Petrecerile corporatiste imi dau leucemie

Nu se-ntampla foarte des sa dau peste ceva mai penibil ca o petrecere de corporatisti.

La modu’ general, am reusit sa le evit. Am prins vreo 3 – cu tot cu asta de anul asta. Stiu, par multe, da’ frate, in vreo 13 ani de lucru, come on, eu zic ca-i o rata de succes (la evitat) acceptabila. La prima am ajuns doar pentru ca mi-a chitait in draci gagica. Dom’le, ca vreau sa mergem, ca pula mea (sfat sincer, nu futeti de la lucru, nu stiu daca s-a mai spus…). La a doua a trebuit sa ma duc, ca era chestie de job. Adica, aveau ceva chestii de IT pe-acolo si trebuia sa fiu pe-acolo in caz ca se futea ceva. In teorie, eram la party. In practica, eram la lucru, pula mea.

Asta a fost a treia.

Inainte de-a pica in depresie, totusi, hai sa va spun cum imi imaginez eu ca functioneaza mintea celui mai prost animal de pe planeta – adica haserista de la noi de la lucru care s-a ocupat de organizare. O sa va prezint chestia asta sub forma unui dialog intre o entitate imaginara (cum ar fi creierul ei) si ea.

Creierul corporatistei: fata, tu, vine treaba aia cu party-ul de Craciun, te-ai gandit pe unde sa-l pui?
Corporatista: O, sa-mi fut una, chiar asa, trebuie pus undeva departe. Ceva loc de-ala remote rau de tot. Sa nu ajungi decat in vreo 2-3 ore. Cel putin.

Creierul corporatistei: pai, nu merge pus atat de departe, cine o sa conduca 3 ore?
Corporatista: O, sa-mi fut doua, chiar asa, trebuie sa ma asigur ca-i undeva unde nu se poate parca. Prin Londra, de exemplu, ceva club celebru. Chestie de-aia unde nu poti arunca o masina nici batut.

Creierul corporatistei: dar pula mea, nu vor adormi oamenii 2-3 ore pe transportul in comun?
Corporatista: ai dreptate. hai sa-i tinem treji. stiu cum facem. ii punem sa schimbe vreo 3-4 mijloace de transport pentru a ajunge acolo. In felul asta, trebuie sa ramana treji. Plus ca iesim mai ieftin cu clubu’, ca daca-i transport in comun, toata lumea tre’ sa plece devreme, sa prinda metrou’ and shit.

Creierul corporatistei: aha…cu muzica, te-ai gandit?
Corporatista: bineinteles. Pai, o sa aducem ceva band de-asta trendy, sa ne cante ceva mirobolant. Da’ sa fie asa, ceva ce nu se danseaza. Adica sa stea lumea si sa se uite la ei ca la zoo.

Creierul corporatistei: pai, nu-i bai. Pot manca ceva in timpul ala.
Corporatista: Ete pula. Pai, nu-i ok. STIU CE FACEM. Nu punem mese si scaune. Cine pula mea o sa vrea sa manance-n picioare?

Creierul corporatistei: pai, sloboz, daca nu pot dansa si nu pot manca, iar de fumat nu se fumeaza in cladiri in UK ca-i ilegal, ce sloboz vor face?
Corporatista: Hen-henh. Pai, se vor distra, cum ce. Mai beau si ei ceva….

Creierul corporatistei: Hm, dar cu atatea sute de oameni, nu crezi c-o sa fie cam scumpa nota la alcool?
Corporatista: Pai, nu. Ca facem altceva. Le dam gratuit de baut niste chestii, cum ar fi bere si vin, ca doar asa se face de Craciun, daca-i party – si tocmai a adus varul Jamal niste vin din vina lui din Afghanistan, abia-l poate vinde la noi – si pentru restu’ tre’ sa plateasca la pret de club.

Creierul corporatistei: pai, si nu se va forma pe-acolo gramada ordonata, de cand o sa vrea Manowar sa-si cumpere o cafea, sa zicem, ca sa n-adoarma de la cat de epic e party-ul, n-o sa poata, ca-s 10 melteni flamanzi in fata lui care se bat pe gratuitati?
Corporatista: pai, nu. Ca ne asiguram noi ca nu se vinde cafea acolo. Doar cico de-ala pishvaser si bere si vin si alea. Ca doar nu-i la o sueta cu baietii, sa bea cafea. A venit acolo sa se distreze!

…si conversatia ar putea continua, da’ sper ca ati inteles cum functioneaza mintea unei maimute imbecile.

Ce-i mai nasol e ca mie mi s-a cam batut obrazu’ sa vin. Adica, la party-ul de anul trecut nu m-am dus, le-am zis ca prefer sa mor. La asta de anul asta, mi-a batut manageru’ meu ceva btw-uri, ca…tu vad ca nu prea iesi cu noi, asa, e o problema de integrare in echipa, ceva? Mmmmmmm…nu….mnu. Deci vii, nu? Mmmmmda….si-am venit.

Toate petrecerile corporatiste sunt la fel de imbecile pe toata planeta. La prima la care-am fost, se facuse asa, un fel de sir de imbecili, care se tineau de solduri si-o ardeau trendy. E MENIAITO, AI! sau cam asa ceva. M-am tavalit prin pizda Laurei de ras, asa ceva mai rar, era mai epic ca pe iarba.

La al doilea party era toata lumea scortoasa la costum si pula mea, era mai mult dineu decat party. Statea lumea la mese, se-mbata crunt si se pisau pe ei pe-acolo toti ratatii, da’ macar era cu mancare si fara muzica. Pentru mine, a fost ca un fel de cina la un hotel mai scump nitel. N-am mers atat de mult pentru o cina prea des, da’ na, asta e.

Asta, a treia, mi-a dat ceva boala sinistra, incurabila. Nu am fost atat de ingrozitor de plictisit in viata mea. Practic, nu puteau sa ma plictiseasca mai cumplit decat bagand niste cursuri de folosire windows 95 osr 2. Si poate nici atunci.

A fost genu’ de party de care eu m-as bucura la culme doar dupa vreo doua cuie sau pe pastile. Genu’ ala la care nu ai absolut nimic de facut. Adica, sigur, erau niste pizde single. Da’ nu prea vad ce treaba am eu cu ele, ca-s casatorit. Sigur, era niste muzica. Exact genul de muzica neinteresanta, care nu-i genul meu si n-a fost vreodata. Genu’ de muzica pentru hipsteri alb care asculta muzica de niggeri, asa. A fost ceva haleala, da’ mi-a ca pierit mie chefu’ de haleala cand am vazut ca scopul e s-o mananci in picioare. Si toata seara am vrut o cafea, dar nu aveau, asa c-am iesit din club, am lasat paharu’ de suc la intrare (ca nu, n-aveam voie sa ies cu paharul de suc afara, in pula mea, sa nu ranesc pe cineva cu cranberry juice, just in case) si am plecat cu Patrick pana peste drum la o cafenea pe unde-am cumparat doua flegme de cafele la 2 lire bucata. Ca deh, Londonistan, coaie.

Si-am ajuns inapoi si m-am uitat asa, sec, la cum incerca toata lumea sa para ca se distreaza. Si stiu ce credeti in pula mea. Credeti ca-s eu prea batran pentru petreceri si ca nu stiu sa ma distrez. Frate, e normal sa credeti una de-asta, da’ eu va zic ca nu-i asa. Pentru ca, pula mea, am fost si eu la petreceri si erau OK. Te-mbatai pulbere, ca nu trebuia sa stai la coada pentru ceva de baut. Luai in mortii ma-tii sticla aia de “vin de tara, adus de la Ata, frate” si sugeai tot herpesu’ mozolit pe margini de altii. Si era OK. Te drogai un pic si zaceai intr-un colt trei ore, in timp ce-ti curgea scuipatu’ din gura. Si era ceva black metal prin background si habar n-aveai unde esti si de ce, da’ te culcai cu o pizda si te trezeai cu alta, iar a doua zi plecai acasa in niste blugi mai stramti, ca pe-ai tai ii luase altu’ si pula mea, ii furai si tu pe-ai altuia, da’ nu prea erau oamenii pe masura ta. Uite, sa nu ziceti ca-s eu genu’ ala depresiv care nu stie sa se distreze, cam asa arata party-ul.

Ia uitati-va voi la toti oamenii astia, ce se mai distreaza! Nu ca mine, care-i filmez pentru a-mi bate pula de petrecerile pulii mele. Uitati cum merg de colo-colo ca niste coaie intr-o caldare. Uitati cum se chinuie ei sa para activi si de viata. Da’ nu prea, ca nu poti sa te-mbeti pula si s-o arzi pe pogo cu colegii si sefii, sloboz.

Daca taiam sonoru’, putea parea un meeting fara birouri. Ca exact asta a fost. Asa, un fel de intalnire de afaceri unde nu puteai vorbi si nu puteai sta jos. Erai cu colegii? Erai. Te distrai? Nu. Clar, intalnire de afaceri, pula mea. Un fel de sedinta ambulanta, doar ca mai placuta, ca nu se poate discuta, asa ca nu poate discuta nimeni de lucru. yoohoo, in morti pe ma-ta, ce de fun a mai fost, fute-mi-as un calcai in coaie.

Absolut fabulos a fost. Cel mai fabulos a fost c-am iesit cu Patrick la un fum, ca deja ne ucidea nivelul de distractie si afara ne-am trezit ca apar doua pizde care-l cunosteau pe-asta si da-i si bagate-n seama cu noi. Asa, cu japca. Mai mult cu el. Din fericire, cred ca am parut extrem de gay amandoi (ca eram probabil singurele persoane imbracate in mai mult de 10 lire de-acolo), asa c-au plecat. Thank fuck, ca as fi fost fortat sa-ncep sa-l mangai pe-asta pe cur si sa-i spun “iubita, mergem inapoi? sa nu racesti, pusi”. Pana atunci, da-i si sporovaie, da-i si zambeste. Ca ele-s de la billing. Mars in pula mea de sobolani hartogari, grase deprimate, vine-n sloboz craciunu’ si sunteti singure, asa c-ati casunat pe noi? Serios-serios?

M-au salutat vreo 4-5 pizde in trecere, zambarete si sloboz. Dupa care-au vazut-o pe Ondilol si le-a fugeat zambetul in pizda, cu ele cu tot. Da, pula mea. Pai, e frumos, ma Laivainule? In loc sa te duci sa futi de caritate toate distrusele din firma, tu esti la brat cu nevasta-ta? Urat. Alea.

N-am inteles nimic din party-ul ala, asa cum n-am inteles de ce mi-a rupt toata lumea pula a doua zi cu cat de tare a fost. Eu am vazut niste zombie care se-nvarteau aiurea pe-acolo, mergand in cerc prin incapere si sarind ocazional, sa vada lumea ca ei danseaza. N-AM NEVOIE DE CASTI, FRATE, EU SIMT MUZICA. Daca doreai ceva de haleala, erau vreo 3 optiuni, care mai de care mai penibila. Si toate implicau sa alergi dupa o cioara cu o tava imensa, sa apuci la repezeala ceva de pe tava si sa mananci in picioare. Nu zic, am reusit si acrobatia asta, da’ nu inteleg ce-a fost tare la faza asta. Daca asta-i tare, pai, haleala de la Sheriff’s, pizza pe bordura in fata la universitate-unirii pe-acolo…aia ce mai era? Epica? Macar acolo era mai liniste si parca suna mai bine claxoanele decat niggereala asta de mana a coispea.

Serios, nu cred ca exista animal mai prost decat vitele care “organieaza” asa ceva. As putea sa mananc balegar si m-as caca o chestie mai bine organizata dupa.

Altfel, nimic de zis, ar fi fost un party super tare despre care as fi discutat ani in sir. Daca as fi ajuns acolo gata troznit. Nu stiu, ceva pastile sau pula mea, sa vad la tot pasul dragoni verzi care canta si porcusori ninja care se bat intre ei cu lasere pe muzica de Enescu.

Era o vreme cand imi bateam joc de aia care se duceau la petreceri si-o ardeau pe telefon. Smartphone, alea, facebook, pula mea. Serios, cea mai distractiva chestie de la petrecerea aia a fost nexusu’ meu 5.

Serios, daca mi-as permite, le-as fute anual toata petrecerea. As astepta s-o anunte si s-o organizeze, apoi as anunta ca am inchiriat eu ceva site industrial de-ala parasit, falimentar, la vreun kilometru de firma. Asa, sa poata ajunge toata lumea. As anunta ca bagam acolo vreo 20 de boxe mari, droguri si curve cat incape. Ca bagam pe-un etaj dnb, pe-un etaj trance si-un etaj metale grele. Ca in curte va fi gratar, iar in cladire party si sex in grup. Si-ar ajunge la petrecerea oficiala de Craciun maxim vreo 5 directori care s-ar intretine intelectual toata seara, plangandu-si in pumni de cum si-au ratat viata.