Ce invatam din campaniile astea cu crowdfunding

Campania lui Razvan m-a facut curios. Nu atat in ceea ce priveste laboratorul din Oradea, cat in ceea ce priveste toata agitatia asta cu campanii si donatii. (o mai las ca “primul post” o perioada, poate-poate se strang ceva bani; o sa-l mut la posturi “normale”, sa “cada” de-acolo dupa un timp; cu scuzele de rigoare…stiu ca-i enervant cand vrei sa vezi ce-i nou si nu-ti dai seama; am impresia ca oamenii dispusi sa dea bani au dat deja, iar restul nu dau oricum nici daca las postul acolo o luna; dar ma rog, asteptam; pula mea, in cel mai rau caz, tot s-au strans de vreo 2 PC-uri, nu chiar ultimu’ racnet, da’ nici cu 256 de mega)

Prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost “cam cate campanii exista?”. Ei bine, in domeniul asta, transparenta este sublima, dar lipseste cu desavarsire: nu se stie. Daca e sa credem quora, ar fi cam 350-400 de campanii adaugate ZILNIC

Ati putea crede ca-s toate de prin tarile astea ca Romania. Dar nu-i cazul. Sunt de peste tot – in special din lumea “civilizata”.

In UK, de exemplu, un cuplu a cautat ajutor (si au adunat vreo 1.3M de lire) pentru boracul lor defect. Tot in UK, nu stiu ce muzician o beleste original. Vorba lui Para, c-un cancer toti suntem datori.

In US? Nici in US nu-i neaparat mai grozava treaba.

Si totusi, astea-s tari bogate. Dar chiar si asa, uite ca lumea strange bani de “ia-ma, nene”. De inca o zi inainte de vizita doamnei cu coasa. De asistenta medicala. De “ajutati-ma sa-mi platesc chiria”. De “ajutati-ma s-o ingrop pe mama“.

Treaba asta m-a facut curios. Asta e viata in tarile bogate? Cersesti pentru … banalitati? Pentru asistenta medicala? Pentru o inmormantare?

M-am uitat la campaniile din Germania. Nimicuri. Ajutati-o pe Melissa sa porneasca o scoala de yoga pentru copii.. Sau “ceva caine mi-a muscat pugu’ si trebuie sa platesc veterinarul“.

In Suedia, un pulete strange bani pentru festival.

In Norvegia, prima campanie gasita a fost amuzanta, probabil a scris-o Alastair (ceva amic norvegian skinhead, drogat si schizofrenic) la betie. O puteti vedea aici. Daca nu o sterg aia pana atunci. In caz ca o sterg, pun un screenshot, ca m-a amuzat prea mult sa se piarda la un banal delete.

Am dat si de-o sobolanca distrusa care strange bani pentru a se trata de nu stiu ce cacat luat prin Asia. Bag pula-n mortii ei, asta merita toti cretinii care se duc in vacante-n Asia. Sincer. Dar sarim peste. Ideea e ca asta e o exceptie acolo. In general lumea strange bani ca vrea un nou PC sau ca vrea permis de conducere.

In Canada a fost o adevarata provocare sa gasesc ceva. Dar, in cele din urma, am gasit niste puleti care vor sa ajute sandniggers loviti in coaie la moschee. Si cam atat. Am avut mai mult noroc pe kickstarter insa – unde-am gasit niste campanii de-a trebui sa ma frec la ochi sa ma asigur ca nu visez. Le puteti vedea aici. Va dau un singur exemplu, fara alte comentarii

In Romania, cum era de asteptat, domina campaniile maidanezilor si cele mai multe sunt facute de straini. Romanii ori nu stiu de gofundme, ori nu stiu o limba straina (pentru campanie), ori stiu ca nu primesc bani, asa ca nu se deranjeaza (bine, dupa postul asta, vor aparea vreo 3000 de povesti lacrimogene, sa-i stoarca de bani pe fraieri, evident).

Nu am gasit campanii nici in Dubai. Sau poate nu stiu eu unde sa ma uit.

In Australia am gasit o maimuta de nisip care a futut o masina si acum vrea alta. Nu, serios, e de-aia cu cearsafu’ pe mecla. Mai e si ceva emigrant lovit de ceva cancer dubios. E interesant ca toate campaniile gasite-n Australia la care m-am uitat erau de-astea cu “Sunt un strain care”. Nu am dat inca de una cu “sunt australian si”. Sunt sigur ca exista, dar e INTERESANT.

In Elvetia, am dat de Kacem El Ghazzali, care vrea sa scrie ceva carte infecta despre Islamul lui si mai infect. Da, ma, asa-i cheama pe elvetieni: Kacem El Ghazzali. Ce, nu ati mai vazut? Sau hai sa-l trimitem pe nigger la scoala. Ceva campanie pentru unu’ din Malawi. Nu va mirati c-are si SIDA, ca doar am zis ca-i nigger.

Cred c-am pus suficiente linkuri, asa ca ma opresc aici cu ce-am gasit. Concluzia e simpla: bai, baieti, daca vreti sa emigrati, nu cautati pe youtube. Nu va uitati la documentare. Duceti-va pe gofundme. In tara in care gasiti cele mai irelevante si mai tembele campanii – acolo-i cazul sa mergeti. Acolo unde lumea cerseste pentru a merge la concert, nu la spital. Acolo unde lumea cerseste pentru a cumpara un PC nou sau iarba – nu unde cerseste pentru a-si inmormanta parintii. Acolo mergeti, taica.

Nu stiu ce spun smecherii de la putere din UK si US (ma rog, stiu in mare, dar nu aia-i ideea). Da’ nu va uitati in gura lor. Uitati-va la ce fel de cersetorie vedeti. Daca vedeti ca lumea cerseste bani pentru spitalizare sau inmormantare, e cazul sa va intrebati daca acolo vreti sa traiti. Daca, in schimb, vedeti ca lumea cere bani pentru ca “vreau un nou PC”, “mi-am futut masina”, “merg la festivalu’ de muzica retardata” si alte dume de-astea, poate-poate ar trebui sa luati in serios optiunea aia. Pentru ca, nu stiu de voi, da’ eu parca-parca prefer sa traiesc intr-o tara in care sa stiu ca pot merge la doctor daca am nevoie fara a executa 10 ture de cerseala inainte.

Stiu, e ironic sa spun eu asta tocmai din UK. Da’ pula mea, nu-i vina mea ca nu-i Canada in UE gen. Da, stiu, poti calatori acum acolo – dar intre “pot calatori” si “pot lucra acolo” e o mica diferenta. Ma rog, lucrez la asta.

Una peste alta, or fi avand americanii armata, putere si gdp si influenta si pula mea. Or fi avand englezii salariul minim la vreo 1000 de lire (sau cat pula mea e, nu stiu si nu prea ma intereseaza). Da’ cat timp au cetateni care stau cu mana-ntinsa pentru a-si ingropa parintii sau pentru a-si trata dracu’ stie ce boala, mie sa mi-o cam ia in falci cu aroganta lor. Sincer-sincer. Nu va umpleti de patriotism, ca nu-i cazul. Stim cu totii ca in Romania se moare de raceala – pe holul spitalului. Daca nu te loveste inainte ambulanta. Si stim ca nu cer romanii pentru ca stiu ca oricum nu le da nimeni.

O alta chestie pe care vreau s-o mentionez e ca pentru mine (si nu-s vreun suflet sensibil) e un pic mai greu de inteles hatereala de care te lovesti cand faci o astfel de campanie. Adica, eu sunt obisnuit cu haterii. Am sute – daca nu mii. Si astia au fost adunati asa, fara sa ma chinui, fara sa incerc macar. Doar scriind chestii pe care le-am publicat free of charge. Nu am asteptat vreo medalie, dar cateva comentarii pe care le-am trimis in spam m-au facut sa-mi pun niste intrebari legate de utilitatea (si obligativitatea) avortului. Unii oameni pur si simplu nu pot apasa X-ul ala, nu pot trece mai departe fara sa-ncerce sa-ti bage bete-n roate. Astfel am aflat ca eu sunt de fapt Cypress si ca asta-i o smecherie de-a mea pentru a jefui lumea (Moromete and 10 others like this sau gen; serios, devine boring teoria aia). Sau ca Cypress o sa ia banii si-o sa faca diverse cu ei. Sau ca. Cum am zis, sa n-o ardem prea emo, ca nu-i un dezastru. Poate trebuia sa fac cateva screenshots cu ce behaiau aia bagati in spam – avea Razvan de unde alege pacienti o perioada. Un tampit behaia ca suntem niste hipsteri ca sunt copii in orfelinate, iar noi…Bineinteles, au fost si cazurile pe care le-ati vazut in comentarii (alea pe care nu le-am bagat in spam). Diversi oameni judeca si cat ceri si cat da fiecare si de ce si cum si multe altele. Nu repet ce-am zis acolo, ca nu incerc sa devin un patefon stricat.

Ultima chestie pe care vreau sa o mentionez e ca traim intr-un sistem defect si, desi e vizibila treaba asta pentru toata lumea, lumea lupta impotriva schimbarii. Cu orice pret. Uite, nu vreau sa transform chestia asta in ceva politic, dar cand la tine-n tara parintii cersesc bani pe internet sa-si trateze boracu’ de cancer, poate ar trebui sa te concentrezi mai mult pe asta si mai putin pe cat de superputere esti tu – vorbesc aici si de UK si de US. Dar oamenii cersesc, alti oameni doneaza, apoi se iau de mana, se duc la vot si voteaza pentru status quo. Mai rau, cred in votul lor. Si lupta impotriva oricarei idei care implica o schimba radicala, strict pentru ca…au impresia ca lor nu li se poate intampla. Ca ei sunt in siguranta. Ca ei sunt middle class. Cumva, nici unul nu se intreaba: ba, da’ daca ar fi boracul meu – unicul meu borac – care ar avea nevoie de 1.3 milioane de lire doar pentru a supravietui IN PRIMA FAZA? Nu. Se duc acolo si “muie homelesilor, votez conservatorii/republicanii, ca eu am asigurare privata” (care acopera doar raceala si faptul ca te-a tras curentu’, dar hei, cine mai numara). De altfel, eu am luat aici carute si galeti de puli la fiecare idee ceva mai radicala – nu neaparat guerilla, dar ceva care sa macete la toata lumea.

Altfel, Theresa May a anuntat GE pentru 8 iunie 2017. Pula mea, va anihila complet scuza aia patetica de opozitie. Efectiv alearga singura in cursa. Labour, LibDems, Greens, SNP? N-au nici platforma, nici manifesto, nici candidat semi-credibil, nici vreo dorinta de a se alia. Asa ca nu-i nici o pierdere. De altfel, doar LibDems sau SNP as vota, bag pula-n restul. Pacat ca oricum ar fi un vot irosit, ca nu vor castiga in veci. Dar englezii se vor duce, vor vota in masa Tories, dupa care vor imputi internetul cu campanii pentru a strange bani pentru boracu’ lor bolnav sau a cumpara ceva wheelchair pentru vecinu’ X sau pula mea. Si-n tot timpul asta se vor bate cu pumnul in piept ca ei sunt a 5-a putere din lume si ca herpaderp, Brexit, ca imigrantii aia le strica lor treaba. Iar ei nu vad nimic in neregula cu modul asta de a functiona. Ma rog…

Si cam asta am invatat eu din scurta mea interactiune cu sistemul asta de crowdfunding. Voi?