Concediu #3 – Hvar

….asa se face ca intr-o buna zi am venit eu la lucru si-am descoperit c-am castigat o excursie cu toate alea platite in Hvar, Croatia, pentru ca-s un angajat model si mai multe nu.

Ca sa fiu sincer, nu prea mi-a ars mie de mers acolo. Departe, nu vorbesc limba, era solo, nu cu gagici/neveste sau ceva. Da’ cand vine compania si zice “coaie, sa moara Franta, cat de epic esti, ia o excursie de-aici in timpul programului”, e greu sa zici nu. In primul rand pentru ca da prost in peisaj sa refuzi premiile de genul, chit ca n-ai chef de ele. In al doilea rand, pentru ca ce mi-e ca zac beat ranga pe undeva, ce mi-e ca sunt la lucru in zilele alea…Vorba aia, la fel de productiv sunt si/si.

Nu prea stiam mare lucru despre locul respectiv. M-am dat nitel pe google. Cica quiet fishing village. Meh. Fie, cateva zile de relaxare in care o voi arde trendy citind la piscina, ca n-ai ce altceva sa faci intr-un loc de-ala. I’ve never been so wrong…

De-nceput, am mers acolo cu englezi. Stiti, eu credeam ca nemtii cu care-am lucrat eu sunt betivani. Ce gluma proasta…

Sa va zic cum sunt englezii. Englezii sunt eficienti cand vine vorba de bautura. In special cand totul e gata platit. Ma voi multumi sa redau cuvintele englezului care a dat comanda, vag traduse: …deci, sa vina de-nceput 20 de Jägerbombs. Si apoi sa tot vina, la cate 15 minute, in urmatoarele 2 ore, se poate? Si intre, mai adu si tu o sticla de JD cu cola, niste sticle de vodca si redbull si ce mai aveti si voi pe-acolo. Si, a, da, era sa uit, avem si-o doamna la masa, adu si o sticla de Cointreau. Si te chemam noi pentru restul. Nu, serios.

Iar chelnerul, saracul (nu, pe bune, ati incercat vreodata sa carati 20 de pahare?) s-a conformat, da’ nu te pui cu englezu’ scapat la bautura pe banii sefilor. Pai, ce faci boss? Fa si tu una draguta. Stiti jocul ala cu carti, in care pui cartile in asa mod incat atunci cand impingi una sa pice toate, pe rand? Ei bine, asta l-a pus dobitocul pe chelner sa faca. Dar cu Jägerbombs, ca i s-a parut lui amuzant. Am pe undeva ceva videos, dar mi-e scarba sa le urc de pe PC-ul de la lucru.

Nu prea stiam eu de ce au tot insistat ei sa mergem in Carpe Diem. Dar m-am lamurit.

Exista pe-acolo ceva terasa/club, in acest quiet fishing village, in care tot aduc astia nu stiu ce DJ care se denebesc. Si, cum ajungeam noi acolo la 8-9 seara, pe la un 10-11, eram beti ranga cu acte-n regula. Urlete, dans, inghesuiala, gagici, ca-n club, ce s-o mai ard aiurea. Si incepea sa se goleasca clubul pe la 11-12. Frumos, m-am gandit eu in prima seara. Acum merg la hotel si ma culc beat pulbere. Pur si simplu ar trebui sa umplu postul asta cu meme-ul ala cu “I have never been so wrong…”. Stiti de ce se golea clubul? Daca nu, nu-i bai, va zic eu: pentru ca clubul ala din oras are, cu totul intamplator, o insula. Da, suna tampit, dar baietii cu clubul au cumparat/inchiriat/ceva o insula. SI AU TRANSFORMAT-O intr-un club de DNB in h’aer liber. No joke. Adica, la 11-12 lumea pleca beata din club, pentru a se duce pe clubul-insula cu ceva salupe-taxi. Ei, acolo nu mai era intrarea libera. Se platea. Acolo nu prea mai intrau aia care aveau bani de-un cico si trei paie.

Tragedia pentru mine a fost ca eu nu sunt cu de-astea. Mi se cam rupe de denebe-ul lor troglodit. Merge, da’ parca ar merge mai bine un heavy metal. Ce-i drept, nu prea se potriveste heavy metalu’ cu palmierii, nisipiu’ si piscina si marea, da’ in fine, probabil exista un motiv pentru care nu ma ocup de decoratiuni interioare. Dar daca as fi fost cu dnb-ul pulii si fara gagica sau constrangeri morale, cred ca mi s-ar fi parut foarte tare. Pentru ca, daca-n clubu’ din oras era pizdaraie, aici era invazia pizdelor. DNB-iste bete ranga si drogate pulbere. Nu, serios, poate va ganditi ca erau pe pastile, cum m-am gandit si eu. Dar, din nou, I have never been so wrong…Domnisoarele pasau cracku’ in chestie de-aia de plastic cum pasam eu bricheta colegilor.

De altfel, colegii mei au fost foarte speciali. Au ajuns pe insula si Andy, tipul cu “sa vina la 15 minute” s-a uitat tulbure la barman si i-a zis sec “pai, nu ti-am zis sa le aduci la 15 minute”. Si, oricat de beat eram eu, imi puteam da seama ca nu era acelasi barman. Dar nici o problema, ca si barmanul s-a uitat la el si i-a zis la fel de sec “coming”.

In rest, te-ai gandit ca “mergem pe insula, ca-i un party si bem o bere” suna inocent. Si chiar este. De altfel, daca excludem adunarea mondiala a pizdelor drogate care se denebesc, chiar a fost inocent. Sincer sa fiu, am fost si eu in cluburi pe vremuri. Dar, nu stiu, parca era un pic diferit. In sensu’ ca mai lua cate unul ceva ecstasy intr-un colt, mai “palmat”, asa. Aici era nitel diferit, in sensul ca se pasa cracku’ in pipe-ul ala de plastic cam cum iti da vanzatorul inghetata de la dozator. Dar e OK, ca in fata isi trageau pizdele linii de pe tate. Ele intre ele. Si de-asta zic, parca era un pic diferit pe vremea mea.

Eram beat ranga si m-am gandit ca, herpaderp, n-am eu treaba cu de-astea, cu DNB-ul nici atat, ce-ar fi sa ma duc eu sa stau linistit pe malu’ marii, ca se invarte totul cu mine. Si chiar asa am stat, toate cele 5 secunde pana cand am auzit un racnet de motan eviscerat si au trecut in fuga pe langa mine si peste mine vreo 20 de imbecili goi, cum ii fatasera mamele lor, sarind in apa. Ma rog, presupun ca doreau sa sara-n mare. Realitatea e ca un sfert din ei au sarit mai mult in pizda cu satelitul. Pe doi i-am dat eu jos de pe mine, mugind a spaima, ca nu-i de colo sa te trezesti subit cu coaiele paroase ale unui domn drogat pe spinarea ta.

M-am impleticit pana la baldachinu’ nostru sa-i zic lu’ Andy ca poate ar fi bine sa plecam, pana nu vine politia. Doar ca Andy nu era foarte rezonabil, poate si din cauza faptului ca zacea intr-o rana si-i curgea voma din gura. Din fericire, m-a linistit Dan (alt englez): sa stau linistit, ca-i destul si pentru politisti. Destul ce? Nu stiu nici eu. Probabil bautura si droguri. E foarte dragut sa mergi cu baietii astia, liderii companiei, cum ar veni. Oamenii astia seriosi care te privesc serios vreo 300 de zile pe an, cu ochii afundati in hartoage, statistici, analize si prognoze. Si-apoi, cand le dai drumu’ in salbaticie cu cardu’ companiei si fara limite de credit, ceva-ceva se schimba in ei. Parca-si dau jos ochelarii si costumul si iese Satana din ei, pentru ca nu stiu ce-a fost asta, dar pot spune ca nu prea a semanat a “sa mergem la o bere”, cum au propus ei initial.

Probabil ar trebui sa va spun cum e in Hvar. Ca-i un oras vechi si e la nu stiu ce distanta de nu stiu ce cetate unde s-a filmat Game of Thrones, cetate pe care ar fi trebuit s-o vizitez. Si sa va spun despre cum e mancarea si cum sunt oamenii. Dar realitatea e ca habar nu am de nimic de-acolo, pentru ca lucrurile au decurs un pic diferit fata de cum ma asteptam. Betiveanala crunta, sub orice critica – si nu sunt sigur, dar parca i-am vazut pe baietii aia bagand si droguri. Parca, nu-mi amintesc prea bine. Si la 6 dimineata plecam de pe insula, ca sa ne trezim ca-i apuca pe 3 cheful de inotat.

A fost cu noi si o colega, o doamna serioasa, casatorita, are si doi copii. De altfel, si pe insula, tot cu doi copii era, doar ca erau copiii altora. Unu’ o tragea de tate, unu’ de cur, iar ea radea ca o imbecila, amestecand rasul cu grohaiturile, in timp ce unu’ din grup ii striga sa-si stearga voma, ca se filmeaza. Pentru ca, desigur, atunci cand tu esti casatorita si ai boraci si esti filmata in stadiul premergator postei, cea mai mare problema e ca ai niste boratura la bot si, pula mea, nu o sa dai bine pe sticla.

Am fost cel mai plictisitor si cuminte om de-acolo. Poate si din cauza ca la un anumit moment imi era pur si simplu imposibil sa mai stau in picioare.

“Quiet fishing village. Se filmeaza Game of Thrones pe undeva pe-acolo. Trebuie sa mergem. Si putem bea si o bere.”

Tot ce am de spus pe tema e ca PARCA SUNT UN PIC DIFERITI CORPORATISTII ASTIA SERIOSI, DE FAMILIE, CAND LE DAI DRUMU’ DIN LANT. Si ca nu prea am incredere in ei, dupa ce-am vazut.

Poze si videos o sa pun, daca o sa pun, cand le-or urca astia pe fileserver, daca le-or urca. Am senzatia ca nu prea vor urca o mare, MARE parte din ele. Dintr-un motiv sau altul.