Viata la tara – part II

Ramasesem la etajul 3, parca.

Urmatoarea familie de la 3 era a administratorului. Tipul fusese pe vremuri administratoru’ blocului. Cred ca nu mai era de vreo coispe ani, da’ asa-i ramasese numele: administratorul. Si, daca puteai ignora faptul ca fura de stingea, era un tip chiar OK, cu o familie chiar OK. Omul ala avea o sotie si doua fete – O si D. Si astea erau singurele tipe din bloc care erau cat de cat normale. Daca stau sa ma gandesc, doar cu familia aia nu am avut vreun conflict. Niciodata. De nici un fel. Ii mentionez in trecere, cu astia chiar n-am povesti horror. L-am mai vazut recent, cand i-am mai vizitat pe-ai mei. Fetele lui s-au facut mari, s-au casatorit, au copii, iar el e un respectabil mosulica de-ala alcoolic si binevoitor, care bea o bere cu toata lumea. Pentru ca nu are absolut nimic altceva de facut. A crescut in comunism, a trait in comunism, a lucrat in comunism si acum e un pensionar democrat. Presupun ca daca poti ignora faptul ca-i un imbecil fara pereche, chiar e baiat de viata. Si cand zic ca-i un imbecil fara pereche, ma refer la faza cu ghena.

Eu n-am avut vreodata de-a face prea mult cu administrarea unui bloc. Cu ce discuta “locatarii” la “sedinte”. Dar am nimerit si eu o singura data la O sedinta. Una. Pe scari am dat de nevasta-sa. Ducea o oala mare cu ceva care-ar fi putut fi ciorba, nu prea stiu. O ducea la ghena. Si-am intrebat-o asa, civilizat, ce face cu aia. Pai, ma duc s-o arunc la ghena. Mancarea? La ghena? Dar e o idee buna? Si m-a privit asa, fix, in ochi: pai doar n-ai vrea s-o mancam. Mmmmmmnu neaparat…Si , cand sa ies din bloc, am fost tras in sedinta aia, ca sa vin si eu, sa-mi dau si eu cu parerea. Administratorul vorbea. Le explica tuturor ca trebuie sa aducem nu stiu ce firma pe care-o recomanda el pentru dezinsectie si sa dam nu stiu cat. Nu mai stiu despre ce suma era vorba. Dar era vorba, pe scurt, despre gandaci. Ca se umpluse blocul de gandaci. Si fiecare dadea vina pe celalalt. “Lasa ca am venit eu azi noapte tarziu acasa si-am vazut cum veneau gandacii de la tine vecine, de la tine!!!”. Si mai aveau aia nitel si se casapeau pe-acolo, dar i-a calmat administratorul. Nu era de la vecinul X. Nu era de la vecinul Y. Nu. Stia el mai bine de la ce era: era de la faptul ca UNII TOVARASI – tovarasi, nu domni!; era dupa revolutie – lasa usa de la ghena deschisa si vin gandacii pe ghena si ies de-acolo pentru ca-i usa deschisa. Si stiu ca nu ma consideram un tip prea inteligent de felul meu, dar asa, din ce-mi aminteam eu despre gandaci, nu prea-i oprea o usa inchisa. Si poate avea ceva de-a face si cu faptul ca nevestele unor alti tovarasi varsau oala cu mancare stricata la ghena. Poate. Nu-s expert in gandaci, doar zic.

Tot la etajul 3 locuia preoteasa. Asa-i zicea toata lumea. Preoteasa. Nu avea femeia vreo treaba cu biserica, dar sotul ei fusese preot inainte sa se duca dracului pe lumea cealalta. Si stiti cum e-n Romania: toti sunt misogini. E barbatul tau doctor? Tu esti “Doamna doctor”, desi esti menajera undeva. Asa si tanti asta. Ea era preoteasa. Preoteasa era o femeie cu frica lui Dumnezeu, in sensul ca bolovanea niste ochi spre tine de se caca si isten pe el de frica. Avea un fiu, iar ala avea si el un fiu. Nevasta-sa il parasise pentru un american si plecase-n America cu ala, iar el ramasese cumva cu copilul – Andrei. Si Andrei asta era genul ala tipic de roman mic si gras si nu prea stralucit. Si cum taica-su era ocupat cu diverse, Andrei statea la bunica-sa. Preoteasa il lua si-l ducea de colo-colo, la scoala, la cumparaturi, iesea cu el afara. Preoteasa parea ca isi iubeste nepotul. Ati observat chestia asta? Sunt tot felul de parinti, unii nu-si iubesc copiii, da’ in general bunicii se topesc dupa ei. Si cred ca asa era si preoteasa. Daca ignorai faptul ca era usor psihopata, parea chiar o bunica iubitoare.

Tin minte doua chestii legate de preoteasa e ca m-am dus la Andrei – pe vremea aia asa era, mergeai pe la vecini, se jucau impreuna copiii etc. Si a venit aia si m-a rugat sa-l iau pe Andrei cu mine pe-afara, sa ne jucam impreuna, ca restul lumii nu se joaca cu el si-i spun ca-i gras si el plange si… Si hai, de mila, de sila, l-am luat si pe-asta. Hai sa ne jucam. Si-am mers sa ne jucam. Si nu mai stiu ce pula mea faceam, cred ca tocmai construiam ceva din caramizi de-alea sparte, cand a venit preoteasa cu o nuia, agitand nuiaua de jurai ca are Parkinson. Bai, si se vedea femeia venind de la 100m, asa, cu nuiaua. Andrei deja era tot pisat pe el si plangea – nu glumesc – de cand a vazut-o. Eu nu stiam ce se intampla, da’ pisatul de pe pantalonii lui mi-a spus ca-i posibil sa nu fie neaparat un eveniment izolat. Si ajunge preoteasa la vreo 2 metri de noi si-ncepe: ti-am zis sa nu te mai joci cu golanii? Jap una peste pulpele goale (ca era vara, pantaloni scurti, alea). Si se formau dungi rosii pe pielea grasuta a lui Andrei, pisatul i se scurgea pe crac si plangea “iarta-ma, buni, iarta-ma, buni” si buni JAP inca una la cur “ce ti-am zis eu sa nu te prind cu golanii?”. Si ma uitam prostit in jur – eram doar eu acolo. Doar eu puteam fi “golanii”. Eu, ala care, la rugamintea ei, ii luasem nepotul la joaca. Si vreme de vreo 100m pana la bloc, asa, numai in nuiele JAP si dungi rosii si pisat a tinut-o preoteasa. V-am zis, era o femeie cu frica lui Dumnezeu.

A doua chestie de care-mi aduc aminte e aia cu casetofonul. Era dupa revolutie, si mergeam mai des la Andrei, ca-i luase taica-su ceva joc de-ala de pus pe televizor, o consola nu mai stiu de care. Era epica. N-aveam eu de-astea, normal. Eram sarac. Asa ca ma duceam cu mai mare dragul la el cand era de joaca. Dar deja eram destul de marisori amandoi – nu adolescenti, da’ nici mult nu mai aveam. Si ne puneam si ne jucam pe-acolo Contra si ce pula mea de jocuri mai erau in perioada aia.

Dar, cum am zis, deja ne apropiam de adolescenta. Nu stiu daca v-am povestit vreodata, dar eu mai aveam nitel si futeam inainte sa aflu ce-i pizda. Da, nu glumesc. Eram de-o prostie infioratoare. Pe la 12-13 ani, ma mai inghesuiau gagicile intr-un colt sa ma pupe, iar eu nu intelegeam ce mama dracului vor. Pe una am si pocnit-o, ca ma speriase. Eram ATAT de prost. Si nu eram deloc preocupat de gagici, in asa hal incat ai mei erau foarte-foarte ingrijorati c-as putea fi “din ala”. Nu eram “din ala”, evident, dar nici nu dadeam vreun semn c-as putea fi “din asta”. Andrei, in schimb, chit ca era mai mic decat mine, era foarte-foarte preocupat de gagici. Infofolit in grasimea lui, dorea sa-nvete sa danseze. Sa stie ce le place gagicilor. Sa faca si el chestiile alea. Sa le invite la dans. Sa faca, sa dreaga. Sa nu stiu ce. Si intr-o zi a aflat el ca D. si O. se omorau dupa Ace of Base. De la care stiau strict All that she wants si atat. Si a facut el rost de la un baiat de o copie a casetei. Asa se facea, cumparai o caseta goala, de-aia cu magneziu, te duceai la smecherul local (ala care nu avea casetofon, ci DUBLU RADIOCASETOFON RECORDER OMFG) si-ti tragea ala si tie caseta, in timp ce te privea scarbit ca tu nu aveai. Si de obicei ti-o dadea nederulata, asa ca daca aveai walkman, trebuia s-o derulezi cu creionul sau cu pixul. Dar sa lasam detaliile tehnice. Andrei facuse rost de caseta aia si le chemase pe O si pe D la el, sa asculte impreuna muzica la walkman. 2 pizde si-un tip si-un walkman. For real, nigger? Si tot isi pasau castile, sa mai asculte mizeriile alea. Si era foarte fun, Andrei se mai apropia de ele, le mai atingea accidental, se mai facea ca danseaza, chestii de-astea. Chestie care a mers de minune pana a venit buni preoteasa. Si chit c-avea asta 11-12 ani, s-a dus si-a luat nuiaua acolo, de fata cu alea si Andrei s-a pisat pe el instantaneu. La propriu. Si-a inceput. “Ce ti-am zis eu ca femeile-s curve? CE TI-AM ZIS? CE?” Si jap. Si jap. Si Andrei scheuna “iarta-ma buni” si buni JAP inca una – cu sete. Dupa care se mai intorcea spre mine, se uita urat la mine si JAP, inca una pe curul supradimensionat al nepotelului. Iar O si D se bagasera amandoua-n mine, speriate de moarte. Ce sa-i faci, femei, n-aveau experienta – spre deosebire de golani. Si buni troglodea o privire care anunta genocidul, ii mai futea una lui Andrei peste sale si-mi zicea “sa-ti iei nesimtitele alea si sa pleci. SA PLECI!”. Si dadeam sa plec, dar nu puteam, ca buni, cu nuiaua-n usa, bloca usa. Si nu parea rezonabila, daca ma-ntrebati pe mine. Si din casti behaiau trist muedezele “all that she wants”, iar preoteasa le acompania ca la biserica, spre refren, cu cate-un jap si-un nou jet de pisat.

Prietenia mea cu Andrei s-a terminat brusc, din cauza limbii engleze. Pe vremea cand mergeam eu la scoala, aveai cel putin doua limbi straine obligatorii – in generala. In cazul meu, erau engleza si germana. Si nu stiu cum se face – probabil de la jocuri – dar eu eram foarte bun la engleza. Iar Andrei, cum ziceam, devenise brusc pasionat de chestiile care le placeau gagicilor, doar ca el si engleza erau oarecum ca hipopotamul si saxofonul. Si intr-o zi ne jucam noi pe consola aia a lui si a aparut un fel de cutscene de-ala de 8 biti, in care era ceva text si Andrei m-a rugat sa-i spun “ce zice”. Si eu i-am tradus, normal, ca nu era vreo problema. Dar ne-a auzit buni. Si buni a venit cu nuiaua la mine si a vrut sa-mi futa una. De ce? Pentru ca vorbeam engleza – exact cum vorbea si curva de nora-sa care plecase-n America. Doar am impins-o, nu am pocnit-o sau ceva. Iar Andrei a inceput sa urle ca din gura de sarpe “A DAT IN BUNI, A DAT IN BUNI!”. Nu stiu cui ii spunea, ca eram doar noi trei in apartamentul preotesei, dar isi tinea capul in maini si-l legana a imbecil si repeta A DAT IN BUNI, A DAT IN BUNI. Si de-atunci m-am lins pe bot de jocuri la consola lui. N-am mai trecut pe la buni si cand ne intalneam pe-afara, raspundea la salut doar dupa ce se uita paranoic in jur, asa, ca un motan care se caca pe perna ta. Si atunci in soapta.

In cele din urma, s-a facut si Andrei mare. L-am vazut si cu o gagica. Era tot gras, tot nasol, dar avea o gagica si-o masina decenta. Iar acum vreo doi ani, cand treceam pe la ai mei, m-am intalnit la intrarea in bloc cu preoteasa. Inca traieste. Si mi-a zis scarbita ca-i e dor de Andrei, dar Andrei a plecat la curva aia de ma-sa si acum vorbeste si el engleza. Dupa care mi-a zambit fericita si-a spus “macar tu ai ramas aici, n-ai plecat intre straini”. Si a adaugat “si cat m-am chinuit cu el…”. Ce sa-i spun? Am dat din cap si m-am dus la treaba mea. Da. Macar eu am ramas acolo. Conteaza pe mine, buni.

S-o lasam pe buni si sa trecem la domnul B. Ce pot spune despre domnul B? Domnul B ar fi preferatul meu. As putea scrie intregi romane despre domnul B. Captain America Civil War e minciuna pe langa ce-a fost intre familia mea si familia domnului B. Domnul B a fost blestemat sa locuiasca fix sub noi si a avut copii dupa noi. Domnul B s-a bucurat de ragetele boracilor de deasupra ani in sir. Ii spunea mamei ca el ne-ar strange de gat in locul ei. Iar mama clatina de cap si nu-l baga in seama. De altfel, domnul B ne ura de moarte din cauza mamei, cred. Stiti, mama era inginera. Domnul B, in schimb, era la prima generatie la oras si era contopist. Domnul B era obisnuit sa fie RESPECTAT de catre cei din jur, pentru ca domnul B stampila hartii inutile si, cum lumea nu-ntelegea ce face el, se presupunea c-ar fi un intelectual si toti ar trebui sa plece ochii cand trece prin zona. Dar mama nu dadea doi bani pe el, pentru ca-l considera un idiot fara pereche. Si chiar era.

In cele din urma, domnul B a avut si el copii. O fata si-un baiat, ca toata lumea. Cu fata eram la scoala si la inot. O tipa OK. Semana cu maica-sa. Nu prea atragatoare, cam deloc amuzanta. Cred c-a ajuns dentista sau ceva. Domnul B in schimb era convins ca o sa-i stric copiii. Eu. Pe amandoi. Cu fi-su cred c-am schimbat 3 cuvinte toata viata. Nu glumesc. Cu fiica-sa, in schimb, mai vorbeam. Era de varsta mea, mergeam la scoala, la inot etc etc. Si cred ca a fost cam prima pizda pe care-am vazut-o (ori ea, ori C…nu mai stiu) Asa era pe vremea comunistilor. Mergeai la inot, ce-i aia vestiar, te schimbai unde apucai. Si normal, la comun, baieti, fete. In loc de un spatiu “intim”, se puneau parintii in fata ta, sa nu te vada restul cand iti puneai slipul si/sau sutienul. Dar hei, puteau acoperi si aia cateva unghiuri, nu chiar pe toate. Si normal c-am vazut-o goala pe fiica-sa de coispe ori. Asa era atunci. Iar domnul B a aflat si domnul B s-a ingrozit ca vreau sa-i fut fiica. Sincer sa fiu, eram prea prost sa stiu ce-i aia futut la vremea aia, dar asta nu conta pentru domnul B. Domnul B STIA ca vreau eu sa ma bag in familia lui cu de-a sila. Ca, nu-i asa, cine n-ar vrea sa se inrudeasca prin casatorie cu un contopist? Asa era la domnul B in sat, presupun: deveneai smecher reguland fetele alora care stiau sa citeasca. Si domnul B nu cred ca a inteles vreodata ca nu mai e la sat.

Cumva, domnul B nici cu tata nu a reusit sa se imprieteneasca. Poate-i si vina lu’ tata, nu zic nu. Poate 100%. Chestia e ca, asa cum am zis, tata nu-i genul de om caruia sa-i dai un task. Dar, din cand in cand, primea cate un task, cand n-avea mama chef de tot felul de tampenii. Asa a fost cand a ajuns prima data tata la sedinta. Tata a crescut in Bucuresti, dar a crescut la casa, nu la bloc. Si niciodata nu s-a putut adapta la viata la bloc. Niciodata nu a inteles-o. Nu c-ar fi de mirare, nici eu n-o inteleg. Si tata a ajuns la sedinta aia si dormea pe el, ca era obosit, de la lucru. Tata lucra cu masini, cu ulei de motor, cu benzina. Tata lucra cu mainile. Nu e un intelectual fin. Si tata era obosit mort, iar la sedinta, doamna B si doamna T de la etajul 8 faceau un zgomot infernal. Se certau pe cine schimba un bec. Erau becuri pe holurile etajelor si, din cand in cand, se mai stricau sau erau sparte de-un crestin. Asa ca trebuiau schimbate. Era in perioada inflatiei galopante. Crestea intretinerea de la o luna la alta, dar salariile nu prea tineau pasul. Si era panica la orice fel de cheltuiala extra. Iar doamna B si doamna T spumegau si racneau ca din gura de sarpe ca becurile trebuie schimbate, ca lor le e frica sa mai urce pe scari, ca e intuneric, daca-s violate? Iar doamnele nu se intelegeau nicicum prin racnetele lor cum sa faca cu becul. Tata era obosit si dorea doar sa doarma, iar doamnele rageau ca la abator. Asa ca tata, dornic sa se termine mai rapid chestia asta, a propus sa schimbe el becul. Se duce el si cumpara becul si-l schimba, ca sa rezolvam si asta. Dar nu le-a convenit doamnelor. Nu mai stiu de ce nu le-a convenit, dar doreau ele sa fie schimbate becurile de nu stiu ce firme rivale. Asa c-au racnit in continuare. Iar tata s-a ridicat calm si, cu ochii injectati, le-a spus “tie-ti dau o muie, iar tie-ti dau o muie cu ochii inchisi, ca esti hada, fa”. Si-a plecat. Si-n urma lui au continuat multa vreme racnetele, dar el se culcase deja si-l durea fix in pula de supararea doamnei B si a domnului B.

Lasandu-l un pic la o parte pe tata, domnul B avea ce-avea cu mine. Ma vazuse fumand pe balcon intr-o zi cu o gagica. Aveam toti balcoane inchise deja. Ce nu vazuse domnul B era ca si fiul lui fuma tot pe balcon. Dar, daca eu fumam relaxat, ca stiau ai mei ca mai fumez din cand in cand, pai, V, fiul domnului B, fuma pe ascuns. L-ar fi macelarit domnul B daca ar fi aflat. Si domnul B venea regulat la tata sa-i spuna ca eu fumez si-i arunc lui chistoace in balcon. Era efectiv imposibil sa faci asa ceva – pentru ca balconul lui era inchis, sub noi, dar in diagonala. Poate doar cu vreun uragan ceva sa fi nimerit – dar nici atunci, doar daca trecea chistocul prin geam. Stiam povestea cu chistocul, c-o vazusem cu ochii mei. Venise domnul B mai devreme intr-o zi acasa, cand V fuma pe balcon. Iar V, panicat, a aruncat cat colo tigara, si-a dat cu deodorant in gura – nu glumesc – si a trantit usa balconului si-a intrat in casa. Probabil c-a uitat de chistoc si, confruntat de nebun, imi imaginez c-a dat vina pe mine cumva. Iar tata l-a dus pe domnul B la noi pe balcon, i-a aratat ca-i un imbecil fara pereche si ca n-ai cum sa arunci un chistoc. La modul ala, i-a intins scrumiera, “ia ba si arunca, daca nimeresti, eu iti dau atat”. Dar domnul B a protestat si-a plecat scarbit. Nu eram doar eu un ticalos – era si tata la fel! Ma acoperea! Incerca sa-l prosteasca! Pe el – pe un contopist! Asa ceva…?

Dar domnul B era rezistent. Domnul B a supravietuit celor aproximativ 300 de inundatii pe care i le-am facut cadou, direct sau indirect. Cand nu uitam apa deschisa noi, se futea vreo conducta, iar domnul B avea un noroc deosebit la capitolul asta. Cum zugravea, cum treceau 2-3 zile si primea cadou pereti crapati si niste zoaie de bonton. Iar domnul B spumega si spumega si spumega. Ca uite ce-i facem! Ca i-o facem special, ca ne ofticam ca el e contopist!

Nu vreau s-o lungesc prea mult cu domnul B. O sa povestesc doar doua intamplari cu domnul B. Prima e cu ultima inundatie de care s-a plans. Intr-o zi, era mama bolnava. Nu mai stiu ce-avea, vreo gripa sau alta mizerie de-aia comuna. Asa ca nu s-a dus la lucru. Tata, in schimb, s-a dus. La el, mort, copt, trebuia sa fii acolo. Asa ca tata si-a facut civilizat un dus de dimineata si a plecat. Evident c-a uitat sa inchida apa, evident ca mama dormea dusa, evident ca i-am facut domnului B in casa piscina ca fiica-sii in pizda. Si bineinteles ca domnul B a venit urland la noi la usa. La noi era doar mama acasa, bolnava. S-a tarat cu greu din pat, cu ochii rosii, aratand ca vai de ea, crezand ca-i tata si si-a uitat cheia sau ceva. Dar la usa era domnul B. Domnul B care, vazand-o asa, a luat-o direct la “betivanco! betivanilor!”. Si da-i cu injuraturi si treburi. Ca-l inundasem. Iar maica-mii i s-a facut si mai rau si i-a spus ca ii pare rau, ca o sa-l trimita pe tata sa discute cu el si sa se inteleaga. Ca asa era, la mica intelegere. Dar domnul B, nimic, da-i cu injuraturile inainte.

Cumva, fix dupa ce-a plecat ala, am venit eu in vizita. Si-am gasit-o pe mama suparata foc, mai-mai ca dadea in plans. Bine, ea era suparata pe tata, ca uite, iar a lasat aia deschisa, nu stiu unde-i e capul, doamne fereste etc etc, dar uite ce mi-a facut marlanul ala de sub noi, nu-i e rusine (spre cinstea ei, mama nu vorbea urat, nu injura, nu nimic si cred ca nici nu stia cum vorbea tata cu aia din bloc; sa zicem ca “pula” era folosita pe post de semn de punctuatie). Ce sa-i faci. Le-am platit datoriile la intretinere si plm, ca de-aia venisem in vizita si am zis sa fac o cafea, sa fumam o tigara. Dar n-aveau de nici unele, asa c-am zis sa cobor sa cumpar eu. Era frumoasa viata pe dolari furati. Si m-am urcat in lift, ca hai dupa tigari. La parter, insa, astepta sa intre in lift domnul B. Si am zambit ca un cotoi inecat in peste si-am ramas in lift. Poate domnul B ar fi trebuit sa inteleaga, dar nu a inteles. Presupun ca stampilatul hartoagelor anihileaza in timp instinctul de conservare. Asa ca domnul B a intrat in lift morocanos, a inchis usa, a pufnit dispretuitor spre mine si-a apasat butonul. Dupa care am deschis usa intre etaje si l-am batut de l-am uscat. Nu vreau sa ma laud sau ceva, dar estimez ca i-am dublat greutatea prin adaugarea de cucuie si vanatai in ziua aia. Asa, la modul “daca aveai ceva cu mine *jap, zbang* trebuia sa discuti cu *jap* mine *zbang* Cu mama *jap* discuti doar cu saru’ mana idiotule *zbang, zduf, bum, cap in lift*). Sa zicem doar ca 10 minute mai incolo, ca mai mult nu cred c-am petrecut cu el, domnul B era in lumea viselor. Daca Duhul Sfant rezolva problemele in biserica, nesfantul lui fiu tinea cont de cele sfinte.

Cand a venit tata acasa, eu consideram conflictul rezolvat. Si poate ar fi ramas incheiat, daca mama s-ar fi putut abtine. Dar nu s-a abtinut si i-a facut morala lu’ tata. Uite ce-ai facut. UITE. Iar tata, care se ia la omor parte-n parte si cu Belzebut si injura tot, femei, copii, barbati, se face mic-mic in fata lu’ mama cand ii reproseaza ceva. Asa ne-a crescut si pe noi, ca ba, daca-ti zice unul ceva, injuri, dai cu pumnul, treaba ta, da’ daca zice ma-ta ceva, ciocul mic, ca ea e aia desteapta din casa. Pe mama o iubea si-o respecta, asa ca nu putea zice nimic. Isi baga capul intre umeri si asculta spasit si da, asa e, imi pare rau. Dar…pana la urma, se adunau spumele-n el, ca na, nu e chiar genul de om caruia sa-i faci morala. Si, plin de spume, a iesit din apartament si s-a dus direct la domnul B. Si cand a deschis domnul B, cu muia tumefiata, a zbierat la tata “nu ti-e rusine cu fi-tu? Ah?” . Si nu stiu exact ce-avea de gand tata cand s-a dus la el, poate sa-l injure sau ceva. Da’ cert e ca a pocnit ceva-n el cand l-a luat domnul B cu rusinea si l-a luat la bataie si el. Csf, ncsf.

A doua chestie cu domnul B a fost cu cainele si cu somajul. Cand am venit eu in Romania in 2011, am locuit in apartamentul alor mei. Ei nu mai locuiau in Bucuresti. Asa ca acolo am stat eu, somer glorios, cu Ondilol. Si ca doi someri faliti, ce sa facem? Mai jucam un heroes, mai mergea la o plimbare, dar in mare ne-o trageam cu ragete si mobila mutata din loc si alte alea. Nu-mi era jena. Nu c-as fi fost taran, da’ locuiam intre tarani oricum. N-avea de cine sa-mi fie jena vreun pic.

Fiica domnului B, A, deja se mutase. Era si ea logodita sau casatorita sau pula mea, ceva pe-acolo, nu stiu si nu conteaza. Inainte de-a pleca de-acasa, ii cumparase taica-su dupa multe lacrimi si insistente, o jigodie de-aia cu blana. Cel mai penibil caine din istorie. A avusese grija de caine, normal, ca-i placea, dar pe urma se mutase si cainele ramasese la domnul B. Si de-atunci domnul B putea fi vazut regulat plimband jivina aia ordinara la 5 dimineata. Cand eu veneam fumat cui sau nitel ametit, la 5 dimineata, era si el cu jigodia pe-afara. C-asa-i cu javra – la ore mici trebuie sa le scoti “la baie”. Si domnul B asta facea. Dar domnului B nu-i placeau cainii si nu dadea doua flegme pe ei. Nu era o ocupatie demna de-un contopist, nu. Asa ca domnul B mai pleca cate 2-3 zile “la copii” si lasa cainele inchis in casa, singur. Nu stiu ce s-a intamplat cu sotia domnului B. Habar nu am si nu-mi pasa, dar n-am mai vazut-o. Iar jivina domnului B scheuna si latra toata noaptea. De foame? De sete? De panica? Nu stiu. Ce stiu e ca-mi strica orice chef de futut si orice somn. Si la un anumit moment, facuse Ondilol o ciorba de-aia de prin Ardeal, nu mai stiu de care, dar era atat de oribila incat nu ar fi putut fi hraniti nici klingonienii cu ea. Si, din una-n alta, se stricase, ca eu in mod cert nu ma atingeam de ea. Si cum zacea oala aia de ciorba acolo si jivina haulea la 2-3 noaptea, am rezolvat doua probleme. Am luat oala aia de ciorba, lipa-lipa pe scari si i-am varsat-o domnului B pe usa. Asa, frumos, imputit, stilat. Dupa care m-am dus sa ma culc, ce pula mea.

Peste cateva zile eram pe strada cu Ondilol si ne-am intalnit cu domnul B…care dorea sa discute cu mine. Curajos om. Trecusera totusi multi ani…Si domnul B m-a intrebat daca stiu ce s-a intamplat la usa lui. Ondilol a luat-o repede inainte, ca nu se putea abtine sa nu rada. Iar eu, cu o mecla serioasa, i-am spus ca habar n-am. Ce s-a intamplat, i-au spart casa sau ceva? NU! CIORBA! Ce ciorba? CIORBA! Nu stiu, domnule, noi am fost plecat si nu prea am idee ce s-a intamplat si cine v-a furat ciorba. Dar n-aveati un caine, n-a latrat cand au venit hotii? Domnul B a dat scarbit din mana si-a plecat. Ce pretentii putea avea un contopist de la un plebeu ca mine? Nu pricepusem nici problema cu ciorba…

Daca le etajul 4 erau oamenii normali, la etajul 5 erau specialii.

Familia D era o familie de mai mare dragul. Se vedea pe ei ca nu existau prezervative pe vremea lui Ceasca si nici doamna nu era prea reusita cand venea vorba de un banal oral/anal. Nu de alta, da’ aveau un baiat si vreo 3-4 fete. Chiar nu le mai stiu numarul. Intr-o zi, ne-am trezit in urlete. Vuia tot blocul. Domnul D – un tip OK, chiar foarte OK – daduse coltul. Ceva cu inima. La vreo 40 si ceva de ani. Iar doamna D – casnica – ramasese cu 4-5 copii si plangea de se cutremura betonul armat. Era dupa revolutie. Doamna D nu mai era mama-eroina, iar statului nu prea-i pasa de faptul c-a facut 4-5 copii. Asa ca doamna D a pornit o afacere cu carti. Nu stiu de unde le cumpara, dar le lua ieftin si le vindea la o taraba in piata. Fetele mari o ajutau cu caratul si despachetatul cartilor. De cateva ori am ajutat-o si eu sa le care-n bloc. I le aducea o Dacie de-aia Papuc si abia-abia taraia mormanul de carti legate cu o sfoara. Imi era mila de ea. Era una din putinele persoane din bloc care stiau sa raspunda la buna-ziua. Uneori ma si intreba ce mai fac. Ce mai fac ai mei. Conversatie de pierdut vremea, dar la mine-n bloc, asta era mare lucru.

Fata cea mare (cred) era Adriana. O tipa inalta, subtirica, draguta. N-am fost prea surprins de faptul ca s-a casatorit urgent si-a plecat cu tipul ei – si ala parea cat se poate de OK. Au ramas in urma Oana, Alexandru si Florina. Oana cica era curva la Inter – suta de parai pe noapte cand 100 de dolari erau bani buni. Si, ce sa zic, arata poate chiar de doua sute. Oana era cu ceva ani buni mai mare ca mine si m-am intalnit de doua ori cu ea dupa ce-am ajuns homeless. Prima data a fost la bac. Am dat bacul in aceeasi sala cu ea. Pentru ca Oana se lasase de scoala – prostitutia aducea mai multi bani. Ne-am vazut la bac, am fumat o tigara cu ea, era jenata de situatie – pula mea, in afara de-un tip de vreo 50 de ani, era cea mai batrana din sala. Arata in continuare bine. Hai, nu de doua sute de parai, da’ macar de vreo 160, acolo. Si-a luat bacul si, vreo 3-4 ani mai tarziu, m-am intalnit cu ea la job. Eu la IT, ea la vanzari-marketing. Ce-i drept, sunt sigur ca domnii clienti erau atenti suta la suta la ce spunea decolteul ei cand prezenta produsul.

In schimb, sora-sa, Flori, n-avusese prea mult noroc. La piele semana cu taica-su. Jurai ca-i tiganca. Intunecata. Era un pic cam masiva pentru o fata – nu grasa, doar … masiva. Asa, lata-n umeri si-n solduri, desi n-avea grasime pe ea. Stiu ca n-avea ca am vazut-o pe trei sferturi goala cand era fututa de un nene in spatele patiseriei. Toate fetele se saturasera de carat carti, dar daca Adriana fusese inalta, subtirica si draguta, daca Oana era genul ala de frumusete mignona, Flori era urata cu crengi si mai multe nu. Buze mari, dar nu va ganditi la ceva porn. Ganditi-va la genul ala de buze mari care se revarsa in afara, de ti-e teama sa te nu ia vantul cand vorbeste. Sprancene groase si stufoase. Tenul intunecat. Parul cret, dar nu ceva frumos, ci cret de-ala ars, cum vedeti la gospodinele care-au adormit la permanent. La 20 de ani, era de-a dreptul hidoasa. Si, daca Oana se futea la Inter pe dolari, ei bine, Flori se futea in patiserie. Umbla vorba ca pe pateuri. Nu prea stiu daca era asa sau nu, presupun ca tot pe bani, dar sume mai … romanesti un pic, asa. In cele din urma, Flori a venit acasa gravida. Se futuse cu un tigan de prin cartier si tiganul o lasase gravida. Dupa ce i-a umflat maica-sa botul, Flori a plecat plangand si tipand din bloc, cu burta la gura, la tiganul ei. Si de-atunci n-am mai vazut-o.

Cat despre Alexandru, se-nvartea cu tiganii si cocalarii aia pe care i-a snopit arabul de care povesteam in prima parte. Tot ce-mi amintesc despre el e ca l-a pagubit pe Bob de cateva perechi de pumni. Bob era…Bob si toata lumea stia ca are fitilul scurt. Toata lumea, mai putin Alexandru, care traia cu impresia ca derp, nimeni nu sta-n fata lui, ca el umbla cu cocalarii. Asa ca Alexandru a behait ceva nepotrivit spre mine intr-o zi, cand tocmai veneam acasa cu Bob sa-i dau niste jocuri. Iar Bob nu era vreun geniu. Traducea cu pumnul si intreba cu tibia. M-am chinuit sa-l scot din mainile lui Bob, dar…cum am zis, Bob era Bob. Era mai bine sa nu te bagi cand avea niste neintelegeri si cerea lamuriri. Si-n ziua de azi ar cotonogi plin de ura oamenii daca ar mai trai. Habar n-am ce s-a intamplat cu Alexandru si nici nu ma intereseaza. Mi-a zis tata ca “acum e baiat cuminte”, orice-o fi insemnand asta. N-am fost prea curios.

Si iar a venit o escalare si iar trebuie sa las asta pe altadata. Pana atunci, never forget: Estu’ Salbatic, anii ’90