau ce probleme a avut din cauza mea sau…

Tatal, domnul I, alcoolicul minune, era si mai mirobolant, se-ntelege. Genul in care mai degraba-ti puneai acidul decat baza, pentru ca orice vorbeai si stabileai cu el ramanea bun uitat.

Era prin martie cand a zis mama “trebuie sa inchidem balconul asta si sa punem si-acolo chestii si-acolo sa renovam si”. Asa, renovare de-aia dubioasa. Si l-a auzit domnul I pe tata discutand in fata blocului cu unii, intrebandu-i unde gaseste niste oameni care sa faca asta. Iar domnul I s-a batut cu pumnul in piept brusc, pai, cum, vecine – FAC EU. Te costa atat. Pai, bine, hai, de ce ai nevoie? Aaaah, pai, nu, ca nu acum, dar incep de luni. Si luni, se-ntelege, nici urma de el. Marti la fel. Miercuri la fel. Si tot asa.

Iar mama a tot asteptat, aprilie, mai, iunie, tot batandu-l pe tata la cap cu “tu esti barbatul, rezolvi???”. Si tata da, da, da’ uite, nea I nu vine, cand il caut zice M ca nu-i acasa, eu ce sa fac? Acum sa nu cautam altii, ca i-am zis ca face el, drege el, se supara pe noi pe urma. Si a tot sta mama batand cu degetele-n masa, dar pana la urma, in iunie, a adus niste muncitori de pe santierul ei si le-a zis scurt, vreau aia, aia si ailalta, acolo zugravit, acolo schimbat cada, acolo instalat boiler, pe balcon inchis si gresie si whatever. “Da, doamna inginer”. Si, nu exagerez, in 4 zile au terminat aia TOT. Da’ TOT. Inclusiv caratu’ molozului ramas, luat caloriferele schimbate etc. Frumos, elegant.

Asa se face ca atunci cand a venit nenea I la usa, beat pulbere, era octombrie si s-a declarat gata sa-nceapa de maine. Iar mama i-a zis ca nu mai are ce sa inceapa, ca e deja rezolvat totul. Pai cum sa fie rezolvat? Pai, simplu, este rezolvat, am adus pe altcineva si s-a rezolvat. Si s-a infuriat cumplit nenea I si-a inceput sa planga si sa intrebe PAI SI BANII MEI? BANII MEI? CU BANII MEI CUM RAMANE? Si-l intreba pe tata el ce face acum, ca el a facut datorii in contul lucrarii pe care trebuia s-o faca. Si, daca-l intreba pe tata intre 4 ochi, cre’ ca tata i-ar fi dat banii sau niste bani, oricum, ca tata mereu a fost mai milos cu saracii, dracu’ stie de ce. Mai ales cand venea vorba de astia cu mai multi copii. Na, slabiciuni de roman. Dar intreband asa nervos, cu mama pe-acolo, i-a aruncat mama lu’ tata o privire si a plecat, iar tata i-a zis scurt “nu ai de luat nici un ban, hai, buna seara” si l-a dat afara. Si pe urma s-a dus tata la mama s-o intrebe daca ar trebui sa-i dea niste bani, ca are copii de crescut, ca nu stiu ce, dar mama nu haleste de-astea. La mama totul era cu cinste, onoare, cuvantul dat etc etc, chestie de principiu, asa c-a plecat tata cu coada intre picioare si i-a mai dat aluia pe-ascuns cate ceva de mancare, ca nu era nebun s-o contrazica pe mama la de-astea. Oricum, daca deja ne stia tot blocul de saraci – ca nu stiam ce-i nechezolul – acum ne-a stiut (tot blocul) si de oameni neseriosi, care nu se tin de cuvant.

Era o saracie exemplara la familia I. Prima data au scapat de fiul lor – ala mare. Era baiat bun, ar fi ajutat lumea cu orice, cred. Dar era prea bun pentru binele lui, asa ca l-au expediat urgent la ceva scoala militara, ca ei nu mai pot sa-l tina acasa, deja e mare. Adica, deja avea vreo 14 ani, era timpul sa se intretina singur, ce dracu’, nu sa fie un parazit infect. I-au futut cam toata viata asa, pentru ca s-a dus acolo intr-un fel si-a iesit in alt fel. Pentru ca nici nu prea a capatat mare experienta cu sexul si femeile la liceul militar, a luat-o cam pe una din primele care i-au picat in pula si s-a casatorit cu ea, a facut ceva copii si treburi. Ultima data, cauta sa inchirieze ceva, ca divorta. N-am cerut detalii. Nu erau necesare…

Cat despre restul, pe C au incurajat-o in pula primului care parea sa aiba bani de-o ciunga, iar ceilalti doi au fost si ei incurajati sa ia viata-n piept prin Germania si pula mea, nu mai stiu pe unde. Eu personal am fost socat c-a luat-o cineva. Nu de alta, da’ ai ei erau atat de saraci incat C putea constant intr-o perioada. La modul ala, de-i lasau aia sapun si deodorant pe banca. Da’ cine stie. Probabil a gasit un voinic si mai hotarat ca Relu si-n mod cert mai curajos ca Bob.

Nu-i nimic pe planeta ca dragostea parinteasca.

Cat despre familia securistului, familia securistului avea ce-avea cu toata lumea. Oarecum pe bune, as zice eu.

Ala nu era doar el securist. Nu. Si nevasta-sa era tot securista. Se nimerisera, nu gluma.

Si, daca era o chestie pe care-o ura domnul B, securistul – in afara de a vedea oamenii in libertate – era faptul ca revolutia ii futuse meciul si nu mai putea nenoroci oamenii cu un simplu telefon. Pentru ca asta ar fi vrut el – sa-i nenoroceasca pe-aia din familia I.

B fusese al doilea om din bloc care-si pusese cablu. TV. Smecherie curata la vremea aia. Si domnul I, alcoolic si sarac, se-ntelege, se dusese si el sa-nfiga niste sarme in cablul aluia si acum avea si el cablu acasa, fara sa dea un ban. Ba chiar vorbea prin bloc de cat de prost e B ca plateste nu stiu cati dolari pe cablu, cand uite – el are gratis. Si se-ntelege ca domnul B ar fi vrut sa-l vada mort si-l reclama de-i venea rau, dar, ce sa vezi, domnul I era prieten cu aia care veneau sa inspecteze cablurile si stia cand vin aia sa verifice. Fix atunci scotea si el sarmele. Plecau aia – le punea la loc. Si-a trebuit domnul B sa aduca fotografi si pula mea, sa filmeze aia cum pleaca sarmele din cablu si intra-n apartamentul familiei I si plangere scrisa si plm si domnul I a luat o amenda cat ma-ta de mare, dar n-a platit-o niciodata. Pentru ca de fiecare data cand veneau aia sa colecteze amenda sau pula mea, doamna I ii trimitea la cacat cu tot felul de cuvinte care se terminau intr-un îîî lung si apasat. Ea n-avea bani. Sotul muncea la negru, ca era perioada aia de “tranzitie”. Sa le trimita amenda nu stiu unde. De unde le veneau regulat scrisori ca daca nu o platesc, le vor lua boii de la bicicleta, ca venituri n-aveau. Pai, familia I avea datorii record la intretinere, ce amenzi sa le dai.

Dar despre securist nu am mare lucru de spus. Astia erau oameni civilizati. Baiatul lor cel mare a fost ala care m-a jupuit ca pe hotii de cai ca sa-mi faca un upgrade la PC, sa trec si eu de la 286 la 386, sa pot si eu sa-mi instalez Slackware. Si normal ca mi-a luat mult mai mult decat facea, dar pupa-ti-as pula ta, smechere, ca fara tine si aia ca tine care sa faca upgrades cu componente la mana a zecea, cine stie unde ajungeam si cum munceam si eu cot la cot pe santier cu domnul I. Mentionez in treacat ca SI securistul asta si-a trimis baietii sa lucreze undeva la “Consiliul Europei”. Pe unde mai stiu si de alti securisti bagati tot asa, la harneala. O fi o smecherie acolo, ceva, de se duc toti securistii gramada si-si trimit mostenitorii pe banda rulanta.

But then again, viata nu-i corecta. Bob a sfarsit decapitat, in timp ce altii…Vorba aia, nu stii cand vii, nu stii cand pleci. Abia isi luase centura. Bag pula, mi-e tare dor uneori de omul asta…

Din pacate, am aburit-o cam mult azi cu familia I si cre’ ca-i timpul sa mai si lucrez pe ziua de azi. Poate editez eu postul mai incolo cu ceva continuare, daca mai am timp si chef. Dar pana atunci, Doamne-ajutîîî.