De ce nu sunt eu programator

Ca orice baiat cu cablul, stiu putina programare. Ca asta-i lumea din ziua de azi – nu mai poti fara sa stii macar un pic. Nu-s vreun genial sau ceva. Stiu cate putin din diverse epoci, de la basic-s la asm, python, perl, juma’ de un pic de go si chiar si un pic de php. Stiu ca nu-i mare lucru, da’ nu o spun pentru a ma lauda.

Chestia e ca imi place cand pot scrie un mic program care sa faca o chestie frumoasa. Sau sa faca o chestie urata mai rapid.

Din cand in cand mai bag ochii in cate un tutorial de programare. Asa, de lucrat dupa exemplu, cum ar veni. Mai scriu o chestie, mai testez, mai nu merge, mai corectez, mai dau cu chit si scuipat si pana la urma iese cate ceva (uneori). Dar cum ziceam, nu-s programator.

Si uite de ce nu-s programator:

Nu-i clar? Hai sa va zic in cuvinte atunci:

Pentru ca nu am vazut in viata mea un tutorial decent. Un “howto” decent. NICI. MACAR. UNUL. De cand stiu sa citesc.

Nu am vazut in viata mea un tutorial care sa spuna “pai, bun, astea-s tipurile de variabile, iata aici niste exemple bune; sa zicem ca vrem sa ghicim numele de familie al lui Gheorghe dintr-o baza de date”. Sau “sa zicem ca definim un form si vrem sa trimitem ce completeaza Gheorghe acolo intr-o baza de date”. Sau “sa zicem ca vrem sa comparam ce avem in baza noastra de date cu ce scrie pe interneti despre Gheorghe”. Sau ceva de genul asta, ceva UTIL.

Nu.

Intr-o lume de client-server de cand am pus eu mana pe PC prima data, toate tampeniile incep “sa zicem ca vrem sa obtinem radical din coispe inmultit cu sugipula si ridicat la puterea mataicurva”. Si ma uit la ele si efectiv mi se blocheaza creierul. Si nu-i doar pentru ca nu dau doua flegme pe matematica. Nu. E din cauza ca in viata mea nu mi-a cerut cineva sa-i scriu un program care sa calculeze cat e 2^8. NICI. MACAR. O. SINGURA. DATA. Ce-mi cere mie lumea cand trebuie sa scriu/modific ceva?

“sa fie butonul ala mai incolo sau mai lat/lung”
“sa am un form pe site si clientii sa introduca”
“sa am alt form si clientii sa ceara ceva care sa fie obtinut din baza de date”
“sa le faca o conversie din X in Y” (nu, nu din string in int, ci din pdf in doc, sa zicem; sau alte alea)
“daca Gheorghe face X, atunci noi sa facem Y; daca face Z, atunci sa facem T; iar daca nu face X sau Z, atunci sa suga pula”.
“as dori sa caut pe tot internetul herpaderp si sa-mi stochezi in baza asta chestiile apoi sa fie sortate dupa relevanta cand da Gheorghe click pe butonul de search”
“vreau sa fur tot ce-i pe un site, cum fac sa fur asta cu 90 de conexiuni simultane, ca daca fac cu mai multe ma blocheaza IPS-ul lor si daca fac cu una singura, dureaza 9 luni?”

De-astea imi cere mie lumea, nicidecum radical din coispe.

Si uneori, cum ziceam, ma mai uit la un tutorial de limbaju’ X. Hai, ca poate o sa-mi fie de folos la ceva. Hai sa vedem… Dar nu. Nu-mi e de folos. Pentru ca-n toate sunt invatat cum sa obtin limita de X, sa calculez radical din Y si ceva-ceva fibonacci miau.

Incerc sa-mi dau seama daca am folosit vreodata teorema lu’ Pitagora la ceva (excluzand vreo lucrare de control din generala). Cred ca nu. Da’ e-n toate tutorialele de programare. Cine stie? Poate o sa pornim urmatorul unicorn calculand ca 3^2+4^2=5^2. Ca poate lumea chiar vrea sa dea bani pe asta. Sigur e undeva un nene cu un teren triunghiular care face un unghi drept (da’ perfect, nu 90.1), stie cat masoara catetele la perfectie, da’ pur si simplu nu gaseste ipotenuza si ar da miliarde pentru a afla. Cum sa nu fie? Tre’ sa fie. Iar daca doamne-fereste-i mai trebuie si aria, o sa-mi ceara Zuckerberg bani de paine.

…si cam de-asta nu-s eu programator. De-asta si pentru ca de fiecare data cand ma apuc sa incerc sa invat ceva cat de cat, devine urgent obsolete. Pana cand incepe sa fie folosit de altceva, moment in care e iarasi ultimul racnet. Dupa care ma uit mai cu atentie la el – ca, dom’le, trebuie! – si-n cel mult doua luni toata lumea-l declara mort.