Sunt un om sociabil

E tipul asta…

Eu si sotia lucram in aceeasi zona. Asa ca la pranz ne intalnim p-afara si haida la terasa. Si stam p-acolo la o cola sau la o cafea. Dupa o ora, hai inapoi pe plantatie – #familiatraditionala. Dar din cand in cand, sotia lucreaza de-acasa. Asa, cam o zi pe saptamana sau pula mea. Din cand in cand, are atata treaba incat n-are timp sa iasa o ora-n pauza de masa – #corporatistatraditionala. Si-atunci, daca nu e horror p-afara, ma duc singur la terasa aia.

Si intr-o zi, a aparut tipul asta. Stateam singur la o masa si nu erau mese. Asa c-a venit si m-a intrebat daca poate sa stea la masa mea. Sigur, de ce nu – eu sunt un om sociabil. Si nu i-am zis un cuvant – am zis in pula mea ca-s un om sociabil. Dar el e sociabil pe bune. Asa, cu strainii. Asa c-a inceput sa-mi toarne verzi si uscate. Statea pe-acolo cu paharul lui de vin si trancanea. Subiecte usoare, nimic interesant. OK.

Tipul asta e englez sadea. Are accentul ala de Essex. Are 54 de ani, cica, ochii albastri, o burta de om care-o duce bine – una pe care sacoul n-o ascunde suficient de bine – si o chelie adecvata. Zice ca-i jurnalist si castiga 110k/an – dar nu numai din jurnalism, ca nu se plateste chiar atat de bine jurnalismul. Lucreaza si pentru diverse organizatii care au nevoie de estimari si rapoarte si treburi de-astea. Pana la urma, informatia e valoroasa in ziua de azi, nu cred? Ba da, cred. L-am felicitat sincer pentru banii aia si i-am zis ca-l invidiez. M-a intrebat cu ce ma ocup eu. IT, i-am zis. Ah, da, IT. Voi, cei din IT, probabil ca mergeti in destul de multe tari, ca e cererea foarte mare, nu-i asa? Pariez c-ai vazut multe tari. Am vazut cateva.

Cam in fiecare zi am ars-o la terasa. Si n-a venit niciodata acolo cand eram cu sotia. Cum nu vine sotia pentru ca motive, cum apare si el. De nicaieri. Si hai salut, ce mai faci? Hai, pot sta cu tine la masa, ca nu mai e nimeni aici, am putea sa bem o cafea sau un pahar de vin impreuna. Ia te uita, m-am gandit eu initial – inainte de toate conversatiile alea – un poponar batran. Tot e bine, pula mea, face bine la self-esteem – daca printre femei n-o sa mai fiu prea popular intr-o buna zi, macar pe barbati ma pot baza – #solidaritate.

Si usor-usor, a renuntat la subiectele usoare. A-nceput cu de-alea mai moderate. Asa, usor controversate. Genul la care merge o dezbatere. Saracie, bogatie, socialism, capitalism. Si-o arde pe de-alea, asa – dar nu cine stie ce. Dar ce crezi despre. Cum vezi tu aia si ailalta. Oare lumea merge in directia corecta? Oare regatul merge in directia corecta?

Azi, la fel, imi scrie sotia ca are treaba, ca e-ngropata in tampenii, asa ca nu poate cobori. OK, cobor eu singur – e totusi August, ce dracu’. Acum, pula mea, August-August, da’ abia se oprise ploaia, sufla vantul dinspre Tamisa…nu era chiar de stat la terasa. Nu frig, da’ nici vreme de terasa. Dar hei, hanoracul de porc pe mine si haida, la terasa. 5 minute mai incolo, a aparut si el. M-am facut ca ma uit la telefon, ca nu-l vad. Dar, deloc socant, cu gluga pe muie si cu mecla-n jos, cu ochii-n telefon, m-a vazut el. Oh, salut, ce mai faci, nu ma asteptam sa te gasesc aici. Hai, nu ma fute. Nici eu nu ma asteptam sa ma gasesti aici. Pot sa stau la masa ta? Evident, ia un loc – ce dracu’, v-am zis ca-s foarte sociabil.

Din pacate, azi a terminat cu subiectele usoare. A trecut la politica. Filozofie – pe Tamisa, nu pe bordura, pula mea. Economie. Ce stii despre. Ce crezi despre. Cum crezi tu ca. Si, iti merge bine? Ce te motiveaza? Ura, prietene. Ura. A ras, cica-i tare gluma. Multumesc, o sa fiu aici toata saptamana.

Si-apoi a trecut la tara asta. Probabil o consider deja tara mea, daca-s aici de atata vreme, nu? Si hai cu paralele intre Churchill si guvernul actual. Ca doar noi, populatia, putem face diferenta si ce e bine pentru tara, ca guvernele vin si pleaca. Absolut. Am auzit de Churchill, nu? El a petrecut ani buni in alte tari, dar nu prea a invatat mare lucru – de pilda, in franceza stie sa intrebe unde e hotelul si sa ceara o bere, haha, de mine s-au prins limbile straine? Ii pot zice cum se zice in franceza X? Dar in germana Y? Si-am petrecut o ora foarte placuta, una in care eu i-am raspuns absolut sincer la toate intrebarile. Nu c-as fi avut nevoie, da’ ma amuza surprinderea de pe mecla oamenilor cand se asteapta la alte raspunsuri. In definitiv, nu-i nimic in neregula cu a-i ajuta pe oameni sa se descurce in alta tara, la o adica.

Pe urma mi-a zis ca la terasa asta lucreaza si romani. Ca-mi poate prezenta o romanca – lucreaza acolo, e prietena cu el. Si ce frumoase sunt romancele! Ehei, daca ar avea cu 20 de ani mai putin si el! I-am zis si eu in gluma ca acum 20 de ani mi s-ar fi parut si mie de nerefuzat asa o oferta. Da’ are dreptate. Acum e tarziu. Mult prea tarziu. Apoi m-a intrebat cat castig. I-am zis. Oho, zice el, nu e rau deloc, trebuie sa fie misto sa castigi atatia bani. Oarecum. Cum “oarecum”, nu e misto sa faci bani? Ah, ba da, dar nu mai am ce face cu ei acum. Abia ce ti-am spus in pula mea, e tarziu. Banii nu prea pot cumpara lucrurile importante. Cum asa? Pai, uite, zici ca-i frumoasa fata aia? Da, da, e foarte frumoasa, ar trebui s-o cunosti! Nu, n-ar trebui. Ar fi trebuit acum 20 de ani, cum zici si tu. Si ce sa vezi, nu pot cumpara ceva time machine cu banii acum, nu-i asa?

E haios sa urmaresti reactiile oamenilor uneori. M-a intrebat daca am prieteni apropiati. Eh, nu chiar atat de apropiati, ca-i in alta tara cimitirul ala. What? What?

Credeam c-a inteles. Dar nu intelesese, pentru ca a vrut sa reia discutia. Dar eu trebuia sa ma duc inapoi in birou, asa ca l-am intrebat daca-i bun vinul la terasa asta, ca el tot bea vin pe-aici. Ii place vinul in general? Cica da, bea vin din tinerete, ca el nu-i ca generatia noastra cu cafele si cola si de-astea, nu-i chiar modern, e mai de scoala veche si pe vremea lui se bea vin. Ia te uita, ce interesant; n-as fi zis. De ce-i interesant? Pentru ca bei atata vin, sau cel putin il cumperi, dar ai dintii foarte albi. Mai albi ca ai mei. Si eu nici macar nu beau alcool. Se vede treaba ca-i mai periculoasa cafeaua asta pe-aici pe la terasa. Poate-ar trebui sa trec si eu pe apa sau macar pe vin, nu?

Si cred c-acum a inteles, ca si-a platit vinul, mi-a urat o zi buna – ca trebuia sa ajunga undeva – si-a plecat. Lol, I’ll miss him. Pana la urma, e aproape intotdeauna mai placut sa nu-ti bei singur cola. Si… cine stie? Pe tipul asta am senzatia ca n-o sa-l mai vad. Dar nu cred ca-i cazul sa-mi fac griji c-o sa beau eu singur cola aia, ca eu cunosc mereu oameni noi. Pentru ca-s un om sociabil.