Pe lung despre copii

Disclaimer: stiu ca postul asta va atrage tot felul de trolls tembeli. Stiu ca degeaba incerc sa exprim eu ce gandesc, ca tot se va gasi un janel sa comenteze ca , uite, ba, iarasi scrii de copii, ca ziceai ca n-o faci, uitand ca n-am zis in viata mea ca n-o sa scriu despre copii, ci doar ca nu-i inteleg/suport pe labagiii aia care o ard in poze si-n copilu’ stelelor si-n alte basini. Dati-i inainte, ca ma lasa rece.

Anyway, to the point…

Eu mi-am dorit copii. De la vreo 20 de ani, cred. Da’ nu mi-am permis niciodata.

Cand spun ca “nu mi-am permis”, nu discut despre costurile legate de nastere si scutece si alte basini sinistre. Pe-alea ni le permitem toti (toti aia care avem bani de-o conexiune de internet, anyway). Discut de costurile _REALE_, iar aici ma refer la faptul ca eu am auzit de enspe mii de ori in copilarie ca nu e, nu avem, nu putem, iar eu nu-s dispus sa spun asta. Evident, intotdeauna isi poate dori un copil mai mult decat ii poti oferi. Asa, poate sa vrea un rolls la 18 ani si e destul de clar ca, daca o tin tot asa, n-o sa-i pot da unul. Nici nu i-as da, chiar daca as putea. Da’ treaba e ca nu vreau sa-i spun ca nu poate sa mearga intr-o excursie, ca nu poate sa primeasca un trenulet de-ala retardat de craciun, ca daca a spart mingea, nasol, ii mai cumpar alta la anul etc. “Nimicuri”, adica. Parerea mea sincera e ca, daca nu-ti permiti niste “nimicuri”, n-ar trebui sa faci copii.

Well, eu multa vreme nu mi-am permis. Adica, pula mea, puteam sa fac unul de cand stateam cu chirie. Da’ ce pula mea sa-i ofer? Chirie si posibilitatea de a se trezi intr-o cutie de carton intr-o zi? Stiu ca ar putea sa-mi bata unii obrazul: pulete, puteai sa-l faci, ca uite, ti-ai luat casa pana la urma. Asa e. Da’ oare o luam, cu un copil de gat? Hai, pe bune…O luam in gura, cel mult…Sigur, puteam face unul cu una care deja avea o casa. La ce bun? Femeile vin si pleaca din viata mea, c-asa vor ele sau asa vreau eu. Then what? Am bagat totul intr-o relatie cu o persoana si cand plec, totul ramane acolo, femeie, copil si tot ce-am mai bagat in casa aia, iar eu ma trezesc frumos si dragut in strada, fluierand a paguba, fara nimic in buzunare, eventual la o varsta la care nu mai pot lua totul de la zero, nu?

Sa nu-mi spuna nimeni ca nu-i posibil. STIU ca e posibil si am exemple de genul asta in familie. Am un unchi care are acum 65 de ani. Tipul avea casa lui. Nevasta-sa, casa ei. N-au pornit de la zero. El avea un baiat, nevasta-sa avea o fata. La sugestia lui tata (bravo, ma, niciodata nu l-am suportat pe muistul ala), a trecut casa lui pe numele baiatului, iar nevasta-sa a trecut alta casa pe numele fetei. Chestia asta a fost facuta pentru a fi evitate mizeriile alea cu mosteniri, taxe, testament atacat si pula mea, alte alea.

Timpul a trecut, scarba aia de om a ajuns la 65 de ani, in continuare cu pasiuni deosebite pentru baut, futut femei si batut femei. Barbatul perfect. Anyway, fata s-a casatorit, are copii, sot, locuiesc in “casa ei”. Baiatul s-a casatorit, are sotie, copii, locuiesc in “casa lui”. E, si-a ajuns nevasta unchiului respectiv in spital, cam pe moarte. Guess what: in momentul respectiv, copiii (si al lui, si fata ei) , de comun acord, i-au spus sa plece-n pizda ma-sii si sa crape-n strada, ca de-aia zace muierea aia pe moarte-n spital, printre altele. Lovituri vechi, urate, netratate. Asa ca, acum, la 65 de ani, suge pula-n strada. Evident ca s-a pus problema c-ar putea locui la mine, ca eu oricum nu stau acolo. Evident ca i-am zis ca n-am nimic impotriva, dupa ce mor eu….

Sarind peste, ca eu nu beau si nu bat femeile, era o posibilitate oricum, un risc pe care nu-s dispus sa mi-l asum. N-am atata incredere in nici o femeie. Nici in mama, nici in nevasta-mea, nici in nimeni. People change. Feelings change. Life changes, partenerele se schimba. Daca intr-o zi am intalnit o femeie cu care mi-as fi dorit sa fac un copil, well, femeia respectiva nu mai e partenera mea. Daca ne-am iubit, oricat ne-am iubit, asta nu schimba cu nimic realitatea si ziua de azi.

Uite asa, n-am facut copii pana la 30 de ani, desi mi-am dorit de la 20.

Asta a fost introducerea.

Acum, am facut un copil. Din mai multe motive, n-are sens sa le enumar, oricum nu se aplica altor oameni. Daca momentul a fost “accident”, faptul in sine nu. Atat eu, cat si maica-sa, ne doream unul. Mai dupa casatorie, asa, sa n-arate asa gravida in rochia de mireasa, dar meeeh, who cares, cu cat mai repede, cu atat mai bine, sa faca altii de-aia cu down.

(Fac o mica pauza, pentru ca-n spatele meu, presedintele vostru sustine ca trebuie “modernizat” codul muncii. Adica sa poata oamenii sa fie dati afara mai usor. Vezi-doamne, de-aia angajeaza companiile la negru, pentru ca nu pot da oamenii afara legal prea usor. Eu credeam ca angajeaza la negru pentru ca-i absurd sa platesti impozite atat de mari pentru a angaja un om. Ca sa vezi…Incheiem pauza, pentru ca eu nu mai discut politica si oricum la anul scapati de el)

Nu sunt mega super entuziasmat. Nu am de ce. Nu am super mega copilul stelelor. Am unul dragut, puternic si sanatos. “Ca toata lumea”.

Nu e nimic cool in a schimba un bebelus. Urla, da din copite si face spume la gura. Urla enervant. Nu urla dragut. Nu urla iubitor. Urla ca un cretin isteric. Urla ca pizda aia muista de la antena nu mai stiu ce numar, muista aia ordinara care aduna 4-5 cretini ca ea sa injure tot ce nu-i PC. Asa urla. Iar cand intr-un final reusesti sa-i scoti cu mare grija hainele de pe el (ca daca smucesti, pula mea, ii rupi vreun picior), dai de pisat sau de cacat, nu de copilul stelelor. Nu e nimic cool in faptul ca-l schimbi si, 10 minute mai tarziu, mai fute o cacare hardcore. A, si-i invit pe toti aia care mananca cacat si sunt mandri si amuzati de faptul ca a tras copilul lor un part sa vina sa se spele pe maini la mine-n toaleta, dupa ce ma cac/pis, pentru ca-i la fel de cool. Vai, sunt grobian, chiar nesimtit? Dar voi cum sunteti, cand povestiti de cacat si pisat si credeti ca restul ar trebui sa priveasca asta cu amuzament si intelegere?

Nu e nimic cool in “gangureala” lor. Dormi “linistit” (adica rupt in pizda de somn, ca s-a trezit si-a guitat din 2 in 2 ore) si incepe sa “gangureasca” in somn. Incet, dar constant. Picatura chinezeasca. Te trezeste, desi esti rupt in clantau de somn. Nu-i nimic dragut sau simpatic la asta.

Nu e nimic cool in a-l vedea alaptat. Alea-s tatele intre care ar trebui sa futi tu. Nu tatele de care ar trebui sa traga el pana cand spumega ma-sa ca doare si ustura cand musca/trage ca un isteric, de-i face numai rani si suge lapte cu sange. Serios.

Nu e nimic dragut in faptul ca nevasta-ta n-are timp de tine. Si oricat ar suge pula altii (ma uit la tine, Adriana), nu, n-are timp de tine, nu e doar o impresie si nu e un repros. Inteleg perfect ca daca esti trezita din 2 in 2 si tot ce-ti mai doresti e sa adoarma bestia aia nemiloasa, iti arde de orice, numai sa-l intrebi pe mascul ce mai face, daca vrea sa-i faci o cafea etc. Inteleg si e perfect normal, pentru ca nici mie nu-mi mai arde de nimic dupa enspe treziri pe noapte. Dar tot nu-i cool sau dragut si tot nu-i de apreciat.

Nu e nimic placut in a-ti auzi nevasta oftand ca vrea sa fie si ea din nou slaba, ca se simte ca o balena explodata. Te uiti la ea si ii marai ceva incurajari, da’ stii ca maine iarasi iese pe strada si vede o bucata de-aia la 1.70 si 55 kg si cam ofteaza iar si nu-i nimic misto in a o vedea aproape handicapata, ca abia se misca. O ajuti, ii aduci, ii cumperi, ii cari, ii pula mea, da’ nu poti sa-i dai copilului sa suga. Ma rog, poti, dar mi se pare ca-i ilegal si-n Romania. Nu e nimic misto in faptul ca-ti vezi nevasta cum il ridica dupa in 2 labe si-l roaga cu cerul si pamantul sa ragaie, ca altfel sughita ca un retardat in continuu si o sa-l doara si o sa urle.

Nu e nimic misto sa ajungi sa traiesti ca niggerul meu de coleg, 5 zile pe saptamana in orasul in care lucrezi si-n weekend, tata de ocazie, pentru ca nevasta-ta e o niggerita intretinuta care nu vrea sa se mute din orasul ala, sub pretextul ca invata copiii la scoala aia si au prieteni acolo si au note bune si mutarea in alt oras ar fi dificila pentru ei. La tine nu se gandeste nimeni, la cat de greu iti e TIE.

Nu e nimic misto sa vezi o masina care-ti placea si sa nu mai poti sa ti-o cumperi, pentru ca o sa-i trebuiasca lu’ ala micu’…nu stiu ce. Nu e nimic misto in a renunta la concediul ala din insula aia, pentru ca…strangem bani pentru ala micu’, pentru cand s-o face mare, sa-l trimitem la facultate. Sau, daca suntem in Romania, sa avem ce sa-i dam de papa la pachetel. Nu e nimic placut atunci cand nu mai poti sa iesi cu prietenii sau sa te cari la o bere pana la 3 noaptea, ca n-are ala micu’ cu cine sa stea. Da, da, stiu, te maturizezi si nu-ti mai pasa de astea, nu mai sunt importante. Let me spell it out for you: BULLSHIT, FAGGOT. Iti pasa, dar te resemnezi. Te minti singur si duci o viata de resemnat – si stiu eu unul care-ar putea sa vrea sa ma contrazica si poate nu stie ca stiu cum ii suna telefonul la ora 12 noaptea si lasa in casa nevasta si copilul si pleca (cu apa copilului) sa i-o puna in radiator (sau carburator, imi scapa, ca nu ma pricep) unei pizde. Una care nu era nevasta-sa, in caz ca n-am fost clar.

Nu spun toate astea din rautate sau ca shock value sau alte tampenii. O spun pentru ca 99% din oameni nu-s niciodata pregatiti sa aiba un copil. Toti si-l imagineaza la o varsta ceva mai avansata, ceva mai pula mea, frumos/frumoasa, inalta/inalta, destept/desteapta si cu toata lumea la picioare. Nimeni nu vrea sa-si imagineze puradelul urland isteric ca un dobitoc, pentru ca are colici (al meu n-are, deocamdata, bravo lui). Stai acolo ca un pielea pulii si ala urla in continuu si nimeni si nimic nu-l poate ajuta. Nu poti sa-i dai calmante, ca nu se fac. Nu poti sa nimic. Il legeni, de pomana. Incet, urla. Tare, urle. Il lasi intins, urla. Il iei in brate, urla. Orice faci, urla.

Nici nu are sens sa discutam despre sex sau fidelitate, pentru ca doar o proasta sinistra sau un ipocrit de cacat ii trage ca-i ok si nu-i nici o problema. Dupa 3 luni de cand nu ti-ai futut nevasta, sa i-o spui lu’ mutu adrian ca n-o futi pe prima care-ti iese-n cale. Vai, eu nu, ca o iubesc. Cine, al meu, nu, ca ma iubeste. Mars in pula mea si scutiti-ma de harfe de-astea, pretty please. Nu insist pe tema si nu dau exemple aiurea, ca…pur si simplu n-are sens. Daca zic ca n-am futut alta, oricum nu ma credeti. Daca va zic c-am futut alte trei sute de femei, oricum nu ma credeti. Ma multumesc sa spun ca-i o problema cu sexul – si-n timpul sarcinii si dupa. Nu numai pentru ca pula mea, are organismul zdrente, respectiv pizda franjuri, dupa caz, ci si pentru ca urla copilul ala nonstop. Normal, poti sa ti-o tragi cand doarme – in teorie. In practica, nu stiu daca-i o problema doar cu mine, dar parca n-are in pula mea nici un farmec sa futi cand trebuie sa-ti programezi futaiul si chiar si-atunci regulezi-viteza, ca na, poate sa urle ala mic sau aia mare in orice moment. Poate ma insel, dar tin minte ca incercam sa fac misto de-un amic care are gemeni, fata si baiat, ce, ma, tu futi, cat, 30 de secunde cu tot cu dezbracat? Nu mi-a iesit, ca omul mi-a raspuns “am doi copii mici, in orice moment poate sa inceapa unul sa urle. nu ne mai dezbracam, ca e pierdere de timp si nu-i eficient”. M-am gandit vreo 2 minute, glumeste sau nu? Nu stiu, dar nu cred ca glumea.

Nu mi se aplica toate chestiile alea, nu va grabiti sa-mi plangeti de mila sau sa faceti misto, ca nu-i cazul si n-aveti cu cine. Le spun pentru ca asa le observ, ori pe copilul meu, ori pe-al lui X, ori pe-al lui Y si le spun pentru ca m-am saturat de astfel de vrajeli triste.

Imi pare rau ca insist pe tema, dar trebuie s-o spun, pentru ca m-am plictisit de “felicitari!”. Toti astia care vedeti un copil ca fiind un miracol, o minune, un guta, chestii de-astea, SUGETI PULA. Te bucuri ca-l ai, e adevarat, dar in rest, minti de rupi, iar eu m-am plictisit de minciunile astea. Vai, ce dragut e ca a ragait, ce amuzant. Ce, ma? Daca fac eu asta, iti pui mana la nas si o fluturi, pfui, ce nesimtit. Vai, ce dragut, a tras un part. Sa mori tu, de-aia toata lumea e jenata si pune mana la nanau cand pute a basini in jur? Pai, hai sa ne mutam in wc-urile publice, ca sa fie dragut nonstop! Vai, ce dragut, a facut CACHI. Ce-a facut, ma? KAKI? Aoleu? Bine dracu’ ca nu s-a cacat.

Nu-s “parinte denaturat”. Fac si voi face pentru al meu mai multe decat fac toti bulangiii astia extaziati la un loc. 101% din toti extaziatii nu si-ar schimba nici orasul, nici jobul, chit ca stiu ca-i mai sanatos pentru un copil sa traiasca intr-un mediu mai putin poluat, zgomotos, periculos etc. Da, da, in public sugeti pula ca e viata voastra, e slobozul curvelor, dar deep down, va doare-n pula, doar n-o sa plecati voi departe de mami sau prietene sau coafeza pentru el, ca lasa, si tu ai crescut aici si uite ca esti perfecta!

In felul meu, imi iubesc copilul. Nu fac caz de asta. Nu pun poze cu el (iar cerere exista, pe bune). Nu o ard trendy pe toate temele posibile si imposibile kicking the fields cu puradelu’ meu.

Face o saptamana de viata. Pana acum, a facut o singura chestie, hm, sa zicem…”draguta” si asta azi. A urlat ca un isteric, fara nici un motiv. L-am luat in brate, a tacut 4 secunde, a inceput iarasi sa urle. L-am plimbat. Nu era cazul sa fie schimbat, de halit, halise grupa mare (pula mea, un nesatul, n-am vazut asa ceva, da’ sarim peste). Anyway, in disperare de cauza, am pus muzica si-a tacut. Louder than Hell. 20 de minute n-a scos un sunet, doar a dat ritmic din maini si-a zambit, dupa care a adormit. Colac peste pupaza, ii place si muzica de raiding. De unde ma-sa nu suporta “muzica mea”, a ajuns sa ma roage sa-i fac un cd cu de-astea, c-a lasat-o masca efectul (nu stia, da’ si pe mine ma relaxeaza / adoarme)

Lumea spune ca un copil iti aduce bucurii, fericire, mandrie si pula mea mai stie ce. Nu stiu care-s alea inca, dar estimez ca pana pe la vreo 15-16 ani, n-are ce bucurii sa-mi aduca. Asa, o sa invete bine (POATE). Ei, si? Eu am fost olimpic la mate pe tara. Big fucking deal, la ce mi-a folosit? Am luat premii pe banda rulanta. Big fucking deal, la ce mi-au folosit? Am luat medalii gaurite cu tricolor pe ele la inot si canoe. ASA, SI LA CE MI-A FOLOSIT? Lucrez in IT. Lucrez in IT pentru c-am furat cu internetu’ si pula mea, cand a trebuit sa-mi gasesc un job, aia stiam, ceva unixuri si ceva “rutare” (cu indulgenta, multa indulgenta). Pentru ca toate celelalte nu mi-au folosit la nimic. Diplomele si medaliile nu mi-au tinut si nu-mi tin de foame…A, de ce zic la 15-16 ani? Pai, pula mea, poate incepe sa futa niste super bucati (la 14, probabil ca fute orice urata la disperare, c-asa a facut si taica-su) si te mandresti cu faptul ca baaa, uite ce fute al meu, ce baiat grozav de aratos si destept am! Apoi, la 18, o sa plece. Habar n-am unde, unde l-o duce viata. La universitate sau la pula mea, munca sau dracu’ mai stie unde. O sa am doi ani in care POATE o sa ma mandresc cu un copil.

Ma bucur ca am unul si ma bucur ca-i asta, asa urlator si crizat cum este. In felul meu, cum am spus, il iubesc. Da’ nu eu sunt anormalul si nici cei care gandesc ca mine. Eu sunt doar un om normal, unul caruia nu i s-a terminat inca viata si intelege s-o traiasca in continuare, pana n-o mai fi cazul, atata tot. Unul care vrea sa se relaxeze in concediu doua saptamani pe an, sa-si aleaga locul in functie de ce vrea, nu de ce facilitati pentru copii exista, unul care vrea sa reguleze hardcore ocazional si vrea sa-si faca un cadou misto din cand in cand, fara sa-i puna mereu pe altii pe primul loc.

Anormalii, tampitii si dereglatii sunteti voi, cei care traiti in minciuna si-n vrajeli ieftine de gasculite proaste. Of, ce miracol. Darul lui Dumnezeu. Da, si-o fi tatuat tipul “Dumnezeu” pe pula in tinerete…

De ce am ajuns “asa” (unde prin “asa”, eu inteleg “normal”)? Va zic eu. Piatra la rinichi si moarte. In 2008, m-am trezit cu piatra la rinichi. Medical vorbind, e pe locul doi la cele mai crunte dureri (pe primul loc e infarctul, dar, asa cum zicea o amica, daca stii sa-l faci, nu doare multa vreme). M-a lovit din senin chestia asta, intr-o dimineata, am simtit ca mor de durere si mai multe nu. Am avut cutit infipt in mine si n-am clipit nici la bagat, nici la scos. S-a tras spre mine si nu m-a pasionat evenimentul in mod deosebit. Da’ chestia aia, ca durere, m-a DEMOLAT. Nu exagerez si o spun sincer: nu stiam ce e, de la ce e, simteam ca-mi radiaza durere tot corpul, nu puteam localiza nimic. Stateam cu gunul in mana si ma gandeam cat se poate de serios sa-mi zbor creierii, ca simteam ca nu mai rezist nici macar 30 de secunde. Ma lasa rece daca vi se pare sau nu credibila chestia asta. O saptamana am zacut pe morfina (dupa efortul supraomenesc de-a merge 2 camere mai incolo si-a pune mana pe-un telefon, pentru a urla dupa ajutor – iar prin “urlat”, inteleg o soapta care-a consumat ultima farama de energie) si nu, nu trecea. Amorteam 2 ore, dupa 2 ore, durerea revenea, iar Lidia nu putea sa infiga in mine morfina nonstop, ca ma trecea la consumatori. Zaceam in apa semi-calda in baie, sperand sa treaca – si nu trecea.

Am ceva prieteni. Oameni care m-au ajutat in situatii “de criza”, destul de urate. Oameni pe care i-am ajutat. Vorbim destul de rar, totusi, iar daca nu apar online o saptamana sau nu suna nici unul din noi doua saptamani, nu ne punem intrebari. “O fi ocupat” “Iar se joaca” “O fi in concediu”. Aveam 3 pizde in perioada respectiva. TREI. O saptamana, singurele telefoane primite (in afara de familie si doctorita) au fost…de la lucru. Vroiau sa stie cand revin, ca sunt aglomerati de proiecte, hai, tot nu mi-a trecut, ce dracu’, ma, nu-i momentul sa tragi de timp, iti iei concediu altadata!

Asa am ajuns “asa”. N-am fost niciodata prea prietenos si prea sociabil si prea alte alea. Dar…credeam ca mor si nimeni n-a sunat sau trecut pe-acolo. Dupa? Da, fara sa stie ca s-a intamplat, au mai dat un telefon, s-au mai oprit ceva pizde la futut in drum spre alte alea. Dar atunci cand am avut nevoie urat, nimeni nu a dat un semn. Nu-i un repros. Nici n-aveau de unde sa stie si … asa ne-am obisnuit.

A doua chestie a fost cand am dat coltul. Da, nu v-am zis? Anul trecut, am dat coltul. Nu intru in detalii, dar poate povesti Alexandra cu alta ocazie cum arata un om dupa ce i s-a restabilit cu chiu si vai o urma de puls. Aparent, foarte galben (Fara a intra prea mult in detalii, spun doar c-a fost vorba de-un caz clar de incompetenta a medicului. Practic, el m-a trimis pe lumea cealalta. Nu, nu era nici o lumina si nici un inger. Doar intuneric brusc si apoi nimic)

Repet, nu reprosez nimanui nimic, pentru ca n-am ce. Doar ca eu m-am lamurit: am o viata si se poate termina in orice moment. Atat cat se poate si cum se poate…eu unul o s-o traiesc. N-o sa-i vand rechizitele lu’ Tudor in targ pentru a merge eu la pizde. Da’ nici n-o sa-i cumpar nu stiu ce jucarie, daca asta inseamna ca trebuie sa renunt la a-mi face o placere, in mod constant, chiar daca face nevasta-mea spume la gura. Sper ca-n Anglia le putem avea pe amandoua fara bataie de cap.

A, sacrificii? Da, daca au sens. Daca trebuie impuscata o persoana de sex masculin din familie, fuck that, ma bag eu in fata, no problem, vorba aia, macar eu stiu deja drumul. Dar o viata de sclav pentru “copilul stelelor” n-o sa duc. Ever. No matter what. Toti aia care-mi spun ca “de-acum nu mai contezi tu, ci doar el” pot sa suga pula-n iad, mi se rupe pula de “parerea” si “experienta” lor. You only live once. Se bate cap in cap cu ce-am zis despre “nu mi-am permis”? Nu, nu se bate. O sa-i ofer cam tot ce se poate oferi, doar ca-n limite rezonabile. Nici un copil nu are nevoie sa primeasca la 18 ani casa si masina cadou (desi al meu probabil le va primi, whatever). Le va primi daca vor (mai) fi, nu pentru ca tati a strans din cur si nu a mai mancat o masa pe zi timp de 20 de ani, ca sa-i dea lui, pentru ca, vai, e copilul copiilor, steaua stelelor, constelatia pulii. Pe scurt, va primi ce-mi permit sa-i ofer fara a face sacrificiu peste sacrificiu – si va fi oricum mai mult decat am primit eu, that’s for sure.

Stiu si cunosc si replica aia invechita cu “unii au copii si isi fac oricum si toate alea”. Da, iar eu nu cunosc nici unul. Nici macar unul. Toti aia pe care-i cunosc si scot placa asta au poze pe net cu copiii la tara, la bunici, cu cainele bunicilor acolo. Sunt sigur c-au ales locul ala pentru concediu pentru ca, pula mea, au avut de ales intre Burj Al Arab (da, stiu ca nici macar nu stiti ce-i aia, da, o fac special) si satucul ala infect fara apa curenta din Moldova, iar la arabi era cald…

Stiu ca am mai scris o chestie si am mai lasat o impresie cat se poate de proasta, dar si voi stiti ca ma doare-n pula.

Esti un roman mediu (adica, inca mai trebuie sa muncesti pentru a avea bani/haleala). Inca iti doresti un copil, poate chiar mai multi. Inca mai crezi ca-i un miracol, o minune si va fi tot ce va fi mai bun in viata ta, iar eu sunt ala anormal and shit. Inca mai crezi ca al tau va canta, nu va urla, iar cacatul lui va mirosi a roua de trandafiri si nu va pata, spre deosebire de al altora. Inca mai crezi ca, orice-ar fi, merita sacrificiul. Nu-ti pui nici o secunda problema ca poate fi in zadar. Ca poate sa-ti iasa un poponar din el. Sau un drogat. Sau sa-ti crape de leucemie sau de alte ciudate, daca nu ti-l calca o masina, sa ai motiv sa te spanzuri deprimat, ca de 20 de ani nu ai futut si tu o pizda de 120 de lire/ora, bucata de bucata, ca sa aiba el. Ei bine, as Illidan once said…

P.S Pentru fanii lui Illidan: ce pula mea de placa video e necesara pentru a rula la maxim in 1920*1080 la vreo 60fps+? Pe bune, nu din auzite. Da, asa ceva vreau sa-mi cumpar. Evident, din banii de scutece pentru Tudor. Oricum se caca pe ele…