Set sail for fail
Si inca un fail glorios.
Acum vreo trei saptamani – plus-minus – ma trezesc ca ma contacteaza un baiat. Ca-i interesat de mine pentru un job.
Bineinteles ca era alt securist infect, dar eu n-am prejudecati de-astea. Dorm foarte linistit indiferent pe cine bag la puscarie, pula mea. Si, vazand ca zice de Londra, i-am spus scurt ca eu nu mai locuiesc in Londra, c-am tirat-o de-acolo.
La care ala imi raspunde ca e OK, ca lucratul de-acasa e REQUIRED. Ba, nu allowed – required. I was like WTF.
Ma rog, imi cere ala numarul de telefon. OK, hai sa discutam. Si-mi explica, da, sediul lor e momentan in Londra, da’ in doua luni le expira leaseu’ si au hotarat ca mai bine angajeaza oameni care sa lucreze de-acasa, ca ei oricum sunt bazati in US, n-are sens sa se axeze pe Londra, mai bine asa cu working from home, ca abia pot recruta din toata tara, ca lor le convine. Aha. Interesant. Pai, OK. Hai sa discutam atunci.
Si-mi seteaza omu’ interviuri tehnice. Trei, nu unul. Vorba aia, am iesit din ele plin de sange. Si poate credeti ca-i fun sa aveti un interviu tehnic si boracu’ sa va zbiere prin camera pentru ca pantof si cartof. Dar nu e. Dar whatever, cu concentrarea la pamant, am trecut totusi de ele cu gratie si talent. Si ba, sa-mi fie cu iertare, da’ au fost muisme de-alea cu regexp si python si creativitate si pula-n pizda. Da’ cum am zis, am trecut de ele.
Drept urmare, am primit un mail de la idiot iarasi.
Gata cu interviurile tehnice. Inca un interviu, cu un pulete de soft skills (am mai zis, nu le am, dar le mimez perfect). Nici o problema, prin urmare.
Si gata, discutam cu baiatu’ ala. Si ala incantat, fericit, toate bune.
Dupa care imi fute un mail handicapatul de recrutor ieri. Ca vrea sa discutam despre interviul ala – ultimul. OK. I-am zis, suna tu cand vrei intre 9 si 23, ca-i OK. Si-a sunat mai devreme.
A inceput prost. “We love you but”. But…pe scurt, au facut ceva deal cu unii destul de mari, sa poata imparti cladirea cu ei, oarecum. Asa ca acum vor iarasi angajati care sa lucreze de la birou. Nu mai vor de-acasa. Dar daca as putea veni in Londra macar 3 zile pe saptamana, ar fi incantati si pula mea.
Da, sa-mi suga ma-ta pula. Uite acum-acum ma pun eu pe condus coispe ore zilnic ca sa-mi vezi tu muia. Ca si cum tastez altfel dintr-un birou decat de-acasa.
Ba, vorba aia, aveam oferta pe masa. Si bani ca lumea, #nojoke. Ca sa fiu sincer, chiar ma bucuram. Nu ca mi-ar pasa de jobul lor prea mult, da’ abia asteptam sa-i anunt pe-ai mei ca mi-a facut placere si hai sictir in pula mea de distrusi ramasi in urma cu tehnologia. Doar ca n-a fost sa fie nici de data asta. A fost inca un fail mizerabil. Al doilea cauzat de faptul c-am plecat din Londonistan, in pula mea.
Si sigur, as putea sa ma mut inapoi in Londra. Da’ la ce bun? Sa cumpar acolo o chestie de 500k? Sa dau practic diferenta de salariu pe diferenta la rata? Sa imi ia o ora sa ajung oriunde – in loc de 7 minute cum imi ia aici? Sa…ce?
Baga-mi-s-ar kilometri de pula-n ma-ta, draga Londra. Doar zic. Ca momentan, cu asta am ramas: cu jobul curent si cu zisul.
…mai asteptam. CSF, NCSF. Cand e sa n-ai noroc, dai de cuie si-n pizda.
Ma, nici nu pareau seriosi.
Seriosi sunt ei. Cel putin daca te uiti la cine-a bagat bani acolo.
Dar ce folos…
Eram inzolat internautic, i’m just gonna go play black desert. seems cheap
Dubios. Mie mi se pare foarte incoerent când unul insistă ca se cere să lucrezi de acasă, că și-așa nu are birou și nu are de gând să ia, pentru că orice motiv, după care pui doar biroul înapoi în schemă și i se pare inacceptabil să lucrezi de acasă. Pentru că, să le permită angajaților să muncească de acasă ( când ajungi la ideea de totul remote) presupune că sunt ei pregătiți pentru asta, managementul lor. Faptul că fac ei, sau nu, rost înapoi de o clădire nu ar avea, practic, ce să schimbe ca să influențeze puternic aspectul ăsta, odată ce au obținut un om. Știi ce zic?
Boss, cam greu de crezut ca astia si-au schimbat toata strategia in decurs de trei saptamani. Adica asa ceva chiar n-am mai vazut la firme, doar la alea care voiau sa te pescuiasca cu ceva tentant si apoi iti dadeau cu realitatea in cap. Intre remote work si on site work sunt ceva diferente radicale de abordare care o data ce te-ai setat pe ele e cam greu sa faci switch asa, ca ai gasit niste prieteni sa faci room sharing.
Doar zic.
Astia mizau pe schema cu zaharelul ca altfel nu se explica mizeria pe care a facut-o recruiterul ala.
Pai… asta stii si tu ca nu putea fi altfel. Personal cred ca ai luat decizia corecta sa pleci din inghesuiala. Nu de alta dar timpul pierdut e enorm daca stai si faci niste calcule/simulari simple. Probabil exista si alte avantaje acolo, in afara de salariu, dar pentru mine timpul are o pondere mare in decizia locului unde sa ma stabilesc. Evident, ponderea aia poate fi mai mica pentru altcineva, si problema angajatilor e rezolvata de companie.
In schimb, daca era sa lucrezi la un proiect cu mai multi, as zice ca a fi on-site e necesar, cel putin o perioada.
Nu e inacceptabil. Dar brusc de la 5/5 acasa, s-a transformat in 2/5 (zile) acasa.
Gen daca accept sa conduc coispe mile zilnic, jobul e al meu. Doar ca accepta pula.
Pula mea.
O lungiti mai rau ca o cerere in casatorie
da zi-mi si mie o chestie: daca tot spui ca la jobul actual cam stai si belesti pula toata ziua de ce sa-i anunti ca pa si pu-la revedere cand poti avea linistit 2 joburi de acasa simultan?
desi banuiala mea e ca spre asta tintesti, eu cel putin asa as face sa fiu in locul tau, mai ales ca ai planuri de a scapa de mortgage in 5 ani
am vazut pe unii facand asta DE LA BIROU mai aveau pe langa un laptop de pe care lucrau remote pentru cine stie pula cine, evident pontau acelasi timp dublu pe chestii diferite
E cam dificil sa faci asta legal aici. Iar eu nu prea am chef de facut “pe langa” lege chestii momentan. Sigur, ideal ar fi sa gasesc o chestie de-aia. Da’ e cam dificil sa gasesc una si sa le explic alora ca “lasa contractu’ boss…”.
Nu exista varianta cu venitul la birou o perioada (cateva luni) sa vada si ei ca esti om serios dupa care sa poti lucra full time de-acasa?
Coaie, in pula mea, ar fi doua ore de condus pana acolo (one way). Asta daca n-au biroul in vreo zona aglomerata, sa se faca 3 ore.
Nu ma duc in pula mea 4-6 ore de condus zilnic (ma rog, 3/5) ca sa “vada ei” ca-s om serios. Am trecut de varsta la care mai trebuie sa demonstrez eu, sunt la varsta la care trebuie sa-mi demonstreze altii mie.
De ce e ilegal? Adica nu ma gandesc la doua joburi cu titlu de angajat permanent. Da’ ce te opreste sa-ti faci Manowar Ltd. si al doilea job sa fie contractat?
Daca nici asa nu-i voie, gen clauze in contractul de munca cu angajatorul – am mai auzit de d-astea, atunci ce te opreste sa ai Ondilol Ltd. pe numele sotiei, prin care sa facturezi si sa prestezi asa?
Iar ltd, e o chestie asa, orientativa, ca firma cu care bagi pe langa job poti s-o deschizi si-n alta tara, c-o fi ungaria, c-o fi Romania, sau altceva, astea-s detalii.
Nu trebuie neaparat sa-ncalci legea. O ocolesti, asa, mai pe departe.
Zi-le ca accepti oferta daca lucrezi tot timpul de acasa si da-le timp de gandire. Spune-le ca actualul angajator accepta asta si ca n-ai probleme. Daca nu, ureaza-le mult succes in gasirea fraierului perfect.
Boss, negocierile-n directia aia le cam porti la vreun an de la angajare.
Personal cred ca daca ai avea cum si timp sa te duci la ei o perioada o sa vezi ca sunt si alte lucruri altfel, nu doar lucratul de acasa. Parerea mea 🙂
Cum zicea un sifilitic celebru, toate-s vechi si noua toate.
Nu inteleg motivul.
Increderea. Sau lipsa ei.
On topic: In Germania esti cam obligat sa anunti angajatorul daca ai de gand sa iti deschizi un Ltd.
@Orbu sari si tu cu articolul ala despre viata de contractor ? 🙂
Mi se pare un pic ciudat sa fii angajator si sa zici ca ” bai, nu am incredere sa te angajez pe contract, pe care as putea sa il sistez fara pierderi mari, daca nu imi convine cum te misti, deci hai sa iti fac un contract permanent, ca ma simt mai in siguranta asa.”
Da-n fine, te cred pe cuvant, presupun c-ai incercat pana acum.
Coaie, aia cu care discuti au primit instructiuni clare. Nu stau sa le discute cu tine.
Sigur, dupa ce lucrezi vreun an pe la ei, te stiu, au vazut ca-ti faci treaba etc, devin mult mai flexibili cu niste chestii.
Hai ca nu-i asa de greu de priceput. Cand am inceput, am intarziat vreo 8 minute intr-o zi, mi-a atras puletele meu de manager atentia ca baiiiiiaaaaiiiiii, ce faci tu aici?
La un an dupa, cand vazuse deja ca de-un an faceam munca a 3-5 oameni, se mira cand ma vedea la 9:30 in birou (la 9 incepea programul si primul lucru pe care-l faceam era sa ma duc sa-mi iau cafea si sa ies la fumat): “deja ti-ai baut cafeaua in juma’ de ora? Ai grija, sa nu-ti faca rau”.
Pula mea…
@Shipix. Sar, stai sa mai traiesc putin din viata asta, ca mai adun niste informatii de la alti cunoscuti, ca sa nu vorbesc doar despre mine, ca nu as vrea sa expun exceptii ca pe generalitati.
Si in Romania esti. Tuturor angajatorilor le-am spus ca am PFA/ SRL. Si cand nu aveam. Unii mi-au cerut si nume, lol. Chiar am insistat ca am, ca sa nu ma futa la cap cu mizerii gen “esti al nostru si numai al nostru”, ca pe mine nu m-a interesat vreodata cultura unei companii.
Eu n-am ganduri de pensionare, eu personal. Traitul, pentru mine a devenit ca un hobby gen. Ma joc, mai dau report la un bug, mai sortez un album, imi mai aduc aminte un vers. Imi mai aduc aminte ca am rufe de spalat, pula mea, eu nu am calendar sau gen. Chestii trebuie facute si chestii pot fi ignorate, gen.
Nu ma omor de fel cu birocratia, eu visez la o lume simpla.
Gen.
Sa nu te aud. Piei satana!