Cum functioneaza acum?

Ma gandeam la o chestie. Noi (adica astia din generatia mea) am procedat in mare la fel pe partea profesionala: am vazut pe cineva sau am auzit de cineva care face ceva, ne-am interesat si noi de cum se face chestia aia si i-am dat bice pana am ajuns in aceeasi pozitie.

Asta a fost cazul celor mai multi pe care-i stiu (exista si …sa zicem 10-15% pe-acolo care aveau traiectoria planificata din timp de catre parinti; pe langa jobul lor, pe langa plm; in sensul asta pot aminti de-o colega care acum e mare avocat mare, ca taica-su era procuror, deci miau).

Oarecum la fel a fost si la mine. Dadea un baiat din cartier (celebru acum, mai ales prin UK) clickuri pe submit order, eu eram prieten cu fratele lui, m-am apucat si eu de dat clickuri. Pe urma era un baiat in bloc care facea upgradeuri hardware; d-alea nu m-am apucat, da’ am invatat si eu sa pun un procesor pe-o placa de baza, alea-alea. Pe urma era misto sa dai cu submit order, da’ era naspa cand n-aveai ce baga in campul de 16 cifre, asa ca hai sa facem rost cu ele; si era un baiat care o ardea pe Slackware, asa ca am pupat si eu niste Slackware. Si pe urma, ultima chestie a fost ca un semi-amic avea un job in domeniul asta si nu stia foarte multe. Cam tot asa, cat stiam si eu. Asa ca daca aluia i-a mers, ia hai si eu la un interviu pe undeva, sa vad ce iese. Si in cele din urma a iesit.

Dar asta, pe undeva, era ca “datingul” pe vremea aia. Ca p-atunci era la fel si la capitolul ala, cum am mai explicat: dadeai de una prin cartier sau pe la scoala/liceu/facultate sau pe la vreun party/”eveniment” si aia era.

Acum s-au schimbat chestiile. Acum ai acces din prima la toate informatiile lu’ peste la cateva clickuri distanta. Asa, lejereanu. Cand m-am apucat eu de lucru habar n-aveai care-s salariile. Habar n-aveai ce joburi sunt mai bine platite sau chestii de-astea. Si daca ai fi stiut nu te-ar fi ajutat la nimic, ca poate aflai de la vecinu’ ca el ia 10 milioane si tu te duceai si cereai 10 si radeau aia de tine si-ti ofereau 6, ca li se rupea lor pula de piata muncii si dadeau salarii din burta, nu pe studii de piata.

Sunt curios cum functioneaza acum chestia asta. Gen astia care au acum 16 ani, sa zicem, cum hotarasc spre ce sa se orienteze, daca sa se orienteze? Si-s curios pentru ca mi se pare ca in ciuda faptului ca au acces la carute de informatii si pot lua decizii pe baza lor, foarte multi iau in continuare decizii complet idioate. Si aici si-n Romania. In dimineata asta mergeam pe strada si i-am auzit pe doi tampiti – pustani – discutand despre …. NHS. Ca uite, daca te duci la cursurile alora (era ceva reclama pe un autobuz), poti ajunge pe urma nurse in NHS. Ca suna bine.

Am trecut mai departe, da’ mai-mai sa-mi pice tigara-n cafea, vorba aia. Cum ba, 10 ani de austeritate si salarii inghetate in NHS! Si daca n-ar fi fost inghetate, tot de cacat sunt salariile alea. Si nu numai in NHS, in tot sectoru’ public. Iar tu mergi pe strada, vezi o reclama pe un autobuz si te gandesti ca suna bine. Serios-serios? Inteleg chestia asta cu “dar eu sunt pasionat de X, vreau sa ajut oamenii, satisfactia asta herpaderp”, dar la un moment dat trebuie sa-ti faci si tu niste calcule si sa te gandesti ca poate intr-o zi o sa vrei o nevasta si un copil sau mai multi.

Sau nu?