Despre democrația directă și viitor

Azi o să vă plictisesc iarăsi cu probleme legate de democrație și vot. Vă zic de la-nceput, să nu citiți plini de speranță până la final crezând că-i vorba despre subiectul vostru favorit.

Toate marile mămăligi bubuie din interior.

E suficient să te uiți înapoi în istorie pentru a vedea ce s-a întâmplat cu toate imperiile. De la imperiul roman încoace, toate și-au fâsâit trist ultima suflare datorită problemelor interne.

Aceeași soartă o va avea și actualul sistem politic, așa-zisa democrație “reprezentativă”. Și va crăpa pentru că nu mai reprezintă pe nimeni. Dar, înainte de a-i cânta prohodul, hai să încercăm să vedem ce-i în neregulă cu ea.

E o relicvă

Initial, chestia asta cu “reprezentativa” a existat datorita faptului ca undeva tot trebuiau sa se adune smecherii locali. Nu conteaza ca se numea Senat, Parlament sau Dieta. Si, la dracu’, alea erau vremurile. Cei mai multi oameni nu puteau fi la curent cu “stirile”. Cetatea X trimitea un calaret catre cetatea Y. “Bai, vedeti ca se intampla asta”. Si calaretul ala baga viteza, sa anunte conducatorul cetatii Y: “sefule, vezi ca”. Iar seful aduna sefisorii si le spunea “bai, vedeti ca”. Iar aia adunau functionarii din subordinea lor si le spuneau “bai, vedeti ca”. Functionarii faceau o sedinta, discutau problema, cautau ceva solutie, apoi trimiteau alti 30 de calareti catre alte 30 de cetati. Sa-i anunte pe-aia ca asa se va face.

Sau calaretul ala se ducea la imparat. Sefu’, vezi ca se strang vizigotii la granita. Iar sefu’ trezea sefisorii din somn, se sfatuia cu ei, dupa care trimitea 300 de calareti. Bai, tu, orasul ala, trimite acolo metal, ca o sa fie nevoie de arme. Voi, aia, trimiteti haleala, ca va fi asediat. Voi, ceilalti…

A fost o chestie normala. Nu se putea opri calaretul ala la 10,000 de usi, sa-i anunte pe toti. Sa discute cu fiecare in parte. Sa le explice pe intelesul lor. Aia era. A fost necesara chestia asta. Chiar si cand nu avea nimic de-a face cu democratia – cum ar fi cazul ala cu Dieta, de care vorbeam mai devreme.

Dar in ziua de azi chestia asta nu se mai aplica. Lumea afla ce s-a intamplat la 5000 km departare in cateva secunde. Nu mai e nevoie de calaretul ala.

Nu merită efortul de a ajunge funcționar

În Prusia, pe vremea lui Pazvante, era o chestie super tare. Să fii funcționar.

Asta presupunea un set de cunoștințe pe care alții nu prea-l aveau. Implică simțul răspunderii, datoria civică, ceva patriotism. Și era văzută că o chestie super tare. Ce faci, vecine, cu ce te ocupi? Ah, sunt funcționar la X. Oooo, jos pălăria, funcționar. Sau oooo, ofițer (și mai și). Și deja începeau să apară de nicăieri domnii cu fete de măritat, care treceau accidental zilnic pe lângă funcționar sau ofițer.

Era o carieră. Era o chestie mișto să fii funcționar. Sau ofițer. Job pe viață. Sigur. Bine plătit. Respectat de toată lumea.

Dar comparați chestiile astea cu ce vedeți în ziua de azi. Funcționarii? Niște maidanezi jigăriți vai de mama lor. Dacă ia unul 4000 de lei net, e aproape un miracol. Cunoștințe? Cunoștințe pe dracu’, poate doar în sensul ăla românesc, că “a avut o cunoștință care i-a făcut rost de job”. Carieră pe viață? Nah, poate pe viața partidului care te-a pus acolo. Ofițerii? Până acum, toți pe care i-am cunoscut erau niște vite inculte. În general, alcoolici curvari. Nu că fac pe lupul moralist, că nu sunt. Da’ ce încredere poți avea în unul căruia-i crapă zilnic măseaua după o tărie și-o fetiță? Cât de greu de corupt este, la o adică?

Și dacă au ajuns așa – în maaaare parte – poate-i și din cauză că nu mai e o carieră care să merite efortul. La ce bun să ai nu știu ce ținută impecabilă – fizică și morală – ca funcționar sau ofițer? Pentru ce – pentru ăia 4000 de lei? Ha…ha.

Reprezentanții

Cum ziceam, pe vremea călăreților, era absolut necesar să ai “reprezentanți”. Că nu putea amărâtul ăla de călăreț să discute cu 100,000 de oameni. Nu se putea strânge toată cetatea de fiecare dată când era vorba că “băi, avem vizigoții la graniță”. Că ăia puteau fi la graniță de 3 ori pe zi și n-ar mai fi muncit nimeni.

Dar care-i rolul reprezentanților în ziua de azi?

Astăzi, când am putea vota electronic, de acasă sau de la o cafea în oraș, de pe telefon? Astăzi, când fiecare dintre voi poate afla nu doar ce s-a întâmplat în Australia sau Siria sau US în câteva secunde, dacă-i interesat?

Mai important, pe cine mai reprezintă ei?

Aș dori să știu și eu – așa, de curiozitate – pe cine anume reprezintă Șerban Nicolae. Nu-mi spuneți “reprezintă Ialomița”, că Ialomița nu e o persoană. Pe cine din Ialomița și ce face pentru aia, de trebuie plătit? Și nu-i un atac la adresa lui, întrebarea e valabilă pentru toți “reprezentanții”.

Voi, ăștia din București, va simțiți reprezentați de Firea? De care parte, dacă pot întreba – și cum a ajuns aia să reprezinte Bucureștiul, când ea locuia în Voluntarimetropolis?

Dar nu asta-i cea mai mare problemă a reprezentanților. Problema cu ei e că-s puțini, așa că-s foarte ușor de corupt. Practic, dacă ai 300 de milioane, poți cumpăra orice lege-n țara asta. Fără probleme. Ce înseamnă, acolo, un milion pe cap de vită furajată – inclusiv niște vite furajate de la CCR? Un fleac, dacă treaba aia îți dă monopol la furat un miliard.

Discrepanța dintre sectorul de stat și cel privat

…si aici nu mă refer la numărul de angajați, care are loc în altă discuție.

Oricine a avut vreodată un job în sectorul privat știe cum funcționează chestia aia. Te duci la lucru, ți se dau niște targeturi și deadlineuri. Până la data X, trebuie să faci Y. Și dacă le respecți, poate primești o mărire de salariu. Poate o promovare. Poate doar o bătaie pe umăr. Poate nimic, poate că “mulțumesc”-ul ăla e doar faptul că-ți păstrezi jobul. În schimb, dacă nu-ți faci jobul, primești (uneori) un avertisment. Alteori, ești concediat direct. Ne pare rău, dar. Nu ne căutați dumneavoastră, vă vom căuta noi (niciodată).

În schimb, în sectorul de stat, chestia asta nu există. Avem niște targeturi. Ahahahahaha. Și ce dacă?

Ți se bagă pe gât reprezentații. OK. I-ai votat (sau poate nu i-ai votat pe ei, dar nu contează). Păi, din momentul în care încep jobul, la revedere, ești cu ei pe cap 3-4-5-8 ani (depinde de țara). Ce targeturi, ce probleme, ce orice? Nu, dom’le. Are omu’ mandat. Mandat de ani de zile. Și dacă nu-ți convine ce face sau ce nu face pentru ține, n-ai decât să te spânzuri, pentru că X ani acolo va fi. Și apoi va veni și va mai cere un mandat – pentru că de ce nu. Și poate chiar îl va primi. Și te mai fraierește 3-4-5 ani. Că n-ai cum să-l dai afară. Asta-i problema majoră – nu cine ajunge acolo, ci cum rămân lipiți de post orice-ar fi.

Cât despre targeturi, nici gând să existe așa ceva. NICI GÂND. Să-mi spună mie cineva ce targeturi a avut Șerban Nicolae pentru Ialomița. Și câte dintre ele au fost atinse. Pariez că nu știe NIMENI.

Hai să luăm alt exemplu. Pe domnu’ Liviu (ăla nașpa). Cităm de pe romaniatv.net (asta era aservită PSD-ului, parcă – poate confirma cineva? Eu serios că nu mai știu care-i care).

Numeric, cei mai mulţi beneficiari ai ajutorului social se găsesc în judeţul Dolj, circa 15.600 de oameni, iar cei mai puţini în Bucureşti, doar 277.

Însă, raportat la numărul de locuitori, teleormănenii sunt cei mai săraci, cu 2,9% din populaţie dependentă de acest ajutor social. Urmează, la egalitate, judeţele Buzău, Vaslui şi Mehedinţi, cu 2,5% din populaţie care primeşte venitul minim garantat.

(ar trebui să le pun link, dar nu le pun, că au pagina infestată de trojans din ce văd și nu am chef să vă umplu eu de de-astea, că nu e treaba mea; nu, nene, dacă vreți viruși, vă duceți și vi-i alegeți voi)

Păi, cum? Și în fruntea PSD-ului e băiatul ăla din Teleorman? Nu vede nimeni nimic în neregulă cu asta? Păi, ce-ai făcut tu pentru județul ăla, de-l reprezinți, dacă e cel mai sărac? Ce? Și dacă nu ești în stare să reprezinți județul tău, cum vrei tu să-i conduci pe-aia care conduc o țară? N-am nimic personal cu domnu’ Liviu, da’ hai, serios, totuși?

Buzău, Mehedinți și Vaslui au reprezentanți în Parlament? Păi, de ce? Ce fac ăia acolo?

Centralizarea

Când discuți de democrație reprezentativă, ajungi – că vrei sau nu – la centralizare.

Dacă restul chestiilor de până acum au fost doar ușor deranjante, centralizarea este marea ciumă. Cum explicam recent prin comentarii, nu e vorba c-ar fi neapărat o idee rea, dar e vorba de faptul că nu educă, nu responsabilizează, nu nimic. Dimpotrivă, îi adâncește pe toți în dulcele somn al imbecilității.

Din momentul în care acceptă lumea conceptul de “reprezentanți”, centralizarea e doar următorul pas logic. Așa se face că-n Westminster sunt Mps din te miri ce orășel de la mama dracu’, vorba aia, la graniță cu Scoția, iar în București sunt vezi-doamne reprezentanții superputerilor antantei dâmbovițene: Dolj, Mehedinți, Buzău, Vaslui. Doar Brăila și Galați mai lipsesc, că-n rest le-aveam pe toate. Pentru că na, ai reprezentanți, de ce să nu-i aduni pe toți într-un loc? Și când faci asta, de ce să nu hotărăști în locul tău pentru toată țara? Și cum să faci asta fără să aduni banii din toată țara în locul ăla, că apoi să-i împarți în funcție de cum trag de colivă “reprezentanții”?

Eh, și așa ajungem la motivul pentru care-i centralizarea cea mai mare ciumă posibilă.

Hai cu două exemple – România și UK – să înțeleagă toată lumea problema.

In Romania, aveti exemplul ala clasic cu inundatiile. Sau cu seceta. Sunt diverse judete de-astea in care in fiecare an se sarbatoreste legal sfanta inundatie. Sau sfanta seceta. Si se aduna “de urgenta” reprezentantii. Unii – nu Tariceanu, dar unii – isi si pun cizmele LV cu care sa-si faca poze in zonele afectate, sa vada lumea ca le pasa. Si da-i cu alocare de fonduri. Pai, de ce?

Adică, de ce aș plăti eu – bucureștean – pentru faptul că niște idioți din fundul țării își fac case unde nu trebuie să-și facă sau pentru faptul c-au tăiat pădurea și dă-i cu inundații, alunecări de teren etc. Cum e asta problema mea? De ce, că-i român și el? Păi, unde ne oprim dacă mergem pe ideea asta? Ce urmează? Să-i plătesc eu datoriile de la birtul comunal? Să le plătesc datoriile la întreținere ălora din Târgu Mureș? Că și ei sunt români. Mă rog, unii. De ce i-aș ajuta eu – bucureștean – pe ăia “loviti” de secetă? Pentru ca…? Că doar nu-mi dădeau mie gratuit produsele agricole. Doar nu le-am furat eu instalațiile de irigații, să le vând tablă. Doar nu i-am obligat eu să-și tragă în fiecare an asfaltări de la Teldrum sau cum se numește firma șoferului lui Dragnea. Sau cumnatului, nu mai știu care-i care. Adică, stai așa, știi că ești într-o regiune secetoasă, da’ nu te deranjezi să-ți faci irigații – nu, tu întâi reasfaltezi de două ori pe an, că de-acolo ies bani? Păi, felicitări – descurcă-te, puișor. Când ți-e foame, pune pe grătar o bucată de asfalt în sos de smoală.

În UK, avem exemplul cu Brexit. Au votat ăia din nord masiv “Leave”. Stai așa – și de ce trebuie să sufere Londra, care-a votat “Remain”? Nu, băi, tată – ieși tu cu Sunderlandu’ tău din EU, dacă ai chef. Aplică-ți tu regulile tale acolo, să nu poată veni LA TINE emigranți. Oricum nu veneau, că-i departe, e frig și pe deasupra salariile sunt vai mama lor. Adică, jumătate din banii NHS-ului vin din taxele plătite de firme din City. Pentru ce ar suferi NHS-ul – iar asta-i la nivel național – ca s-a umflat patriotismul în Gheorgheson din Sunderland?

E absolut ridicolă chestia asta, de la A la Z.

Centralizarea, partea cu responsabilizarea

O altă problemă cu centralizarea este că întotdeauna duce la comportament iresponsabil. Oamenii votează cu picioarele, că nu are importanță cum votează oricum, din punctul lor de vedere. Nu suferă ei consecințele.

Dădusem exemplul ăla cu NHS-ul mai sus. Păi, dacă regulile se aplicau local – adică, dacă Sunderlandu’ vota Leave și suferea consecințele – nu mai venea acolo picior de nurse/doctor din UE. Nici picior, am zis (și ăștia-s vreo 5% sau 10% din NHS, nu mai știu). OK, vrei tu să n-ai doctori și asistente? Se face, boss – de mâine nu mai ai. Doar că, în loc de asta, suferă toată țara. Și ălora din Sunderland nu le păsa, că doar, nu-i așa, nu simt ei pe pielea lor treaba asta. Nu încă, oricum.

În România, tot domnu’ Liviu rămâne exemplul ideal. Îl votează ghertoii aia rupți de foame din Teleorman la foc automat – cu viii, cu morții. Că lor nu le pasă – sunt oricum săraci lipiți și proști făcuți sarmale. Ce-au de pierdut dacă-și vând votul pe un kilogram de mălai? Stați, băi, gherțoilor, de ce trebuie să suporte Bucureștiul duhoarea domnului Dragnea? Și de ce trebuie Bucureștiul să plătească pe urmă asfaltările Teldrum?

Dar cum gherțoii nu simt consecințele, normal că votează-n continuare orbește cu domnu’ Liviu.

Acum c-am acoperit câteva din problemele democrației reprezentative, hai să discutăm un pic de potențialele soluții.

Descentralizarea

Pentru unii, treaba asta înseamnă “inscripții bilingve”. Foarte bine, dar nu trebuie oprită acolo.

Ideea cu descentralizarea e să fie învățați oamenii să trăiască pe propriile picioare, cu propriile fonduri și forțe. E, dacă vreți, maturizarea copilului. Tuturor – ăstora care aveți copii, cel puțin – vi se pare normal să facă amărâții aia de copii o vârstă (16-25-35) și să plece de-acasă. Să “pornească-n viață”. Sau, cum am mai auzit, “sa ia viața în piept”. Nu v-ar conveni să stea pe capul vostru până la adânci bătrâneți, să vină și la ultimul talon de pensie să vă ceară bani să meargă-n parc cu băieții sau fetele. Vă așteptați să își ia un job, să se mute undeva cu chirie, să-și găsească pe cineva, să se căsătorească, să aibă copii (sau nu) etc. Pe scurt, să nu stea parazit în spinarea voastră.

Doar că pentru asta e nevoie de mai mult decât “descentralizare” pe hârtie. Nu-i suficient să dai din cap, așa, patern, și să zici “gata, acum scrie acolo Kolozsvar, deci clar, e descentralizată treaba; și-am numit și universitatea Babeș-Bolyai; nu poate fi mai descentralizat de-atât”. Nu. Ce trebuie făcut e să-i pui să trăiască din resursele lor. Să-și colecteze singuri taxele și să decidă singuri ce vor face cu ele dar mai ales să decidă (DOAR) pentru ei. Mergând pe exemplul Clujului, din câte țin eu minte, ăla e un oraș relativ bogat. Și nu văd de ce ar pleca bani din Cluj pentru a fi trimiși în Alexandria, să se facă acolo un stadion (de exemplu). Că doar nu au fost produși banii ăia în Alexandria. Mi se pare normal să hotărască lumea din Cluj ce să facă acolo cu banii. Nu știu, poate vor un nou parc. Poate vor locuințe sociale. Poate vor o nouă școală. Poate vor o nouă universitate. Poate vor și mai multe inscripții bilingve. Nu am idee și nici nu trebuie să am idee, pentru ca nu-s clujean și nu e treaba mea, pe scurt. Tocmai aia e și ideea: banii lor, treaba lor. Pe de altă parte, e relativ clar că niște inscripții bilingve nu ar fi teribil de utile în Teleorman, la domnu’ Liviu. Nu, acolo cred eu c-ar prinde mai bine niște irigații. Da’ din nou, nu-i treaba mea. Să hotărască băieții din Teleorman ce fac cu banii din Teleorman. Din nou: e treaba lor ce vor să facă, nu mă privește, că-s banii lor..

Ai strâns un milion din taxele locale? Felicitări, ai un milion de cheltuit. Ia hotărăște tu singur ce vrei să faci cu ei. Treaba ta ce, că-i orașul tău, nu al meu. Dacă vrei să ai o nouă discotecă în loc de un nou spital, n-ai decât – eu nu o să te opresc, că pe urmă tu mori, nu eu. Că nu, nu te tratez la București. Nuuu, tată. Dacă-mi vii cu mațele pe-afară lovit de o veveriță în v6, te trimit să te tratezi la discotecă, că pe aia ai hotărât tu să spargi taxele tale. Să te trateze DJ Bobo.

Nu ai de ce să votezi tu din Teleorman pe chestii care afectează Bucureștiul. Că nu te privesc – e atât de simplu. Tu stai la tine la țara pe malul Dunării, nu-i treaba ta dacă noi vrem să mai facem un peron în Gara de Nord sau dacă vrem să lărgim șoseaua de centură.

Votul și informatizarea

Eu cred în continuare că democrația e o idee bună. Cred doar că implementarea este proastă.

Dacă ignori cancerul “reprezentanților” (e foarte greu, dar încercați să vă imaginați asta), ajungi la situația absurdă în care votează aia din Teleorman ce-o să se întâmple în București. Și treaba asta trebuie desființată, împreună cu ideea de “reprezentanți”. Ce reprezentanți? Am nevoie să voteze altul pentru mine? Eu nu știu cum vreau să fie viața mea? Serios-serios? Știe Șerban Nicolae ăla ce-i mai bine pentru mine? A învățat el ce-i mai bine când făcea Mecanică Fină sau când?

Iar pentru asta e esențial să se treacă la votul electronic. Pentru ca fără vot electronic, nu poți avea nici urmă de succes. Nu-i mare lucru să aibă fiecare diviziune (oraș, sat, whatever) pagină locală cu propuneri, proiecte, vot. Da, taică. Ai acolo o sumă, cum ai pe bloguri numărul de comentarii. Un milion de cheltuit. Și-avem următoarele propuneri: A (care costă 200,000), B (care costă 500,000) și C (care costă 800,000). Ce fac? Să voteze taică aia care-au dat taxele alea. E treaba lor dacă vor A+B sau A+C sau doar B. Nu-i treaba mea. Banii lor, ei știu ce-i mai important pentru ei.

Nu insist pe partea cu informatizarea, pentru că eu consider c-am explicat FOARTE CLAR lucrurile și că am răspuns la întrebări/provocări la postul cu votul. Menționez o singură chestie de-acolo. Se aducea în vorbă constant problema aia cu “țața Rada nu poate să voteze, ca e schizofrenică, ea nu a mai văzut calculator etc etc”. Foarte bine. Țața Rada nu are de ce să voteze. Votul reprezintă, până la urmă, un pariu pe viitor. Chiar ar trebui să-și dea cu părerea despre viitor cineva care nu a folosit un PC în 2017? Eu zic că nu.

Asta ar fi, până la urmă, democrația directă. Ce atâta bătut apa-n piuă cu parlamentari, senatori, ședinte și nu mai știu ce paraziți? Nu, taică. Primești săptămânal lista cu chestiile care vor fi votate săptămâna asta. Ai până vineri la ora X să votezi, dacă ești interesat de subiect. Și s-ar putea să te intereseze când sunt banii tăi la mijloc și ori iese proiectul ăla care-ți place ție, ori iese proiectul ăla care nu-ți place. Ambele se fac pe banii tăi. Alegi să nu votezi? Treaba ta, banii din taxe oricum nu-i primești înapoi.

Executanții si bâta

În momentul de față, e foarte dificil să scapi de un dobitoc care nu-și face treaba. Ori nu o face cum trebuie, ori nu o face deloc, ori o face doar dacă-s planetele aliniate și are Jupiter ascendentul în Negură Bunget.

Dar chestia asta se poate schimba foarte ușor, tot folosind votul și informatizarea.

Vorbeam mai devreme de pagina aia cu proiectele locale supuse la vot. Nu e mare brânză să ceri acolo suspendarea cuiva din funcție. Că nu-și face treaba. Să completezi simplu un formular pe tema asta și să le ceri cunoscuților și necunoscuților (treaba ta cum) să îți susțină inițiativa. A primit ideea ta (indiferent ca e vorba de un nou parc sau de suspendarea cuiva) un număr de voturi egal cu 5% din numărul cetățenilor cu drept de vot din diviziunea aia a ta? (oraș, sat etc). Bun, va fi supus la vot. Votează 50%+1 că “mars de-aici, domnu’ functionar”? Felicitări domnu’ funcționar – marș de-aici și la revedere job și la revedere pensie.

Spun “funcționar”, dar pentru a lămuri aspectul asta, nu mă refer la funcționarul clasic. Pentru că numărul funcționarilor ar fi redus serios de tot, că nu ar mai fi nevoie de prea mulți.

Așa cum îmi imaginez eu chestia asta când mai bag un cui, ai avea de fapt un număr relativ redus de executori și un număr tot redus de auditori. Pentru că nu mai am nevoie de un “consiliu local” – o adunătură de șmecheri care să vină cu proiectele lor. Nu, tată. Să vina toată lumea cu idei și proiecte – cei care vor să contribuie, desigur, că nu e nimeni obligat. E imposibil să nu fie în fiecare județ câțiva mai întregi la minte care să fie-n stare să vadă că X nu e în regulă, Y trebuie îmbunătățit, Z trebuie distrus. Așa ca nu văd de ce aș avea nevoie de vreo câteva duzini de paraziți care vai-doamne știu ei mai bine ca locuitorii ce e necesar sau ce e bun. Nu, mersi.

Ai nevoie de niște executori pe niște nivele banale. Uite, populația a votat X. Foarte bine – cum implementăm asta? Păi, așa. Bun, ăsta-i planul, l-am trimis auditorilor. Aia verifică dacă-i OK, dacă se poate face. Dacă da, verde. Dacă nu, trimis înapoi “bă, acolo n-ați luat în calcul X” – împreună cu un avertisment pentru băiatul cu planul, să fie mai atent la X pe viitor. Nu concediere ceva, doar așa, la nivel de avertisment – alo, boss, vezi că nu știi să-ți faci treaba și ți-am băgat asta la dosar, dosar care o fie văzut când votează populația cine să fie funcționar data viitoare sau chiar de mâine, dacă vrea cineva să te suspende.

De ce avem nevoie pentru asta?

Salarii nesimțite pentru noul tip de funcționar

Băi, dar nesimțite. Să-ți permiți oameni cu adevărat pregătiți, oameni care să nu aibă nevoie de alte surse de venit după ce iau jobul. Cât de nesimțite? Cât de nesimțite e necesar. Și-o să vedeți de ce mai încolo un pic.

Că nu ai nevoie de unul mort de foame care pentru o spagă execută cum crede el că iese bine, boss. Ai nevoie de unul care știe ce face, și dă cu rigla/ștampila cum trebuie să iasă totul bine. De unde salariile? Din bugetul local, desigur. Că doar am zis – descentralizare.

În momentul de față, dacă te uiți la funcționari, ăștia-s plătiți ca niște șobolani – cei mai mulți dintre ei, oricum. Salariile mari se duc la “ganditorii” ăia de care nu ai mai avea nevoie. Da’ Gheorghe de la ghișeul X primește acolo 2500 de lei. Păi, de banii aia, când îi propune unul o spagă să aprobe ceva nepotrivit, aprobă Gheorghe cu 8 mâini și 16 ștampile – la foc automat.

Și pe lângă asta trebuie să li se interzică oamenilor ălora orice altă sursă de venit din mediul privat. Nu, bă, nu poți fi executor aici și să ai întâmplător și acțiuni la nu știu ce companie care face chestii. Nu, nu poți să fii auditor aici și să reprezinți și interesele altcuiva.

Ca să vă dau un exemplu raportat la veniturile din România și prețurile actuale, eu aș da 10.000 de euro/lunar pe cap de executor și 15.000 pe cap de auditor (să aibă și executorii ăia la ce să aspire).

Transparența

Toată lumea vorbește în politică de transparență. Dar actuala “transparență” nu e transparență deloc.

Mai știți voi legea 18? Aia cu “să dovedești de unde ai și ultimul leu”. O parte din postul asta e inspirată din eforturile mele din ultimele zile de a aduna diverse acte pentru rezidență. Fluturași de salariu, bank statements, facturi etc. Chestii de-astea.

Deși am vizitat cam toate țările relevante din Europa, eu n-am văzut nicăieri transparență.

Nu am fost în vreo țară în care să pot să dau o căutare pe portalu’ orașului în care mă aflu și să pot vedea și eu în câteva minute cui aparține bucata aia de teren de-acolo. Nu am fost în vreo țara unde să pot vedea că fiecare Dorel plătit din bani publici a trecut și trece regulat printr-un audit care să verifice de unde are el X, Y, Z și dacă poate justifica veniturile alea, mașina aia, casă aia, toate alea. Nu am fost în vreo țară în care să fie luat unul pe sus că “ba, băiețel, tu ai un salariu de 800 de euro pe luna la ștampilat-viteză, de unde ai tu mercedesu’ ăla și vila aia?”. Nu am fost în vreo țara în care să fie extinse auditurile astea la nivel de familie. Așa, să știm și noi de unde are soția, că în cazul politicienilor, peste tot, a dracu’ soție are de toate – politicianul e sărac și cinstit. În cazul ălora urâți, au mamele lor. Ei tot săraci lipiți sunt.

Și dacă vii și propui așa ceva în momentul de față, herpaderp, încalci drepturile omului și nu știu ce mai faci. Există ANI ăla doar cu numele, că-n rest, e o glumă.

Eu nu văd o problemă cu asta. Eu îmi pot justifica banii din cont – până la ultimul penny. Domnul funcționar de ce nu ar putea?

Ziceam mai devreme că le-aș da 10-15k/lună. Da. Le-aș da. Și nu-i nici o problemă dacă de banii aia își iau ce vor ei. Da’ dacă se întâmplă să văd că ei câștigă 10k și au cheltuieli de 100k? Păi, nici o problemă. Audit. A ieșit ceva nasol? Nici o grijă – confiscăm noi totul, nu mai primești nici un leu și nu mai poți lucra pentru stat, ai dosarul public cu chestia asta și evident, ți se taie orice fel de pensie. Cât despre ce-i executat până atunci, audit reloaded. A ieșit ceva nasol? Nasol, anulăm – și ne uităm și la cum ai ajuns tu să pui ștampilă fix pe compania aia. La revedere, drum bun. Te duci tu și lucrezi la cine vrea să angajeze un hoț dovedit. Treaba ălora. Nu la ăia care te-au spăguit, desigur, că pe-ăia îi închidem și le luăm frumos totul, ca să fie bine.

De genul asta de transparență vorbesc. Și mi se pare normal să existe. Cum adică – lucrezi pentru mine, ești plătit din banii mei, da’ nu ar trebui să aflu câți bani cheltui tu și de unde-i ai? Hai, serios?

Din păcate, așa cum ziceam, pe nicăieri prin Europa nu am văzut chestia asta.

În schimb, am văzut cum provincialii din UK au hotărât ei că “Leave”. Am văzut cum Teleormanul – sărăcia – trimite marele conducător de facto ar României – pe domnu’ Liviu. tot așa.

Și ce facem cu corupția?

Pai, ce facem cu coruptia e ce faceau romanii intr-o perioada. Incurajam turnatoria. Ai turnat un corupt si se dovedeste ca era corupt pe bune? Felicitari – ia 10% din averea lui. Restu’ il confiscam noi – orasul. Sau statul, daca-i la nivel de stat treaba.

La romani a functionat. Nu vad de ce n-ar functiona si-n alte tari. In momentul de fata, nu prea toarna lumea. Mai toarna la inghesuiala, desigur, mai deschide gura un sofer, un chelner, ceva. Da’ hei, de ce nu i-am incuraja? Toarna, baiatule, toarna, ca-ti dam noi venituri extra, justificabile. Hai sa vad si eu cum mai comite cine un smen de 100 de milioane de unul singur – ca nu stiu in cine are incredere c-o sa-si tina gura cand stie ca poate lua legal (cel putin) 10 milioane.

Decizii naționale

Băi, descentralizare-descentralizare, da’ sunt și chestii care privesc toată țara, indiferent cum se numește țara.

Cum ar fi, știu și eu, ce limbă oficială alegem, dacă vrem s-o schimbăm. E OK. Pentru aia, dă-i înainte cu site-ul național. Că nu-i greu. Și poți face și acolo propuneri, da’ nu și chestii care să afecteze alte orașe. Că nu mi s-ar părea normal să ne trezim mâine că Văscăuți și Băicoi scot România din UE și NATO, că ei nu văd vreun avantaj în a fi acolo.

În rest, păstrezi libertatea de mișcare la nivel național. Vrei să te muți din Târgu Mureș în Târgu Jiu? N-ai decât. Ia-ți un job, plătește taxe acolo, sănătate. Dacă ăia din Târgu Mureș nu au chef să-ți ofere ceva mai bun, dă-i dracului, taxele tale sunt binevenite aici.

La ce ar ajuta toata astea?

Păi e simplu.

Să zicem că eu sunt în Vaslui. Mi-am votat funcționarii (că nu mai avem reprezentanți la București) iar reprezentanții mei o ard aiurea, în timp ce eu împodobesc bradul, că tre’ să sărbătorim seceta anuală și-n două săptămâni vine și inundația. OK. Păi, mă uit în jur, văd că n-am diguri, văd că n-am irigații, încerc să-l suspend pe domnul funcționar. Și dă-i cu propunerea. Dă-i, taică.

Dar poate că vecinii mei nu văd lucrurile la fel. Poate ei chiar nu au nevoie de irigații. Ce să-i faci? Uneori chiar n-ai noroc. Și-atunci mă duc eu frumos, împachetez și plec. Și nu-i mai plătesc lu’ domnu’ funcționar salariul. Nimic. Zero taxe. Ia cu pâine, boss. Măcar m-am lămurit că aici nu-i de mine.

Și poate că mulți sunt forțați de împrejurări să plece – la fel. Da’ în cele din urmă, când nu prea mai plătim taxe, nu mai are domnul funcționar de unde să primească salariu. Și când nu mai ai salariu, nu trebuie să-l suspend eu – pleacă el singur (și suportă consecințele).

Sau poate că funcționarii din județul meu sunt pur și simplu idioți și nu pot scăpa de ei, că nu reușesc să conving lumea să bage alea 5% din clickuri. Asta e. Îmi fac bagajul și-am plecat, că București, Cluj și Iași abia așteaptă un nou plătitor de taxe.

Povesteam în articolul cu Istoria României că soldații români (țărani, în mare parte) au văzut că se poate și fără sclavie/șerbie abia când au ajuns prin Bulgaria. Pe aceeași chestie mă bazez și aici. În cele din urmă, tot mai trece unul din Teleorman prin București. Și vede că, băi, stai așa. Ăștia au parcuri și metrou și cine mai știe ce minuni, iar noi nu. Și se va duce la el acasă să propună să aibă și și ei. De ce nu? fi nemulțumit de faptul bucureștenii au, iar el acasă n-are, așa cere suspendarea unor funcționari. Pănă la urmaă VA ÎNVĂȚA ȘI VA INȚELEGE, chiar dacă la ănceput vine de la nivelul de maimuță, chiar dacă trebuie să-și ia câteva pe spinare pentru a pricepe (și prin “câteva pe spinare” mă refer la consecințe; închiderea unei școli sau a unei grădinițe).

Dezavantajul este un avantaj

Multă lume comenta la articolul trecut că dom’le, dar ăia care n-au calculatoare/telefoane, ăia care nu-s informați?

Păi, stați așa, domnilor. Adică, sunteți supărați că nu mai votează aia neinformați? Va deranjează că nu mai votează aia care trăiesc în epoca de piatră? Seriooooos? Nu, serios, chiar vrei tu să-ți decidă viitorul unul care nu e interesat nici măcar de prezent?
 

Încheiere

Tre’ să fie printre voi și unii care s-au gândit “Wow, Manoware, îmi sună bine ideile astea, când se va întâmpla treaba asta?”. Răspunsul e simplu.

Prin 2800. Că până atunci, ar trebui votată de politicieni și pusă-n aplicare de funcționari. Adică de aia care-ar fi afectați de ea în mod negativ.

E ca și cum le-ai cere porcilor să voteze pentru Ignat. Pur și simplu n-o să se întâmple. Vă atrag atenția asupra unei chestii simple: în momentul de față, așa-zisa democrație nu are nici un fel de treabă cu democrația. E democrația intereselor unui grup restrâns. Câți parlamentari sunt? Sute? Și aia hotărăsc pentru milioane? De grupurile alea de lobby ați auzit? E banal pentru ele să cumpere sau să șantajeze un om aflat într-o poziție bună – parlamentar, președinte, ministru, ceva. Da’ ia încearcă tu să cumperi locuitorii Bucureștiului. Să văd și eu cât trebuie să le dai spagă. Sau să-i șantajezi pe toți. Hai succes.

Și cam atât am de spus în seara asta, că-i deja prea lung articolul și-s deja cam obosit, probabil am făcut și vreo 5000 de greșeli. Mă rog, s-o încheiem românește, cu niște cerșetorie: ba, aia care sunteți obișnuiți cu diacritice și treburi, puneți voi diacritice la textul asta și mi-l trimiteți pe mail? Eu serios că nu am mai folosit de vreo 20 de ani. Hai mersi.