O sa mor executant
Nu mai pot. NU.MAI.POT. De ras.
Avem in fiecare zi un fel de intalnire. Ba, baiatule. Baaaaaa, baiatule. Astia au OPT dani in supt pula. OPT, am zis.
Coaie, sunt 3 d-astia de nisip p-aici. Rasu’ de pe lume si mai multe nu. Ba, v-am zis vreodata de ce eu nu o sa am NICIODATA o cariera in vreun domeniu – orice domeniu? Ma refer la treburi de-alea gen avansat, management etc. Daca nu, hai sa va zic acum.
Am doua probleme.
Nu stiu daca prima e medicala sau ce pula mea e, da’ in fiecare meeting – nu exista unul lasat de isten sa nu – CASC. Ba, da’ casc de as putea suge simultan 10 puli de Rocco Sifredi. 10. Orice-ar spune aia, casc. Ar putea discuta de cura pentru cancer. De pastila care vindeca Ebola in 5 minute. De rezolvarea problemelor ecologice. De orice. Trec 30 de secunde de cand vorbeste unul si CASC. Groaznic, nu asa.
A doua problema e ca am o forma dubioasa de alergie la bullshit. Nu stiu de la ce e, da’ cand incepe unul sa manance cacat cu polonicul, mor de ras. Ba, da’ MOR DE RAS. Ma tavalesc pe jos de ras, rad cu muci si lacrimi, treburi de-astea. Da’ asa, brusc, fara focuri de avertizare. Zice unul ceva si-si da importanta si pula mea si pac, Manowar e pe jos de ras. Da’ groaznic, nu asa.
Un incident de-asta a avut loc si-n dimineata asta.
A fost un meeting. Coaie, si-a inceput un nisipar d-asta sa spuna in multe cuvinte lungi si importante cum nu face nimic, n-a facut nimic si nu va face nimic. Gen l-a intrebat managerul ce-a facut ieri. Nu la modul “da-mi socoteala”, ci la modul “sa vedem ce facem, ca echipa, unde suntem, cum impartim proiectele, cu ce va pot ajuta” – d-astea britanice.
Ba, ieri m-am tot uitat la ala de fiecare data cand veneam de la tigara – ca era in drumul meu. Si omul si-a petrecut TOATA ziua uitandu-se pe un site de reduceri. Nu glumesc. TOATA ziua, ba. In fine, nu ma priveste, nu ma intereseaza, doar zic: stiu ce-a facut ieri.
Evident, omul nu asta a zis c-a facut ieri. In loc de asta, s-a lansat intr-un atac asupra bunului simt cu tot felul de cuvinte dubioase. Ca ieri a studiat “data governance” si accelerated data processes (cascam deja groaznic) si apoi ca va trebui sa organizeze niste intalniri (gen “ce-ai facut ieri?” “va trebui sa organizez niste intalniri” – pentru ca sens) pentru ca altfel we might be kept out of the loop and that would have dramatic results and … coaie, deja cascam de se holba manageru’ la mine ca la felul 14. Degeaba puneam eu mana la gura, aveam ochii bulbucati ca un mistret constipat si imi dadeau lacrimile si se mai si auzea sunetu’ ala caracteristic (jur ca nu pot controla asta). Dar bai, pana atunci cascam. Dupa, cand a inceput asta cu data governance and shit, efectiv m-a bufnit un ras incontrolabil. S-au oprit toti sa se uite la mine ca la urs. Eu ma uitam la mutrele lor serioase si mai rau ma bufnea rasul. M-am scuzat ca trebuie sa merg pana la baie, ca pula mea, ca nu stiu ce.
M-am dus direct la lift. Eh, liftul ala merge al dracului de repede daca mergi de la ultimul etaj la parter, de exemplu. Da’ daca mai are opriri la fiecare etaj – cum a fost cazul – atunci abia se taraste. Ba, intru in lift, eram singur acolo…si da-i si razi si razi. Si se opreste un etaj mai jos, intra alti doi d-astia infoiati la costum si cravata. Tot zambeam, tot mai scapa un hohot de ras subtire, de-astea. Aia se simteau in neregula, se uitau la mine. I-am vazut, m-a bufnit un ras si mai groaznic. Asa se face ca, un etaj mai jos, cand au intrat pizdele si s-au uitat mirate, m-a luat un ras si mai crunt. Radeam ca prostu’-n lift, aparent fara motiv.
Coaie, nu stiu cum s-a intamplat, da’ au inceput si doi din aia sa rada de rasul meu sau ceva, nu stiu. Si, pe scurt, pe la etaju’ 10, deja radea juma’ de lift cu spume. Si-ar fi fost OK, pana la parter mi-ar fi trecut, dar asa radea o pizda in lift ca proasta incat … s-a basit. Si-n momentul ala … I lost it. I fucking lost it, guys. Am inceput sa rad cu batut cu pumnu’ in peretii liftului, de-astea. Aia se sufocau in cea mai puturoasa basina iesita vreodata din curul sublimei, eu ma sufocam de ras. Nu mai puteam. Cand am iesit din lift, a trebuit sa ma asez pe vine, ca nu puteam merge de ras. Si ba, ar fi fost OK, c-am iesit afara si m-am dus la fumat (nu se poate fuma fix in fata cladirii) tot asa, razand, da’ mai potolit. Coaie, mi-am aprins cu chiu si vai o tigara, stateam si mai radeam pe-acolo asa, discret – idiotul care rade pe strada, asa. Pana au venit trei colegi de la alt departament si a zis unul ceva de data governance.
Am fugit razand cu lacrimi.
Cred ca mi s-a dus buhu’ in toata cladirea ca-s un retardat. Ceea ce-n principiu e OK, cumva se vor obisnui cu asta #diversity #disabilities, da’ nu stiu ce pula mea o sa ma fac de-acum incolo. Ca-s meetinguri de-astea in fiecare zi.
Fuck me, o sa mor executant sau ceva. Si stau acum la birou si scriu textul asta in notepad si vad managerul cum se uita dubios la mine. Doamne-ajuta sa nu ma intrebe what’s so funny. Doamne-ajuta.
Si daca intreaba tu sa zici….”I have a strange thought how we can improve that data governance shit the guy in the meeting was talking about…. ”
=))))))))
Țiganu la aparate e clasica in viață. Aduce lumina in orice moment prost. Ce tumba pe spate face, ba nene, ba! Si cum vrea el sa dea șampanie la toată lumea din milionul ala…priceless!
Am ras!
Asta-i sindromul “post-lucrat de acasa”. Dupa o perioada in care faci totul natural sau cum te taie capul, stai in chiloti cu laptopul in brate si produci bani, cam razi de aia de isi dau importanta pe 2 centi.
Și voiai neapărat ca în alte birouri, șefii și colegii să se uite la niște oameni cum râd ca proștii?!
Noroc că-s răcită, am reușit camuflarea râsului în ceva tuse.
Ba, nu-ti bate joc de combinatia oamenilor. Daca tu ai chef de munca, treaba ta, da’ daca le strici merchezu’ altora te costa 🙂 .
I-auzi, data governance, mai angajeaza? Sa le arat Master Data Governance, lol.
Treaba-i ca-s cam satul de vazut d-astea, dar oricat de mult ti-ar placea munca ( nici eu nu dau pe branci, dar totusi) si oricat de cinstit ai fi, ai sa vezi ca vin momente cand tre’ sa faci ceva de genul, ca vezi tu, ca contractor nu-i ca salariat, sa stai si-o freci si e responsabilitatea altora daca nu iti dau de munca. Daca nu au sa iti dea de munca, tre’ sa nu iti dea bani si parca trebuia sa iti platesti casa.
Si uneori ai de ales, ori sa intinzi placinta, ori s-o intinzi, iar daca e pe banii tai, pula mea, te mai uiti si sa organizezi niste sedinte saptamana viitoare ca sa ai de lucru ieri.
Si nu vorbesc aici de oameni care au asta indeletnicire primara, dar lucrurile-s uneori cu concursul alora care te platesc si au nevoie de tine.
Ei cam stiu ca o freci si nu au cu ce te ocupa 100%, dar au nevoie de tine si daca pleci sau daca incep sa iti puna ocupare 60-80%, dus esti, iar ei stiu si asta. Iar daca nu te platesc, normal ca dus esti, ca nu stai la ei pe seminte. Asa ca se ajunge la ” ia sa vedem ce ai facut tu azi si daca te pot ajuta cu ceva sa ai de munca si maine”. Paaai, tre’ sa programez niste sedinte ( treaba de programatori). “Bun, te descurci, sau sa te ajut cu ceva?”
Cavaleresc ar fi sa recunoasca toata lumea lucrurile asa cum sunt si sa le organizeze in interesul tuturor, da’ nu se intampla asa, ca daca se intampla asa e cam lose-lose.
Aia sunt pe permanent.
Tocmai am avut alt meeting.
Indianul a petrecut 40 de minute scriind pe o foaie alfabetul. 40 de minute, de la a la z, scris de mana, cu stanga, de vreo 20 de ori. Om ocupat.
…si mai si scrie cu stanga. God…
Wow. Cum plm au unii oameni asa bulan sa fie permanenti per job de belit pula. Pfoaaaaaa. *curses god*
People at work spend a lot of the day in meetings.
Meetings are important because they give everyone a chance to talk about work.
…. Which is easier than doing it.
Bulanul nu e sa fii perm, ci contractor cu anii la un job de ala. Cum erau aia care erau contractori (helpdesk) de ani de zile la un fost job al sotiei. Schimbau de 7 ani mausi pe 500-700/zi. Pai, respect. Ii durea-n pula ca pe soarece-n siloz.
Eu azi doar am facut timesheetul si l-am facut si pe ala gresit ca am uitat ca luni nu s-a lucrat.
Romanii ca tine care viseaza munca strica tot. Stai acolo si ia banii sau pleaca in alta parte, e atat de simplu.
Lol. Romanii ca TINE, bai, pula – eu sunt britanic kthx.
Ce pula calului de helpdesk sunt ăia de se rezumă la mauși? Că eu fac instalare, depanare, sunt responsabil cu comenzile și relația cu providerul de echipamente, acces management în coișpe mii de sisteme și platforme, mă iau cu mâinile de păr când discut cu unii care se declară “fanatical support”, debugging pe JIRA, Sharepoint și alte căcaturi, alocări și nealocări de software conform procedurilor, setting și maintenance AV în camera de conferințe, setting și maintenance pe imprimante/faxuri/whatever și alte coișpe mii de lucruri și tot helpdesk mă cheamă. Pula mea, când lucrez de-acasă și am nevoie să intervin undeva mă folosesc de nevastă-mea, păi nu am probleme să consider că ea e mai helpdesk decât ăia deși nu face decât să asculte de ce-i spun eu :))
Băi nene, cum de au ăștia job? :)) Și de ce?
Atunci poarta-te ca un britanic, nu ca un roman. Da-o si tu cu data governance sau gasesti alrceva. :))
Unii profesionisti ( in sensul din Filarmonica) si cu mare pregatire spirituala si stapanire interioara, nu ca Manowar, care rade la prima faza penibila.
Tre’ sa iei lucrurile foarte in serios ca sa ajungi la nivelul ala, nu merge asa.
E UK, boss. Socialismu’ joburilor. “Hai sa-l angajam si pe nenea, chiar daca-i retardat”. Dar exageram un pic si eu – nu se ocupau doar cu mausii. Mai schimbau si tastaturile. Iar sefu’ lor cica stia sa instaleze windowsu’ din imagine. Cica.
Nu pot, in pula mea, ca ma bufneste un ras isteric. Am incercat, cacat. Nu merge. Pur si simplu mor de ras cand incepe unu’ cu bullshitu’.
@Orbu – Clar, altfel nu se poate 🙂
@Manowar – Intuiesc eu că există un MCP special pentru instalat din imagine, I do suppose. Asta la a doua estimare, că la prima am senzația că-n firma aia erau foarte multe femei de serviciu deghizate în altceva :))
Bo$$, in firma aia unii cica aveau pe langa diurna simbolica (gen 1200 in unele cazuri) si bani extra alocati pentru caine. Da, pula mea, la angajare le explicau alora ca “eu vreau sa lucrez la voi, dar am caine, tre’ sa-mi platiti pe cineva care sa aiba grija de caine cat sunt la lucru”. Si se aproba. La foc automat, cica.
Altu’ avea chiria platita in Londra, sa fie aproape de lucru. Drept urmare, omu’ inchiria apartamentul altora pe neve si el dormea sub birou intr-un sac de dormit, lol.
Eu n-am lucrat acolo (din pacate), da’ imi mai povestea sotia. Funny as fuck.
@Manowar – Deci e de la Soros, numai el dă bani la animale. Am pisică, merci de informație, la o adică știu ce să cer :)))))
Guess what? M-am apucat de citit articolul când eram în ședință, pentru că ceilalți aveau lucruri la fel de importante de comunicat ca stimatul tău coleg. La faza cu liftul deja mi-am închis telefonul că nu mai puteam râde doar pe înfundate, iar colegii deja începuseră și ei să râdă de râsul meu, iar vorbitorul deja se pregătea să mă întrebe ce găsesc așa de amuzant.
Ce ma deranjeaza e ca Orbu are dreptate. Chiar tre’ sa fii profesionist, sa te tii serios, alea-alea. Si eu nu pot. Deschide un cioroi de nisip botnita si there I go bwahahahahahhaha, excuse me for a few minutes – BWHAHAHAHAHHAHAAAHHAHAHHA. Ala zice de data governance si eu vad cum ii adie cei patru floci ramasi in cap si ma gandesc la cum era el Ramarul iezilor la el in shithole backwater country si turbez de ras.
Nu-s profesionist 🙁
https://m.youtube.com/watch?v=dP9Wp6QVbsk#dialog
Carevasazica, eram si eu intr-o sedinta d-asta, la fel de captivanta de data governance, doar ca mai pe bune, zic eu mai ales pentru ca eu vorbeam iar unii cascau, ca le explicam ce-am facut azi, dar jur ca nu era programat de sedinte, ci chestii cu cod in ele, si in timp ce-mi spuneam poezia si ce vreau de la ei, citeam update-urile la comentarii, ca gura poa’ sa vorbeasca si singura din memorie pana aproape m-am facut de ras.
Da-o in pula mea, Manoware, strici pe toata lumea.
Asta.
Coaie, asta trebuie sa fie un zeu, sunt fanul lui!
Una peste alta am reusit sa transform eruptia de ras intr-un episod de tuse convulsiva (mai usor prin telefon) ,d-aia de ebola, nu stiu daca m-au crezut, da’ pula mea, nu mai poate omu’ sa citeasca un blog in timpu’ serviciului, ba. Rusine.
Nu stiu daca il confund, dar mi se pare ca tot ala cu sacu’ de dormit isi deconta si biletele la cinema :))
Sotia stie mai bine, eu am retinut faza cu sacul.
Oricum, bine-n pula mea ca nu mai lucreaza acolo, ca ma umpleam de nervi cand nu radeam pana ma durea burta. Aproape in fiecare zi mai venea cu cate o poveste de-asta. Cand nu era vorba de aia care luau 1200-1500 pe zi diurna, imi povestea de unul care n-a venit la munca pentru ca-i cainele stresat. Sau alte d-astea. Si pula mea, e cam naspa cand tu muncesti o luna-ntreaga sa iei 2000 (era pe la inceput) si Ghita de la ea de la lucru lua atata inchiriind altora cosmelia platita de firma. Pai las-o-n pula mea de vrajeala.
Mda, si io ma gandeam acum ceva vreme daca nu e rusine sa le pun pe decont si cateva beri baute asa random prin Stockholm. Bine, le-am pus eu, cu tot cu rusine, dar acum mi se pare ca joc la nivelul 0, in calificari. Cum ar veni, sa-mi fie rusine.
Mai auzeam eu cand eram la corporatie de niste colegi, care lucrau PM, pe la diferiti clienti si puneau si bagaboantele din Amsterdam pe business expense, cica “business dinner with the client”, da’ credeam ca n-are cum , ca astea-s doar in filme.
De putut, se poate. Da’ numai peste un anumit nivel, cand nu intreaba nimeni “ba, da’ de ce, da’ cum adica, da’…?”. Cred (cred!) ca nivelul ala e asa, cu vreo 400 de lire peste mine.
La nivelul ala, poti pune efectiv ce vrea pula ta la decont. Da’ chestia e ca atunci cand ajungi la nivelul ala nu prea te mai deranjezi cu decontu’. Gen faci atatia bani ca oricum e irelevant cine plateste. Doar ca-i nitel cam dificil sa ajungi acolo. Mie nu mi-a iesit.
Casc = adica: dati-o incoace, ca la banii astia iau orice. lol
Babaiatule, ar trebui sa fii atent la chestii d-astea pe pamant britanic, ca se mananca fasole in fiecare dimineata si rasul contracta peretii abdominali, deci presiune + gaze = risc iminent 😉 Mai ales in lift: stii ca de la atat gaz metan, puteti face poc, ai?
…da’ pula mea stia ca la 9:30 o sa-nceapa cu dume gen data governance?
@Manowar Normal ca nu ajungi la nivelul sa spui nimicuri in 3 sedinte pe zi. Esti ocupat cu munca.
Eu am inceput programeci dar am avut inspiratia sa adun toate ppt-urile plictisitoare de pe la guristi de astia neimportanti.
Acum un SINGUR ppt cu peste 200 de slideuri cu toate conceptele IT/BU posibile si am ajuns expert… in ceva.
Orice ma intreaba atia, iau ppt-ul, scot bulshitu de acolo si prezint. Plm, pot sa le arat o diagrama de infrastructura si le spun ca e o implementare de IFRS asa de dobitoci is. Trebuie doar prezentat pe limba lor.
Si nu, nu rad niciodata. Si cand tre sa prezint rezultatul astept pana in ultima zi si ma duc la contractor in care ii explic ca el face parte din proiect si are timp maine sa gate. Daca nu… well finger-pointigu e o chestie faina daca stii sa o faci cum trebe.
Da, nu invat lucruri noi in fiecare zi, nu ajung sa am toate certificarile in linucsi si ciscouri si alte rahaturi. Trebuie sa fiu destul de bun sa nu ma poata minti in fata un contractor.
Meanwhile, ia uitati ce zic astia aici:
https://www.digitalhealth.net/2018/08/health-secretary-highlights-lack-of-national-interoperability-standards/
https://www.kevinmd.com/blog/2017/03/medicine-stuck-dark-ages-heres.html
Lumea se chinuie de 40 de ani sa sharuiasca niste inregistrari medicale. Da’ stiti de ce?
Sunt curios cum o merge asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Summary_Care_Record
Stiu un caz din Germania cu un tip din upper management care isi cara curvele preferate(in functie de continent) dupa el. Din pacate pentru el, a gafat pe undeva si l-au casapit cu deconturile pe ultimii 5 ani. Ce mi s-a parut fain e ca aia din Asia nu zbura decat la biz class.
Mi se pare normal. Știi ce nașpa e să stai 13 ore într-un scaun de economy?
Iti multumesc ca acu ma bag la somn razand! Am trezit toata casa la 4 jumate dimineata in hohote de ras! N-ai cum! Latra cainele, urla cocosii la vecini, plm , galagie maxima de la ce ras mi-ai provocat! Bravo!
@ac-dc: Cauza nu este tehnica, ci este politica.
Ca sa faci sistemele inter-operable ai nevoie de niste standarde tehnice. Unele exista, altele sunt pe cale de a deveni standarde – aci intervine politica, fiindca fiecare din “greii” din domeniul EHR vrea sa impuna solutia lui ca standard.
In 2018 lumea e cladita pe a pune din astia batuti de soarta in functii de conducere ca sa fie totul pc. si ei sunt niste aia care nu se pot sterge singuri la fund. De ce sunt acolo? Pt ca pot manca caca cu polonicul si vb despre tampenii. si unul care se crede destept ori isi facebusinessul lui, ori nu avanseaza.