Viata in UK – part XL – London is fucked; bula

Am fost azi pana-n Londra.

Se cam pune problema sa ne mutam acolo si hai sa vedem cum inchiriem ceva. Ideal ar fi fost sa putem vinde aici direct si sa cumparam acolo ceva. Dar cum treaba asta cu vanzarea/cumpararea dureaza cate 3-6 luni, trebuie sa inchiriem ceva intre timp. Dupa ziua de azi…m-am lamurit de doua chestii:

– uit
– exista o lume mizerabila in afara “bulei” mele

In ceea ce priveste partea cu “uit”, e simplu. Eu nu am mai avut de-a face cu treaba asta cu “hai sa caut ceva cu chirie” la modul nasol de cam multa vreme.

Am fost sa caut ceva de inchiriat in 2012. Am luat prima chestie gasita, ca era urgenta treaba. Si-a fost cam meh spre cam nasoala, asa. Dar cum am zis, era urgenta, nu era loc de intors, timp de cautat etc. 700 de lire pe luna.

Pe-a doua a gasit-o sotia. S-a dus ea la ceva viewing nu stiu unde si m-a sunat ca a fost ea, ca-i OK. A fost si nu prea a fost OK. Locuinta in sine era OK. Vecinii erau nebuni (acolo locuia vecina care se certa cu peretele; acolo era vecinul care-i dadea o muie in masina seara nepoatei nevestei lui – in timp ce nevasta era pe moarte; acolo era tipa care statea intr-un council flat si pe care-am gasit-o regulata pe masina mea; acolo multe alte alea). 825 pe luna. Da’ eu n-am fost la vizionare, vorba aia, doar am locuit acolo.

Pe-a treia a gasit-o tot sotia. S-a dus ea, ca era mai aproape de jobul ei decat de-al meu si eu nu puteam pleca asa de usor. Loc fain, frumos, doar vreo trei chestii ma secau. 1. Era ceva copac langa parcare si era enervant sa-ti gasesti masina cu ceva gainat pe parbriz. Am ajuns sa urasc pasarile. 2. Drumul spre lucru dura vreo ora, chit ca distanta era foarte mica. Toate fufele care-si duceau boracii la scoala dimineata, deh. 3. S-au mutat pana la urma in zona ceva studenti idioti si o tineau in partyuri. Asta n-ar fi fost o problema, da’ gaseam pe alee tot felul de sticle aruncate, ambalaje de chipsuri si plm.. Da’ nici acolo n-am fost eu sa vad. 850 pe luna.

Pe-a patra am gasit-o eu. Acolo, la lebede si caprioare si pula mea. A fost pur si simplu prima chestie la care m-am dus. Locuinta mare, verdeata, rau, animale, liniste, parcare, ce sa mai ceri? Am semnat eu inainte s-o mai intreb pe ea daca-i place sau sa apuce sa vada. Si i-a placut si ei, evident. 1100 pe luna.

Intre timp, eu mi-am platit apartamentu’ din Romania si am zis hai sa cumparam aici. Si-am cumparat casa asta. Frumos, dragut, aproape perfect (distanta fata de Londra e cam mare si asta fute sanki-career-progression pentru amandoi). Dar bai, ne-am obisnuit aici. Aer curat. Verdeata peste tot. Traficul e la misto. Nici urma de problema cu nimic. Vecinii sunt oameni normali. Drive-ul nesimtit, gradina frumoasa, garaju’ plin cu tampenii, camere mari, am renovat casa cum a vrut ea si gata. Viata buna.

Doar ca treaba asta cu “departe de Londra” ne da peste degete nitel, in sensul ca-i cam nasol ca de fiecare data cand te suna unul cu un job simtitor mai bine platit sa fie vorba de Londra. Ca asta-ti fute meciul. Si oricat de buna e treaba asta cu lucratul de-acasa, uite ca mai are si parti nasoale. Asa c-am zis..haida. Inapoi in Londra.

PROASTA IDEE. Proasta, PROASTA Idee. Am inceput sa ne uitam amandoi dupa ceva joburi in Londra. Amandoi am si facut rost de joburi acolo, no problem. Asa ca hai sa ne uitam azi dupa ceva de inchiriat. Si-am fost sa vedem niste chestii de inchiriat. Vreo nu mai stiu cate…5? Si, bai, baiatule, in afara bulei de ITisti care lucreaza de-acasa cu rupere de pula, exista o lume mizerabila. Una pe care n-am vazut-o pentru ca n-am prea cautat eu ceva de inchiriat. Si una de care am uitat, pentru ca m-am obisnuit cu binele.

In primul rand, treaba cu agentii si agentiile. Vai de pula mea, cat nu-i suport pe cacatii astia. VAI.DE.PULA.MEA. Suni la o agentie, cum am sunat eu vineri. Ba, sun pentru locuinta aia, vreau s-o inchiriez. Ce sa faca, bo$$? Nu vrei nimic pana nu-ti iau aia “detaliile”. Si, de fapt, detaliile alea sunt un fel de screening. Dar esti pe ajutoare sociale? (dss). Dar ai copii? (ca poate proprietarul nu vrea copii in apartament). Dar ai pets? Dar sunteti fumatori? (si le raspunzi in timp ce tragi din tigara ca “nu”). Nici nu vreau sa ma apuc sa zic mai multe pe tema asta, ca nu mai termin de scris niciodata.

Apoi, treaba cu fees, care-au ajuns ultra nesimtite. Pe vremuri cereau vreo 250 de lire. Cica sanki pentru “references”. Pentru references o pula. Adica, idiotii se apuca sa sune la tine la lucru sa intrebe daca lucrezi acolo, daca poate sa le confirme cineva salariul tau (ca sa fie siguri ca le poti plati chiria). Dar, stai, ca sa sune la tine la lucru, iti cer tie numarul, ca ei sunt prea prosti sa-l gaseasca. Sa moara Franta daca glumesc vreun pic pe tema asta. Dar…taxa de references. Adica 250 de lire pentru ca da doua telefoane. Hai, nu ma fute! Si asta n-ar fi o problema. Nu, serios, n-ar fi. Problema e ca de la anul e vorba ca vor fi banate jegurile astea mizerabile de “taxe”, asa ca acum trag agentiile pe ultima suta de metri sa te faca la buzunare. Ce face, era 250 de lire? Haha, how about acum, e 660 de lire. Da, ati citit bine. 660 de lire pentru ca pula mea, au de dat doua telefoane – daca le dai tu numarul. Si pula mea, daca nu sunteti noi p-aici, stiti ca nu-i aia o problema pentru noi. Vorba aia, inseamna inca vreo 55 de lire pe luna la chirie, cum ar veni, la un an de inchiriat. Bani de care mi se rupe pula. Dar TUPEUL asta de borfas ma sictireste la culme. Serios, sa-mi bag pula-n ei de Tories, ca urasc faza asta: anunta ca vor face ceva bun…dar se va intampla “de la anul”. Sau “peste trei ani”. Coaie, daca stii deja ca e gresita, ai hotarat deja sa o repari, de ce nu ACUM? De ce “la anul”? Asta-i ca si cum mi-ar zice cineva “coaie, copilul meu moare de sete, ca n-a baut apa de 3 zile, daca nu-i dai acum ceva de baut, moare”. Si eu i-as zice “k, pai, de la anul, va avea dreptul la o sticla de apa pe zi, ca nu-i normal sa moara de sete copiii” (decat daca-s niggers sau pakis, atunci e ok).

Apoi e chestia cu gasit ceva decent de inchiriat, adica sa aiba acolo ceva spatiu, ceva gradina, ceva loc de parcare. Nu de alta, da’ e de cacat sa stai sa te bati cu vecinii pe locu’ de parcare. Care apuca sa fuga de la lucru ca sa parcheze pe cele 3 locuri pe care le impart 10 vecini. Come the fuck on. Si vezi si auzi socul agentilor cand intrebi de asa ceva. Gen “asta vrea sa inchirieze, cum indrazneste sa vrea chestii de-astea de lux, nu stie ca-i un vierme???”. Si ba, sa mor coca de mint, efectiv simt nevoia sa-i iau la palme pana pica-n genunchi si pe urma sa-i pis in gura. Serios ca da. Asa, la modu’ ala de coca. Gen “cat mortii ma-tii castigi tu, ma socatule? Ah, cam un sfert din cat castig eu? Baga-mi-ai pula-n ma-ta metru cu metru”.

Apoi vine chestia aia cu “vrem un pret aberant, dincolo de aberant in fact; dar poti sa-ti mai aduci un prieten aici cu care sa-mparti chiria”. Nu, serios, am vazut azi un anunt ca .. un apartament de 3 camere (2 bed). Cica “e perfect pentru un cuplu si un prieten”. Oh, da, ca asta e fix ce vor cuplurile – sa mai aduca un prieten. Don’t get me wrong, am fost si eu prieten cu un cuplu d-asta pe vremuri, da’ imparteam mai mult decat apartamentul, ce dracu’.

Apoi vine chestia cu “de inchiriat, loc care ar putea fi facut OK cu vreo 300 de lire, da’ proprietarul e prea meltean si prea sarac si prea prost pentru a-l rezolva”. Am vazut azi o chestie de inchiriat de efectiv vroiam sa-i fut grasei de agente o flegma-n muia aia proasta. Doua dormitoare…OK. Doar ca-n ambele erau doua paturi de vreo 1.70. Cel putin asa cred, ca s-a uitat sotia la paturi si mi-a zis “incearca unul”. M-am intins si, de la glezne-n jos, imi atarnau picioarele-n afara patului. Asta-nseamna ca ei doar calcaiele i-ar atarna, pula mea. Parca ma vad acolo desenandu-i pe tabla chestii de yoga, sa ne putem fute decent, ce dracu’. Sa mai zic ca pana si boracu’ ar fi putut vopsi mai cu talent peretii aia? Pareau stropiti random cu vopsea, nu vopsiti. Sa mai zic de chestiile alea din lemn (pula mea, nu stiu cum se numesc; alea dintre perete si podea) care erau atat de scorojite incat pareau roase de caini? Sau de aragaz d-ala “electric” (sanki-plita) – si mai ales gata jegos? Pe cuvantul meu ca vroiam sa-i fut un pumn in muie agentei. Gen, fa, muisto, m-a intrebat retardu’ tau de la agentie daca-s pe benefits, ce salariu am, daca lucreaza si nevasta-mea..si dupa datele alea, tu crezi ca eu o sa stau AICI, futu-ti pe ma-ta-ntre tate? Cireasa de pe tort a fost la alt viewing unde, jur, erau zvastici rosii pe pragul de la intrare. LA O INDIANCA. Si nu, nu era aia a lui Kali, era aia a Reichului. Pentru ca imbecilii nu stiu diferenta. Zvastica. In UK. Unde care mai de care se lauda cu cum a murit bunica-su in Battle for Britain sau pula mea.

Bai, mi se parea de cacat Bucurestiul cand castigam 1000 de euro acolo si dadeam 300 pe chirie. Da’ Londra il bate la curul gol. Gen chiria 1650 la ala de care ziceam cu cuplul + prieten. Sa moara ma-ta. Pai, daca respectam proportiile, ar trebui sa castigi vreo 5499 in Londra. Net, nu brut. Si stiu, e greu de inteles socul, da’ dupa doua overpayments, mortgage-ul a ajuns la mine la 650 pe luna (bine, nu in Londra, stiu). Comparati asta cu 1650 pe luna de chirie. Hai ca nu-i greu.

Dar treaba cu banii e cum e, in sensul ca ma cam doare-n pula. Castigam suficient incat sa ne cam doara-n pula si na, ea se muta la un job pe salariu mai mare, eu mi-l maresc curand (daca nu cumva primesc ceva raspuns pozitiv de la unu’ din cele doua joburi la care stiu ca a mers OK+ la tehnic si de la care tre’ sa vina raspunsul final; iar daca nu iese cu nici unul din alea, cu noul job obtinut prevad ceva marire de salariu si la mine in vreo 6 luni).

Numai ca…

Numai ca intre viewings si pula mea, am fost si la un cico la o terasa. Si, coaie, sa moara ma-sa…

Inghesuiala aia jegoasa de pe strazi de pe care am uitat.

Traficul ala pisat in ochi de care am uitat. Limite de 30mph puse ca pula, locuri in care mergi bara la bara, plin de zone hasurate (galben), treceri de pietoni puse la modu’ idiot si enervant, tot tacamul.

Harneala cu parcarile. Mama, ce urasc jegul ala de Londra, v-am mai zis?. Si toate tot asa, cu tupeu. La mine-n zona parcarea e vreo 20p/ora. Ah, in Londra. La fel: 2-3 lire pe ora. Bine, ma doare-n pula de lirele alea, da’ vine si treaba cu “DACA gasesti loc de parcare”. Si e un mare DACA.

Am plecat de-acolo socat. Da’ socat.

Traiesc in mica mea bula plina de ITisti si corporatiste de diverse tipuri in care toata lumea castiag bani si nimanui nu-i pasa cu adevarat de cat costa ceva, ca oricum ne permitem toti. Cam cum mi se cam rupe mie pula de cat e chiria, la drept vorbind, ca oricum nu conteaza cu adevarat.

Da’ in afara bulei mele exista o lume cu adevarat mizerabila. Si cand spun cu adevarat mizerabila ma gandesc la partea aia cu chiriile, in primul rand. Esti britanic si vrei sa te muti de la ma-ta de-acasa ca sa nu-ti mai zica gagicile ca esti un loser care sta cu parintii? Pai, OK, scoate 1600-1700 de chirie. Hai, pronto. Ah, dar stai, tu esti platit cu gen 1800 pe luna daca ai noroc, de-nceput (zic asa, la varsta aia la care te muti de la ma-ta). Si eventual mai ai si datorii (student loan etc). Pai, nu-i nimic: solutia e sa te muti cu inca un om. Sau chiar cu doi-trei, de ce nu. Ca sa-mpartiti chiria. Si dupa ce faci aia, in sfarsit, o sa iesi pe zero la sfarsit de luna, ca nici nu se pune problema de plus. Iar daca iti pierzi jobul, ajungi in strada (sau inapoi la ma-ta), ca nu ai economii de nimic. Iar daca vrei sa-nchiriezi ceva, hehe, haida cu depozitu’ de 2000-3000 si hai si-un 660 letting fees, ca plm, se poate. De vreme ce tot au britanicii economii, nu-i asa?

In afara bulei mele exista lumea alora care se uita la preturi in supermarket – sau merg la alt supermarket, ca poate acolo-i mai ieftin. In afara bulei mele exista lumea alora care merg cu autobuzul si fac doua ore pana la lucru doar dus. In afara bulei mele exista lumea alora care stau 2-3-4-5 in casa, sa iasa mai ieftin la chirie. Si tremura gaoaza-n ei cand nu mai merge apa calda, ca 4 din ei nu-s trecuti pe contract si daca vine landlordu’ sa repare, observa. In afara bulei mele exista o lume cu adevarat mizerabila (sigur, exista si una mult mai epica, da’ nu de milionari si miliardari vorbesc eu acum), una care trebuie arsa din temelii. In afara bulei mele exista lumea aia din Londra, unde ghertoii din clasa medie conduc javre de masini din fucking 2003, ca nu le raman bani dupa chirie/mortgage de ceva mai de doamne-ajuta.

Am condus inapoi pana aici. Ba, baiatule, mi-a mai venit inima la loc cand am ajuns aici in oras. Sa vad ca sunt eu saracul – ala care are Mercedes de anul trecut, ce ghertoi! Sa vad ca imi lafai masina pe toata strada la ora 6, ca nu era nimeni pe strada. Sa bag si eu 100 mph decent pe drum (si din spate imi dadea flashuri un vecin cu Bentley, ca pula mea, ori ii dau bice, ori ce cacat fac de-l tin pe loc? true story, nu glumesc), nu fucking 30 mph doar pe hartie, ca-n realitate e bara la bara. Sa vad numai verdeata. Sa stau pe o terasa frumoasa, nu la o mizerie d-aia mainstream din Londra gen Bella Italia sau Ask Italian sau mortii ma-sii unde pute canalizarea la doi metri de tine.

Efectiv am ajuns acasa si deja ma gandesc sa-mi bag pula-n el de job nou, sa raman la asta vechi (inca n-am semnat nimic, mi-au facut aia oferta, am acceptat verbal, da’ cam atat; asta eu; sotia deja a semnat, cred, pula mea). Pur si simplu ma gandesc ca da-o-n mortii ma-sii de cariera, ma doare-n pula, mai bine stam aici si sta somera pana-si gaseste altceva, ca oricum castig eu suficient. Ca mai bine invat eu in timpul liber si ma pis pe ea de cariera si de alte vrajeli. Ca pur si simplu in momentul de fata mi se pare prea mare sacrificiul. Si stiu, ne mutam in Londra si p-acolo sunt alti bani, alte joburi disponibile si pot ajunge mai usor la un interviu, la ceva. Gen recuperam pierderea. Da’ in momentul de fata efectiv mi-a pierit cheful de-a mai vinde casa asta. Prefer sa platim si chirie si mortgage si s-o pastram, ca m-am uitat in Londra si se construiesc doar apartamente si toate-s penibile, jalnice, mici si vai mortii lor la modul general. Si cine stie cand mai apuc asa ceva, daca mai apuc. Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, ma gandesc s-o vand, sa astept sa-mi vina pasaportu’ britanic si apoi sa plec sa-mi iau ceva vila la ocean si sa ma doara-n pula, sa lucrez in continuare de-acasa – ori pentru astia, ori pentru altii. Si chit ca scot mai putini bani decat as scoate (pe hartie cel putin) in Londra, cred c-as fi mai fericit.

O sa-mi notez aici, ca probabil ne vom muta si vreau sa pot sa compar. E 30 iunie si eu mai am 70k in cont. Si OK, mergem in Londra. Si o sa ma bag la invatat alte chestii, sa fiu cel mai fraier din echipa, noobul ala odios etc, ca m-am reorientat, da. Si la anul o sa ma uit la cont si-o sa ma uit din nou la salariile noastre. Si daca n-arata bine, imi bag pula-n mortii ei de Londra, ca eu unul ma simt bine in bula asta si nu am chef sa ies din ea. Pentru ca in afara ei lucrurile si viata arata oribil.

M-a intrebat zdreanta aia care mi-a oferit jobul nou (ala acceptat doar verbal, deocamdata) “dar sper ca nu vii si tu la noi si pleci dupa un an la altii pe bani mai multi”. Dupa ziua de azi, I’m like “Un an? Bitch, nu ai fucking idee despre ce vorbesti”. Gen nu dupa un an, nu. Probabil dupa 3 luni, in pula mea. Si asta daca stau macar 3 luni. Pai, futu-va-n gura sa va daram…

Ah, si fie vorba intre noi, hai cu Brexitu’. Habar n-am cine-a venit intai cu ideea asta, da’ sunt total de acord cu ea deja. Sa-i vad pe toti astia chitaind de foame.

Cred ca o sa ma duc si-o sa invat mizeriile alea noi pe care ma agit sa ma reprofilez. Dupa care ma duc “mercenar”. Gen pe contracte, pana achit cosmelia. Dupa care ma intorc aici si ma duc pe un salariu d-ala mediocru, ce s-o gasi prin zona. Ca de la un punct incolo, banii nu mai conteaza oricum.

N-o sa inteleg niciodata de ce sunt unii hipsteri atat de incantati de Londra. Sa-mi bag pula, nici n-am plecat inapoi acolo si deja simt ca oricat mi-ar da, nu poate compensa pentru ce pierd aici.