Mi-au pus lesa

Mda, vin eu dimineata la lucru si vad ca un rahat penal care trebuia facut peste noapte n-a fost facut de colegii mei minunati (sunt alergici la munca, sloboz, gen)

Ii scriam eu managerului meu pe irc ca da, asa se-ntampla cand angajezi oameni ai caror parinti sunt si frati si veri (pula mea, sa nu spuneti ca nu-nvat nimic din comentariile de pe pagina asta), in special daca mai sunt si negri.

Trec doua minute si apare manageru’ meu la mine la birou cu o mecla oficiala. Ca, Manowar, putem discuta doua minute? Hmmm, pula mea, iar am depasit masura. Mmmda, imediat. Intram in sala de discutii, ma invita sa iau un loc si-ncepe.

“Manowar, you’re bitching and moaning a lot….” Ma gandeam eu ca la punctul asta, herpaderp, o sa-nceapa iar cu observatiile despre rasism, lege, proceduri interne…. Dupa care “…so we thought we should cheer you up a bit”. mmmm-miau. Si-mi da o hartie. Pe hartie, ceva de genul: pentru merite deosebite, eroism in prima linie, bla – blablabla, mi-e lene sa-nsir si oricum mi-a recitat manageru’ si o tona de laude desantate si exagerate – pe scurt, ia d-aici nu stiu ce tip de actiuni. Mkay.

Ma uit la hartie. Sunt ceva actiuni nu stiu de care, care se pot vinde peste X timp, nu stiu ce maturitate, nu stiu ce mortii ma-tii. Nu are sens sa discut suma, ca oricum nu m-ar crede nici dracu’, da’ facandu-i un breakdown pe luna, asa, concluzia e ca e inutil sa plec la orice alt job as putea obtine, ca pierd bani. De altfel, mi-a si zis tipu’ “cam asta face compania cu oamenii pe care vrea sa-i pastreze”. Pai, pula mea….pariez ca-i si merge companiei.

Cacat. Acum tre’ sa-ncep sa fiu atent la munca, ca vorba aia, fac greseli pe banii mei.