Ce conteaza
Cumva, in ultima vreme, tot auzim de diversi care primesc mostenire nu stiu cat. Care au adunat la nunta nu stiu cat. Carora, pula mea, le-a picat din cer cumva un mic sac de bani.
Radeam mai devreme cu Ondilol pe tema asta si-mi zice in bataie de joc ca “toata lumea mosteneste diverse, numai noi nu mostenim nimic, suntem cei mai saraci lol”.
Cam asa si este – nu mostenim nici pe dracu’ cand o fi. Eu nimic. Ea nimic. Pampam. Cat despre “nunta”, aia a fost strict la stare civila, cu doi martori. Deci pam-pam reloaded, am adunat cel mult niste paduchi de la functionari. Da’ mi-am amintit de-o chestie.
Era prin 1900 toamna (cam 2004) si a trebuit sa merg cu iubita de-atunci pana la bunicii ei. Nu mai tin minte ce anume se intamplase de trebuia, da’ trebuia. Tipul (bunicul ei) era bolnav de o chestie destul de nasoala.
Anyway, la o discutie cu bunicii ei, au intrebat daca eu am casa. Bineinteles – ca nu. “Pai, tu nu, ea nu, ce-o sa faceti?”. Ce sa zic? “Pai, daca o sa fie nevoie, facem noi una impreuna”. N-am mai facut, ca “nu a mai fost nevoie”, dar stiu c-au zis “asa e cel mai bine”.
Si stiti ceva? Chiar asa e cel mai bine.
Habar n-am ce ati pune voi pe primele locuri daca ar fi vorba de “ce ajuta enorm intr-o relatie?”. Unii ar trece sexul, presupun. Altii educatia. Altii “compatibilitatea zodiacala” sau pula mai stie ce. Eu cred ca pe-asta as pune-o pe primul loc.
Am avut de-a face cu coispe tipe in coispe relatii mai mult sau mai putin scurte. Si cele care se duceau dracului cel mai rapid erau cele in care n-aveai ce sa faci impreuna cu celalalt/cealalta – ca nici macar n-aveati un scop comun, necum sa contribuiti la el.
Intr-o buna zi, o sa fie Ondilol o babaciune sinistra si zbarcita (e OK, eu oricum n-o sa mai fiu viu, jaf in ciuperci). Da’ chiar si-atunci ar ramane tipa aia cu care m-am plimbat ca n-aveam bani de mers nicaieri. Tipa cu care am baut o cafea pe terasa la mcshitnalds (o cafea la doi oameni, ca de una aveam bani). Tipa aia cu care am plecat inapoi in Inglishstan. Tipa aia cu care am tirat-o spre diverse capitale europene. Tipa cu care am luat casa. Tipa care conduce Mercedesu’, terorizand fucking West Midlandsu’ cu 20 la ora si alte alea (acum ca-i e frica de accidente lol). De la zero nu neaparat la hero, da’ destul de OK. Tipa aia cu care am inceput sa construiesc ceva. Tipa aia cu care am facut cu schimbu’ la borac, ca ne dispera in ture (si de zi si de noapte)
Si, pana una-alta, cam asta mi se pare mie cea mai importanta chestie.
As risca sa spun ca de-aia vezi oamenii mai bogati cu coispe divorturi si coispe amante. Pentru ca atunci cand le-ai facut pe toate singur, cam care-i probabilitatea sa dai doua flegme pe persoana de-alaturi dupa al – sa zicem – zecelea futai? Cam care-i probabilitatea sa zici “ba, nu o fut pe pizda aia de colo, ca ar fi urat din partea mea fata de nevasta-mea”? Spre 0, asa? (aviz printeselor care-si asteapta printu’ calare pe apartamentu’ de 3 camere din centru in timp ce ele stau la mami si sparg tot ce castiga (daca au vreun venit) pe “hainute” si machiaj si operatii la barnau si plmuri)
Daca stau sa ma gandesc, fix asa s-a intamplat si in cazul meu. Nu s-a legat nimic serios cu tipele cu care n-aveam ce construi. Unele n-aveau chef de construit. Doar de picat din cer. Altele aveau chef de construit, da’ n-aveau vointa de a face ceva pe tema asta in afara de a vorbi. De altele m-am plictisit eu si, cum nu-mi erau de vreo folos real, am scapat de ele in timp record. Altele s-au plictisit de mine – ca pula mea, presupun ca nu-i foarte tentant tipu’ care-si plateste rate la apartament cand tie ti-a cumparat ma-ta vila (nu, nu le condamn, ca inteleg).
Sigur, in orice relatie o sa castige cineva mai mult. Tipul. Tipa. Nu conteaza care. Ce conteaza e sa puna fiecare cate-o caramida la proiectul ala din cand in cand. Hai, pune tipa 3 caramizi, ca ea castiga triplu. Da’ pune si tipul una din cand in cand. Sau invers. Nu ma refer aici la “sa fie neaparat 50-50, ca altfel nu se potriveste”. Nu. Da’ orice-ar insemna viitorul, oricat de mult sau oricat de putin ati avea, sa-l construiti impreuna si sa aveti impreuna.
Conteaza mai mult decat 50 futaiuri cu ragete si 40 de iesiri la restaurante cu coispe stele Continental (pentru aia care n-au bani de Michelin).
Nu, asta nu rezolva toate incompatibilitatile. Nu, nu e magic bullet. Nu, nu inseamna ca poti sa nu mai spui ceva frumos, ca poti sa nu mai faci un gest frumos, ca herpaderp – ca gata, de-acum v-ati facut rate la o masina de spalat, deci totul e perfect. Nu. Nu la genul ala de “constructie” ma refer.
Sigur, sunt importante si restul. Sexul. Simtul umorului. Hobbyuri comune and shit. Dracu’ mai stie ce. Doar ca nu-s la fel de importante. Si stiti de ce? Pentru ca lucrurile se duc pe pula de la ceva nasol. Insert random event, vorba aia. Si atunci conteaza. Conteaza sa poti spune “azi si o saptamana de azi inainte n-o suport pe vita asta incaltata, dar e totusi vita mea incaltata, aia cu care am sarit de la merdenele pe credit la mici expirati”. Chestia aia care te ajuta sa dezamorsezi mizeriile si sa-ti amintesti ca va leaga o mie de chestii. Sa-ti amintesti ca disputa aia e de moment, iar voi trageti impreuna in acelasi jug de ani de zile.
It’s something. Serios.
Frumos, direct, realist.
+1
Awww
Atât de rău ai comis-o, de încerci să o dregi cu ditamai articolul? 🙂
Asta + am incercat sa construiesc de unul singur si n-a mers, bai.
Nimic n-a mers, nu ca as fi fost mai incompetent ca acu’ sau ca aveam cu un coi in minus. Pur si simplu motivatia era scazuta, ca eu pot/puteam sa traiesc la standarde materiale reduse.
Orice ce chestie ma apucam sa fac puneam azi o caramida, maine beam banii de urmatoarea, poimaine n-aveam pofta ca eram mahmur, raspoimaine mi se parea o idee proasta si-n urmatoarea zi ma ofticam c-am renuntat prea repede si-mi bagam picioarele de tot de lehamite. Si incepeam altceva. Si tot asa. Altfel ma misc cu un sut in cur si cu cineva care imi aduce aminte zilnic ca “parca ai zis ca nu mai faci d-astea, daca ajungi la puscarie, eu nu te astept pana iesi”, “am zis ca –o sa facem– x”, “parca ne-am inteles ca-ti cauti si tu un job mai serios” . De cate ori poti sa te scuzi ca ai un joc de Heroes inceput? In 2-3 saptamani ar trebui sa il termini oricat ar fi harta aia de mare.
Daca nu era asa nici n-as fi fost casatorit vreodata. Si e fix cum spui. Si se leaga si de articolele trecute. Pai sa fiu acum singur in pozitia asta si sa ma intalnesc cu alta random, gen d-aia care asteapta sa vina cineva cu chestii de-a gata ca sa fim egali pe ele… ahahaha, da, sigur.
N-am comis nimic. Iar daca as comite ceva, as rezolva-o cu ceva futut. Pentru ca pot. Asa-i cand construiesti chestii 🙂
Nu prea ai fost atent la post. As fi eventual vita aia incaltata, dar ofteaza si trece peste. Sau deasupra.
Bah, bag seama ca, in felul tau unic, esti si un romantic incurabil :)).
Ai avut ceva traume in liceu, huh?
Adica ai tai si-ai ei au facut praf proprietatile personale?
foarte frumos spus 😀
ba chiar e scurt si la obiect as zice.
Va mirati de parca ati uitat cum se cheama site-ul asta.
Mai e si cazul cand proprietatile parintilor, alea care sunt , nu se ridica nici negru sub unghie la valoarea la ce are el adunat in prezent.Gen, cum zicea bunicul…o sa-ti las tie apartamentul…. lol, in cativa ani am luat bigger and better… so what’s the point?. Dar da…e frumos ca parintii sa nu fie niste lache care sa ii doara in cur de plozi si doar sa astepte sa-i “ajuti la batranete” , desi … as stated before , nu au nicio obligatie. Dar ar fi frumos sa se gandeasca si la altii. In numai cativa ani parintii mei s-au intors de la “sa pleci dracu’ la casa ta” la…. ” ….dar cand mai treci si pe la noi sa ne ajuti cu …. ? ”
Am trei exemple din cunostinte care nu si-au batut capul cu credite, munca, etc prea mult si o duc super bine.
1. Colegul de banca de la liceu a primit la 18 ani “cadou” apartament pe scara cu parintii. La 18 ani…… cadou……
2. Unul & una s-au luat, au primit de la rude bani de un apartament la nunta. Soon after mostenire inca doua, destul de mari. 1 apartament cadou, 2 in chirie. Viata grea….
3. Fara nimic in buzunar, unul a luat-o pe una. La pachet dupa nunta, cu aia a venit si casa si masina , ambele cadou. Nu l-a costat decat un “da” .
Poate d-aia unii nu sunt invatati sa stranga nimic. Ca la unii cade din cer…
Cercetatorii britanici au aratat ca cele mai longevive relatii sunt cele cu certuri; rasu’plansu, nu de alta, da m-am lamurit cu ai mei la faza asta. oricum, m-am hlizit cu mama, spor si mai departe; tata, tot amuzat, haraielile ii tin in foma, deh, la varsta lor ii mai invioreaza 🙂
Apoi, nu e deloc de mirare din partea unui Berbec -varianta buna- sa fie romantic, tot o miere etc., si in minutul urmator sa-i sara tandara pe vreun fleac. Si tot asa.( Varianta rea e fara reveniri etc.) In fond, asta e farmecul lor, ca pot fi in multe feluri,nu mai detaliez. Daca tot am zis de zodii, as risca sa cred ca Ondilol e Gemeni. Nu c-ar conta, desigur.
Nu, lol.
Ai ei sunt prea tineri ca sa se puna problema de mosteniri si gen n-au multe de lasat anyway.
Ai mei nu-mi lasa mie pentru ca, citez “tu esti golan, te descurci oricum, te-ai descurcat mereu, lu’ sora-ta i-ar fi mai greu”. Cam au dreptate anyway.
…si-n timpul asta, femeile se plang de patriarhie trollolol
Foarte adevarat si e valabil in ambele directii – e greu sa gasesti un partener potrivit cu care sa construiesti, iar daca ai norocul sa-l gasesti, il respecti mult mai mult si relatia e mult mai trainica si mai echilibrata.
Dupa ce construiesti singur, e greu sa accepti pe cineva nou cu drepturi egale.
Chapeau!
Daca stau sa ma gandesc, la mine in familie orice mostenire s-a lasat cu niste scandaluri monstruoase intre rude. Nu au avut capacitatea sa isi rezolve in mod civilizat niste petice de pamant si 3 copaci. Vorbesc de niste valori d-alea de cateva mii de euro maxim. In familia partenerului, neamurile isi zambesc, dar parca s-ar musca. Au avut mai mult de impartit, ala a luat mai mult, alalalt nu mai stiu ce. Da toti au reusit performanta sa faca totul praf si sa isi scoata ochii ca nu au apreciat ce le-au lasa stra-strabunelu’. Deci mai bine fara.
Iar ca sa gasesti partener de viata cu care sa construiesti ceva e mare lucru, indiferent in ceea ce investesti, ca deh, nu toti trag in aceeasi directie.
@Asta cu mostenirile am vazut-o si eu, din fericire nu la mine in familie. Initial am zis ca-i pentru ca suntem saraci si tot ce-a fost de mostenit a fost saracie, dar nu-i asa, ca am vazut pe urma urmasi certandu-se pe mai putin si-s doua lucruri pe care nu le pot intelege neam.
1)Prezenta partenerului mostenitorului de drept in discutii. Bai, am vazut asta de-o nenumarate ori si nu inteleg. Ce pula mea de educatie si cum functioneaza relatiile? Mie mi-ar fi rusine sa merg sa ma cert cu rudele sotiei pentru a primi ceva in numele ei, sau macar sa-i intreb despre asta. Nu e treaba mea, nu vreau sa stiu, nu m-am casatorit cu ea in ideea ca e mostenitoarea cuiva si mai mult nu-mi pasa, iar in ceea ce priveste partea mea de mostenire,nici nu as vrea sa aud de parerea altcuiva. In ceea ce ma priveste e ca si cum nu sunt indreptatit la nimic la ce nu am muncit si cam asta e. Mi s-ar parea total extraterestru sa-mi aud sotia spunand, hei, cred ca frate-tau primeste cam mult, ce se intampla aici? Gen WTF?
2)Cum iti poti baga pula in notiunea de familie pentru niste nimicuri.
Stiu ca la parintii lu’ tata lucrurile au fost clare de cand traiau amandoi pentru toti copiii si nu a stat nimeni de evaluat si masurat proprietati. Au fost doar formalitati, fiecare si-a luat partea convenita anterior, practic cum le-au spus parintii ca o sa fie asa a fost si gata, oricum s-au ajutat unii pe altii sa-si construiasca proprietatile alea si n-a comentat nimeni ca de ce am eu 5 mm2 mai mult ca celalalt, sau ceva.
Iar la mama, ultimul parinte s-a dus acum cateva luni. Nici nu stiu daca au facut sucesiunea, probabil ca nu, da’ treaba e clara. E una din surorile ei care locuieste in satul ala, a stat cu parintii in casa cel putin ultimii 20 de ani, sunt niste hectare de teren si unele de padure, dar n-a comentat nimeni nimic. Ea e cea mai saraca dintre toate, ea primeste tot si aia e. Fara despagubiri, fara nimic. Ce pula mea e treaba asta, cu sa-i iau de la ai mei si negrul de sub unghie nu am inteles vreodata. Plm, e familia ta, daca calci pe cadavrele lor, esti ca si singur.
@Orbu, pamantul genereaza conflicte inca de cand Ion vs. Gheorghe sau cum il chema pe ala cu care s-a luat Florica. Putin, mult, nu conteaza.
I’m in the middle of some shit like this. Like, adultii s-au cacat la melodie la modul destul de grav si copiii lor stau si aduna oalele sparte. Iar eu mai am si un simt acut al corectitudinii, ca nu vreau mofturi ulterioare, si simtul ala e asa, shooting myself in the foot, uneori.
@Orbu: frate, frate, da’ branza-i pe bani.
Erau relativ dese stirile alea din Romania cu fiul care si-a omorat mama ca nu i-a dat din pensie ceva de baut sau sora pentru 100 mp de pamant sau pula mea.
Mie mi se rupe pula – am mentionat treaba cu mostenirile asa, ca intro legat de treaba aia cu construitul vs primitu’ de pomana. Cum n-am ce sa mostenesc, n-am cu cine si de ce sa ma cert pe teme de-astea. Ma doare-n pula.
@Orbu, eu doar am relatat situatia si vb de generatii pana la parinti sau incluzand parintii nostrii. La mine in familie, pur si simplu a fost pt nimic. Cu discutii intre veri de nu stiu ce rang : mi-a promis mie aici, astia 2 metrii si ciresu’ (strict verbal), iar alalalt bineinteles ca nu a renuntat (asta-i mama). Tribunale, tampenii, de fapt frectie pt un rahat. Iar cand am adus in discutie familia partenerului, asta a fost strict numai ca exemplu. Parintii, fiind cativa mai multi frati, cu testament lasat, stiind ce le ramane si facut dupa lege, iar nenicii tot nu au fost impacati. Dar cel mai ciudat mi se pare: X a luat bucata asta, Y asta, frateste, toate bune si frumoase. OK. X o vinde (treaba lui ce a facut cu banii), iar Y face gargara ca X nu tine la ce a ramas de la stramosi.
Ma, de v-as povesti io cum e la noi, ati zice ca-s nebuna ca ma zbat. Ma rog, ne zbatem, doar ca io-s cu aflatu’ de informatii si cu drumurile si cu tinut evidenta si cu platile si cu indosariatul actelor. 🙂 Ca na, mostenitorii de drept au serviciu si nu-si pot lua liber de cate ori vor institutiile statului roman, ‘mi-as pula-n ele.
Si-s de acord daca vorbim de ceea ce iti apartine deja, pe munca ta, pe furtul tau, pe smecheria ta.
Pe asta o inteleg. Inteleg, evident, si libertatea de a dispune de bunul tau, dar si nevoia de conservare a patrimoniului. Hai sa iti spun o chestie ca sa fie mai clar.
Tata detine 2 proprietati despartite de o alta. Poate o cumpar eu anii astia ca sa nu mai fie despartite de nimic. Si jumatate din restul strazii sunt oameni din familie. Cum nu mai are alti copii, dupa ce n-o mai fi nici el nici mama , presupun ca le impartim. Plm, deja sunt oarecum impartite, eu deja am investit in una, dar nu-i bai, daca eu no-i mai fi prin zona si ala n-are unde sta nu-l iau cu “branza e pe bani”. E mai important ca copiii mei si copiii lui sa poata sa faca ceva impreuna si sa mosteneasca o relatie de incredere si sprijin decat bani. In fine, presupunand ca el nu are pofta sa isi tina bucata lui, ca poate nu mai vrea sa se intoarca vreodata, poate are altceva de facut cu banii, posibil sa vrea sa o vanda.
Prima idee e sa cumpar/ sa-l despagubesc eu. Proprietatea aia nu-i o masina, un lingou, o actiune la apple, pe care o tranzazxctionezi si pula mea. Ala caruia ii vinde el acolo imi va afecta viata mie si copiilor mei, daca noi locuim acolo. Asa ca nu poate fi oricine. Si din moment ce pe el nu-l mai intereseaza normal ca nu sta sa masoare cine vine si de ce. Banii si gata. asa ca prefer sa ii dau eu banii si sa pot dispune eu mai departe. Sa poti controla cine intra intr-un spatiu comunitar.
Doar ca nu toti au posibilitatea de a despagubi ei, iar decizia ta ii va afecta si-i va nemultumi.
Acum, eu as putea sa inteleg ca frate-meu vinde patrimoniul familiei, la fel as putea face si eu, la o adica. Dar ar trebui sa fie cu consultari , ca mai mult decat banii pe care ii incasez eu conteaza daca le fac alor mei un rau, nu?
Au si astea rostul lor si tine tot de familie si de construirea unui patrimoniu in generatii.
Daca mostenesti o proprietate nu inseamna ca nu mai poti avea o relatie bazata pe constructie, pe un scop comun cu partenerul.
Iar ca parinte are oaresce sens sa-i lasi ceva inceput copilului pe care sa-l faceti impreuna.
Eu nu am primit vile prin Ilfov, afaceri sau terenuri gen zeci de hectare pentru ca saracie, dar tot e ceva si proprietatea mea. Pot lucra s-o fac mai misto cu sotia. “Intamplator” ii place. Si tot “intamplator” nici ei nu-i prea place in oras,
Amin
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/logodnica-primului-roman-care-a-zinvadat-marea-britanie-devastata-de-moartea-lui-zma-simt-pierduta.html
@Orbu
mi se pare ok sa negociezi si tu cu nevasta la mostenirea ei, ca poate ii scapa ceva, doar si tu vrei cel mai bun pentru ea si urmasi. nu?
Nu. Nu e ok. Desigur ca vreau ce-i mai bun pentru ea si pentru urmasi. De aia muncim impreuna pentru noi si pentru copii. De aia parintii nostrii muncesc cu noi, pentru noi.
Nu are ce “sa-i scape”, nu-i nimic “de negociat”. Cu familia nu se trateaza in termenii astia.
Adica, in ceea ce ma priveste, poate sa trateze cum doreste cu partea ei de familie, eu pur si simplu nu ma bag. Nu am cum sa cunosc eu mai bine decat ea relatia ei cu ai ei si intelegerile pe care le au. E absolut irelevant ce pentru mine ce ii “scapa”, sau cum decid intre ei sa imparta orice. Nu suntem la masa cu niste straini sa concuram care ia mai mult dintr-un ciolan. Cand m-am casatorit nu am primit nicaieri actiuni postume la proprietatile familiei ei.
Mi s-ar parea teribil de nepotrivit sa-i atrag eu atentia gen “vezi, ca frac’tu/ sor’ta are cu 5 lei in plus la combinatia asta, tre’ sa negociem ceva la schimb, ca-i pentru binele copiilor nostri”.Haida de.
Binele copiilor nostri e sa se inteleaga cu copiii fratilor nostri cum ne intelegem noi si cam asta-i tot ce vreau ca mostenire de la familia partenerului.
La fel cum nu as accepta vreodata sa-si dea sotia cu privire la ce ar trebui sa mostenesc eu. Cand ne-am casatorit i-am spus clar ca nu am nimic si nu voi mosteni nimic, deci orice primesc e un bonus. Parintii vor decide oricum vor ei.
Poate avea bunurile mele in totaliate, daca le vrea, de relatia mea cu partea mea de familie ma ocup eu asa cum am invatat de-acasa si asa cum am facut si face restul familiei de cel putin de cand tin eu minte.
Nu ca ar fi vreo problema. Tata m-a intrebat daca vreau sa imi treaca casa pe numele meu de cand am inceput sa investim in ea. Se temea, cred, ca poate sotia are ceva impotriva investitiei intr-o casa care nu ne apartine. Dar mi-e imposibil sa primesc asta cat timp ei sunt in viata.
Bunurile sunt ale celor ce-au muncit pentru ele si-n ceea ce ma priveste ei ar trebui sa decida cui le lasa.
Daca mi se pare ca am primit prea mult si decid sa renunt la ceva e treaba mea, dreptul meu, dar nu ma vad vreodata in pozitia de a ataca o dorinta testamentara, inscrisa sau nu.
…nu neaparat.
Eu, de exemplu, nu spun c-as dansa neaparat pe mormantu’ verilor, da’ o bauta si-o pisare cre’ c-as putea promite. Si nu pentru ca s-ar fi certat ai mei cu ai lor vreodata sau de-astea.
Da’ in fine, fiecare face cum are chef.
Eu nu ma bag la discutii de genul ala. Bine, nici n-am pe ce, da’ nu m-as baga oricum. Cand m-a luat tata deoparte sa-mi spuna ca “stii…sa nu te superi…dar…”, nici macar n-am clipit. Cumva, nici macar nu m-a surprins – necum sa-mi treaca prin cap sa protestez sau pula mea.
Nu m-as certa cu sora-mea pe mosteniri. M-as certa (si m-am certat) cu ea pe vreo 3589 de motive. Da’ pe mosteniri nu. Si nici nu ma vad ajungand vreodata atat de jos. Chestie de orgoliu 🙂
@Orbu, m-ai facut sa ma scarpin in crestetu’ capului. 😀 Hmm, mda, la ce zici tu nu m-am gandit. M-ai dat un reset, asa ca saru’mana.
Asta cu un proiect comun este adevarata, dureros de chiar. La mine problema e ca el mosteneste x milioane in proprietati in vreo cateva tari. Si omul vede proprietatea ca o povara. Eu, in schimb o vad ca pe Sf Graal si tanjesc sa mi cumpar io ceva, ideal ar fi cu el, din ce in ce mai mult ma gandesc cam de depozit si singura… dar e asa .. meh
Altfel acum incerc sa vad daca il pot ajuta pe partea de business pe care vrea sa o faca (AI, not related to family) … dar am asa o mica descurajare la activ.
Pai, na, te cam priveste. Da’ cum ti s-ar parea sa-ti semnaleze sotia ca “honey, ti-a scapat un mic aspect aici, in valoare de jumatate de apartament. Viitorul copiilor nostri,” lol.
Asta nu reusesc sa inteleg.
Ca parintii tai aleg sa-i lase casa sora-tii din orice motive, plm, ca tu accepti sau nu, iar treaba ta, tin de bucataria interna. Da’ sa negocieze partenerul partea ta de mostenire si sa se certe cu toti ai tai in numele tau si in numele a ceva ce poate nici nu merita deranjul e un absurd pe care-l vad mereu, nu-l inteleg, insa cei mai multi sunt de aceeasi parere cu Iiulian. Cum, coaie, daca ti-a scapat ceva? E viitorul nostru.
Mi s-ar parea ca usa-i pe-acolo si poate fi folosita pentru a-si lua un job mai banos din care sa faca economii pana cumpara ea unul intreg, nu jumatate.
Cam asa mi s-ar parea.
Eu astept un singur lucru de la parintii ei: sa-mi aduca niste tigari cand trec p-aici, ca nu se gaseste-n UK Parliament Aqua Blue scurt. Si daca schimb tigarile tusesc, pula mea.
No comment.
Pai, lui ai incercat sa-i zici asta?
Intreb pentru ca eu i-am zis doamnei prin 2011 cand m-a intrebat daca eu am vreun plan cu ea. “Pai, da, o sa ne casatorim, o sa facem un copil, o sa ne mutam inapoi in uk, o sa cumparam p-acolo o casa si pe urma, mai vad eu, probabil ne mutam pe vreo insula insorita” (eram in Romania si era frig afara, lol). I-au dat lacrimile, ca herpaderp, ce frumos. Probabil nu m-a luat un serios. A ramas treaba cu insula nerezolvata…da’ lucrez la asta, lol.
I-am zis – si el nu crede ca neaparat o proprietate – ca Brexit ca etc, acu nu-l pot contrazice matematic la tot si cum alte investitii au ROI mai mult, l am luat si cu bai asta e si emotional acolo etc.. concluzia a fost ca sa ne gandim amandoi la o viziune despre viata noastra in 5 ani etc .. cica ajuta, dar n avem nici unul habar cum sa gestionam asa ceva
Plm vestic mi a trebuit..si mai rau, un norvegian deghizat in francez
Pai, daca mosteneste milioane, de ce il fute grija de o proprietate amarata si de ROI? Gasesti chestii OK in Londra la 600k.
Omu e cu matematica, si pentru ca proprietatea e o hangara in opinia lui, zice n are sens economic. Tocmai ca mosteneste milioane in proprietati existente si trebuie sa asigure lichiditatile pt maica-sa si cateva dintre proprietati care nu sunt administrate de o firma profesionala i se pare ca la ce naiba inca un perete in plus. Ta’su a fost obsedat de proprietati si l banuiesc de ceva razvratire, desi plm i-au finantat phd si etc. Mama o operatie pe creier daca i-as putea face …ce bine ar fi.
Proprietatea e o problema doar cand e vorba s-o inchiriezi altora. Cand e vorba sa locuiesti in ea, nu-i o problema. Dimpotriva – rezolva probleme. Cum ar fi “landlordul nu-i de acord sa fut trei gauri in perete pentru a agata un televizor” sau alte alea.
Ma rog, nu-l cunosc pe tip, probabil are motivele lui.
De unde stau eu, mi se pare ca-i ceva mai inteligent sa cumperi, cu exceptia cazului in care te muti foarte des intre orase/tari. Da’ chiar si atunci as cumpara. Asa, pentru zile negre gen.
Legat de ce spune Orbu’, cam pe directia aia is si io. Cu o gramada de ani in urma, cumnata mea le spunea alor mei ca ,,cum l-ati tinut pe ala micu’ la facultate (de stat, costuri minime, mai ales ca mai mult de jumatate din timp am lucrat si m-am intretinut), asa sa ne cumparati si noua televizor color si frigider nu stiu de care, sa fie egalitate!”. Ai mei se uitau cand la ea, cand la fratele meu – care tacea ca vaca in papusoi, si le curgea scuipatu’ din gura, ca de comentat nu mai erau in stare. Cand am auzit, nu eram sigur daca sa-i fac albie de porci sau sa-mi fie rusine de rusinea lor. Pe scurt, le-au cumparat ai mei ce au vrut si nu o mai comentat nimeni nimic. Dupa ce o murit tata si o trebuit sa facem succesiunea, fratele meu spunea ca din doua case si un apartament ramase, vrea el casa din oras (in cea de la tara sa ramana mama) si cu apartamentul mai vedem. Am dat ceva declaratie notarial ca renunt la tot in favoarea lor si i-am spus sa-si ia linistit ce vrea el, ca nu o sa comentez niciodata nimic pe tema, ce hotaraste el, accept fara comentarii. Doamna nu o comentat nimic si mi-o cofirmat ca nu o sa se amestece in treburile astea, ca nu i se pare corect sa aiba pretentii legat de ce au muncit parintii mei.
Cat despre trasul la caruta, cand ii vorba de oamenii potriviti, se si cunoaste.
Am citit chestia asta de cateva ori si tot cu virgula da.
#Romulanians
Pe mine m-o iubit soacra. 🙂 Presimt ca prin primavara, vara o sa va pot da sfaturi despre cadastru, intabulare, costuri, de-astea. Gen, tot patitu’-i priceput.
Mama a făcut ceva amuzant în stilul ăsta. Când au murit ai ei, 4 frați se certau pe moștenire (2 case, niște pământuri, destul de multe), a dat declarație la notar că renunță la pretenții în favoarea lui X, Y și Z, 200 lei, și aia a fost tot. Iar ăștia 3 rămași au cheltuit vreo 20.000 lei ca să ajungă să se bată pe moștenire. Terenurile nu erau intabulate, casa avea dependințe care nu mai existau în acte, ca la țară.
Și la mine e la fel. Eu stau la 150km distanță de părinți, sor-mea la 25km. Eu mă duc o dată la 2 luni la ei, sor-mea la 2 săptămâni. Ar fi incorect din partea mea să mă duc să cer eu pe acolo chestii, că eu nu m-am ocupat de ei deloc de 10 ani, în timp ce sor-mea duce mâncare, haine, materiale de construcții, medicamente…
Ce mă amuză apropo de moșteniri e modul în care românii vor să vândă ce le pică din cer. Și am dat peste faze de genul:
– Suntem patru frați, vrem 120.000€ pe casă, ca să ne alegem fiecare cu ceva. Cocioabă care valora 50.000€ dacă erai generos. E de vânzare din 2009.
– Trebuie să îi dau ceva fiică-mii și să îmi rămână și mie de un apartament. Casă care valorează în jur de 80.00€, voia 200.000€ pe ea. Vrea de vreo 5 ani, nu e nimeni atât de generos.
– Pământuri în zone bune, la marginea orașului, pe care proprietarul voia să le vândă unei fabrici, care auzise el că vine și cumpără tot la preț triplu decât ar fi dat un cumpărător civil. Fabrica aia tot vine din 2006, dar vine pe jos, cred, că n-a ajuns nici acum.
– Oameni care au cumpărat pământuri cum se cumpărau pe vremuri, cu o oaie și 5 dubluri de grâu, pe care n-au nici un act. Și nici ăla de la care au cumpărat nu au nici un act. Și toți îl înjură pe funcționarul primăriei că nu le eliberează actul de “singura rudă în viață a lui X”, unde X e ultimul care apare în actele primăriei ca stăpân pe teren sau pe casă. Am renunțat la a mai recupera o proprietate pe care sunt singurul moștenitor (omul nu avea copii, eu sunt singurul nepot de care știu) când m-am uitat pe acte. Proprietarul din acte, tatăl mortului, avea 8 frați, nu se știa de ei unde plecaseră sau dacă mai trăiau. N-am chef să investesc în ceva și apoi să mă trezesc cu unii la poartă că vor despăgubiri.
Dacă aveți bunici sau părinți care sunt pe la 70+, puneți-vă actele în ordine înainte să dea colțul. E mai ieftin, și financiar și psihic.
Și da, femeile bune sunt rare. Care aleg să tragă cu tine în aceeași direcție, nu să se pună mereu contra. Care să nu aibă argumente de kkt. Care să nu se poarte precum o țață comunistă. Care să știe ce sunt alea economii și asigurări.
@Manowar
Cumnata doar ce scapase la oras, avand modul ala de gandire si comportament. Fratele meu o inteles ca se inhama cu cineva care are si apucaturi comune maimutelor, da’ probabil ca doamna compensa cu ceva, cine stie, poate ca sugea pula in asa fel de-i intra instant cerceafu-n cur.
@Deria
Nu ma pot plange (ba dimpotriva, ne-o ajutat cat o putut), da’ de fiecare data cand discut in contrdictoriu cu domna, chiar daca am io dreptate, ii musai sa-i tina partea. Asta ca sa confirme asemanarea dintre soacre si bere: is bune reci si cu spume la gura.
@Consultantul1, ma chinui sa vand apartamentul mamei ca sa aiba niste zeci de mii de euro ca plasa de siguranta. Pana acum n-am reusit, pentru ca tine fratele meu de pret, daca nu reusesc nici anul asta sau anul viitor, ii posibil sa nu mai aiba de ce sa tina, ca ma astept ca preturile sa se duca in cap.
@Orbu
Ziceam ca vorbesti cu nevasta si vad ca am ales cuvinte idioate putin. Nu ca negociez eu, impreuna cu ea, in fata cu familia ei ci ca vorbesc eu cu ea si ea vorbeste mai departe. Nu ma agit eu daca ei au alte intelegeri; doar daca sunt chestii de discutat, evident, negociez cu ea si o sfatuiesc.
Am trecut prin asa ceva si nu e chiar foarte naspa, doar naspa. Adica:
1. afli tot ce poti despre cei 8 frati (adresa etc samd)
2. te duci la notar si pornesti succesiunea
3. trimiti citatie la adresele lor de la un notar de unde se deschide procedura de succesiune
4. astepti (nu la notar, evident)
Daca trec 6 luni sau 1 an, nu mai tin minte, si nu raspunde nimeni sau raspund o parte asta este – move forward cu ce ai. Dar pasul 1 trebuie sa fie foarte bine documentat, aia s-ar putea sa te coste bani si/sau timp.
chiria e mai ok decat ceva mii de euro care se pot duce pe pula. dar, depinde de la caz la caz.
Pentru aia care nu-s stafiditi, s-ar putea sa fie asa. Pentru mama, care ii +72, chiria nu mai ii o varianta, ca nu mai are chef de telefoane ,,masina de spalat huruie, centrala termica afiseaza nu stiu ce pula mea de mesaj, un calorifer ii cald doar pe jumatate, s-o futat brosca de la usa etc”. Iar in cazul unei crize, as prefera sa o stiu cu ~ 40k de euro la purtator decat cu o cosmelie cu care ar trebui sa se lupte sa o inchirieze.
@Alifie
de aia zic ca depinde. dar si-asa parca nu e ok sa ai 40k dusi pe pula, pentru ca, crede-ma, bani se duc, batranii-s generosi etc.
impreuna-impreuna dar voi nu stiti cate un lache caruia i-a bagat nevasta divort, l-a dat afara din casa, la ea s-a mutat amantul, el plateste ratele la casa, sta in chirie si mai plateste si pensie alimentara? la 40+ sa-si mai gaseasca gagica si sa o ia de la capat impreuna, pe principiul facem-dregem impreuna.
Nu.
Singurii de genul ala de care-am auzit sunt aia cu bani seriosi, care nu prea stiu ce-s “ratele”.
N-am auzit de vreunul normal (sarac sau din clasa de mijloc) care sa faca de-astea. Probabil exista, da’ eu nu stiu vreunul.
Prostii. In primul rand ca nu te poate da nimeni afara din casa ta. Ca se imparte la doi, ca se vinde, ca se plm si dupa impartire mai ramai cu pula, daca ai o garsonerie, poate.
Da’ aia cu am 40+ platesc case la rata, ma da nevasta afara si continui sa platesc ratele pentru ca pantof tine de domeniul retardarii.
Ba, io-mi iubesc femeia si mi-as dori sa fie fericita si daca nu am mai fi impreuna, plm, dar nici CHIAR ASA de fericita, da-o dracu’. Nu cred d-astea .
Pretty much.
La un anumit moment, iti dai seama ca sistemul e impotriva ta doar pentru ca esti barbat si-ti bagi pula-n el de sistem si pleci fluierand, lasand-o pe tanti cu ratele, boracii si restul.
Vorba aia, cand te prinzi ca sistemul nu joaca deloc corect, tre’ sa fii un pic idiot sa te apuce pe tine corectitudinea.
@Alifie
Eu chiar am avut o soacra deosebita. Care imi dadea dreptate de muuulte ori.
Fii un pic parșiv. Frate-miu, eu aș vrea să luăm 30.000€ pe el, deci partea mea ar fi 15.000€. Dă-mi 15 și renunț la pretenții și îl vinzi tu cu 50 sau 60 și îți rămân ție toți. “Aș vrea să schimb acoperișul”, “am un pont bun la o mașină”, “trebuie să îi pun aparat dentar lu fi-mea”, găsești tu o scuză. S-a mai făcut.
Aia cu “l-a dat afară din casă, dar plătește ratele în continuare” e mit urban, cel puțin pe la noi. Până nu văd niște articole în presă despre asta, o iau de zvon.
Dar, când stăteam la bloc au divorțat doi vecini, el a zis că nu are unde sta, judecătorul i-a permis să stea în casă cu nevastă-sa până găsește altceva. Și el a stat vreo 6 ani în casă, fără să plătească un leu, până a murit de ciroză.
El avea avocat, ea nu.
Amin. Bun articol.
Nu vreau sa fiu eu Gica contra ori Giga Hagi, dar chestia asta, desi importanta asa cum spui tu, este valabila la multe cupluri care se despart ori se inseala. Cafea impreuna, luat casa, luat diverse, calatorit prin diverse. Si tot se despart si se inseala.
Si nu cred ca te desparti de cineva pentru ca ai facut ceva de unul singur si nu dai o duzina de flegme pe persoana de langa tine. O conta, nu zic nu, dar, de obicei, din ce am observat, motivele sunt:
– lipsa de atentie din partea lui care se complace intr-o rutina din aia munca/bere/fotbal/televizor (vorbesc de majoritatea, inteleg ca nu te regasesti) si uita ca aia ar vrea si ea niste activitati comune;
– lipsa de atentie din partea ei, dupa ce tocmai a nascut, si uita ca mai trebuie sa faca si niste chestii din cand in cand;
– transformarea fizica (in rau) fie a ei (copil, mancat ca vaca ca doar are verigheta, miscarea fizica cam cata face Hawking), fie a lui, fie a amandurora;
– faptul ca unii se asteapta sa faca ele totul, mai putin dus gunoiul (treaba de barbat, sa fie clar). Si asa apar spumele si nervii si clabucii la gura si cand iti face curte unul care nu are nici chelia, nici burta lui barbatu-tu, si te simti si tu femeie din, nou, dupa un deceniu;
– rutina, banalitatea unei vieti in care mai toti au traseul munca-acasa-tv/netflix-concediu la 6 luni-somn-trezit fortat-cafea-cacare-munca;
– sexul, mai ales in cazul alora care s-au casatorit virgine (presupun ca acum nu mai este o moda, dar in trecut era) sau doar cu 1-2 la activ si descopera ca nu stiu ce e ala un orgasm;
– faptul ca multi se casatoresc fara sa simta mare lucru pentru persoana respectiva. Dar plm, era singura optiune disponibila pentru Gigel/Maria, desi Gigel/Maria baleau dupa X si Y, dar pana la urma s-au conformat si au acceptat realitatea si faptul ca timpul trece si ca mai bine asa decat singur cuc;
– banii, mai exact lipsa lor;
Lista este ramdom.
As risca sa spun ca aia au bani si au mult mai multe oportunitati de a fute decat proletarul de rand.
Si au si o alta mentalitate, cautand sotii-trofeu. Iar trofeele mai ruginesc si trebuie inlocuite.
@RJ: ce spui tu poate fi oarecum corect. Doar ca eu iti dau doua variante – indiferent ca esti tip sau tipa in situatia data.
1. Ai facut cam totu’ de unu’ singur. Cealalta persoana a fost pe post pe breloc. Vine alta persoana la tine si parca-parca ar merge o tavaleala.
2. Le-ati facut pe toate impreuna. Cealalta persoana a fost in acelasi jug. Vine alta persoana la tine si parca-parca ar merge o tavaleala.
In care din situatii crezi tu ca zici “hai la tavaleala” si-n care crezi ca parca-parca te-ai abtine?
cum e cineva breloc? :)) pana si sotiile trophy au afacerea lor din cate aud/vad, indiferent cine a cumparat-o la inceput. adica casnica?
pai cam toate femeile lucreaza din cate stiu eu, ar insemna sa nu mai fie niciuna inselata.
cred ca voiai sa spui obiective si viziune comuna. gen sa nu isi imagineze unul o ferma cu cai in brazilia si altul o casa in centrul londrei.
Pai, aia te cam face breloc. Faptul ca ti-a cumparat sotul nu stiu ce “afacere”, sa nu zica lumea ca esti somera.
Da, vorbim de construit chestii. Adica obiective si viziune comuna, adica efort de ambele parti, adica ajuns de la X la Y impreuna. Nu mai gandi in termeni de “are si ea un job”, ca nu despre aia e vorba.