Viata in UK part VIII – random

Right.

Random stuff, n-as putea spune ca-i prea organizat.

In primul rand, lucrurile s-au mai inrautatit din 2011 (cand am plecat eu inapoi in Romania) incoace. O sa ajung si la partea aia imediat, dar nu inainte de a ma cruci serios citind cam 30 de threaduri in care romanii intreaba pe forumuri daca a auzit cineva de firma X de recrutare pentru Anglia, daca-s tepari sau nu. Ma, in pula mea: TOTI sunt tepari. TOTI. Nu e unul sa nu fie tepar. Ce dracu’ poate sa faca o firma “de recrutare” pentru tine? TU trebuie sa-ti scrii si sa-ti prezinti/sustii CV-ul la un interviu, nu ei. Ei CEL MULT te pun in legatura cu ceva firme de-aici, firme cu care poti intra si singur/a in legatura. De-aia s-au inventat site-urile de joburi, stii?

Sarind peste asta, spuneam ca lucrurile s-au mai inrautatit un pic pentru aia care-au sarit granita. Chestia e ca standardul de viata al englezului a avut de suferit grav de tot in urma invaziei. Indiferent ca discutam de polonezi, unguri, romani, pakistanezi sau indieni, rezultatul a fost de-a dreptul tragic pentru englezi – si, in mod hilar, si pentru emigranti.

Lucrurile stau cam asa: cand au deschis astia granita pentru muncitorii din Europa de Est, ei au estimat ca vor fi pana la 15,000 Intamplarea face sa fi venit cam 10 milioane (da, stiu, in articol scrie de 700,000, se refera la altceva, nu detaliez). Ei bine, sa luam exemplul cu locuintele. Tu ai, sa zicem, 100,000 de locuinte si 90,000 de oameni care cauta. Prin urmare, agentiile imobiliare le dau oarecum ieftin si alearga dupa tine pentru a te convinge sa semnezi. Bun, acum adaugati in tabloul asta 700,000 (sa zicem) de noi-veniti. Se modifica imediat partea cu cererea si oferta. Chiriile sar din senin si agentiile imobiliare te trateaza cu pula, pentru ca, nu-i asa, daca nu vrei tu, vrea altul oricum. Mai precis, vor vreo 8 altii. Prin urmare, englezul de rand (discutam de ala care lucreaza pe-un salariu aproape de minim) a cam supt-o. A ajuns sa plateasca mult mai mult pe chirie decat platea “inainte” si a ajuns sa n-o prea mai gaseasca nici asa. Pe langa asta, a fost partea cu criza, au mai umblat astia putin la ajutoarele sociale, asa ca si asta l-a usturat destul de nasol. De joburi nu discutam pentru ca, sincer sa fiu, impresia mea a ramas neschimbata: englezii care nu au de lucru…nici nu vor sa aiba. Cei “calificati” pleaca in Australia sau Noua Zeelanda. Cei necalificati…well, aia au probleme pe bune, pentru c-au fost obisnuiti s-o frece la rece si nu prea le pica bine concurenta cu disperatii (est-europeni, pakistanezi, refugiati etc). Nu de alta, da’ englezu’ isi stie drepturile, nu haleste stat peste program, salariu de cacat si alte alea. Nope. Pe cand unu’ proaspat aterizat din Pakistan, mort de foame, venit eventual dintr-o zona de la granita cu Afghanistanul…ei bine, aluia nu-i cade mana sa spele masini.

Cum ziceam, lucrurile s-au inrautatit, asa ca englezii au cam schimbat sistemul, intr-un mod care sa futa emigrantii direct in cur. No more, no less.

Uite, exemplu cu banca. Trebuie sa-si caute (si gaseasca) si Ondilol ceva de lucru. S-a gandit ea la HR (pula mea!). Bun, pentru a avea un job, iti trebuie in primul rand NIN (national insurance number, am mai discutat pe tema, nu revin, ca nu am chef). Ea n-are probleme cu dreptul de munca, fiind bozgorita hardcore. Buun. Doar ca, la interviul pentru National Insurance Number, ar trebui sa se prezinte cu niste acte, ca dau bine in peisaj. De exemplu, un cont in banca. Hei, rup, ma duc eu cu ea la banca si-i zic lachetelui de-acolo ca vrea cont. Ala, aha, pai, da, ca sunteti clientul nostru de X ani, ca puteti s-o aduceti asa, pe recomandare. M-am dus cu ea o saptamana mai tarziu sa facem programarea aia de intalnire de pula mea, deschis cont. Gayism hardcore, ar trebui sa-l poti face pe loc, doar ca hei, nu. Asa c-am ajuns in ziua Z la aia si hai. Cont. A, pai, sa vedeti, ca de fapt, nu se poate. Ca da, sunteti clientul nostru de 2 ani, dar nu aveti activitate pe cont in ultimele 6 luni, asa ca…Pai, nu am pentru ca nu am pinul. L-am uitat si nu mi l-ati mai trimis. Pai, da, dar…ne pare rau. N-o lungesc, ca n-are sens. Ca daca vrea cont, sa aduca o dovada de adresa. Cum ar fi CE? Pai, uitati, de exemplu, o factura de utilitati de unde stati, pe numele ei. Pai, nu exista si, ca sa existe o factura pe numele ei, n-ar trebui sa aiba un cont in banca? Doar trebuie s-o plateasca, nu? Da. Pai, de-aia vrea cont. Da, pai, ne pare rau, ca s-a schimbat policy in mai…Minunat. Practic, te plimba in cercuri, du-te-n mortii tai de emigrant. Vrei cont? Pai, adu dovada adresei. Doar ca hehe, pentru a avea dovada adresei, trebuie deja sa ai cont si NIN. Altfel, muie, prietene. Ping-pong de cacat. In fine, o sa-mi bag pula si-n banca asta, nu de alta, da’ puteau macar sa-mi spuna de la inceput, nu sa-mi fut 2 zile (una pe programare, alta pe mers la “ne pare rau”) aiurea. In plus, sunt alte 2 banci care n-au mari pretentii, doar sa ai ceva bani de pus in cont (asa cum e si normal, zic eu) si-un act de identitate.

Au devenit ceva mai paranoici si cu dreptul de munca. Am avut vreo 2-3 saptamani de discutii cu ei pe tema asta. Ca pot lucra. Pai, dovedeste. Pai, uite. Pai, ca nu suntem siguri ca-i asa. Pai, intreaba la Legal. Pai, sa vedem. Pai bine. Pai…in fine, lucrez, dar, cum spuneam, au devenit simtitor mai paranoici. De bine, de rau, eu aveam deja NIN si cont in banca si facturi vechi si pula mea, asa ca, intr-un final, m-am descurcat. Vorbind de chestia asta, citeam threadul unuia care vrea sa plece in Anglia (Londra) cu 1000 de lire + biletul de avion si intreba cat ii ajung banii. Trebuie sa spun ca nu-i prea inteleg pe-astia. Trebuie ori sa fii prea disperat…ori prea prost. Adica, Londra e fucking scumpa. Nu cred ca poti sta undeva sub 1000 de lire, doar shared (cu altii in casa). Chiar si cu shared, posibil sa lasi cam 600-700 de lire pe luna la casa, cu toate facturile impartite. Mai bagi vreo 200 in mancare (mancand porceste, probabil 150 realist), inca vreo 60-70 pe transport, daca nu stai aproape de job…ramai cu bani de nimic, in conditiile in care esti in tara straina si traiesti sub nivelul “acceptabil”. Nu stiu de altii, da’ oricum o dai sau o iei, mie mi se pare aiurea traiu’ in shared rent cu dracu’ stie cine. Te trezesti ca vrei sa te pisi la 3 noaptea, stai la coada, ca mai avem 2 pakis si 3 niggers care bat step la usa baii. Eventual iti iei o olita…De-asta zic, nu-i inteleg pe-aia veniti la munca pe salarii de cacat. Care pula mea e sensul sa pleci in alta tara ca sa-ti ramana…ce? 50 de lire pe luna? Adica vreo 2 milioane si un pic. Pai, de banii aia…De-asta spun, trebuie sa fie prea disperati sau prea prosti. Imi sopteste Ondilol acum “posibilitati de avansare”, da’ ma cam depaseste ideea. Da, hai pe santier, ca avansam. Nu mai impingem roaba cu mortar, ci pe cea cu caramizi. Sau cam asa ceva. Posibil sa mearga la chestii de genul “am ajuns maistru de X pe santierul Y”…ca-s unii care castiga bine in domeniu.

Pana la urma, eu unul imi bag pula-n masini. Am stat si m-am uitat, in urmatorul an, nu cred ca am nevoie de-asa ceva. Imi trebuie o masina ca o pula-n cur. Practic, trebuie sa ne mutam undeva. Undeva-ul ala e pe langa un “hipermarket” si la vreo..5 minute de mers pe jos de-o statie de autobuz care ma lasa la 100m de job. Unde pula mea sa mai merg cu rabla? Pe langa asta, mai e alta problema: asta nu mai e un orasel de provincie, ca data trecuta. Data trecuta ma durea-n pula de trafic, ca era aproape inexistent. Acum, in schimb, ii vad din tren pe-aia cu masinile, stand cuminti la cozi. Nu ma tenteaza deloc. Poate cand o sa plec de-aici si-o sa ne mutam in alta parte, tot spre ceva oras de 100,000 de locuitori. Intr-unul de-ala, parca ar avea sens. Aici, mai mult m-ar trage in jos aiurea.

La acelasi capitol intra si telefonul. Ma gandeam ca imi TREBUIE unul pentru a vedea chestii de genu’ google maps, rahaturi de-astea. Aiurea. Daca ne mutam acolo, stiu drumul pana la cumparaturi si drumul pana la lucru. Chestia asta imi acopera cam 95% din “nevoi” (cele legate de-un telefon sau de-o masina), asa ca…nu prea imi mai trebuie. O sa iau oricum unul, ca, aparent, rablaciunea lui Ondilol s-a dovedit a fi o rapciuga si nu mai functioneaza. GG.

Ziceam de chestia cu telefon/masina si cum nu mai am nevoie de ele pentru ca, in teorie, pentru 95% din chestii, ma descurc fara. Asa ca ajungem la partea cu timpul liber, mai precis la partea cu “sa-mi bag pula daca stiu ce ar trebui sa facem noi in timpul liber”. Cred ca trebuie sa fie oribil sa vrei sa emigrezi si sa nu fii sociopat. Trebuie sa fie absolut sinistru. Daca eram de-ala cu “prietenii mei sunt totul pentru mine” cred ca-mi futeam un glont in muie sau un bilet de avion de intoarcere, la alegere, pentru ca pe-aici n-am ce face. Ba, da’ la un mod de-ala sinistru. Bun, ma trezesc dimineata la 8 fara ceva, ma bag sa fac un dus si ma car sa iau trenu’ de 8:15, ca la 9 incepe jobul. Ajung la lucru pe la vreo 8:30 si ma bag la infulecat cereale, fructe si cafea/tigara, ca parca-i dezgustator sa cobori din tren direct in fotoliu si sa te uiti pe probleme de linux. Urat, asa…Plec pe la 6, ajung acasa la 6:45 (oraru’ trenului pulii mele, se rezolva cu autobuzul, np). Trenul face vreo 7 minute, da’ vine din 30 in 30 de minute, eu termin lucrul la 6, primul tren e la 6:03 (si eu am nevoie de vreo 11 minute pentru a ajunge la gara), urmatorul la 6:33. Meh.

Ajung acasa la 6:45, o vad pe Ondilol cum ma asteapta ranjitoare cu ceva haleala beton, bun, mancare, bun, hai, un dus…si pe urma? OK, ne futem. BUN. SI PE URMA? Si pe urma…nimic. Ne jucam heroes sau bantuim pe net (care-i mort in papusoi), ca nu-i nimic de facut. Am mers la o terasa de-asta pe-aici, nimic deosebit. A fost de-a dreptul fascinant, ce sa zic. Preturile, cam la fel ca-n Romania. Pe-o cafea cu lapte si-un … ceainic cu ceai, am dat 4 lire. Bun, OK, in Romania e un pic mai ieftin, nu zic nu. Da’ problema nu-i cu banii si in nici un caz cu 4 lire amarate. Problema e ca n-ai ce face acolo. De fumat, se fumeaza afara, pe terasa, unde nici macar nu s-au deranjat sa puna un televizor (sunt relativ pline puburile in perioada asta, ca baga meciurile de la Euro 2012; oh, well, presupun ca vor fi mai goale, acum ca Anglia a supt pula italienilor). Stai pe terasa, mai discuti de una, de alta, da’ nu poti scapa de senzatia de “ba, da’ cafeaua asta e oribila, iar ceaiul o face sa para buna, de ce pula mea nu fumam/bem astea fix acasa?” E pur si simplu o chestie de “e si mai ieftin si mai bun, ce cacat cautam aici?”

Alex cred ca s-ar tavali prin cacat de fericire aici. Nu de alta, da’ sunt restaurante india/thai/pula calului cam peste tot. Vrei sa te cufuresti? Hai in Anglia, Alex. Pula mea.

Practic, habar n-am ce-o sa facem in timpul liber. Probabil o sa vand laptopul (hai, liber la aia cu “hehe, moare de foame, isi vinde laptopul” ca ma amuzati) o sa-mi iau carcasa si sursa (restul pc-ului e in geamantan inca) si, nu stiu, o s-o mai ardem la un Diablo 3 sau ceva. Pe langa asta, orasul celalalt (cel in care ar trebui sa ne mutam in curand) e mai animat un pic. Ca sa-l citez pe amicu’ la care bantuim: “…da, si stateam acolo si eram singurul alb din oras”. Foarte animat.

La lucru, hm si mhm. Cacaturi complexe, mai complexe decat credeam…si jobul e underpaid. Bun, asigura niste cursuri, certificari, chestii si, in rest, multa gargara. Noi suntem cei mai bun, e cel mai misto loc de munca, grlgrlgrlgrl-more-gargara. Da, da, fiti voi cei mai buni, ca-mi iau eu rhca-ul si ma duc la altii mai prosti, atat de prosti incat sa-mi dea dublu, daca se poate, intr-un loc de munca oribil de care ma doare-n pula si mai dihai, ca nu vreau sa-l iau de nevasta, ci sa-mi aduca niste bani. Da’ in fine, corporatiile sunt la fel peste tot: dati-le prostilor cuvinte mari si goale, sa le tina de foame si de cald. N-aveau de ce sa fie astia diferiti, mai ales ca le merge.

E enervant fumatul aici. E enervant pentru ca, pula mea, e interzis in interiorul cladirilor (inclusiv pubs, restaurante, cacaturi de-astea), asa ca daca vrei sa fumezi, trebuie sa fumezi afara. Problema e ca, atunci cand fumezi afara, e aproape imposibil sa nu te abordeze un lache, de obicei unul care-i chiar brit, dupa accent. Yup. Ca excuse me, ca n-ai o tigara? Ce ma enerveaza e ca au tupeul sa ceara tigari intr-o tara in care-i 7-8 lire pachetul. Ma, da-te-n pula mea, inteleg sa ceara un roman, ca ala cere 5% dintr-un pachet de Parliament in Romania, adica vreo 7000 de lei (vechi). Da’ tu imi ceri 5% din 8 lire, adica vreo 22 de mii. Ia suge-o si fugi cu ea urland, nene. Si te saturi de placa asta cu excuse me de n-am cuvinte. Da, pai, noi nu cumparam tigari, ca-s scumpe. Da’ lasa ca cerem. Emigrantilor. Hai sictir, ma…

Nani time, dar inainte de asta, random pics time, cu 2 chestii vazute:

1. La cafenea, se angajeaza “ospatara”

2. Gunoiul se arunca sub semnul de “nu arunca aici gunoiul, ba, ca-i coispe mii amenda, gen”

Pentru cei noi la serie, aveti mai jos linkurile catre restul posturilor…

Part I

Part II

Part III

Part IV

Part V

Part VI

Part VII