Waiting to die. Cifre periculoase. Sarakii theory

Mereu incepe din avion. O data. O singura data as vrea sa fie un zbor cu oameni ca mine. Sa ne intelegem, nu o zic asa, pufnind pe nas ca un intelectual ratat aflat la primu’ interviu televizat, cand se chinuie sa faca impresie buna, de om superior. Nu, zic asa…de chestii d-alea basic. You know, oameni ca mine. Oameni care sunt albi. Oameni care se uita pe bilet si se aseaza pe locul lor. Oameni care si-au adus pasaportul. Oameni care ocupa spatiul de bagaje alocat locului lor. Oameni care nu aplauda la aterizare si care nu merg 20 de randuri mai incolo sa discute cu tovarasu’ lor juma’ de zbor blocand drumul spre toaleta. Oameni care nu merg la toaleta in avion. Asa, de scarba, de coada/inghesuiala, stii? Oameni care nu baga-n ei doi porci inainte de zbor, ca poate nu se vor simti bine in zbor. You know, oameni ca mine.

Dar e o cursa low-cost. Cel mai apropiat aeroport de Taranoaia are doar o cursa spre Romulania. Sa ma bucur ca mai exista si asta. Ca dupa ce-au deportat o caruta de cocalari romulani, au disparut din curse, asa, fara misto. Daca inainte erau 4 curse – toate low-cost – acum e una singura. Ca plm, nu mai are cine sa zboare. Ciori-ciori, da’ au zburat deja.

Asa ca incepe. Ea e o cioara mai alba. Adica, sa nu ne intelegem gresit, e fara dubiu o cioara imputita. N-o vezi noaptea, dar daca ai vedere buna si-ai papat morcovi cand erai mic, o poti vedea seara. Pana pe la 7, gen.

Are trei boraci dupa ea:

– o tarfa care se taraste pe copitele ei, pe la vreo 3 ani, banuiesc. Schiloada, tiganca basita si ea
– un puradel, tot tigan basit si ala, ar putea avea vreo 3 ani si el, da’ nu stiu ce sa zic, nu par gemeni
– o cioara vero de vreo 8-10 ani si vreo 80-100 kg in viu. Fara misto. Discutam de nivel Somalia la culoare. Aia clar e borac de nigger.

Prima zdreanta, aia de vreo trei ani, se opreste tacticos pe coridor si intra pe fiecare rand, catarandu-se cu copitele alea imputite de cioara si mai imputita pe scaune. Taratura de ma-sa se tot opreste – pe culoar, normal, la imbarcare. Vino incoace pulameanume. Nu stiu cum o cheama p-aia, nici nu inteleg. Si zbiara asa, cu raget d-ala de cioara care-a terminat de supt TOATA pula de pe Matasari si-a trecut la Armeneasca: treci fa incoa!

Cu ei se afla si domnul. Arata exact cum te-ai astepta sa arate unul care are doi copii tigani si e incornorat cu un copil de nigger: adica e o jigodie de tigan pipernicit si persecutat de balabusta lui, cu o mecla de-aia de prost congenital – discutam de sindromul alcoolic fetal pe un fond de cioara imputita, avorton.

Ma duc la locul meu linistit. Sotia si boracu’ sunt mai incolo. Am o sotie foarte interesanta. “Iubi, hai la un restaurant unde o sa dam 150 de lire pe 30 de grame de mancare mediocra, pare o afacere buna – si tre’ sa conduci doar 3 ore pana acolo, dar macar nu au parcare!”. E prima cu ideea asta. Daca in schimb e vorba de “ia in pula mea 3 locuri unul langa altul”, atunci e un “nu!” hotarat. Pentru ca aia e – ati ghicit! – “teapa de romulani”. Csf ncsf. Drept urmare, stam separat. Apreciez – serios.

Si, in fine, ma pun eu pe randul ala. Si-ncepe futerea. Pai ca hai sa stam aici. Si, I shit you not, simt cum mi se face rau. Pentru ca ati ghicit – nu, nu-i vorba de faptul ca pute; normal ca pute, e o cioara infecta – e vorba de faptul ca-i CLAR la punctul asta ca nu acolo au locurile. Si urmeaza ce stiti ca urmeaza. Ca stai sa vezi si sa nu crezi, ca ei au copii, ca nu pot sta separat de copii, pentru ca plang aia mici, ca pula mea – si, in fine, dupa vreo 15 minute de negocieri si bulangeli, IN SFARSIT, dupa ce s-au lamurit ca nu-i minte curva cu microfon si ca e chiar plin zborul si nu pot sa gaseasca un rand intreg liber, sa stea si ei impreuna, se decid: balabusta cu puradeii aia jegosi o sa stea pe locul ei, pe randu’ 10. Avortonul cu Maria – for real, pe niggerita lor o cheama Maria – vor sta pe randul lor – 30. I shit you not, s-au gandit ca “hai ba, ne punem oriunde, ca nu ia lumea bilete, gasim un rand liber cu 5 scaune pentru noi, n-are cum sa nu fie”. Maria pare sa aiba niscai probleme cu romana, asa ca avortonul se stropseste la ea din mers “MARIA! COME, FA!”

Zborul e la fel de mizerabil cum e de fiecare data. Aceleasi “anunturi”, aceleasi cersetorii la microfon, aceleasi scaune jegoase si rigide in care-ti rupi curul mai ceva ca-n carasul tatalui biologic al Mariei. Nici nu merita discutat, ca pot scrie carti intregi (plural) pe tema. Ma intreb asa, ce pula mea o sa faca Maria in Romulania. Probabil o sa fie vedeta. Viitoarea Cabral. Da’ chiar, ce bulan pe omul ala. Sa te nasti in Romulania. Suna a blestem, da’ e smecherie si valoare. Oriunde altundeva – de pilda in Tenerife – ar fi vandut ochelari fake pe plaja. In Romulania, hai la TV, ca esti exotic, pula mea. O mai fi la TV? Oare si Maria tot acolo se duce? Va avea nevoie de-un scaun special, ca la sub 10 ani estimez ca are mai multe kilograme decat o fi avand Cabral, plm.

Am luat o carte. Am uitat cartile acasa, mi-am cumparat una din aeroport – nu mai fac. Am dat 15 lire. Nu zic, si-a facut treaba, mi-a dat ceva de facut tot zborul, pana am terminat-o, dar sa ma pis pe Jeffrey Archer – for real – ca a scris cartea aia si de fapt pare sa fie parte din ceva serie, ca se termina neterminata, asa, in coada de peste. La iesire, am gasit o domnisoara care se chinuie sa vanda tigari si alcool si pula-n pizda, i-am oferit cartea. A luat-o, privind cam suspicioasa, da’ s-a lamurit ca nu-i cer numaru’ de telefon sau alte vrajeli si, in fine, am scapat de ea. Macar are ce pune pe foc daca s-o fi scumpit si-aici gazul, cine stie.

Uberistu’ conduce relaxat. Cred si eu. Se uita la un spectacol, nu stiu concret ce e. E un fel de show cu “sa va arat faze funny, dragi telespectatori”. Serios vorbesc. Daca-n UK imi baga astia puncte, amenzi, imi iau permisul, imi iau pula-n botnita daca ma prind cu mana pe telefon la volan, asta legit se uita la televizor la volan. Stiu ca nu ma credeti. E OK, o sa pun niste poze, pentru ca 6/8 uberisti cu care am mers asta au in masina: tableta pe care urmaresc filme si emisiuni. La volan, da. In trafic, da. Da, ma, ati citit bine. Ma intreaba nevasta-mea, chinuindu-se sa-i puna centura lu’ fi-miu, care nu-i obisnuit cu masini de lux din Bucuresti, respectiv Dacia Logan: “tu nu-ti pui centura?”. “Cumva, nu cred ca centura mea e problema”. Nevasta-mea isi da ochii peste cap.

Da’ in fine, ajungem la ai mei. A inchiriat nevasta-mea un apartament, da’ intai sa-l lasam pe borac la ai mei. Ca cinci zile pe ceas mi-a numarat cat mai e pana merge la bunica-sa, sa-l caute-n coarne. Ca daddy, 5 more days. 4 more days. 3 more days. Na, du-te la bunica-ta si scuteste-ne, ca n-o sa-ti ducem lipsa.

In fine.

Ajungem la apartament. E unul dintr-un bloc nou – sau relativ nou, ca nu era aici pe vremuri. Interesant. La ai mei in continuare pute blocul traditional a ghena. La asta nu – au ghena la subsol, undeva, idk. Asta-i partea buna. Partea proasta e ca dai drumu’ la apa calda si te duci la fumat, ca n-are rost sa astepti acolo 6 minute, e pierdere de vreme.

Macar proprietarul a facut un efort – efortul de-a gasi cea mai incomoda mobila. Stau pe scaun la masa – ca undeva trebuia sa pun laptopul – ca in avion. Cam la fel de comod, adica. Pe de alta parte, are o tehnologie epica. A aprins nevasta-mea televizorul – nu stiu de ce, ea si tata nu se simt bine daca nu merge un televizor troglodit in background. Teapa, e in Romulania, la TV e cancer si ebola. Da sa-l stinga nervoasa. Si, sa-mi dau pula pe razatoare daca glumesc, nu merge stins. Pentru ca-i descarcata bateria. Apesi butonul de power si apare pe TV ca telecomanda are bateria cam moarta, incarc-o. Serios – ajunge semnalul de “stinge-te, ba” la televizor impreuna cu informatia ca “mai am 5% baterie” si televizorul refuza sa se stinga pentru ca nu-i incarcata telecomanda. Ba, serios vorbesc, ramai prost. Apasa nevasta-mea crizata pe telecomanda, televizorul o anunta in continuare ca-i bateria descarcata si sta linistit aprins. Bazd meg si astea, in fine, ii intind usb-c-ul de la telefon, baga telecomanda, apasa butonul – gata, se stinge televizorul. Scoate cablul, pune telecomanda pe mobila nervoasa, mai mult o tranteste si ghici ce – de la cadere e apasat iar butonul de power si porneste iar televizorul. Si iar nu merge stins. O litanie bozgoreasca de curva aia nespalata de ma-ta care…imi agreseaza timpanul. Asta e. Ii intind iar cablul usb-c. Ofteaza, il baga, stinge televizorul si aseaza cu grija telecomanda cu butoanele-n sus pe mobila. Cu o grija d-aia pe care-o ai fata de bibeloul ala nepretuit de la bunica.

Aerul e poluat si mizerabil. Simti cum inspiri sida. Si praf si jeg, dar sida. De altfel, mi se si plange fi-miu ca p-aici nu poate respira, ca-l doare gatul, ca. Il privesc cu dispret. Weakling. Se uita mirat la mine. Nevasta-mea il asigura ca tati glumeste. Ii explic iar. Tii minte cand ti-am zis de Republica, cum conditiile dure cresc oameni rezistenti si puternici si. Daaaa! Si uite, vezi aici conditiile dure? Da! Eh, intelegi? DA, zice el, aici au crescut oameni puternici. Nu, tati, aici au crescut retardati. That’s not a nice word, zice el. Ma doare-n pula, ii explic eu ca un lord – am trecut granita, aici nu tre’ sa fiu nice, pot sa-i zic oricui ca-i retardat, n-are unde sa ma reclame. Clipeste mirat.

Stam pe-o terasa.

La 3 minute, nino-nino. Trec ambulantele. Fi-miu nu prea intelege. “E multa lume bolnava, daddy?”. “Nu, fiule, cel mai probabil au murit deja”. “Cum asa?”. “De la aer”. Incearca sa-si tina respiratia. Nevasta-mea se uita urat la mine. Tati glumeste. Aaaa….respira linistit. Tuseste. Hehe.

Urmatorul uberist e cult, dar sarac. Si lucreaza pe naspa. Sa explic.

Cheama nevasta-mea un Uber. Apare mecla unuia de vreo 35-40 de ani, chel, Florin. Are un cap lunguiet, efectiv primu’ lucru care-mi vine in mine e dickhead. Chiar arata ca o pula cu ochi – niste ochi blajini, dar usor mirati. Aia apare in aplicatie. Pare un dobitoc fara pereche. In aplicatie.

In realitate, apare un nene care-a avut 35-40 de ani acum vreo 20 de ani. Si stau si ma gandesc, mi-a zis mie un amic – solics – pe vremuri ca baaaa, tu nu stii in ce pericol se afla lumea. Eram pe terasa la Pui de Urs la 3 dimineata, ca niste angajati respectabili, asa ca am intrebat si eu – i-auzi, pula mea, ce pericol ne mai paste acum, s-a cacat trogloditul asta-n ciorba de vacuta? Nu, baaaa, asiaticii! Era prin 2000 sau cam asa ceva, nu mai stiu, asa ca l-am intrebat plictisit care-i pericolul. Si mi-a zis el, baaa, tu stii cum muncesc aia? Baaa, se duce unul cu taxi-ul ziua, munceste pana nu mai poate, cand nu mai poate, trage pe dreapta si-l scoate din portbagaj pe-alt asiatic care-a dormit acolo pana atunci si incepe ala sa conduca – fara pauze. Iar primu’ trece la somn in portbagaj pana-i vine randul si lui iar.

Asa ca ma-ntreb daca-i un caz d-asta, gen Florin a condus toata ziua, iar la caderea noptii a facut un fel de Cinderella Cobalcescu sau gen si s-a transformat in tataie asta. Sau daca tataie e neangajabil din cauza varstei cumva si pula mea, o fi vreun smen cu uber si foloseste date false. Nu conteaza oricum. Se vede ca-i sarac. Daca mai toti ceilalti se uita la TV, asta are o tableta basita care doar arata titlul melodiilor. Prima din lista este ceva de Andre Rieu. Ma gandesc si eu cu drag la Haylie Ecker, ca parca tin minte ceva cu Andre Rieu si Bond, cand era Haylie la Bond. Urmatoarele sunt mai pe specific local, asa, gen yabadabadu. Nu, serios, stiu ca pare caterinca.

Restu’ erau cu urmarit emisiuni, sarakia asta de tataie e doar cu muzica.

Nu, serios, c-am filmat, sa nu creada lumea ca-i caterinca, da’ li se vad mutrele in oglinda retrovizoare si mi-a zis tata sa nu cumva sa pun filme cu ei pe internet, “ca-i lasi fara paine si te bate Dumnezeu”. Plm. Bine. Adevaru’ e ca-i mai bine sa nu-i las fara paine. Realist vorbind, Dumnezeu tot o sa bata pe cineva – probabil pe vreun pasager care va muri cat se uita astia la filme. Da’ stii cum e, nu-s eu, eu am scapat, ma doare-n pula.

Alta zi. Stau la terasa cu mama – o mai scot la o cafea, ca-i place – si vorbim discutii, cum ar veni.

Alaturi e un loc d-ala de spalare de bani. *bet. Nu vreau sa le fac publicitate, aia-i toata treaba. N-au nevoie, ca-si fac ei. Ies d-acolo random vreo 10 cioroi. Tigani, cum ar veni, sa nu se simta insultati cioroii de nisip. Si-ncep. Pula, muie, sloboz, gaoaza. Da’ urlate, asa. Nu mai in soapta, nu discutii, cu nimic. Ii aude toata strada – inclusiv mama. Mmmkay. Cum ar veni, cre’ c-ar fi ipocrizie din partea mea sa comentez de limbaju’ cuiva, da’ ma gandesc asa, la mine pe pagina vii, te-apuca dezgustul, apesi X-ul si-ai scapat de mine. La astia nu vad X-ul, asta-i treaba. Si, ca veni vorba, e plin de tigani si tiganci. Peste tot. Astia-s majoritari deja, va zic serios. Ma gandesc ca acolo – unde-i acum sala de pacanele unde si-au pierdut ciorile astea infecte banii – era o terasa inainte. Am stat acolo la o cafea cu Alexandra, care era incantata ca am comandat inainte sa vina ea si am stiut ce sa-i iau. Si pe urma a venit o tipa, prietena cu ea, iar ea i s-a plans prietenei respective ca nu prea am chef de ea – ca nu ne-o trasesem decat de vreo 3 ori sau 5 ori in ziua aia. Nu mai stiu exact. Iar aia, saraca, era sa se inece cu bautura. Si era abia 4 dupa masa, #plm #standarde. Ma rog, pana la urma mi-a dat papucii scurt si la obiect, dar asta-i alta poveste. Cert e ca pe-acolo, la terasa aia, veneau cupluri tinere, beau o cafea scumpa (era 6.5 lei – scumpa la vremea aia). Radeau, se sarutau, se tineau in brate, in fine, d-astea – spre disperarea bosorogilor obligati sa vada cum se destrabaleaza tineretul decadent. Acum e o sala de pacanele si-n fata ei injura ca la usa cortului niste cioroi imputiti, de-i auzi (ca vrei sau nu) de la 3 magazine distanta #evolutie. Inainte singuru’ care-si lua injuraturi acolo era Andrei, ca venea cu Iris. Asa-mi dau seama ca m-am bosorogit, ca m-am trezit gandindu-ma ca ba, poate avea si legea 18 rostul ei, nu?

Ma suna nevasta-mea, ca sa vin si eu? (lucra, treburi, a ramas ca vine ea cand are timp). Mmmmnu. Nu mai veni. Lasa ca vin eu si mergem altundeva, c-aici nu mai e de stat. La ce sa vina, aia injurau de 10 minute fara a da vreun semn ca intentioneaza sa se opreasca. Probabil jigodiile alea de la pacanele i-au lasat fara banii pe care-i furasera de la ceva romani. Niste rasisti, parerea mea.

Pentru vreo 30 de secunde am crezut ca POATE. Ca POATE se va intampla. C-a aparut de nicaieri un gabor cu casca pe muie – sa fi fost vreo 23 de grade afara, nu prea stiu, ala-n echipament de motociclist si cu casca pe muie – e tactical, sa nu-i vada nimeni muia. Si zic wow, sa vezi c-am dat de civilizatie, a chemat careva gaborii ca injura ciorile astea ca la balamuc pe trotuar, a venit pisatul asta cu mecla sa le dea amenda. Da’ de unde. A venit, a luat un plic – se vedea, ca stiti cum e cu ciorile, astia nu stiu sa inchida usa atunci cand ies – si l-a bagat in rucsac. Apoi a intrat alaturi. A luat si de-acolo un plic si l-a bagat si p-ala in rucsac. Uite ba, s-au schimbat multe, da’ nu s-a schimbat totul, inca mai e trimis gaboru’ la afaceristi saptamanal sa ia “dreptul”. Asa da.

La vreo 50 de metri de noi e o poza cu unul care seamana cu actorul ala constipat si lipsit de talent. Arata asa:

Ironic.

Nevasta-mea imi zice ca e acum un nou trend printre influencerizde. Cica se duc si-si povestesc problemele lu’ chatgpt si ala le baga terapie fara numar – da’ si cu recomandari, ceea ce de la terapist nu prea primesti. Ca nu stiu daca ati avut vreodata de-a face cu scammerii aia, da’ functioneaza cam asa:

“Domnule terapeut, uitati, am probleme astea, asta si asta”
“Aha” (asta se intampla de-a lungul mai multor sedinte, nu merge asa, o sedinta si gata) “Ia spune-mi despre copilaria ta” (alte sedinte) “si despre relatia cu mama ta” (alte sedinte)
“Pai uite asa si asa si acum am problema asta, ce sa fac?”
“Tu ce crezi c-ar trebui sa faci?”

Legit nici nu te-asculta, plus ca nu poate sa-ti recomande el ce sa faci, tre’ sa te faca sanki sa descoperi tu o problema si-o solutie, i.e da banii pe coispe sedinte ca sa vorbesti singur, kek. Chiar am un amic pe care l-a dat afara terapista. Nu glumesc, a inregistrat-o – ca era pe zoom sau ceva – si mi-a trimis video-ul. Sa mor de fac misto, i-a zis ca ea nu crede ca-l poate ajuta, poate sa-ncerce la altul. Normal, i-a zis-o dupa coispe sedinte, tu ce crezi hahaha. Decontate de NHS, cica.

E, s-a terminat cu smecheria, c-acum umbla pizdele cu probleme la chatgpt si ala le da sfaturi. Ironic, imi amintesc de-o discutie avuta pe tema asta la aia cu “trebuie sa ma reorientez“, cand incercam sa va spun ce urmeaza, da’ nu ma credea nimeni. Si, ce sa vezi?

Kind reminder:

Aaaaaproape ca ar trebui sa-l intreb “ia zi, cois, te abuream eu?”. Da’ n-o s-o fac. Tre’ sa-l scuz, asta e, era 2017, chatgpt a fost released abia in 2022, el nu vazuse, n-avea de unde sa stie – si oricum, chestia pe care-o vazusem atunci era mult mai buna decat jaful asta nespalat in care va scaldati voi aiurea. Pe scurt, n-avea de unde sa stie – si nici eu nu puteam sa-i spun. O data pentru ca m-ar fi mancat puscaria. A doua oara pentru ca, sa fim seriosi, nu m-ar fi crezut. C-abia 5 ani mai tarziu au aparut oficial astea.

Dar na, din gluma-n gluma, cica fac acum influencerizdele romulance terapie pe chatgpt. Mi-a zis nevasta-mea, da’ nu-mi poate da filmele – “ca-s stories si stii cum e cu stories”. Nu stiu, ca eu n-am avut in viata mea cont de instagram, dar nu vreau sa par prost facut sarmale, asa ca dau din cap, ca si cum as intelege ce spune. Da, da…”dar lasa ca-ti trimit niste screenshots daca mai gasesc”. Na, a gasit. Aia e, mergem la chatgpt – fara programare, asa, dam buzna-n cabinetu’ online, plm.

(daca din intamplare citesti asta, Razvan, n-o lua ca pe-o intepatura; e doar un “au trecut 8 ani, iar chestia pe care-am vazut-o atunci era MULT mai avansata decat chatgpt-ul pizdii; POATE acum intelegi”)

Sta uberistul confuz, ca i s-a pizdit telefonul cu google maps. Si suntem intre Iancului si Vatra Luminoasa (nu stiu ba daca se mai numesc asa, asa se numeau pe vremea mea, da’ bine, pe vremea mea se numea si Dimitrov sau gen, nu fucking Ferdinand, ca taurul ala din desene animate). Si-i zic s-o ia incolo, ca stiu eu drumul. Iar el imi spune ca nu poate, ca daca-i gresit traseul, are belele cu Uber pe urma, ca n-a respectat traseul. Nasol, anplm.

De altfel, pare sa fie o chestie raspandita – problemele cu angajatorul. Putin mai devreme mersesem pana la Mega sa iau tigari si lapte. Ca – fac o paranteza mai lunga – proprietarul apartamentului a pus acolo un aparat de cafea de cacat. Philips, in caz ca va intrebati. N-am vazut ceva mai imbecil de multa vreme. Pui in el cafea boabe, apa, apesi un buton, pui paharul acolo, zici ca face cafea. Dar nu. Inainte de cafea spala aparatul, dom’le. Asa ca-n paharul tau curat pune mehlem slobozit de curatat tevi cand pornesti aparatul. Nu stiam – taran, ca eu am alt aparat – si mi-a mehlemit paharul. In fine, am prins miscarea, l-am lasat sa-si faca damblaua, am luat alt pahar curat, l-am pus acolo, #gigea. Si da-i si apasa, espresso – are si optiune de latte, sanki, da’ nu ai unde sa pui laptele. E ca la Mercedesul meu, are niste butoane false, pentru ca-i aceeasi chestie de pe clasa S din anul ala, da’ pe S are dotarile alea, pe C nu. Asa ca-n locul cu butoanele, am niste fatete de butoane, pe care nu poti apasa, in realitate. Asa e si cu pula asta de aparat, are optiune de latte, da’ fara lapte. Bun, bun. Si in fine, apas, face cafeaua, zic gata, valoare – si pun juma’ de pahar in alt pahar (nu stiu cum il setezi sa faca mai putina cafea, asta e) si pun paharul la loc. Si, sa-mi bag pula de mint, la 10 minute dupa, asa, random, porneste iar curatatul tevilor. Ca un labagiu care face laba regulat, din pasiune, din convingere, nu pentru ca e horny sau ceva. Si iar imi scuipa mehlemu’ de pe tevi in cafeaua ramasa. Minunat, am aruncat-o si p-aia. Si ba, parca vad ca-i undeva un retardat atroce, unul d-ala care n-are legit nimic in viata si care le rupe pula falsilor lui prieteni cand vin la el sa-l barfeasca dupa, ca “uite, coaie, ASTA cafea, nu ce beti voi, boabe macinate FRESH, nu cacaturi ca-n oras!”. Si aia-si dau coate si asteapta sa plece sa-l ia la misto cu aparatul lui basit.

In fine, sa incheiem paranteza cu cafeaua si sa revenim la boile noastre. Ma duc la Mega, iau o cutie de lapte (sa-ti dau la muie, Zuzu, ca baga-mi-as pula-n ma-ta, in UK laptele mai gras e ala albastru, voi ati facut cutia cu lapte gras rosie, cum e ala degresat din UK, am luat albastru crezand ca-i 3.5%, am luat fix muie, sa va regulez mostenitorii-n colon), ma duc la casa, ii dau lu’ tanti ala si-i zic “cutia asta de lapte si doua pachete de Parliament Aqua Blue”. La casa e alta cioara – sa mor de glumesc. O mecla buhaita de cioara de patrujcinci de ani si pula mea, lata ca un cur de ARO, da’ cu lentile de contact de mi se zbate o pleoapa. Pentru ca ba, cu silueta aia si cu tenul ala bubos de cioara, are niste lentile de contact albastre, gen Brad Pitt in tinerete, asa. Si le are puse cumva stramb, legit prea in stanga sau prea in dreapta, depinde de cum privesti, de i se vad irisii aia cacanii de cioara langa lentile. Pula mea. Si urla balabusta la alta ca fa, ada-mi doua cartuse de Parliament ca iar a luat muista aia si-a dat si n-a pus la loc. Si adu si .. n-am inteles ce. #serios. Si se troglodeste alta undeva in spate, spre ceva magazie si revine cu doua cartuse de Parliament si niste ceva-uri de tigari eletronice, nu ma pricep. Dar pana sa revina aia, imi zice sa platesc. Zic, da, sigur – si dau cu cardul. Si ea – care legit cu 10 secunde inainte urla de muista aia – imi spune asa, confidential si pe un ton grav, politicos “stiti, domnule (si nu stiu de ce imi suna ciudat sa-mi spuna domnule una care ragea cu cateva secunde inainte de MUISTA AIA, dar asa-s eu) , tre’ sa va pun sa platiti acum, ca-mi masoara astia timpul, cat dureaza pana achita cineva, de parca-i vina mea, ca-mi mai vine cate-un batran si pana numara ala banii, futu-i in gura de batrani si de-aia, ca eu nu v-as pune”. Mmmmultumesc, I guess.

In fine, platesc, vine cealalta cu cartusele, indeasa aia acolo, imi da un pachet de tigari. Zic pai am cerut doua. A, da, zice ea – si-mi mai da unul. Dau sa plec – pai nu platiti, domnu’? Pai..am platit adineauri?

A, zice ea, nu, n-ati platit, uite! Si-mi arata victorioasa spre ecran. Nu-nteleg nimic din ce-i acolo, coduri si pula mea. Uite, zice ea, ati platit doar laptele, nu si tigarile. Aha, zic, ce prost sunt, nu am stiut, trebuia sa ma prind. E, zice ea, nu va faceti sange rau, nu toata lumea stie din prima sa citeasca astea. MMmmultumesc, ii zic, clar nu stie toata lumea, ca daca ne pricepeam toti, poate va furam eu jobul asta. Se uita la mine clipind a proasta.

Dar da, pare tema locala – angajatorul e muist. Si batranii – sa-i futa-n gura.

Ma uitam pe geam, asteptand sa-i revina viata telefonului, sa n-aiba baiatu’ probleme cu Uber. Si coaie, am numarat p-acolo 5 farmacii in hai sa zic 100 de metri. Cam asa. Zic asa, catre nimeni in particular “ce de farmacii”. Pai da, zice taximetristul, asteapta lumea sa moara. Un pic cam serios raspunsul, zic, da’ ma rog, macar n-au mult de asteptat, la cum se-aud sirenele.

Ce sirene, ma intreaba el?

Zic, pai zi lumina si noapte-ntuneric se aud sirenele. Abia ce-a mai trecut una acum, o ambulanta. Serios, ma intreaba el, eu n-am auzit. Mmmmhm. O fi o chestie de-aia de Bucuresti, cum jigodiile astea nu mai simt duhoarea din oras sau din aer, asa nu mai aud nici sirenele. S-or fi obisnuit, a devenit white noise pentru ei sau pula mea.

Mi-a luat nevasta-mea o ciocolata. Nu-i o ciocolata grozava, da’ e acceptabila, am mai mancat. Ma duc la ei mei. Au luat si ei o ciocolata – e din aia buna, imi zic.

N-aveam chef de ciocolata, n-am mancat-o. A lor era in frigider. A mea era intr-un pachet, am pus-o in frigider la ei, gen lasa c-o mananc eu cand/daca mi-e pofta.

Se trezeste tata si-mi intinde ciocolata aia a lor. Pare ceva sarakie infecta, nu ma bag. Lasa, nu, multumesc. Baaa, ia ca-i buna de tot. Nu, multumesc, lasa. Bine, zice, o mananc eu. OK, pofta buna.

A luat o gura din ea, i s-a facut scarba. N-a mancat-o. A lasat-o asa in frigider. Dupa care-a mancat-o pe-a mea.

Avea jaful asta ordinar in frigider, l-a incercat, l-a scuipat in gunoi #eleganta si #rafinament. Dupa care, daca tot era acolo, a scos-o pe-a mea din frigider si-a mancat-o.

Judecand dupa faptul c-a devastat-o, probabil era mai buna (aia e, ajung si eu influencer, fac plasare de produse, plm)

Asa-i el, e o placere sa-l viziteze lumea. Nu eu, da’ altii. Ca eu toata viata am avut noroc de ghinion si nu vad de ce s-ar fi schimbat ceva acum, gen. Ca nu-i doar cu ciocolata. Aveam si doua sticle de cola zero la jumatate. Am pus una in frigider, am lasat-o pe cealalta pe masa. Sa am eu una la rece, sa aiba nevasta-mea la cald una. Si, dupa ce a zis sa nu mai luam d-astea, ca nu-s bune, a scos-o din frigider p-aia, a galgait vreo 90% din ea, si-a lasat-o asa, mai mult murdara decat plina, pe masa. Sa se incalzeasca. A si boscorodit-o pe mama ca nici nu-i buna aia rece, iti ingheata dintii-n gura, ce dracu’ a pus-o-n frigider? Dupa care – #serios – a luat-o p-aia de pe masa, calda, a baut nitel din ea, si a zis “nu mai lua ba d-astea, ca nu-s bune”. Nevasta-mea se uita la mine intrebatoare, pe sistemul “de ce bea cola mea, daca nici nu-i place?”. Incerc sa nu izbucnesc intr-un ras isteric.

Mergeam in alt taxi, soferul asta se uita la videoclipuri cu Andra (the fuck, credeam c-a murit de batranete) si vedem un afis, c-a iesit Accountant 2. Ala cu Ben Affleck si pula mea. Nevasta-mea, ce sa mai, orice scuza de a merge la cinema e buna, haida! Si-am mers. Si ba, e o chestie pe care n-am inteles-o niciodata – bine, nici n-am incercat sa ma informez, sa nu mananc cacat aiurea-n tramvai – legata de traduceri. Din motive necunoscute, romanii incearca sa traduca titlurile filmelor. Dar iese ceva incredibil. De pilda, filmul asta se numeste (the) Accountant 2.

Romanii l-au tradus.

“Cifre periculoase”.

Atat s-a putut.

Ma rog, in alta zi mergeam tot acolo, a vazut nevasta-mea niste shopuri – cum dreacu’ sa nu le vada? – cand am fost la film si ca hai sa mergem sa pula mea. Da’ a fost fata simtita, a luat ea boracul si l-a dus in parc cat dormeam eu si s-au dus direct acolo si hai si tu. Asa c-am mers singur cu alt uberist – asta era si el cult, se uita la videoclipuri, muzica, dom’le, da’ pe mute. Pula mea. Da’ era damblagit, ca mergea cu geamul deschis si l-am rugat sa-l inchida in pula mea. El cica de ce, e curent? Zic nu, nu e curent – planuiam sa-i spun adevarul, in speta ca pute afara ca la pizda ma-sii cand termina norma de tractoristi la bariera, dar n-am apucat – c-a zis “pai atunci il las deschis”. Aha. Bine.

Si, din una-n alta, am stranutat violent, asa – ba, da’ VIOLENT – si nu ma laud, ca-i jenant, da’ stiti voi filmele alea reverse Danielle Steel adaptate pentru 2025? Ca-n alea vechi ale lui Danielle Steel, era el – sexy, milionar, in fine – si dadea de ea – artista liberala, pictorita si pula mea. Si venea la ea acasa si aia picta asa, savant; lua o pensula, o inmuia in ceva mehlem, in fata unei planse albe si apoi ii futea o smetie pensulei, asa, sa slobozeasca plansa. La final, banuiesc ca trebuia sa arate a ceva opera de arta de genul asta:

E, in fine, in 2025 e invers, e ea miliardara puternica si el e un suflet de artist, liberal si astea, da’ nu s-a schimbat felul in care picteaza, tot asa, inmuiem pensula, smucim din incheietura, na arta moderna.

Ma rog, ce vreau sa spun e ca asa i-am facut si eu aluia arta moderna pe geamul din dreapta, da’ cu muci. Cum i-am zis si lui “am gresit, cred ca era totusi curent”. Se mai intampla. Probabil ca lui i se intampla mai des, ca nici n-a clipit vazand arta moderna de pe geam. Treaba lui, avea niste servetele. Ma-ntreb daca si-o ia la laba la volan cu ochii la videoclipuri. Oare are pilot automat?

Am ajuns la mall si-n fata era plin de curieri Glovo. Ba, sa-mi bag pula, unu’ n-avea culoarea mea. Si la restaurant ne-a servit un chelner nepalez. A ajuns si Romulania multiculti anplm. Ma rog, nu prea, tot tigani aveam si noi, doar vorbeau alta limba.

Si, vorbind de asta, am trecut prin parcu’ ala de la Obor. Jumatate din banci sunt ocupate de palcuri de cetateni asiatici intunecati. O sa le zic nepalezi, da’ nu stiu de unde sunt, nu m-a interesat. Si pe iarba tot asa, palcuri-palcuri. Ca sa intelegem termenul, arata cam asa:

Nu stiu ce sa zic, n-as prea circula p-acolo daca as fi fata/femeie neinsotita. Stiu, sunt doar prejudecati rasiste. Pai, daca-s rasist?

Ma rog, aratau aia ca la o sedinta d-aia gen agile bullshit, banuiesc ca se alocau taskuri – tu esti responsabil cu gasitul unei strazi pe care sa ne cacam, tu vei cauta un copac de care vom spanzura prima pizda violata etc. Haios cum de unde vin astia – care mai de care mai refugiat sau mai dubios, nu vin niciodata femei sau copii. Doar darlai.

Anyway, ce vreau sa spun e ca pe vremuri stiam Romulania aia mai alba si mai crestina. Acum oricum sunt tigani grupa mare, dar dincolo de tigani, e plin de de-astia. Deci aia care mai comentati pe vremuri cu “pai pa iuchei e plin de tigani si niggeri” – ciocu’ mic, fetele, ca nu mai avem dreptul de a comenta, daaa? Gen nu critic, da’ o poza face cat 1000 de cuvinte, da?

Revenind la mall, singura chestie haioasa a fost ca sus, la etaj, era un fel de icafe asa, mai in aer liber. Adica, na, tot inauntru, da’ nu era separat fizic cu pereti de alte chestii.

M-am uitat cu sila, asa – nu stiu ce pula mea jucau, da’ nu avea nimeni cafea, nu fuma nimeni (ca nu e voie) si nu facea nimeni carding. Pai ce icafe e asta, coaie? Pielea pulii, daca ma-ntrebi pe mine.

Cand eram mai tanar, era in cartier la mine o fata retardata. Au facut-o parintii la batranete, aia era cam de varsta mea, da’ cand eu aveam 15 ani, parintii ei bateau in vreo 65, daca nu 70. Genul ala. Si-a iesit femeia retardata. Era filmul ala cu Tom Cruise, Misiune Imposibila partea a coispea, ii bagasera unei pizde un chip si niste explozibil in creier; si cand a iesit aia din aria in care ii era permisa miscarea, a explodat cacatul ala in creierul ei, a murit si i s-au dus ochii peste cap si stramb si nasol; na, moarta de la bumbum in creier. E, asa arata si retardata de care zic, doar ca era vie. Si uneori, ziua, o scoteau parintii ei batrani – abia se mai tarau si trebuiau s-o tarasca si p-asta de brat, ca singura nu putea – la plimbare. Treaba e c-au cam trecut vreo 30 de ani si banuiesc ca nici aia n-aveau gene bune, asa c-or fi murit. Trag aceasta concluzie de Sherlock pentru ca-i un fel de parculet cu ceva iarba pe langa terasa si uneori isi mai alearga (de fapt, caca) unii cainii pe-acolo. Si acolo, intre cacatii de caine (ca nu se ridica, e bio, bun rau pentru natura, banuiesc) statea retardata aia, am recunoscut-o imediat, dupa ochi si dupa mecla aia diforma. Cumva, e inca vie. Si-avea imprastiate pe iarba – intre cacatii de caine, da – toate avutiile ei nepretuite. Era o papusa din aia rapanoasa si erau niste boluri de plastic, d-alea cu care se juca fi-miu la 3 ani in curte, amestecand apa cu pamant, plus o caruta de boarfe.

Ma vede maica-mea uitandu-ma lung la ea – mama n-a recunoscut-o – si se intreaba asa, cu voce tare “oare ce face acolo?”. Si mi-a scapat – ce sa faca, asteapta sa moara. Si-a strans maica-mea din buze, “ma, copile…”. Am paru’ gri, mai am ceva ani pana se duce pe alb si tot “ma, copile”. Yeah, I guess.

Si m-am trezit intrebandu-ma de ce fac totusi oamenii copii retardati. Nu aia de la mine din cartier, ca pe vremea cand au facut-o p-aia era comunismu’ la putere si gen, nu stia nimeni de teste si plm, da’ in UK fac astia copii cu Down, desi stiu ca vor avea Down. Si tre’ sa intrebi, mate, TU CE CREZI ca se va intampla cu retardatu’ tau dupa ce dai coltul? Like, legit, CE crezi ca se va intampla? Culoarea lui preferata e sunca, cam cum crezi ca va arata viata lui? Hei, crezi ca macar o sa inteleaga c-ai murit si n-ai plecat? De fapt, poate nici nu gandesc aia atat de departe, right? Dar merita? La ce bun sa-l cresti? Te chinui pe tine, se chinuie si retardatul, iar cand tu dispari, e ciao si el, adios. You know?

Am fost sa ma tund si-am nimerit la o frizerie de nazisti. Serios. Peste tot pe pereti simbolurile alea, baiatu’ tatuat cu totenkopf pe gat, serios de tot, arian – dar poponar. Zic asa, n-am nimic cu ei, dar era. Si, sincer, m-a tuns fain de tot.

Cand am iesit de la frizerie – ca eram cu fi-miu dupa mine – mi-a zis asta mic ca daddy, you look really nice now, I think ladies would consider you attractive. Si dupa cateva secunde “but you’re already married, so it doesn’t matter”. Mda. E si asta ceva, banuiesc. “So now you’ll be with her until you die”. I-am zis ca now that I think about it, everyone and everything around here is just waiting to die.

S-a gandit ce s-a gandit

“Aaaah, you’re joking again, aren’t you, daddy, it’s one of those strange jokes, right?”

“Da”

“Haha, very funny”

Am inchiriat un apartament. Ma rog, nu eu, nevasta-mea. Ai mei au un apartament comunist cu 3 camere. E destul de mare, e destul de renovat, dar bai, parca nu as vrea sa ne inghesuim 5 oameni acolo. Hai las-o asa, inchiriem noi ceva, e OK.

Ma vad cu lumea la o cafea. Am imbatranit, domnilor. Si eu si ei. Altceva nu are sens sa spunem pe tema. Plec de la o cafea cu ei care s-a intins mai spre 2 AM asa, imi scrie nevasta-mea: vezi ca maine trebuie sa pleci pana la 11. Ca e cu ora de plecare, sa faca proprietarul curat pentru urmatorii care inchiriaza, pe sistem airbnb. Bine, plm, cam nasol, lasa ca dorm 7 ore si ma trezesc, np.

Da’ de unde. N-am dormit, ca era un afis la lift: blabla, in seara asta fac majoratul, imi cer scuze, muzica d-aia cu bass si treburi. Pula. Ma uit la ceas, se facuse cam 4:30 AM, eu inca treaz. Si ce-mi zic eu, hai ca n-are sens sa incerc sa ma culc sa ma trezesc in 5 ore, mai bine imi aduc chestiile, las cheia in cutie si ma duc la ai mei si dorm acolo pana la loc comanda. Mhm. Ajung pe la ai mei pe la 5 si ceva. Imi pun sticla de apa (aveam una) pe “bar”, ma duc in dormitor si ma culc; gata, aici dorm 9 ore lejer.

La 10 ma suna nevasta-mea: hei, iubi, te-am sunat sa ma asigur ca te trezesti sa pleci la timp de-acolo, sa nu intre proprietarul peste tine cand dormi. Mmmmultumesc, da’ dormeam pe cinste, sunt deja la ai mei, nu era nevoie…bine, ea n-avea de unde sa stie. A, ca scuze. Nu-i nimic, apreciez intentia, lasa ca ma culc la loc. Mhm. Adorm la loc. La 11 incepe scandalul si ma trezesc iar: un nene gaurea cu bormasina blocul. Ca-n Romulania. Imi explica asa, mama, sa nu incep sa injur: stii…e nea ala de la etajul X, ca renoveaza…da’ nu are bani si face el cand are timp…si asta e.

Nimic nu exprima realitatea romulaneasca mai bine decat o fac aceste doua cuvinte: asta e. E tara lui “asta e”. Generatiile mai noi le-au inlocuit cu alte doua cuvinte “csf, ncsf”.

Imi zice mama ca “acum o s-o tot tina asa cateva ore, ca asa a facut si ieri, mai bine mergem la o cafea”. Fie, hai. Afara era cel mai blocat trafic din istorie – si cel mai inutil cap de creta il bloca si mai dihai. Arata cam asa situatia:

Nimic fascinant, presupun, da’ mi-am dat seama ca e una din chestiile pe care nu le vad niciodata acasa: gabori in trafic. Ba, niciodata n-am vazut un pulete dirijand circulatia. Asta mai mult o oprea de tot, ca de dirijat nu prea era cazul. Te uitai asa la el si te rugai sa-l calce un sofer neatent. Ma rog. “Asta e”.

Trec pe langa gura de metrou. Imi confirma inca un cioroi borat c-am imbatranit: “dom’le, ia astea de la mine” – avea niste ceva-uri verzi, plante, intinse pe un prosop jegos – “ie bune pentru reumatism, boli gastrice (i-auzi, pula mea, aici erau doctorii) si rani”. N-am vreo rana si de restu’ doar am citit, da’ imi dau seama ca omu’ judeca simplu, cam cat ii permite IQ-ul ala de cioroi borat: e batran, sigur e bolnav. Oh, well (“Oh, well” e echivalentul “asta e” din UK)

Imi zice mama “s-a schimbat mult locul”. Ma uit in jur, apare un tigan batran la noi cu cerseala. Ii fac semn ca nu. Se uita imbufnat si se aseaza sub un copac. Mai tarziu l-am gasit dormind acolo.

E drept, pe vremea mea acolo dormeau aurolacii. Acum dorm cioroii infecti. Clar s-au schimbat lucrurile. Da’ chiar, ce mindfuck, daca asta o fi un fost aurolac si pur si simplu a imbatranit si el, ca noi? Ca sa vezi.

Mama imi spune de fosta mea nevasta. Ii zic ca nu-i necesar, nu doresc sa stiu ceva. Pai, ca doresti, ca nu doresti, uite care-i treaba. Si-ncepe sa-mi spuna care-i treaba. Mai clar, imi arata.

Ii scrisese fosta nevasta. Citez:

“sunteti sotia si mama unor cretini”. Subliniez partea cu sotia pentru ca nu s-a multumit sa-i spuna mamei ca-s eu un cretin. Asta ar fi fost acceptabil de la o femeie ranita in amorul propriu, presupun – dupa standardele romulanesti, desigur. S-a gandit sa-l insulte si pe tata. Tata nu i-a facut nimic. Ever. E doar unul din batranii aia bolnavi care nu mai au prea mult pe lumea asta.

“sunteti o familie de nimic” (adica de ce sa se limiteze la a-i insulta doar copiii si sotul, hai sa-i includa pe toti, I guess)

“sunteti niste idioti”

“Tudor este inteligent, ca Liviu” (ne hotaram si noi, baby? Suntem idioti si cretini sau nu, ce dracu’)

“De ce nu luati legatura cu Tudor?”

“Toata lumea care aude povestea se mira de dezinteresul vostru”.

Continua in stilul asta. Nu s-a gasit nimeni sa-i spuna “da…toata lumea care aude povestea TA, ca aia care-o stiu pe-aia reala s-ar putea sa aiba alta impresie”. Banuiesc ca povestea ei exclude niste detalii, ca sa zic asa. Pana la urma, banuiesc ca-i mai usor sa fim cu totii eroii propriilor noastre povesti si nici n-are rost sa corectez eu povestea, cum ar veni. It’s like…whatever. Da’ daca te plictisesti de mirarea lumii, idk, ai putea incerca sa le spui adevarul for a change.

Ma rog, nu e cazul sa te obosesti cu d-astea. Eu nu-mi bat capul. Doar o femeie poate sa se chinuie sa-i jigneasca unui om intreaga familie si pe urma sa se mire ca de ce nu vor aia sa fie prieteni, cum ar veni. Trecem peste.

Nici mamei nu-i mai pasa. S-a obisnuit cu ideea ca a avut loc un divort, ca fosta mea nevasta e o femeie divortata care….ma rog, este si se comporta ca o femeie divortata, sa zicem doar atat. E funny, intr-un mod usor trist, as spune eu. E funny pentru ca atunci cand s-a intamplat treaba aia cu divortul, mama numai ca nu m-a injurat pe mine. Pentru ca, de unde venea ea, femeile erau altfel, asa ca banuia (fara vreun temei) ca “am facut eu ceva” (a se citi “alte femei”), ca altfel “nici o femeie nu ar divorta sa-si lase copilul fara tata de nebuna”. In cele din urma a inteles ca lucrurile stateau cum am zis eu. A fost un soc pentru ea, ca astfel de femei nu prea existau in mediul ei, dar na, macar nu s-a mai agitat sa-mi reproseze mie ceva. Spre deosebire de sora-mea, as putea adauga, care e devastata ca mama a topit niste bijuterii cu valoare sentimentala, sa ne dea ea cadou verighete din aur alb nu stiu de care. Fieratanii, doar sora-mii ar fi putut sa-i pese, dar na, nu te pui cu valoarea sentimentala, n-are rost. Am luat civilizat si in tacere pulile pe spinare de la sora-mea si aia a fost.

Insa pana atunci, a incercat sa creeze si sa mentina o relatie. Din saracia ei – in perioada aia stateau cam rau cu banii – a luat legit tot ce i-a ramas si s-a dus sa-i faca cadou lui Tudor o chestie scumpa (pentru nivelul ei, nu discutam de un Bentley nou sau ceva). Si, ajunsa acolo, a dat sa se prezinte. Dar a intrebat Tudor cine este, iar fosta mea nevasta i-a spus sec “o tanti”. Nu bunica, nu mamaie, nu ma-sa lu’ tac-tu ala cretin, idiot si de nimic, kek. Nu. “O tanti”. Si acolo s-a cam terminat cu intentiile ei, ca s-a lamurit de cum stau lucrurile: n-avea cu cine. Doamna maica-sa nu se multumea cu a spumega la adresa mea, o facea si la adresa ei cumva. Probabil ca…in speranta ca m-ar putea afecta pe mine, se comporta asa cu ea. “O tanti”. Pacat, presupun, dar nu ceva neasteptat. Si-n cele din urma, a renuntat maica-mea la intentiile ei familiste. Cica-i mai scrie “la multi ani” si d-astea si cam atat. Pe urma i-ar fi zis fosta mea nevasta pe un ton triumfator ca acum (la coispe ani dupa) are O RELATIE. Mama ce sa zica…bravo, sa fii fericita. “Oh, well”, you know?

N-am tinut sa ascult mai departe, asa ca i-am spus sec ca e fascinant, dar nu ma intereseaza si nu ma priveste, e majora si vaccinata, poate pastra legatura cu cine considera ea ca e cazul, mie nu-i nevoie sa-mi spuna, ba chiar as aprecia daca nu mi-ar mai spune nimic pe tema, ca nu tin sa stiu. Ca-i mama si-mi vine greu sa-i spun “pai ti-am zis ca asa vor fi lucrurile, ti-am zis ca genul ala de om este, ti-am zis c-o sa ramana acrita pe viata, ti-am zis ca o sa va insulte pe voi, daca eu tai legaturile cu ea, te-a ros pe tine sa vrei o relatie buna, poftim relatia buna, bucura-te de ea acum”. Ma rog, ea a fost suparata la vremea aia. Acum a trecut peste, imi spunea doar asa, de barfa la cafea. In ceea ce ma priveste, eu nici la vremea aia n-am fost suparat, ci recunoscator. Serios. A fost foarte dragut ca a divortat atunci fosta nevasta. Ma gandesc asa, daca n-ar fi facut-o, daca ar fi durat ani de zile in care-am fi incercat cumva sa tragem de relatia aia, “s-o facem sa mearga”, cum se spune, as fi fost un (aproape?) batran acrit pana sa se termine oricum (si tot s-ar fi terminat prost, evident) si n-as mai putut repara nimic. La 30 a fost cumva usor s-o iau de la zero – ma rog, de la minus. Daca se intampla la 40-45, I don’t know, poate ca n-as mai avut vointa/puterea. Si pana la urma, suntem suma a ceea ce a fost, iar daca n-ar fi decurs lucrurile asa, oare as fi avut familia actuala? Pentru ca pe sotia mea atunci am cunoscut-o, in circumstantele respective. Poate ca-n alte circumstante nu s-ar fi intamplat. Who knows?

Pentru mama e dificil sa inteleaga ca pentru mine episodul ala a fost complet sters din momentul in care am semnat hartiile de divort. Ca nimic din ce s-o fi intamplat dupa …nu s-a intamplat, in ceea ce ma priveste. E dificil de crezut ca dupa 10-15 ani o femeie – si inca una care are o relatie – inca mai sufera atat de mult din cauza propriilor decizii incat ajunge sa-i insulte pe unii care nu i-au facut absolut nimic, dar…am vazut cu ochii mei mesajele. Si desi ma bucur pentru ea ca “are o relatie” (sincere felicitari), ar fi fost dragut sa aiba o relatie atat de reusita incat sa uite complet de mine si orice-i legat de mine, pentru ca mie nici prin cap nu mi-ar trece sa-i scriu maica-sii s-o insult. Hell, nici nu mai stiu cum se numeau – ea si puletele ei. Legit tin minte c-aveau vesnic o grasa infecta invitata la masa – o atarnache din aia venita la haleala fara nota de plata – pe care-o chema Maria. Ceva matracuca batuta-n freza, Dumnezeu in sus, Dumnezeu in jos, duhovnici, manastiri, pula mea, tampenii d-astea. Tin minte ca stateau la casa, pe undeva pe la marginea Bucurestiului, intr-un loc care seara era infestat de tantari si de miros de balegar. Tin minte ca sotul ei (tatal vitreg al fostei neveste) facea spagi ca bugetar – chestii d-alea cu plantat panselute de sute de euro firul – la fel ca maica-sa; si ca tipul ala avea un fiu care avea ceva probleme la rinichi de se asteptau din minut in minut sa dea coltul. Nici mort n-as putea spune cum se numea – si nici pe ma-sa habar nu mai am cum o chema. Efectiv nu m-am gandit la ea sau la parintii ei o miime de secunda in ultimii … 15? ani, necum sa ma pocneasca vreun chef nebun de a-i insulta – asa, la gramada, cu toata familia. Pe de alta parte, Hell hath no fury, deci nu-i suprinzator.

Imi pare vag rau pentru mama, ca a trebuit sa citeasca insultele alea (ma rog, putea sa le lase necitite), da’ doar vag; sincer, le-a cam meritat, in sensul ca i-am spus cum stateau lucrurile, nu a putut sa creada, era convinsa ca putem avea o discutie rezonabila si ca ne putem impaca “pentru copil”. Dar asta nu era o telenovela, era viata reala si n-a mers ca-n telenovele. Daca ai vrut tu pace si armonie, poftim pace si armonie, le-ai primit cu varf si indesat pe SMS, right? Lol, cand mai vrei pace si armonie, fa la fel si vezi daca obtii un rezultat diferit.

Se uita mama la mine si eu tac. Ma intreaba daca eu am mai vorbit cu ea. Nu, n-am mai vorbit. Incerc sa ma gandesc la cum ar arata o discutie dintre mine si fosta mea nevasta. Si, cum a fost ziua ta, baby? Ah, ai mai cumparat un training obligatoriu pentru toti angajatii, ceva la care sa dea aia clickuri in timp ce casca? De la o firma de apartament apartinand unei cunostinte recunoascatoare, banuiesc? Si niste cozonaci sa le dati angajatilor cadou de Paste? Super. Ai mai injunghiat pe cineva in spate sau te-ai plictisit? A, ziua mea? Nimic interesant, am descoperit o retea de spioni chinezi care s-au infiltrat in infrastructura nationala, i-am dat pe goarna in ciuda amenintarilor mai mult sau mai putin mascate, a fost destructurata reteaua; da, da, mi-au pus aia niste fire pe mine cat eram incadrat de malaci si m-au interogat in toate felurile, sa se asigure ca eu sunt cel care spune adevarul; sa vezi ce amuzant, aia 4 ma incadrau si aveau pistoale mitraliera pe piept, a fost HILAR, iti spun; si pe urma, cand au inteles ce s-a intamplat, i-au facut sa dispara p-aia care au incercat s-o ascunda – asa, fara proces, probabil zac in ceva container pe fundul marii – iar pe mine m-au trimis la altii sa le vanez si alora alt grup d-asta, ca descoperisera urmele lor, da’ nu stiau care si de unde. I-am prins, evident, ca-s niste imbecili notorii, legit doar cozile de topor incompetente par sa colaboreze cu astia (astia erau rusi, pula mea). Da, a fost prin ziare, da’ nu mi-au dat numele, c-ar intra la puscarie daca ar face-o. Au zis doar “un contractor extern”, kek. Si-acum incerc sa ma duc inapoi in sectorul privat, ca prea incepusera sa intrebe chinezii cand plec si sa incerce sa-mi bage chinezoaice in pat, but never mind all that, era bun trainingul ala de diversity? Cozonacii erau cu rahat din ala bun? Iti multumesc c-ai facut o Romulanie mai buna, mai bine hranita si mai putin rasista. Ca e nevoie, acum ca nu v-ati multumit cu cat de tiganizati erati si-ati inceput sa-i aduceti si pe-ai altora. Era bine daca nu-i gaseam palcuri-palcuri in toate parcurile si pe langa toate terasele si-n trafic, dar hei, pula mea, sa nu fiu rasist cu sandniggerii vostri, ca-s destul de rasist cu ai nostri prin UK, I guess. Sotul/iubitul/concubinul (I really don’t know) castiga cat trebuie? Da? Perfect, e important sa nu trebuiasca sa iti schimbi standardele. Poate circula linistit sau si pe el il urmaresc maimutoii?

Glumesc, evident, sper ca-i totul OK si ca este sau va fi atat de fericita si de bogata incat isi va permite luxul de-a uita ca eu exist. Ca mai stiu unul ca ea, mi-am batut nitel joc de el acum vreo 15 ani cand a fost marlan si a ramas marcat si ala, de 15 ani mai tarziu nu poate dormi de grija mea.

Stateam cu Para la masa si vine si Bogdan, care ma saluta cu traditionalul “esti un tradator care nu-ti servesti patria”. Imagineaza-ti – EU sa nu-mi servesc patria. Pai eu imi servesc patria, doar ca patria mea e alta, atata tot. Nici urma de recunostinta. E OK, eu sunt obisnuit; i-am zis si lui, poate va arata mai multa recunostinta popoarelor vecine si prietenie, cand vin aia p-aici. A ras si-atat. Mkay, e bine sa ai simtul umorului, you know? Ca nu stii niciodata cand vei avea cu adevarat nevoie de el. Sau, mai rau, stii, da’ nu ai voie sa le spui si altora. Ma rog, who cares, na, am baut si eu o cafea cu aia doi oameni pe care-i mai stiu in Romulania. Toti ceilalti au plecat.

Uneori e greu de crezut ca m-am nascut aici. Pare si mai greu de crezut ca am scris niste ani – asa, la liber, in speranta ca poate voi schimba ceva. Damn, nigga.

Fi-miu mai prinde cate un cuvant in romana si-i ramane intiparit in creier. Unul din ele e “papanasi”, de exemplu. Aude cuvantul ala si daca-i soptit la 3 km la el si se activeaza brusc, vine intr-o fuga de-l face pe Speedy Gonzales sa para infirm. Un alt cuvant pe care l-a auzit si care s-a lipit de el este “sarakii”, pronuntat “sărachii” sau “”sărăchii”, dupa caz. Deh, ma mai aude pe mine vorbind cu sotia, facand misto de cate-o zona jegoasa prin care mai trecem cu masina cand mergem undeva. Si mergeam pe undeva dupa ce m-am tuns si le-a vazut alora meclele. Romulan dupa romulan. Care de care mai diform, mai pocit, mai hidos. Care de care mai zdrentaros, mai tigan, mai cocalar infect. Rezultatul unui futai de 30 de secunde executat aproape perfect de un muncitor alcoolic de la uzina satului si o tiganca sifilitica. Daca nu stii despre ce vorbesc, intra in prima saormerie si uita-te la aia care-ti ruleaza kebabu’ ala – that’s what I’m talking about.

“Daddy, this looks like…sarakii”

“Yes, it does, doesn’t it?”

“Were your girlfriends sarakii?”

Stie deja c-am avut alte prietene inainte de maica-sa. Desigur, nici una nu era la fel de frumoasa, necum perfectiunea intruchipata, da’ nici nu era vina mea ca maica-sa probabil avea fucking 5 ani pe-atunci – si-am si eu limitele mele, conform legii.

“Haha. Some of them were”.

“Did they love you?”

“Well, I don’t know. Some of them said they did, but talk is cheap, right? My theory is that love can’t possibly survive inside a dirty soul. But we’ll never know”

Rade.

“A sarakii soul?”

“Yes, a sarakii soul”

Se gandeste un pic.

“They all look like they have sarakii souls”

Da. Poate. Dar aici sunt ei intre ei, cine-o sa observe?

“How did you survive here?”

I didn’t. None of us did. Cuvintele rasuna-n capul meu, dar nu le rostesc. Pentru ca i-am povestit acum niste ani despre cum era viata aici – ca el m-a intrebat si nu l-am mintit – si s-a intristat rau de tot, iar eu nu vreau nici sa-l mint, nici sa-l intristez. Schimb subiectul.

“So tataie managed to win at chess?”

Se intristeaza.

“Yes, but I think he cheated”

Suna exact a genul de lucru pe care l-ar face tata. Ca i s-ar parea amuzant. It is what it is.

“Do you want to know how he managed to win?”

“He cheated?”

“No. You were playing the game. He was playing you. Would you like to hear about it?”

“YEEEES”. Si se aseaza fericit.

E ora 12. Intre un palc de boschetari asiatici asezati in cur pe iarba, un grup de turisti veniti din Braila carora li se spune la portavoce unde au fost adusi si o baba care molfaie ceva dintr-o punga pe care scrie Luca langa doua toalete “ecologice”, un frumos britanic si taica-su discuta game theory asezati pe o banca scorojita. Nu neaparat ce-mi imaginam ca voi face la varsta asta, but it will have to do. Nevasta-mea ar plange de fericire. Serios, uneori ma intreaba fi-miu niste chestii prin oras – uneori de stiinte, alteori de istorie, alteori de viata si incep sa-i spun si nevasta-mea priveste si-l vede pe fi-miu atent, sorbind fiecare cuvant, iar pe mine explicandu-i si o vad cum ii dau lacrimile si-mi zice ca e atat de fericita cand ma vede explicandu-i…

Vremea trece, iar el pare hotarat sa-i dea lu’ tataie o lectie usturatoare, furios ca he got played. Nu-s prea sigur ca poate. Cand nu cresti intr-un loc in care toata lumea triseaza la fiecare pas, e dificil sa castigi, ca practic esti nascut gasca si traiesti pentru a fi jumulit. Iar tataie are experienta. Oho, cata are. Pe de alta parte, winners never learn. Il las cu “tataie”. Banuiesc ca vom afla ce-a inteles, daca a inteles.

Sotia termina cu lucrul si apare si ea. Ma intreaba daca mergem la o cafea. Aia e, femeile si iesirile in oras…

Dau din cap hotarat. Come, fa.

Pe haeroportu’ Otopenis cred ca i-au pus pe oamenii aia de la controlu’ pasaportului sa faca niste cursuri obligatorii sau ceva, ca de fiecare data cand imi vede unu’ pasaportul, dupa ce mi-l stampileaza si mi-l da inapoi, imi spune “Bine ati venit acasa!”.

…you think?