Cand lucrezi pentru bani… (un pic tehnic)

Stiti ca joburile sunt si ele de mai multe tipuri. Sunt de-alea pe care le faci la inceput, sa capeti experienta. Sunt de-alea pe care le faci pentru ca exista posibilitatea de a urca serios de tot intr-o corporatie. Sunt de-alea pe care le faci pentru ca esti pasionat de ce faci acolo (sunt si cretini de-astia, serios). Sunt de-alea pe care le faci pentru ca lucrezi pentru unii care fac treburi de care esti tu pasionat – de pilda e o tampita care-ncearca acum sa ma recruteze laudand compania ca … they’re tackling climate change. Da, da. Sunt de-alea pe care le faci pentru ca sunt foarte-foarte calde, nu doar caldute; cam cum era jobu’ meu cand lucram de-acasa si puteam sa-mi fut un shutdown la creier din secunda in care ma trezeam, ca nu-mi cerea nici juma’ de neuron sa-l fac. Si, ma rog, probabil ca mai sunt vreo coispe mii de joburi, da’ printre ele se numara si alea pe care le faci pentru bani. Cum e jobul meu actual.

Stiti cum e cand faci un job pentru bani si atat? Probabil ca da, dar o sa va spun oricum eu azi cum e jobul meu.

Lucrez pentru unii pe care nu cred c-as putea sa-i detest mai mult. Satane. Bancheri. Efectiv smegma umanitatii. Pentru ca dintre toti trogloditii pe care-i detest, astia sunt cam pe la top, asa. Deasupra politicienilor, cum ar veni.

Nu cred ca pot spune ceva bun despre jobul asta. Efectiv nu-mi trece nimic prin cap.

Ar fi fost locul, dar nu, nici asta. Pentru ca, daca e sa ajungi la astia, poti sa iei metroul (in care caz mergi sardina si cobori imputit ca un dihor in calduri; Central Line dimineata, plm) sau trenul. Eu iau trenul, asa ca trebuie sa merg vreo 15 minute pe jos, ca-i mai departe statia, pizda ma-sii. Nu-i un dezastru sau ceva, ajung in vreo 30-35 de minute de cand plec de-acasa – cred, nu-s prea sigur. Dar alea 15 minute sunt prin Square Mile, pe unde nu poti sa circuli nici pe jos, necum cu altceva. Totul se taraste. Nu au pe unde sa circule sutele de mii de contopisti care vin la lucru aici. Pur si simplu nu-s destul de largi trotuarele pentru asa ceva. Ar fi inghesuiala si daca ar interzice traficu’ si ar merge lumea pe strazi, ca la maraton – dar nu-i cazul oricum. Si ai si traficu’ pizdii – in alea 15 minute inspiri strict noxe poluate cu un pic de oxigen calitatea a III-a. Si tot felu’ de semafoare tampite care sugruma din fasa orice tentativa nefericita de a face vreun pas. Si-acum e OK, pula mea, da’ sunt curios cum o sa mi se para cand vine frigul; cand vine ploaia aia nitelus mai rece, asa. Am senzatia ca deja o sa ma tenteze mult mai mult metroul…Bine, asta daca stau aici pana atunci.

La job nu fac nimic. Dar absolut nimic. Nu stiu cum. Si-i atat de prostesc si retardat si inapoiat si lipsit de sens absolut totul incat nici nu are sens sa incerc sa fac ceva. Ca orice om, pe langa skillurile de baza, mai stiu si eu niste alte alea de cloud. Mai un openstack, mai un aws, mai un azure, mai un gcp. Un pic din toate, cum ar veni. Foarte bine, nu-i asa? Ce pacat ca astia aici au cloudu’ lor privat. Si nu asta ar fi problema, da’ cloudu’ ala are o interfata. Da, interfata, nici urma de API. Click, click. Si uneori merge. Alteori nu. Si nu prea afli de ce – da’ ajung la aia mai incolo nitel. Ca sa fie treaba treaba, e si integrat cu servicenow. Daca nu stiti cum e asta…e asa, ca si cum te-ai ingrozi ca ai luat sida, ca sa descoperi c-ai facut in acelasi timp si ebola, iar ebola ta a facut leucemie si asta ti-a dat cancer. Cam asa.

Efectiv orice tentativa de a face ceva e inutila. Nu are rost. E pur si simplu o tampenie sa incerci. Pentru ca totul e documentat excelent pe undeva, nu se stie pe unde, ca-n nici un caz pe wiki sau confluence. Nici fucking gand. P-acolo gasesti niste desene, niste scheme de arhitectura – care nu te ajuta la nimic si, slava pulii, mai sunt si expirate de vreo 4 ani. Oricum nu-i nimic valabil pe-acolo, dar sunt frumos colorate. Din pacate, nu se vede textul scris pe fond colorat, pentru ca a facut cineva screenshot cu furculita, ca sa zic asa. Dar arata fain, daca ma-ntrebati pe mine.

Cica solutia e sa inveti cum functioneaza treburile lor cu cloudu’ lor. Ceea ce, in principiu, suna a idee buna. Daca ignori faptul ca-i complet inutil si lipsit de sens. Pentru ca-i cloudu’ lor privat. Nu seamana cu nimic si nu va fi folosit niciodata in alta parte. E ca si cum ai vrea sa futi si ai invata totul despre Maricica; ce sa-i spui, cum s-o atingi, alea-alea, cu o mica problema: nici una din femeile cu care vei iesi pe viitor nu va fi Maricica. Cam asa e si cu asta. Ar trebui – in teorie – sa invat chestiile lor. Doar ca nu vad la ce bun, pentru ca oricum nu-mi vor folosi la nimic. Nu-i ca si cand pot sa le trec pe CV. E ca si cum ai spune “sunt in expert in aplicatia in-house pe care o foloseste un fost angajator (cu care nu mai am nici o legatura) si absolut nimeni altcineva in afara de el”. Util ca igrasia.

Si-i o placere sa vin la lucru si sa urmez procesele lor (nu le urmez, ca nu fac nimic, dar ar trebui sa). Si planu’ e cam asa. Imaginati-va ceva chef/ansible/salt/puppet, ce vreti voi, ca n-are importanta. O treaba de-aia. Si se da o echipa de “ingineri” – cu care eu n-am de-a face, se-ntelege. Aia scriu chestiile alea. Sa le zicem cookbooks. Dar nu le testeaza. Le trimit la “noi”. Iar noi ar trebui sa le rulam, sa le testam. Si nu prea merg. Sunt scrise asa, la modul ala cam 200% autist. Eroare! Ceva nu merge! Incearca userul X sa faca rahatul praf si nu merge, i-a dat eroare. Asa ca ne contacteaza pe noi. Sa investigam! Grozav. E o idee foarte buna. Cum anume sa investigam, ca nu avem acces la cookbooks alea. Si nici la servere, desigur. Pentru alea exista o echipa de Linux. Cu care tot n-am vreo legatura. Dar…sa investigam! Si investigatia are loc la modul “da un mail la echipa de ingineri”. OK. Iar aia incep sa investigheze. Si poate revin in vreo 8 luni cu un raspuns, da’ nu-i neaparat cazul. Dupa care ne trimit noua raspunsul. Iar noi il trimitem userului. Bineinteles, userul a fost promovat intre timp, a uitat de treaba aia, a renuntat, probabil a si plecat la alta companie sau poate doamne-ajuta s-a sinucis bagandu-si unghia-n gat ca pitigoiul. Nici n-ai cum sa-l contactezi si nici pe unde. Si stiti ce-i mai trist? Am intrebat “bine, dar de ce pula mea nu contacteaza direct userul “inginerii” aia?”. Raspunsul e ca “pentru ca asta-i rolul nostru”. Marfa. Marfa rau. Sau “Pai, bine, si de ce pula mea nu testeaza direct inginerii cookbooks alea inainte de-a le fute un release asa, stricate?”. Raspunsul? “Pentru ca nu acces la servere, ar fi impotriva politicii de securitate”. E genul ala de raspuns: “stim ca suntem cretini, da’ la noi asa-i traditia si n-o sa stricam noi traditia”.

Toata lumea munceste in jurul meu. Toti, in afara de mine. Sa-mi bag pula de glumesc, coaie, muncesc astia mai ceva ca niste chinezi pe cocaina. In fact, una din ele chiar e o chinezoaica pe cocaina, dar sarim peste. Stiti ce fac? Absolut nimic util. Dar muncesc de le sar coaiele. Incercati sa va imaginati un om care trebuie sa pastreze steril salonul ala cu 500 de dizenterici. Ca omul ala ar avea mult mai mult succes si jobul lui ar avea mult mai mult sens. Cam asa-i aici. Maiculita-mama, cum muncesc astia! Let’s spin up a server. Pac, eroare. Deschid un tichet cu eroarea, pentru ca servicenow. Dar mai sunt generate vreo 3 tichete de servicenow – pentru ca sunt integrate. Si se duc si verifica tichetele alea. Si apoi contacteaza alti 5-10 oameni de pe diverse continente. Ca uite, a dat eroare! Si aia mai departe contacteaza si ei alti 10 oameni, ca uite, le-a dat eroare! Si toti dau din cap cu gravitate: a dat eroare. Cacat! A DAT EROARE!!! Si apoi serverul e sters automat, ca pula mea, a dat eroare. Si aia de la ingineri verifica vreo 6-8 luni sa vada de ce-a dat eroare. Nu mai conteaza oricum de ce, ca serveru’ e disparut in negura bunget, useru’ a primit eroarea si stie ca n-are server si incearca sa faca altul. Si iarasi, pac, eroare. Si iarasi, pac, tichete. Si iarasi. si-n cele din urma, ii merge ghertoiului de user din a coispea incercare si e fericit. Iar boii astia agita gen 50 de oameni – cel putin! – sa investigheze eroarea aia. Pana acum, au identificat cauza in exact 0 cazuri – din cateva zeci de cand sunt eu aici. Dar si-au facut datoria. Au tichete si mailuri. Si apoi inchid tichetele alea inutile. Apoi raspund la mailuri si-si scriu mailuri punand pe toata lumea in CC – inclusiv pe mine. Ma uit la cele 300 de mailuri zilnice – nu, serios, era sa fac sifilis cand am venit din concediu si-am vazut numarul ala negru cu bold din dreapta stringului Inbox – si HAHAHAHHA, SA-MI BAG PULA, HABAR NU AM DESPRE CE VORBESC AIA. Nici macar nu se pune problema sa aflu vreodata. Fie vorba intre noi, e chiar haios, ca-s discutii despre ce s-a intamplat acum 6 luni si stie X, dar X era contractor si-a plecat acum 3 luni si inlocuitorul lui se angajeaza sa-ncerce sa afle, dar si el e contractor si mai are 3 luni de stat aici HAHAHAHAHA, MOR AICI DE RAS IN PULA MEA IN TIMP CE SCRIU ASTA. Si-apoi inchid aia tichetele cu o mecla grava – root cause not found. si asta trigaruieste 100 de mailuri de la servicenow si habar n-am despre ce-i vorba in ele, da’ din nou, sa-mi bag pula-n ma-ta daca o sa-ncerc macar sa aflu. C-atat de idiot incat sa-ncerc nu-s.

Azi am avut doua meetinguri. Ma pregatesc pentru al treilea. De fapt, un meeting real. Doua pe ceva solutie dubioasa care merge peste net. Un fel de skype pentru aia cu sindromul Down. A fost foarte misto. Am stat juma’ de ora in picioare la meeting, prefacandu-ma ca ma uit la whiteboard. Chinezoaica aia pe coca tot scartaia cu ceva carioca pe tabla si ma pisam pe mine de ras, pentru ca-n primul rand nici nu-ntelegeam ce scrie pe tabla, necum sa stiu despre ce-i vorba. Si SCAAAAARTZ, SCAAAAAAARTZ si mie-mi curgea scuipatu’ din gura de ras. Sa fac spume de mint, am petrecut juma’ de ora analizand fiecare om de-acolo. Cum arata, cum e imbracat, cum e incaltat, cum are picioarele, unde are cute pe haine. Sa fac spume de mint, va pun poze (si pula mea, a inceput al treilea meeting deja, sa zic ceva si de asta imediat). Gen ma holbam la picioarele chinezoaicei si muream de ras. Iar unu’ din meeting m-a vazut si mi-a facut cu ochiul. Probabil credea ca vreau s-o fut. E la modu’ “si daca vreau, cum pula mea o pun capra, ca se rupe de la genunchi daca se apleaca in sloboz”

De descultu’ de langa mine nici nu mai comentez, ca n-are rost. Imi plac foarte mult spiritele astea libere, hipiotii care nu se conformeaza normelor; cu exceptia faptului ca lucreaza in pula mea intr-o banca si-s la costum in rest.

Adica nu neaparat flegme-n gura, da’ macar sa-i futi vreo trei mucioase-n cornee…

Si dupa ala a inceput al doilea meeting, pe net. Mama, si ne-a aratat o indianca o solutie d-aia, tata de mata. (cu diacritice). M-AM PISAT PE MINE DE RAS. AM PETRECUT O ORA TINANDU-MI CAPUL IN PALME SI INTREBANDU-MA DE CE NU BOMBARDEAZA CINEVA TOATA INDIA CU FUCKING NUCLEARE, GUYS. SA MOARA FRAM DE MINT VREUN PIC. Coaie, stiti voi serverele alea care nu merg? Trebuie sa fie testate/validate. Sa vada lumea ca functioneaza pe bune! Asa ca femeia a AUTOMATIZAT testarea. Sa va spun cum, da’ daca nu sunteti programatori sau n-aveti treaba cu scripturile, nu stiu cat o sa-ntelegeti. Ma rog, incerc anyway. Bun. Avem in interfata aia de care vorbeam mai devreme niste dropdown menus de-alea interminabile. Unde trebuie sa selectezi ceva. Sa zicem sa vrei sa faci un server in DC-ul din Sao Paolo (mega cloud!!!). Si e acolo un nume d-ala lung, gen ACRONIM_SAOPAOLO-SOUTH-AMERICA-10CIFRERANDOM-PULAMEA-WHATEVER. Dar e dropdown menu, da? Stiti cum e ala, da? Ei bine, femeia a facut un cacat pansat cu selenium si chromedriver care se duce sa faca testarea “automat”. Dar stiti cum se face testarea automat? Pai, copiezi tu de mana intr-un excel numele ala intr-un field. Si inca vreo 30 de chestii. Si trebuie sa fie la litera, nu glumesc. Ai gresit un caracter, ai belit carasu’ pana la solzi. Si cica sa dam copy si paste cu numele. E o singura problema, desigur: nu poti da copy-paste cu numele, ca e un dropdown menu. Gen nu merge selectat nimic de-acolo, ca sa zici ca dai copy/paste. Dar il poti scrie de mana :))) Si dupa treaba asta, va rula un test si va genera alt excel. Tu tre’ sa te uiti la excelu’ ala si sa corectezi daca-i ceva stricat. Si apoi ruleaza urmatorul test. Si tot asa. Cu vreo 5 exceluri de-astea care trebuiesc completate si corectate. Si nu, nu se termina aici treaba: femeia ne-a si avertizat ca daca se schimba interfata, nu o sa mai mearga testele automate. AUTOMATIZARE, SA MOARA MA-TA DE MINT. Efectiv ma pisam pe mine de ras. In 100 de linii in python le fac eu totul razand. Stiu ca nu ma crede nimeni ca pot (in afara de aia de pe forum care-au vazut threadu’ ala, da’ plm, intelegeti ce zic). Si stati, nu se termina aici: ca sa mearga treaba asta, tre’ sa pornesti tu selenium cacat pe PC-ul tau, ca de pe PC-ul tau ruleaza, olololol. Ceva portu’ 4444 pula-n pizda. Dar, sa vezi: la ea merge, ca ea a testat din lab. De pe calculatoarele astea nu merge, pentru ca e blocat portul. Ba, o ora am ascultat-o p-aia behaind cu accentul ei indian si intrebandu-ma de ce n-o violeaza si spanzura sau macar incendiaza un barbat, cum e la ei traditia. Ce cauta ea sa se chinuie cu de-astea de baieti mari? De ce nu poate fi vanduta civilizat unor frati indieni care s-o cumpere si s-o faca posta p-acolo, ca nu-si permit cate-o femeie de fiecare? De ce?

Acum sunt in al treilea meeting. In asta ar fi trebuit sa discutam despre cloud. Din fericire, n-a intrat nimeni pe videocall, nici macar hostu’. Iar eu stau aici la biroul meu cu jumatate de casca – atat am primit, sa fac spume de mint, jumatate – si scriu chestia asta si par ocupat. Chiar m-a laudat colegul ca vede ca m-am pus pe lucru.

De cand sunt aici, stiti ce-am facut? Am dat un copy si-un paste. Dintr-un excel in confluence. A si iesit, cumva. Nu arata la fel de frumos, da’ pare profi, asa. Asta-i tot. Si mai trimite cate unul cate-un mail. Si daca e legat de prostia aia, modific 3 caractere in “tabelul” ala din confluence si dau save. Si pac-pac, notify watchers si primesc aia 30 de mailuri de la mine pe zi si nici macar eu nu stiu ce scrie-n ele, de ce sau ce importanta are. Ca n-are. E de pomana totul. E efectiv un mod de a pierde vremea. As putea la fel de bine sa joc solitaire si-as fi muuuult mai profitabil pentru compania asta.

Vestea buna e ca trogloditii astia vor da cumva faliment. Nu stiu cand, da’ stiu ca vor da faliment. Stiti de ce? Pai, pula mea, pentru ca au inceput de niste ani buni aia cu flash trading, cu algoritmi si cu pula mea, aia care falimenteaza oamenii care mai incearca sa faca trading manual (sa-mi bag io pula de n-o sa avem parte – ca specie – intr-o buna zi de-un flash crash, daca-ntelegeti ideea, cu aia 3000 de boti de trading luandu-se pe pula reciproc). Serios ca asta se va intampla, pot paria pe ce vreti voi. Dar, sarind peste, cum ziceam, avem oamenii aia care ruleaza fin acum cu flash trading. Si au auzit si angajatorii mei de asta. ANUL ASTA AU AUZIT DE CHESTIA ASTA. Ca idee, aveam in 2015 interviuri la firme de-astea – d-aia care se mutau la foc automat in Central London, pentru ca fiecare metru de fibra in plus conta la latenta si latenta era totul. Nu glumesc si nu aberez – stiu ca asa pare, dar vorbesc serios. Si anul asta s-au hotarat ca ar trebui sa-ncerce si ei – dupa ce-au pierdut cateva miliarde anul trecut, lol. Asa ca acum vor sa faca asta. Doar ca nu au vreo strategie sau vreo tactica sau vreun plan sau ceva. Stiu doar ca vor. Asa, cam cum as vrea eu sa o fut pe actrita aia buna de pula din 1920, cand era tanara. Nu am nici un fel de plan, nici nu prea pot sa calatoresc inapoi in timp, da’ eu vreau. Asa si ei: vor. Singura chestie care-a fost decisa e ca le trebuie un laborator de AI si ML. Ceea ce-i foarte bine. Mai putin bine e ca nimeni de-aici nu stie nimic de AI sau ML. Ma rog, mai stiu eu cate ceva, da’ nu la nivel profi. Doar ce m-am jucat eu cu astea, am povestit de machine learning in alt post, parca. Prin urmare, pentru ca le trebuie asa ceva, m-au angajat si pe mine. Si pe dracu’ mai stie cati “ingineri”. Sa le facem alora laboratorul. Si l-am face, dar nimeni nu stie exact care-s cerintele. Gen ce sa contina. Ce servere. Cate. Ce servicii. Nu se stie. Dar…trebuie. Si la punctul asta cred ca-i evident pentru orice om din domeniu ce viitor au astia. In speta, n-au.

Treaba e ca-s la regim. Poate de-asta sunt asa de isteric de cateva zile. Ca pula mea, tre’ sa dau jos cele 200 de kilograme puse in Italia, cat timp am mancat pe-acolo jeguri. Si na, macar au o cantina ca lumea de tot sus. Si-ar fi o chestie pozitiva, da’ e overpriced. Costa cu o lira-doua mai mult decat ar trebui. Adica vreo 5-6 lire in loc de vreo 4.50, cum ar trebui. Ma rog, nu cum ar trebui, cum sunt eu obisnuit. Pentru ca, pula mea, “cum ar trebui” inseamna altceva. De pilda, la un fost job de-al sotiei, preturile erau mai pe gustul meu: gen lunch la o lira cu chestii bune. Subventii <3 . Pula mea, nici macar despre asta nu pot spune ceva bun. Cacat. M-am trezit cu chinezoaica in spatele meu. Cica pare ca scriu un eseu. Da, exact asta fac. Si e-n romana? Nu, ii zic, e engleza, da' my spelling is just terrible. S-a uitat la mine ca un castor constipat. Da'..vad ceva despre confluence acolo. Da. E o procedura, invat chestii si-mi iau notite. Foarte bine! Keep up the good work! Absolut, pula mea, mie-mi spui? Ah, da, si totul e blocat. web.whatsapp.com? Blocat. Gmail. Blocat? Orice ar putea fi util? Blocat. Semnal de mobil? Din pula de cerb de aur in cladire. Mai primesc la 5 ore cate-un mesaj de la Neurogamer. La 5 ore desi el le-a trimis pe toate in vreo 3 secunde, da' asa ajung la mine. Ca pula semnal. Si-i foarte amuzanta treaba asta, pentru ca am comentat pe tema si mi-a zis colegul "pai, poti sa faci cerere speciala la security sa-ti dea acces la reteaua wifi, ca sa ai internet pe mobil". Aha, zic eu, si atunci o sa mearga skype? "Ah, nu; ca e blocat din firewall". Da, asa da. Pai, stai asa, ca daca nu-mi merge, ma duc sa fac o cerere speciala ca sa nu-mi mearga mult mai rapid. Are sens, pula mea. Da' mai conteaza? Am alarma pusa la 9:15 in fiecare vineri. Sa-mi sune telefonul ca sa-mi amintesc sa completez timesheets si sa imi iau cele 3250 de lire pe saptamana. De banii astia, presupun ca pot trai si fara skype, ce dracu'. Sau whatsapp. Sau restu'. Imi placea faptul ca, pula mea, ieseam langa Tamisa la cafea si tigara. Si frecam pula pe-acolo. Dar in dimineata asta nici macar asta n-a fost fun. A venit de nicaieri o pizda imbracata-n ultimele zdrente, calare pe o trotineta electrica. Mi-a cerut o bricheta si cand i-am dat bricheta, a cam uitat sa mi-o dea inapoi. Cand i-am cerut-o inapoi, a inceput sa-mi spuna ofurile ei. Cica are 30 de ani. Si mi-a varsat o poveste de-aia intortocheata fara sens si fara credibilitate despre cum taica-su lucreaza p-aici prin zona si cum ea trebuia sa mearga la Napoli, dar a pierdut avionul si prietenii ei au plecat cu bagajele, ca ea s-a uitat la ceas si era 11 si avea zborul la 1, dar cand s-a uitat din nou la ceas, se facuse cumva 4 si a pierdut zborul si acum taica-su face spume ca pula mea, unde e, ca nu o crede, ca o trateaza de parca are 10 ani, ca a pus-o sa-i dea locatia pe whatsapp sa vada ca nu minte, ca asa a enervat-o treaba asta de se duce ACUM la biroul lui si-i pune asistentul sa-i faca rost de alt zbor spre Milan (?!?! ce s-a intamplat cu Napoli ?!!) si ... Si m-am plictisit si-am pierdut sirul tembelismelor si i-am zis ca as vrea bricheta inapoi, ca tre' sa urc, ca am un meeting. Iar ea mi-a dat bricheta si a incercat sa ma ia de brat si m-a intrebat daca poate sa vina cu mine. BITCH, WHAT THE FUCK?! Desktopul meu, daca tot veni, merge ca o pula. Dar e OK, ca va fi schimbat cu un thin client. Asta-nseamna ca voi primi o mizerie de-aia chioara care-si trage o imagine din retea si suge pula cu imaginea aia in brate. Adica, daca acum merge ca o pula, atunci o sa mearga ca o pula de om batran care-a uitat sa-si trateze blenoragia acum 30 de ani si are si-un rinichi paradit. Belea. Si uite-asa s-a facut ora 4 si eu trebuie sa plec acasa la 5. Si iarasi se vor uita urat la mine - ce fel de om pleaca la 5? Ca ei stau pana la 8 sau pula mea. Deci, cum sa faci asa ceva? Cum sa pleci la 5? Ce fel de om face asta? Raspunsul, dragii mosului, este "genul de om care face un job pentru bani". Inchei aici. Chit c-as putea continua rantu' inca vreo ora. Da' la ce bun? Ah, da, sa nu uit: cand o sa auziti spre sfarsitul anului sau prin 2020 sau pula mea despre cum dau bancile faliment, sa stiti ca toti mint. Nu, nu o sa fie din cauza politicienilor. N-o sa fie din cauza tarifelor, brexitului, razboaielor diplomatice etc. Nu. Nu d-aia o sa fie.

In fine..se putea si mai rau.