Viata la tara – part IV – nimic amuzant

Nu stiu daca n-am apucat atunci sa mai public asta sau ce pula mea, da’ in fine, sa trecem la etajul 7.

La etajul 7 incepe cu domnul A. Nu era familia A, era domnul A – domnul A si javra lui, mai precis. Domnu’ A era un tiganos si purta de pe vremea lu’ Ceausescu un cercel in ureche. Tot ce stiam despre el era ca era un turnator. Foarte rar vorbea cu cineva, dar de ascultat, asculta tot timpul ce spuneau ceilalti.

Am aflat ca era turnator intamplator. V-am zis ca tata fura pe vremea lu’ Ceao. De la lucru, crestineste, ca orice cetatean respectabil. Avea el o logica, Ceausescu m-a furat, il fur si eu pe el. Si pac, nu duceam lipsa de mai nimic din cauza asta.

Treaba e ca faza asta cu furtul nu mergea chiar asa, pe fata. Adica, se mai fura si pe fata, nu te controla nimeni in buzunare cand plecai, da’ tata nu era genul de lacheson care sa fure cu buzunarul. Nu, el fura cu portbagajul, ce pula mea facem aici? Prin urmare, in mijlocu’ noptii te trezeai ca apare si tata in cea mai rapanoasa Dacie din istorie, descarcand strategic portbagajul si carand in casa ca un domn.

Eh, intr-o noapte de-asta, l-a vazut si domnul A de la geam – nu stiu ce vedere de soim avea si ala, da’ l-a ginit pe tata si l-a turnat de-a dreptul exemplar. Chestia e ca daca tata n-avea chef de politica si partid si plm, unchiul meu era la extrema opusa, o ardea p-acolo cu aia prin CC, stiti voi. Asa ca a ajuns sesizarea tovarasului A unde trebuie, de unde a ajuns la unchiul meu alcoolic si afemeiat, care l-a sunat pe tata sa-l futa-n gura, ca nu-i e rusine sa fure asa, ca daca avea nevoie, ordona el sa-i vina un camion cu tot ce trebuie, il face de ras. Gen “ce frate esti tu de furi ca un amator, bulangiule, ma faci de ras”. Si-n fine, sesizarea tovarasului A s-a dus pe pula si i s-a pus aluia-n vedere ca nu e cazul cu tovarasul tata, sa-l ignore.

Tata e si genul ala de om care nu poate rabda de-astea, cum adica sa-l torni, esti muist. Da’ n-a facut nimic atunci, ca era un om cuminte. Cumva, insa, p-atunci, cu revolutia, l-au gasit aia pe tovarasu’ A injunghiat in ghena, unde iesea lumea sa arunce brazii. Se vedea treaba ca il casapisera teroristii, se stia ca aia omoara oamenii nevinovati. Si-a ramas in urma domnului A doar javra lui, haulind, pana cand au luat-o hingherii si presupun ca i-au facut felul.

Usa-n usa cu domnul A statea ce mai ramasese din familia V.

Zic “ce mai ramasese” pentru ca pula mea, tatal disparuse. Ramasesera doar femeia si baiatul, ca ala plecase furios.

Ala, tatal, lucra la ceva chestie de-aia cu “foc continuu”, genul ala de job unde trebuie sa fii pe plantatie si de Craciun si de Revelion, fara scuze.

Asa fusese si ala chemat la lucru in perioada aia de sarbatori prin 86 sau pula mea si, normal, se dusese. Da’ s-a intamplat ce plm s-a intamplat la ei acolo si-a fost trimis acasa, ca gata, e ok, nu mai e nevoie sa stati aici. Nu am detalii pe tema. Ideea e ca a ajuns asta acasa si, nici una, nici alta, a gasit-o pe nevasta-sa infipta in cariciul altui tovaras.

Pai, doamna V era o femeie frumusica, umbla vorba ca era chiar frumoasa foc pe vremea aia (nu-mi amintesc), dar era de la tara, iar asta o luase si-o adusese la oras. Si na, familie-familie, tovarasi-tovarasi, da’ chestia e ca nu vrei o nevasta virgina, in principiu, pentru ca asa-s femeile – sar pe urma inevitabil si-n alta pula. Sa vada cum e. Asa si asta – sarea in efectiv orice pula cand era fraierul ei plecat pe plantatie. Da’ in rest, era femeie de casa, asa cum a aflat tot cartierul la incidentul cu pricina, pentru ca domnul V a iesit de Craciun-Revelion atunci la balcon, a inceput sa urle ca nevasta-sa e o curva, sa vina s-o futa cine vrea – si pac, mai arunca ceva. Arunca oale cu sarmale. Arunca vase de-alea de cristal. Arunca cozonac. Toate alea traditionale de sarbatori zburau in ordine de la balcon, fara nici o jena, de l-a injurat tata, ca i-a picat niste tocanita de ceva pe masina si abia o spalase si-a facut spume la gura ca “e mai curva ca ma-ta, baaaa, ca daca urc acum la tine, intai te iau pe tine-n cardan futu-ti pamatufu’ si anafura ma-tii sa-ti fut de prost, ca abia spalasem masina, da-ti-as muie cum i-a dat vecinul X lu’ nevasta-ta”. In fine.

Cu fi-su eram oarecum prieten si mi-a zis el pe urma ca de fapt nu-i adevarat, ca ma-sa nu era curva, ca toata scena aia fusese aranjata de ma-sa si de taica-su, ca nu-i lasa partidu’ sa divorteze altfel. Iar eu, prost fiind, l-am crezut, ca pula mea, doar nu m-ar pacali, da’ pe urma am inceput sa am dubii. Am inceput sa am dubii cand a inceput si el sa-si schimbe tatii de imprumut asa, lunar. Gen azi era “tati” domnul profesor. Maine era “tati” un functionar de prin Minister. Poimaine era “tati” domnul politist. Si tot asa, avea asta mai multi tati decat tot cartierul. Bine, ca i-a si priit, ce-a facut ma-sa cu curul n-au facut altele cu decenii de munca – ca asta a ajuns instantaneu dupa liceu in ceva post d-ala bine uns, de la stat, a facut p-acolo si facultatea si-acum il mai vad la stiri din an in paste, ca-i un d-ala care nu se schimba cu guvernul. Stiti voi. Concluzia e ca sunt naspa curvele, in afara de cazul in care-ti aranjeaza viata mai ca lumea, asa.

Langa ei locuia familia presedintelui. Nu, nu vorbim de Ceao, vorbim de unu’ care fusese intr-o vreme presedintele asociatiei de locatari. Nu stiu ce pula mea era cu el, ca sa fiu sincer, ca omu’ nu m-a deranjat niciodata cu nimic pe mine, dar l-a deranjat pe tata. Si a aflat tata ca ala are probleme cu inima, asa ca-l invita la bauta de fiecare data cand il vedea – si ala, fiind cam calic, venea. Turna tata bautura-n ala ca-n butoi, fara nici o jena, planuind sa-l omoare in felul asta, dar nu i-a mers, pentru ca in cele din urma presedintele n-a murit de inima, ci de ciroza, ceea ce l-a infuriat cumplit pe tata, care irosise o gramada de alcool pe el – si nu stia ce-i ciroza.

In locul presedintelui au ramas doar fata lui si ginerele lui. Astia se mutasera acolo inca de pe vremea cand era presedintele viu. Ginerele parea baiat bun, nu prea stiu mare lucru de el, ca nu m-a deranjat cu nimic niciodata, ba chiar a intrat intr-o zi in biserica si le-a cerut alora sa-i dea mingea (sarita peste gard), ca mie mi-era jena sa intru acolo, ca ma stiau aia din cauza lu’ tata. Fiica-sa, insa, era d-aia cu dunga rosie pe buletin, nebuna vero. Am urcat intr-o zi in lift cu ea si m-a apucat brusc, m-a strans in brate si cu ochii injectati m-a intrebat “auzi?”. Eu, surprins “da, aud, nu-s surd”. “DAR AUZI?”. “Da, aud”. “DAR AUZI?” “Da, aud”. Si tot asa, pana am ajuns la etajul meu, unde nu ma lasa sa cobor din lift, pentru ca “ai grija, ii auzi si tu!”. Ii auzeam si eu. Nu stiu concret pe cine si despre ce era vorba, ca era o situatie de-aia unde daca i-as fi zis ca-i nebuna mi-ar fi raspuns cu “Esti gelos ca vocile m-au ales pe mine”, presupun.

Am gasit-o intr-o zi pravalita peste usa liftului. La mine era liftul cu beculete de-alea care-ti indicau etajul la care e liftul si intr-o zi vad ca nu merge liftul, iar maica-mea ma trimisese sa-l ajut pe tata sa aduca niste fieratanii din masina – n-aveam chef sa urc pe scari cu ele. Hai sa vad unde e. Si vad liftul oprit la 7, ca era beculetul aprins acolo. Hmm. Urc eu pana la 7, acolo era deschisa usa liftului si, intre usa aia grea, metalica si usile interioare, era ea, simpatica. Usile alea interioare erau inchise, le puteai trage usor pentru a le deschide, dar ea nu s-a gandit la asta; in loc de asta, batea cu pumnii-n ele tipand LASATI-MA, LASATI-MA! si-si umpluse mainile de sange, ca erau din ceva metalic si porcariile alea, iar ea isi ranise mainile intr-un hal fara de hal. Iar eu am incercat s-o trag de-acolo, sa se calmeze, ca-i deschid eu usile, dar atunci a aparut un idiot – dracu’ stie cine era si ala – si mi-a carpit doua perechi de palme de-am vazut stele verzi, dupa care m-a pus la pamant, ca el cheama politia, ca uite ce i-am facut fetei – si o arata si aia era plina de sange pe maini. Si norocul meu a fost ca a urcat tata, nervos ca nu mai vin dracului sa-l ajut, imi bat joc de el de-l las sa astepte si l-a luat pe nenea ala la omor, ca daca are o problema cu mine, sa vina sa-i spuna lui, nu sa dea el in mine, ca nu-i copilul lui, iar ala era confuz si vanat deja la muie si-ncerca sa-i explice, iar tata-l altoia cu Cristian. Cunoscuse tata un chinez, ii facuse un serviciu chinezului, iar chinezul, drept multumire, pe langa bani ii daduse si un nunchak(u), i-a zis cum se numeste, dar tata n-a inteles, l-a intrebat pe-un coleg, iar ala i-a zis ca-nseamna in romana “Cristian”. Si tata il avea pe Cristian in masina mereu, intru crestinarea necredinciosilor ca dobitocul care sarise in spinarea mea.

La etajul 8 incepea gloriosul dezastru.

Acolo, de-nceput, statea familia N, de la Nemesis.

Tata – #bucurestean – avea boala pe tarani oricum, da’ pe-astia avea de coispe ori mai multa boala decat pe taranii obisnuiti.

Domnul N avea bani. Avea bani pentru ca luase o taranca – si mama tarancii planta si vindea grupa mare rosii, chiar si pe vremea lu’ Ceasca. Avusese bani sa le dea astora sa-si ia direct apartament, nu asa, cu C.A.R, ca plebea.

Asa ca domnu’ N era foarte mandru de asta si tata nu-l suporta – din cauza asta si din alte cateva cauze. Domnul N avea si el o fata si-un baiat si din cauza acestei dubioase rivalitati dintre tata si domnul N, picam tot timpul la mijloc. Asta – domnul N adica – ne “prindea” pe noi pe-afara si ne zicea te miri ce mizerii, ne jignea, ne pula mea. Pai normal ca si tata proceda la fel, ca nu era mai prost sau, ma rog, poate era, depinde de cum privesti.

Treaba asta a luat amploare dupa revolutie. Domnu’ N avea bani, asa c-a facut rost rapid de-un certificat de revolutionar, desi nici gand sa fi fost el vreo secunda legat de revolutia pizdii in vreun fel. Prin urmare, avea si niste scutiri de impozite si nu stiu mai ce, asa ca si-a deschis un chiosc si a inceput sa vanda treburi si-a facut SI MAI MULTI bani. Nu c-ar fi avut nevoie, era chiar relativ bogat pentru vremea aia, da’ de ce sa nu faca mai multi, right? Iar chestia asta il enerva pe tata.

In fine, se tot certau ei pe diverse cacaturi – efectiv isi cautau si-si gaseau motiv de scandal daca n-aveau deja – si pana la urma, singura treaba la care putea tata sa-l sece era cu familia. Ala nu-l scotea din “ba, saracule” pe tata, iar tata nu ezita sa-i spuna ca n-a vazut asa femeie cu curu’ mare si lasat ca doamna N si ca aia-s cei mai urati si mai chiori (amandoi erau ochelaristi) copii pe care i-a vazut vreodata, ca el si-ar pune streangu’ de gat daca ar avea copii asa sau nevasta de-aia. Crapa fierea-n domnul N cand auzea de-astea si-ncepea si el cu alte si alte jigniri, da’ pe partea cu familia nu prea mergea, ca n-avea material.

Iar tata, fiind tata, cand a vazut intr-o zi ca vine fiica aluia adusa acasa de unu’ cu o masina mai smechera, a inceput sa comenteze cu voce tare, sa-l auda tot cartierul ca ia uite, iar are curva asta clienti – si ala care-o adusese s-a facut rosu-verde la fata si-a plecat cu demaraj de-acolo si fara alte chestii, iar aia, fiica domnului N, a fugit plangand in casa. Treaba asta n-a functionat in avantajul meu, intrucat mergeam intr-o zi linistit pe strada cand m-am trezit cu un pumn in gura de la N Jr, ca “asta-i pentru tac-tu” si imi daduse borsul pe botnita si n-am apucat sa-l intreb “si de ce nu il carpesti pe el, idiotule”, da’ era mai mare N Jr ca mine, ca eu am fost destul de mic de inaltime o buna perioada. Insa imbecilul nu s-a multumit cu atat – in alta seara, cand veneam acasa, m-am trezit ca brusc sar vreo 5 pe mine si coaieeee, am luat o bataie in seara aia de mai mare dragul, de-aia de-ti vine s-o inramezi, nu asa. Chestia e ca mi-au dat-o ei mie ca lumea, de m-au umplut de vanatai, da’ printre pumnii incasati l-am auzit si p-asta, pe N Jr. N-o sa mint, chiar am luat-o serios in seara aia de nu m-am vazut – pumni, picioare, toate alea; nasol, pe scurt – da’ nu i-am ramas nici eu dator.

Asa se face ca la ceva timp dupa asta, nu se stie ce s-a intamplat, da’ domnu’ N Jr a fost atacat si el de un grup de “caratisti” si nu se stie cum i-a dat-o Bob^H^H^Hun necunoscut, da’ de-atunci a ramas N Jr retardat. La modu’ legit retardat, nu asa, pula mea, ca in continuu mergea pe strada si clatina din cap ca un indian la interviul tehnic si daca-l intrebai cat fac 2+2, raspunsul lui era “verde”. Si cica pana atunci fusese premiant ochelaristul, jelea taica-su peste tot, ca uite ce nenorocire s-a intamplat, ca pula mea – si mai hater a devenit domnul N de-atunci, atat de hater incat intr-o noapte a pogorat Duhul Sfant peste el si i-a incendiat apartamentul pe care-l cumparase-n bloc de s-a dus pulii de suflet, cu tot cu marfa din el, pentru chiosc. Si-a lasat domnul N o foaie d-aia A4 scrisa de mana, in cel mai agramat mod posibil, cu “futuvan gura de saraci care sunteti ofticatilor ca eu am apartament si butic”, dar treaba asta cred ca a suparat si ceva sfinti pe undeva, ca pe urma i-a ars iarasi apartamentul si-o masina, da’ de pomana, c-o avea cu CASCO si pula mea.

Iar domnu’ N a ramas cu fierea crapata-n si el mai multe nu si chiar si cand am mai trecut prin Romulania dupa 2012, tot mai incerca sa ma mai jigneasca in vreun fel sau altul, iar eu il intrebam nevinovat clatinand din cap isteric ce-i mai fac copiii, ca mi-e dor de ei, nu i-am mai vazut – ca N Jr si-acum clatina din cap a retardat, iar fiica-sa a murit cu ceva curvalau de-al ei care mergea cu 130 la ora pe serpentine, sa fie cool si na, plm. Iar domnu’ N a inceput sa planga si sa behaie ceva cu ochii spre cer si pula mea, iar eu i-am ragait in muie si m-am prefacut ca nu stiu nimic despre situatie si l-am intrebat daca acum au copii – ca pe retardat nu-l fute nici dracu’, iar panaramei nu stiu daca i-au mai gasit uteru’ prin prapastie si pula mea.

S-a prins si el dupa cateva minute ca-mi bat pula de el si-a schimbat foaia, a dat-o pe “EU AM BANI, BANI GREI” si am stins tigara, l-am privit fix in ochi si i-am zis ca-i foarte bine, sa stranga, sa aiba ce sa lase nepotilor si-am plecat urmarit de blestemele lui.

Nu mai stiu cum se numea familia asta de care zic, aia care stateau tot la 8. Era el, un munte de alcoolic si ea, un alt munte de femeie – si aia tot alcoolica, da’ genu’ de-o gaseai beata pula dormind in ghena, nu asa. Si-aveau doi copii, un baiat si-un fata, ca toata lumea. Pe fata stiu c-o chema Luminita, pe baiat dracu’ mai stie cum, ca-mi bag pula-n specia lui. O sa-i zic familia X pentru ca efectiv nu-mi amintesc cum plm se numeau.

N-am mare lucru de zis despre ei si-n nici un caz ceva amuzant.

Luminita era cu mine la scoala, era ceva mai mare, da’ vreo 6 ani am mers la aceeasi scoala, ca na, toti copiii din bloc mergeau acolo si plecam in haita. Si-a mers bine, cica era o fata silitoare si pula mea, dar n-a avut noroc, pentru ca domnul X a venit intr-o seara beat acasa si, din una-n alta, a confundat-o pe Luminita cu maica-sa, asa ca i-a dat niste pula mai de doamne-ajuta. Iar Luminita, de unde era o premianta (plm, toti eram premianti, plus-minus) cu doi ani mai mare ca mine, era inca in clasa a VIII-a cand am terminat eu generala, pentru ca tot ramanea repetenta si nu mai invata nimic si capatase privirea aia de caine haituit, iar in cele din urma s-a aruncat civilizat de la etaj si aia a fost, i s-a stins luminita de tot, ca de la etajul 8 la parter era ceva drum, cum ar veni. Au adunat-o aia cu aspiratorul de pe gard, ca picase fix pe gardul ala care separata gradina blocului de asfalt.

Cat despre fra-su, dupa perioada aia a intrat in ceva gasca din cartier, d-aia care spargeau masinile sa fure din ele si a fost unul din prostii aia prinsi de garda – serios, ce imbecil trebuie sa fii pentru a ajunge sa te prinda garda la de-astea, in plm, ca eu puteam cauta juma’ de ora un gabor in cartier fara sa gasesc unul. Dar asta a reusit sa “gaseasca” unul fix cand fura si-a ajuns la puscarie si aia-i tot ce stiu despre el, ca daca o mai fi iesit viu de-acolo, n-a revenit in cartier. Asa ca plm.

Si stia tot blocul de fazele astea, nu era ceva nou, da’ n-a facut nimeni nimic, evident, ca plm, ce sa faci? Nu e ca si cand puteai tu sa depui plangere in numele ei, necum sa dovedesti ceva, daca era.

Cam atat cu blocul. Nimic amuzant, da’ am zis ca merita asa, un fel de epilog. Sa fie pe-aici. Si-l pun aici in loc de forum pentru ca-s restu’ partilor deja publicate aici.

Prima parte
A doua parte
A treia parte

Daca ai chef sa-mi dai o cafea, o poti face aici

8 Responses to “Viata la tara – part IV – nimic amuzant”

  1. Alexandru says:

    Viata la bloc naste … monstri.

  2. schipix says:

    Hai să fie primit. Știam eu că trebuie să vină și un epilog cândva.

  3. Manowar says:

    Viata la bloc naste … monstri.

    Confirm, lol.

    Hai să fie primit. Știam eu că trebuie să vină și un epilog cândva.

    Traiam cu impresia ca l-am scris deja de ani de zile. Cred c-am uitat.

  4. Alexandru says:

    Pe cand alte articole 🙂 ?

    Macar unul pe saptamana, asa de aducere aminte, a vechilor vremuri … sa nu uitam ca a fost la un moment dat cel mai bine vazut site/blog din Romanika.

  5. Manowar says:

    Boss, scriu rar pe-aici. De fapt, peste tot. Foarte-foarte rar. Cam toata lumea a trecut pe forum.

  6. schipix says:

    M-am tot gândit, unde anume pe forum să postez asta, dar nu-mi venea în cap decât “Viața la țară”
    https://youtu.be/c48zG-P-EYo

  7. Alexandru says:

    Daca vreodata de ce tara asta e asa cum e (adica de kkt), ganditi-va doar la traiul infect de la blocuri (adica printre locatari romulani).
    Chiar nu ai cum sa fii no.1 ca si tara, sa scoti pe banda rulanta savanti, ingineri de exceptie etc, daca tu nu poti asigura un minim de decenta si securitate pentru traiul fiintei umane.
    Probabil ca neneaNicu s-a gandit numai si numai la reduceri de costuri si eficientizari fiscale atunci cand a decis sa construiasca aglomerarile astea urbane. Nici prin gand nu i-a trecut ca asta va fi motivul pentru care natia asta batuta de soarta nu va avea nici un viitor.
    Vorba aia…unde dai si unde crapa.

  8. Manowar says:

    Nu cred ca de la blocuri a fost problema. Desi n-ajuta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *