Despre recunoasterea valorii

A lasat DesertFox un comentariu aici legat de Dan Puric si Stela Popescu. Haios, nu?

Din start, sa lamurim o chestie: Puric e un pisat cu ochi si nu stiu de ce il baga cineva in seama, ca-i un nimeni. Efectiv omu’ n-a facut/spus nimic inteligent de cand il stiu. Habar n-am de ce i-ar oferi cineva atentie. Da’ pula mea, se gasesc si de-astia. CSF, NCSF.

Altfel, are dreptate la faza asta:

Daca Michael Jackson se nastea in Romania canta la “gogosarul”

Chiar asa e.

Daca va uitati la orice roman relativ celebru o sa descoperiti ca n-a reusit sa faca absolut nimic in Romulania.

Ne dam mari cu Eugen “Popesco”, uitand ca ala a reusit sa faca treburi doar dupa ce-a tirat-o in Franta.

La fel cu Brancusi – consacrat in Franta si-n US. A dorit sa lase mostenire statului roman atelierul si coispe opere. Romanii au refuzat – ca plm, nu era un om al muncii, lol. Nu era proletar. Nu era “de-al lor”.

La fel cu Coanda, care sanki e roman, da’ omu’ a studiat in Belgia si-a lucrat in Franta si-n UK si doar pe-acolo a reusit sa faca treaba, ca daca o ardea forever in Romania ar fi fost eventual trimis sa faca cincinalu’-n patru ani la IAS Dambovicioara (daca ar fi existat pe-atunci).

Asa ca da, daca MJ s-ar fi nascut in Romulania, cel mult ar fi cantat – hai, nu la Gogosaru’, da’ la Cocosatu, langa grataru’ de mici. Eventual i-ar fi lipit un bisnitar 100 de lei pe frunte cu saliva si i-ar fi strigat “zi-i mai cu suflet, tiganeeeee, zi de inima albastraaaa!!1”.

Exista o problema serioasa cu recunoasterea valorilor in Romania si nu trebuie sa fii absolut genial pentru a observa chestia asta. Romulanul e meltean si apreciaza chestiile simple. Micii cu mustar, maneaua behaita cu suflet, preotul cu barba faina si mucii pe tricou – de-astea. N-are timp de arta, necum de stiinta. Sculptura? Asta-i sora mai mare a lu’ Sepultura, nu? Carti? Astea-s alea din care gatea mamaie – singura din tot neamul care a invatat sa citeasca. Muzica? Asta-i aia cu manele, nu? Tare, frateeeee! Nu poate numi nici dracu’ un scriitor roman de succes. Serios (primul care zice Cartarescu poate sa mi-o ia in falci pana-i orbeste aripa).

…problema e ca Dan Puric, Stela Popescu si restu’ nici macar nu sunt in aceeasi galaxie cu valorile, necum pe-aproape de ele. Asa ca ajungem la cealalta problema serioasa: nefiind capabili sa recunoasca valoarea, romanii nu pot recunoaste nici extrema cealalta – cea in care se situeaza toti guristii astia sinistri care vand lumina dacica, medicamente de la Catena si ce se mai nimereste. N-ai cum sa intelegi ca “ala e jeg” daca tu nu intelegi ca “aia e valoare”. E ca si cum toata viata ai fute doar grase mustacioase. Nu vezi nimic in neregula cu a fute grase mustacioase. Pentru tine, alea-s normalitatea.

Desigur, exista si cealalta fata a monedei – cea legata de “Gogosarul”. Pot fi gasite scuze pentru Dan Puric si Stela Popescu, cum ar fi “sigur ca au fost niste naparci si niste actori de cacat; da’ au lucrat cu materialul clientului”. Adica, daca ai un public de melteni, pula mea, tre’ sa faci glume de melteni, ca doar pe-alea le intelege publicul. La alea rade. Daca-i bagi glume mai reusite, nu le pricepe – si daca nu le pricepe…pai, nu mai vine a doua oara. Daca ai un salariu de Romulania, normal ca te prostituezi (ca artist), pentru ca plm, tre’ sa mananci ceva si nu poti manca arta pe paine. Si vorba aia, nici nu-s de talia lu’ Brancusi astia, sa plece pe jos in Franta. Mai bine stau si ei la caldurica si mai incaseaza de-o ciorba (din buget, desigur), prefacandu-se ca-s elite.

Daca-i luati la rand pe toti cantaretii romani, veti descoperi ca nu pot umple o sala de concert in Romania (cu exceptia manelistilor, desigur – aia umplu tot stadionul). N-au cum, coaie. Toti sunt abonati la cantat la evenimente platite de diverse institutii ale statului. Primaria. Casa de Cultura din Vascauti-Vale. Pula mea, aia de la Parazitii tre’ sa vina sa cante-n UK, ca-n Romania iau bani de seminte sa behaie-ntr-un club. Adica, toata lumea s-a indignat ca “dom’le, Cheloo suge pula la emisiunea aia” (nu mai stiu acum care din ele e si nu am chef de google). Da’ daca-i iei la bani marunti, POATE, POATE 1% i-au cumparat vreodata un album. Ca-n rest, il stiu de pe youtube si de pe mp3-uri trase de pe torrents, normal. La fel sta treaba si cu restul. Scriitori si ce mai vreti voi. Chestia asta, daca vreti, se aplica si la jurnalisti. Bai, motivul pentru care nu vedeti in Romania nici un fel de “clona” de Telegraph sau Financial Times (adica o fituica pe care sa dai bani pentru a o citi) e ca nu ar da nimeni bani. Pentru ca romanul n-are bani de dat pe asa ceva. Saracia si prostia merg mana-n mana, ce dracu’, iar asta-i un fel de cerc vicios. Nu dai bani pentru ca nu ti se pare valoros si nu ti se pare valoros pentru ca nu esti capabil sa intelegi valoarea si nu esti capabil sa intelegi valoarea pentru ca nu ai artisti valorosi si nu ai artisti valorosi pentru ca nu ai bani sa le cumperi creatia. Simplu, nu?

Partea buna e ca, in general, nulitatile astea semi-autiste care s-au auto-declarat “valori” expira. La propriu sau la figurat. Sergiu Nicolaescu si Stela Popescu au expirat la propriu. Puric, Chirila si restu’ expira la figurat. E OK, e si asta un fel de selectie naturala.

Eu nu-s vreo mare valoare. Da’ pula mea, nici macar eu, la nivelul meu, n-am reusit sa faca mare cacat cu ce pot/stiu. Si-i simplu – foarte simplu – de inteles. Chiar daca nu esti in IT. M-am dus sa lucrez in diverse alte tari de dracu’ mai stie cand – early 2000 gen. Am stat sa fac security stuff in Franta. Am ars-o in design de retele. Pe-aici stau cu design de solutii – ce-ar numi astia Solution Architect – optimizari si troubleshooting si plm, toate alea. Le fac astora training sa invete si ei cate ceva. In Romania, insa, nu mai gaseam un job. Cautam cu lunile si fix pula. Nimic, taica. Iar daca eram chemat la vreun interviu, pai, ghinion – le-ar fi trebuit un baiat sa schimbe un mouse, o tastatura, sa reinstaleze un Windows…de-astea. De altfel, ultimul job pe care l-am avut in Romania asa a fost. Instalam windowsuri. Configuram imprimante pe laptopurile unor dubiosi de la sales. Le resetam parolele de domeniu, ca le uitau/blocau asa, cam o data pe saptamana. Chestii de-alea. Adica, bravo, taica, stii tu ceva baze de date, ceva *nix, ceva networking, ceva security, ceva clustere si ceva scripting si automatizari si plm-uri mai stie ce-uri, da’ stii, aici e Romulania – n-are nimeni nevoie de asa ceva.

Cum ziceam, eu nu-s vreo valoare. Da’ coaie, daca pana si la nivelul meu stau lucrurile asa – iar eu sunt la nivelul ala la care vezi rapid cum produc banii – pai, incercati sa intelegeti cum e cu artistii. Aia la care nu prea poti calcula valorea atat de simplu.

Ai scris o carte super reusita? Bravo, o sa ti-o cumpere ma-ta si vreo 3 prieteni – si aia de jena, nu ca le-ar placea, nu ca i-ar interesa.

Ai cantat nu stiu ce cacat super reusit? Ma rog, sa zicem “Bravo” (eu i-as zice bravo compozitorului, nu guristului, dar whatever), da’ in 30 de minute o sa fie pe vreo 30 de canale de youtube, pe filelist si pe scenefz. Asta daca ai noroc. Ca daca n-ai noroc, n-aud baietii de tine si nici macar nu-ti pirateaza piesele – mori ca eroul necunoscut si te-ngroapa aia fara nume.

Acum, ce sa zic, problema e destul de clara. Si solutia e cat se poate de clara, dar nu functioneaza. Adica, solutia e simpla: cumparati chestiile de valoare in loc sa le furati sau sa le luati gratuit. Ignorati restul. Doar ca asta-i teoria. Practica e un pic diferita, in sensul ca romanii n-au bani sa cumpere chestiile valoroase. Pai, de unde plm? Ca un playlist de 300 de piese are oricine, da’ plm, vrei sa dea 1000 de dolari pe ele? Haida de, ala-i salariul pe doua luni in unele cazuri. Si cum sa cumpere bilete la un concert al nu stiu carui artist roman valoros? Pai, in primul rand, nu exista unul. In al doilea rand, daca ar exista, n-ar canta acolo. In al treilea rand, daca ar vrea sa cante acolo, n-ar putea – ca organizatorii nu si-ar scoate banii pe sala, necum profit. Si nici proprietarii salii de concert nu au de ce sa i-o dea mai ieftin, ca n-au de ce. Pot oricand sa obtina triplu inchiriind sala pentru Miss Piranda 2017 sau pentru, pula mea, sesiunea extraordinara de Sahaja Yoga a vreunei tiganci machiate, ce dracu’.

N-as fi vrut sa amestec politica-n textul asta, da’ e OK, lasa ca merge. Bai, va zic o chestie: romulanii nu-l voteaza pe Dragnea pentru ca vor sa va enerveze pe voi. Nu. Pur si simplu romulanii nu inteleg ca ala-i rau. Ca asa au fost toti pe care i-au stiut ei vreodata, de cand exista. N-au vazut vreodata unul bun, de unde sa stie ca asta-i rau? Cam cum e cu juniorul. A vrut o jucarie la gradinita. Se juca o pizda cu ea. Aia n-a vrut sa-i dea jucaria. Pai, el i-a futut una si a muscat-o de mana si i-a luat jucaria, de-am dat cu subsemnatul de mi-a venit rau. Nu a facut aia pentru ca-i un copil rau. Da’ el nu stie si nu intelege inca faptul ca nu-i frumos ce-a facut. I-am explicat si para-explicat dupa, desigur. Da’ momentan, atata poate. Asa-i si cu romulanii. Ei nu-nteleg ca fac rau votand Dragnea & co (bine, mie-mi fac bine, nu pot sa ma plang). Lor li se pare OK. E la fel ca restu’ de dinainte, adica tre’ sa fie bun, nu?

Prin urmare, nu va mirati cand cautati cu lupa un artist roman mai de doamne-ajuta si nu gasiti unul. Pentru ca uite cum merg lucrurile acolo:

– artistul X scoate ceva album. A muncit la el, s-a gandit, a testat, a incercat, a invatat, a sters si-a refacut, a investit.
– poporu’ nu-l cumpara. N-are bani. Da’ ii place muzica, asa ca-l trage de pe torrents sau pula mea.
– acum il stie tot poporu’ pe artistul X. Nimeni nu-i da un cent, da’ toata lumea-l stie.
– artistul X moare de foame. Vine un baiat de la partid sa profite de celebritatea lui. “Hai boss sa canti pentru tineri, iti platim noi tot, ce dracu’…doar zi si tu ceva de bine de noi, sa ne voteze aia, iti fac si-un loc pe liste la alegeri?”. Ca e profitabil – mai multa lume asculta ce zicea Stela Popescu decat ce zicea, stiu si eu, Marian Oprisan.
– artistul X n-ar prea vrea. Da’ moare de foame. Cineva tre’ sa-i plateasca si lui cina, intretinerea etc. Si-atunci ce dracu’ sa faca? Canta cu dedicatie, fara numar fara numar.
– in timp, asta promoveaza si instaureaza peste tot sistemul ala vicios. Nu mai ai loc nicaieri daca nu canti cu dedicatie, din banii partidului (aka din taxe furate).

…si-atunci, pula mea, e cam greu sa mai dai de vreun artist valoros. Tot in timp, ajungi incapabil sa recunosti valoarea. Cum pula mea s-o intelegi, s-o recunosti si sa fii dispus sa platesti pentru ea cand, de cand te-ai nascut tu, toti artistii deja cantau/scriau/whatever pe banii partidului? N-ai vazut vreodata un artist bun. Si-n plus, ce dracu’, te-ai obisnuit deja sa iei totul de pomana.