O noua zi, un nou interviu, un nou dobitoc

…si mai multe frustrari.

E al dracului de frustrant in tara asta sa iei un interviu cuiva. Pentru ca nu poti in pula mea sa-i spui dupa 5 minute “ahahaha, ce proasta-i ma-ta, mars in pula mea afara”. Ei bine, din cauza ca stai cate o ora si ceva cu boul ala in camera si-l vezi cum se zbate ca porcu’-n mocirla, incepe sa ti se faca mila de el.

A venit la interviu un retardat cu agravante. Si cand spun ca era retardat, pai, omul era de-o prostie nimicitoare. Fara concurenta. Ca sa lamurim treburile, stia mai putin linux decat stiam eu dupa trei zile de cand l-am instalat – prima data. Apache? Din pula. (si, sa lamurim treaba, cand zic din pula, nu doar ca nu stia sa faca un vhost de cacat, da’ nu stia nici ca exista un exemplu in config sau unde anume ar putea fi) Mysql? Din pizda. Macar asa, ceva despre filesystem? Pula. Retele? Nada. Design? Niente. Si tot asa. Bineinteles ca nici nu se punea problema de scripting sau vreun alt doamne-fereste de-asta.

Nu stiu care e problema cu handicapatii astia de gen 25 de ani care nu stiu nimic, dar aplica pentru job.

Pe de-o parte, imi vine sa-i scuip in gura. Adica, eu te intreb ceva, tu-mi zici ca nu stii, dar ai putea invata. Pai, bine, mai…domnule, si daca ai putea invata, ce pula mea te-a oprit din a invata asta? Iti lua in mortii ma-tii doua-trei zile de studiu sa fii “acceptabil” la interviu (si asta-i tot ce se cere, cacat, nu vreun geniu). Si-ai aplicat de-acum o luna, au trecut doua saptamani de la interviul telefonic. Cum pula mea ai putea invata, dar nu ai invatat nimic? Si mai ales, cum pula mea poti sa-mi spui asta fara sa mori de ras? Adica, nu te-ai gandit c-o sa intreb “daca ai putea invata, de ce n-ai facut-o pana acum?”

Pe de alta parte, mi se face mila de ei. Pentru ca ma uit la cate-un de-asta care vine la interviu, asa, aranjat, cu camasa si cravata si pula mea, regulamentar, cu o privire de-aia “luminoasa” si plina de speranta. Si-n primele 5 minute imi vine sa-l iau la palme si sa-l scot afara-n capace. Dupa care, vazandu-l cum da din colt in colt cate-o ora si ceva, la intrebari banale, mi se face mila de el. Urmarea logica e ca ajung sa-l urasc. Pentru ca de ce pula mea trebuie sa plec eu de la interviul ala plin de scarba si deprimat, cu gandul ca e inutil sa platesc taxe, ca n-o sa aiba cine sa-mi plateasca mie vreo pensie? De ce trebuie sa ma simt prost cu mine ca l-am chinuit pe-un imbecil?

Daca, asa cum spuneam, initial plec simtindu-ma aiurea ca bietul copil, pula mea, doua zile mai incolo ii ofera ai mei un post mai prost, mai de cacat platit, in care ar putea invata. Iar domnul in cauza se simte jignit. Pai, ce, el e de nivelul ala? Nu. Cinstit vorbind, nici macar de nivelul ala nu esti, domnule. Da’ pula mea, sunt ai mei prosti. Ca el vrea sa fie admin in echipa noastra. Si apare intrebarea: “ma, coaie, si daca suna un client de-asta care da gen 150,000 pe luna si cere ceva, iar tu balbai scuze in receptor, ce crezi, nu pleaca in pula mea clientul ala cu ma-ta cu tot pe cardan?”. Dar nu se intreaba domnul asa ceva. Hell, no. El e jignit.

M-am saturat de pustimea asta retardata de care dau. Inainte, intelegeam. Erau salariile cam mici in raport cu piata. Acum nu mai sunt. Sunt chiar OK. Acum nu pot sa mai spun “plm, la banii astia, asta gasim”. Vreun idiot l-a “trecut” din mila de interviul telefonic – si-mi vine sa ma duc sa-i sparg rectul idiotului ala.

Iar dupa interviul ala nenorocit, da mana cu tine si zambeste domnul si are privirea aia plina de speranta si … intrebatoare, asa. “Am luat interviul?”