Succes; ce conteaza

Acum coispe milenii, s-au gandit niste ghertoi sa studieze oamenii de succes pentru a gasi common traits. Sa vada ce anume au in comun oamenii de succes pentru a identifica si stimula chestiile alea. Pentru a putea identifica viitorii oameni de succes and shit. Nu mai stiu exact care era studiul and shit, treaba asta se intampla prin facultate si-am uitat de-atunci.

Rezultatele, cica, au fost ca n-au gasit ei the holy grail sau ceva de genul ala, da’ au identificat coispe trasaturi – diferite, evident. Unii erau asa, altii pe dincolo – nu, nu veneau toti din fabrica de CEOs.

Mi-au facut unii si mie testul ala la un anumit moment. Stiind despre ce-i vorba, le-am dat exact ce-au cerut. Am iesit pe felie direct – genul de om cu ideation si restu’ mizeriilor. Aveam la top 5 niste chestii de ma puteau pune direct CEO. Se-ntelege ca le fakerisem pe toate ceva de speriat, da’ nu despre asta e postul asta.

Eu n-am facut vreun studiu pe tema asta. Ca nu-i genul meu. Cu atat mai putin unul d-ala la modu’ profi. Nici gand de asa ceva. Dar am facut un studiu de-ala pe bordura, la coltu’ strazii, cum ar veni. Si, privindu-i pe oamenii pe care-i consider eu “de succes” (intr-un mod sau altul), am vazut ca sunt ei foarte diferiti la niste capitole, dar toti au o chestie in comun. Chestia aia, la modul foarte-foarte simplificat, s-ar numi .. FOCUS.

Cam asta am vazut eu la toti. De dragul postului si pentru a explica treaba asta, sa consideram pentru un moment ca eu sunt un om de succes. Nu prea m-as considera eu unul, dar presupun c-am avut un oarecare succes in unele domenii. Repet, facem asta de dragul postului, ca mi-e greu sa va spun cum au gandit si cum au procedat ei.

Nu suntem toti teribil de inteligenti. Eu cel putin nu sunt. As spune ca-s pe la medie. In functie de cum privesti, chiar sub medie (pentru ca, sa fim seriosi, vorba unui cititor, eu sunt unu’ din aia care-ar pica glorios bacu’ la mate/fizica). Si totusi, conform statisticilor astora, sunt in top 1%. Sigur, plaja e destul de mare, ca-n top 1% intra si aia ca mine, da’ si aia care castiga de vreo 1000 de ori mai mult ca mine. Asta e, tot top 1% e. Si de ce-s eu in top 1%? Ce am eu in plus fata de aia care nu-s acolo? Ca-s oameni mult mai inteligenti ca mine care zac mult sub. Muuuult sub, nici n-aveti idee.

Pai, fix aia am: capacitatea aia. Focus. Nu-s vreun genial. Nu pot rezolva problemele intr-un mod d-ala care sa va lase cu gura cascata. Nu am solutii pentru chestii imposibile. Ce am, in schimb, e capacitatea de a-mi seta un goal, o tinta si de a ramane focused pe tinta aia. Imi fac un plan pentru a ajunge acolo, iau in calcul ce pot face si ce nu pot face, la ce-s bun si la ce nu (cand imi fac planul) si apoi il urmez. In jurul meu ploua cu sloboz, ninge cu grenade, nu ma intereseaza – eu imi vad tinta. Pe aia ma concentrez. Toate celelalte trec in plan secundar. Lumea vorbeste de Brexit? Grozav, ma duc ca am de urcat dealul ala pentru a ajunge la tinta. Rasismul si climate change sunt periculoase pentru societate? Minunat, faceti ceva pe tema asta, ca eu trebuie sa trec de muntele asta pentru a-mi atinge tinta. Nevasta e nemultumita de salariul ei? Foarte bine, imi pun castile pe urechi, ca trebuie sa ma uit la un clip care sa ma invete cum sa trec inot lacul ala care-i in drumul meu spre tinta. Exagerez un pic aici, ca-ncerc sa pastrez un echilibru, sa impac si capra si varza, dar prindeti ideea, cred.

De partea cealalta sunt ceilalti oameni. Cei care sunt distrasi de diverse treburi. Ar trebui sa invete, da’ e ceva la televizor. Ar trebui sa lucreze, dar a zis colegul nu stiu ce. Ar trebui sa doarma pentru a fi odihniti maine, dar matusa de-a doua a bunicii si-a fracturat soldul la 100 de metri de pula obstacole.

N-am inteligenta lui cutarescu. N-am diplomele lui xulescu. Nu am posibilitatile materiale ale lui pulescu. N-am mostenit averea lui ghertoiescu. Nimic din toate alea. Ce am, in schimb, e capacitatea de a-mi alege tinta, de a face un plan si de a ma concentra pe planul ala. Nu discutam de ceva grandios aici. N-o sa construiesc un nou Taj Mahal in Londra, ca efectiv n-avem nevoie de mai multi cioroi de nisip aici. Da’ pot sa-mi fac un plan complex format din planuri mai simple. Azi ma duc acolo. Maine ma duc dincolo. Poimaine dau examenul ala. Saptamana viitoare trag sa iau o marire de salariu. Luna viitoare incep sa-mi aduc hartoage pentru a aplica la rezidenta. Peste trei luni invat limba aia. Anul viitor aplic pentru cetatenie. In coispe luni cumpar o casa. In coispe milenii o platesc. Treburi de-astea simple, planuri pe care le au toti, da’ pe care nu prea se concentreaza toti.

Daca nu va simtiti prea de succes, incercati chestia asta. Incercati sa va ganditi la ce anume v-ar face pe voi sa va considerati de succes. Incercati sa faceti un plan pentru a ajunge acolo. Incercati sa-l spargeti pe bucati mai mici, ca unele treburi dureaza. Si-apoi concentrati-va pe bucatelele alea si treceti la background noise tot ce nu tine de planurile voastre. Incercati treaba asta o luna. Apoi sase luni. Apoi un an. Si intrebati-va in fiecare luna daca sunteti cu cativa pasi mai aproape de succes. Iar dupa un an vedeti daca tot aia e definitia succesului. Iar daca pe parcurs ceva nu merge, verificati-va definitiile. Ca sa clarific un pic fraza anterioara, poate credeti ca aveti un job bun. Da’ daca planificati sa avansati intr-un an (e cam jalnic telul ala, da’ nu conteaza parerea mea, ci tinta voastra) si intr-un an nu ati ajuns acolo, e cu adevarat un job bun? Nu, nu ma refer la joburi, ci la verificat definitiile. Chestie care se aplica la tot, de la joburi la femei si la ce mai vreti voi.

Cam atat am de spus pe tema asta. Nu am X,Y,Z. Nu m-am nascut cu X,Y,Z. Nu voi mosteni X,Y,Z. Tot ce am e capacitatea de a vedea X-ul si de a-l urmari si-n somn. Atat. Si, deocamdata, functioneaza.

Poate va ajuta si pe voi. Nu, nu sustin ca daca poti face asta o sa faci orice vrei tu in viata. Da’ in mod cert ajuta.

In rest, plm, faina viata; voi cititi asta, eu la examene…asa o fi si pe lumea cealalta?