Postul motivational al zilei

…pentru cititorii mai vechi.

Zic “pentru cititorii mai vechi” ca daca sunteti mai noi pe-aici n-ati prins articolele alea, ca le-am sters de ceva vreme. Da’ o sa le mentionez oricum.

Era prin 2009 sau 2010 sau ceva, nu mai stiu prea bine, cand inca ma jucam eu WoW. Si nu mai stiu ce aberam eu pe-aici, ca m-am sictirit de grinding la WoW si treburi. Si apare un cititor, sa-i zicem X si-mi fute un mail. Ba, ca uite, iti dau eu nu stiu ce robot. Si-mi da cheia si linku’ de download. Era jegul ala troglodit de honorbuddy, evident.

M-a scutit omu’ de-o cheltuiala de, nu mai stiu cat, vreo 30 de lire. Dracu’ mai tine minte cat costa. El oricum avea vreo trei licente si nu folosea decat doua. Omu’ facea botting la WoW fara jena. Din ce-am inteles, vindea gold pe banda rulanta. Da’ asa, fain-frumos, nu gluma. Nu i-am cerut detalii, ca nu prea aveam de ce.

Dupa o vreme, s-a futut treaba cu bottingu’. Omu’ avea vreo 18 ani sau pula mea. Ce sa faca, ce sa dreaga, se uita el in jur la el in oras (in Romania) si ce vedea in jur nu-l prea incuraja. Erau pe-acolo ceva oferte de joburi, da’ varza. Salarii de-alea amuzante de provincie pentru munca nu prea calificata. Efectiv ieseai mai bine facand botting la caracterele altora. Da’ nici aia nu prea mai mergea.

Ma mai intreba una-alta tipul. De cate-un articol de pe opencube, ce-am vrut sa spun acolo, ce inseamna aia, daca pot sa-i dau un sfat despre. Herpaderp. Mai faceam misto. De WoW, de faptul ca nici la Cora nu se putea angaja, ca cereau aia facultate (cum pula mea sa n-ai facultate la 18 ani si sa vrei sa lucrezi la Cora, ce crezi ca-i aici, Apple?).

Cu chestia asta si cu niste probleme in familie, s-a dus omu’ in Irlanda. Asta era prin 2011. Nu gasea ceva de inchiriat, banii pe care-i avea se duceau rapid pe hotel si pula mea. Nasoale-nasoale. Aia care citeati atunci pe-aici tineti minte c-am intrebat eu pe pagina daca-i cineva in Dublin si-l poate ajuta cu niste sfaturi si ceva de inchiriat. Eh, si l-a ajutat Cezar, care-a aflat si el de-aici. Nu stiu ce i-a zis unui fost landlord unde statuse el – ca-l cunoaste, ca-i baiat bun (gen nu-l vazuse in viata lui, trollolol) I-a facut rost de ceva de inchiriat. Dar acum ii trebuia un job. Si-a luat omu’ job. Kitchen porter. Tipu’ care spala vase si arunca gunoiul pe la restaurant. Glorios, asa-i?

Viata ca lumea. Ziua spalat vase si de-astea la foc automat. Si apoi curatat pe-acolo dupa ce se-nchidea restaurantul. Plata la misto. Pleca omu’ pe la 2 AM de la lucru sau ceva si da-i fuga pana la autobuz cu care avea de mers de-mbatranea. O placere. Asta daca nu rata autobuzul, caz in care se putea bucura de-o plimbare faina sub clar de luna in vremea insorita a Irlandei de la 2 AM, lol. Gen ploaie de-aia care biciuie. Ura. Vorbeam cu el pe yahoo sau skype sau ce pula mea foloseam atunci si-mi mai povestea asa, ce viata de cacat e. Cum mai aude de la unu’ sau altu’ povesti cu “si am trimis-o pe fi-mea sa studieze in alta tara, i-am cumparat acolo o locuinta si-o masina si i-am platit taxele si a costat cam putin”. Asa, fix ce-ti doresti sa auzi cand traiesti de pe azi pe maine spaland vase, lol. Cat sa te incurajeze sa sari in fata trenului. Si intr-un moment de-asta tampit, ma intreaba omu’ ce sa faca, ca nu are nici urma de directie sau ceva de genul.

Eu, ce pula mea sa-i zic? Baga-te pe IT, boss. Tot viata de cacat, da’ nu speli vase, banii sunt ceva mai buni si stai mai relaxat. Da’ era o mica problema: omul nu stia nimic util pe IT. Ce sa invete? Eu, din scaunul meu, i-am zis de linux. Drept urmare, lol, s-a apucat de invatat Cisco (pentru ca asa-i frumos, sa-i ceri unuia sfaturi ca sa le ignori, trollolol). Si-a invatat el ceva cisco. Ba chiar a luat si ceva certificari. Da’ era o mica problema: fara experienta, fix pula. Si tot spala vase linistit in timp ce invata si mai linistit dupa program chestii.

La un moment dat, obosit de faza cu autobuzul, aplica la alt job, la un hotel. Sa spele vasel la hotel, nu la restaurant. Un upgrade, cum ar veni. Da’ chestia e ca la hotel avea nevoie de referinte si recomandari. Drept urmare, i-am zis sa ma treaca pe mine la referinte, ca-s HR manager undeva. Si ma trezesc ca ma suna o pizda din Irlanda, daca-i pot oferi referinte despre X. Da, bineinteles ca pot. Eu eram HR manager acolo, dar nu mai lucrez acolo, acum sunt la alt hotel, poate-ati auzit de noi. I-am si zis aleia de hotelul nou la care lucrez – de care n-a auzit nimeni. Nici macar eu. Am trollat-o pe-aia vreo 20 de minute la telefon. Referinte beton. Cine, X? Spala vase la foc automat, un angajat model, daca nu pleca din UK, ii ofeream si acum un job! Chestii de-astea. Minunata societatea in care traim – nu poti sa speli vase asa, oricum, fara recomandari, ce dracu’.

Pana la urma, n-a mai luat jobu’ ala de spalator de vase la hotel, ca a aplicat la un job de monitoring. Am facut ceva corectare de CV cu el p-acolo si da-i. Tura de noapte intr-un datacentre. Se holba la monitoare. Daca deveaneau rosii, ii suna pe altii. Viata OK. Mai bine asa decat sa tot speli vase, anyway.

Da’ omu’ a avut ghinion. Cum am eu ghinion de-s cumparate companiile unde lucrez in cele din urma, asa a fost cumparata si aia. In acelasi timp, a avut si un pic de noroc, ca l-au mutat aia cu jobul in UK. Era la vreo ora si pula mea de mine. Am si fost la o bere. Si i-am explicat din nou. Uite, ma, pula. E fain cisco, da’ invata ce ti-am zis eu. Macar asa, de baza. Si omu’, ascultator, a invatat.

A mai trecut vreun an si l-au angajat astia la noi pe-o pozitie de incepator. CSF, NCSF, nu prea s-a descurcat la interviu sa-i impresioneze pe-aia. A balbait-o de i-a venit rau, ca pula experienta si cu interviurile, evident.

Si-a facut stadiu’ la casca omul si a tot invatat pe-acolo chestii si exersat si alea. Cum se face aia, Laivaiu? Si Laivaiu – HR manager, se stieeee – i-a mai explicat. Uite, aia, uite ailalta. Uite, invata si asta. Uite, fa aia. Si omu’ a facut. Presupun ca-si cam invatase lectia dupa treaba cu Cisco si cu failuri la interviu. A aplicat pe urma la un job la noi in echipa. Nu l-a luat. Iar a futut interviul in pizda. Si mai da-i si toceste. Acum vreo 3 saptamani cre’ ca si-a luat si certificarea pizdii pe linux.

A aplicat iar la job si l-a luat. Cica la sfarsitu’ saptamanii primeste si oferta, sa-si stie noul salariu.

Nu cred c-ajuta cu nimic pe nimeni textul asta. E doar asa, un fel de rezumat. De la “La Cora nu ma angajeaza la 18 ani ca n-am facultate” la “nu am unde locui, tocmai am ajuns in Irlanda” la “spal vase si alerg dupa autobuz noaptea” si acum la “dau in taste si dau useradd”.

Sigur, daca n-o labarea la foc automat jucand wow la aia-n datacentre and shit, probabil o rezolva mai rapid. Da’ de pe alta parte, mi-a luat-o inainte. Gen eu am ajuns la astia pe pozitia pe care tre’ sa inceapa el la 32 de ani. Asta are 25, 26, nu prea stiu, ca eu nu retin detaliile de genul. Gen ii stiu 3 adrese de email pe de rost si numele caracterelor din WoW (cu tot cu XoXo) si alte cacaturi, da’ varsta sau data de nastere … chestiile astea nu le retin nici mort. La nimeni.

Nu-i rau.

Si cam asta ar fi postul motivational al zilei. Imi dau seama ca nu v-ajuta. Da’ e OK. Se poate. Si asta-i omul numarul 5 care incepe sa discute cu mine de la nivelul ala de “nu am job, nici nu stiu in ce directie sa mai apuc” si sfarseste dand in taste intr-o consola. Sa speram ca si ultimul. Sa nu mai aud intrebari de linux o viata.

Asa, de-ncheiere, ar trebui sa pun ceva cacat de citat motivational sau imagine de-aia. Dar nu pun.

Am tot primit eu pe vremuri niste critici cand spuneam linistit ca eu mint pe CV si la interviu ca un porc si, nu doar atat, da’ le falsific uneori si altora CV-urile, sa fie bine, sa nu fie rau. Si erau de-aia onesti care spuneau ca ei nu mint, ca nu e corect si frumos ce fac si pula mea.

Ba, asa e. Nu-i frumos. Nu-i corect. Da’ voi v-ati uitat un pic in jur?

Ma multumesc sa repet chestia aia de mai sus. Traim intr-o societate minunata. La tine in tara, nu poti sa asezi conserve sau sa vinzi la casa in hipermarket, ca n-ai facut facultate. In Irlanda, nu poti sa speli vase si sa duci gunoiul fara recomandari/referinte. Dar avem pretentia de la tineri sa fie muncitori si sa fie onesti. Si sa-si astepte randul la masa, cum ar veni. Sa nu minta. Sa nu triseze. Sa nu, sa nu, sa nu.

Pai, ce sa zic? Bine. Asa o sa facem.

Semnat, Laivaiu, HR Manager.